"Dacă lucrurile s-ar fi blocat la Daniel Barbu, sunt convins că membrii comisiei s-ar fi adresat celor 44 de membri ai consiliului general CNATDCU, iar aceştia ar fi fluidizat deja blocajul." Bogdan, de unde iti vine convingerea asta? Sau e o gluma? Sunt unul dintre cei care au dosarul depus de mai mult de un an. Gabi
Gabi, în lipsa altor informații oficiale, este firesc să asumi funcționarea conform normei firești.
Altfel nu lași niciodată loc de discuție, distrugi complet ce o mai fi rămas din încrederea în instituții, definești conflictual orice situație, elimini posibilitatea de a discuta onest măcar despre cum ar putea arăta o politică stabilă de dezvoltare în științele sociale românești ș.a.m.d.
Hai să întreb și eu, altfel: dacă lucrurile s-au blocat (doar) la Daniel Barbu, de ce nu a spus niciunul dintre membrii comisiei nimic în acest sens???
Zvonul public spune că ministrul educației a participat la acea ședință care a urmat amenințării voastre inițiale. De ce a mai fost nevoie și de o a doua amenințare?
Nu e mai simplu să existe discuție sinceră despre rațiunile blocării procesului?
Dacă nu mă înșel, tu ești cel cu vechimea cea mai îndelungată la așteptat. Ai câteva zile înaintea mea. Cum îți explici de fapt blocajul? Care sunt motivele pentru care procesul s-a oprit? Dacă e vorba doar de Daniel Barbu, care este motivația acestuia? Crezi că amenințând și eventual schimbând din nou șeful de comisie se adresează în vreun fel motivele de mai sus, oricare or fi ele? Se previne apariția lor?
Evident, mă refeream la comunicări publice atunci când am scris: "dacă lucrurile s-au blocat (doar) la Daniel Barbu, de ce nu a spus niciunul dintre membrii comisiei nimic în acest sens???"
Ce lume complicata si ce greu este sa ajungi sa te ocupi de doctoranzi....tocmai am terminat lectura cartii lui Boia despre intelectualitate si perioada interbelica....
Probabil ca unii membri ai comisiei au sustinut, prin inactiune, blocajul. Dar presedintele comisiei putea singur, printr-un gest simplu sa deblocheze activitatea. Responsabilitatea lui Barbu si reaua intentie e clara. Simplul experiment al compararii comisiei noastre cu celelalte comisii ne dovedeste ca nu e un blocaj 'sistemic' sau 'inevitabil' ci rezultatul arbtitrarului unui sau unor persoane. Iar ideea ca se pregateste o noua lege a educatiei in care abilitarea nu apare nu e o scuza ci mai mult un indiciu suplimentar al premeditarii.
Cu atât mai mult este nevoie de a se discuta mai întâi motivele pentru care s-a ajuns aici.
Altfel, este destul de probabil ca situația să se repete în viitor.
9 iulie 2013 la 15:13
Irina Culic spunea...
Salut Bogdan, Din partea mea si a conducerii universitatii mele au existat adresari catre CNATDCU si Comisie. Consortiul Universitaria inteleg ca a facut un memoriu in acest sens. Fara nici o consecinta. Nu e vorba ca noi nu dorim sa discutam - desi, sincer, nu mi-e clar ce e e de discutat in aceasta situatie. E vorba ca nu se discuta cu noi. E vorba de completa ignorare si lipsa de respect. Cum scrii, stii foarte bine ce implica intocmirea aplicatiei pentru abilitare. Inafara de acest lucru, e vorba de perturbarea serioasa a activitatii academice. In cazul departamentului meu, toti conducatorii de doctorat au fost pensionati in 2012. E aproape imposibil pentru studentii valorosi sa se poata inscrie la doctorat la UBB, in domeniul sociologie. Etc.
E meritoriu că UBB a făcut demersurile normale. Dacă ar fi fost și publice, probabil că am fi avut de a face cu o discuție/dezbatere...
Discuția este mai mult decât necesară, așa cum spuneam mai sus, pentru a înțelege motivele ce au determinat blocajul. Măcar nevoia ca acesta să nu fie repetat ar constitui o rațiune suficientă pentru dezbatere în interiorul comunității academice. Este ceea ce am spus în momentul în care Adi și Sorin mi-au trimis la semnat documentul vostru inițial, dincolo de reținerea avută față de modul în care acestea era formulat.
Privind lucrurile în ansamblul lor, dezbaterea publică, transparentă, este una dintre căile pentru a crește încrederea în instituții...
Argumentul pe care îl aduci, cu situația delicată în care se află UBB, este unul într-adevăr important. Probabil că și alte universități se află în aceeași situație. Numai că eu nu aș asuma cauzalitatea pe care o implici: poate că ar trebui de fapt umblat la reglementarea care menționează că doar cei care sunt profesori (sau, mai nou, abilitați) au drept de coordonare de doctorat? Poate nu ar trebui să avem atât de mulți doctoranzi în sociologie?
Pe de altă parte, mă gândesc că este greu ca oricare din cei 14 care candidează la titlul de abilitat să ne exprimăm opinia în acest sens (i.e. despre cum trebuie să arate sistemul de coordonare de doctorate), atât timp cât avem interese specifice, personale, în situația respectivă (i.e. candidăm la titlul de abilitat).
Oricum, mă bucur că acțiunea de față a reușit măcar un lucru: 8 universitari români au vorbit între ei, au dezbătut și au convenit asupra unui mod comun de acțiune. Dacă făceau acest lucru implicând în dezbatere și comisia pe care o incriminează, m-aș fi bucurat și mai tare... Poate ar fi fost important ca în dezbatere să fi fost atrași și cei 4 care au susținut teza (sper să nu mă înșel asupra numărului lor).
9 iulie 2013 la 19:01
Irina Culic spunea...
Bogdan, repet, nu stiu ce exact e de dezbatut in aceasta situatie. E greu sa ai o dezvatere in care cealalta parte nu iti raspunde. Indiferent ce forma ia aceasta parte - membri individuali ai comisiei, presedintele comisiei, Comisia in sine etc. Fiecare dintre acestia au fost interpelati intr-o forma sau alta. Cum exact iti imaginezi o dezbatere? Si pe ce tema? Cit despre faptul ca ar fi prea multi doctoranzi sau nu, aceasta e alta problema. Nu numarul de conducatori de doctorat decide numarul de doctoranzi. Cum bine stii, in majoritatea tarilor din occident si din alte parti, faptul de a fi cadru didactic universitar automat iti confera dreptul sa conduci doctorate. Nu rezolvam o problema inventind alta problema ce poate sa nu sa fie asociata primeia, si rezolvind-o pe aceasta din urma.
E remarcabil faptul că spui că "Fiecare dintre acestia au fost interpelati intr-o forma sau alta.". Este o informație utilă care poate contribui la derularea unei dezbateri. Ar fi util dacă ai putea să detaliezi, să explici ce răspunsuri au fost oferite, și care sunt motivele blocajului.
Astfel de informații, despre care apoi cei implicați sau neutri își pot da cu părerea, sunt în opinia mea, parte a dezbaterii publice...
Repet ceea ce am spus mai sus: este clar că CNATCDU este în afara legalității. Este important însă să înțelegem cum s-a ajuns aici. Informații precum cele pe care le menționezi sunt utile în acest sens. Evident, aceasta este o opinie personală, nu am cum și nici intenția de a o impune altcuiva.
9 iulie 2013 la 21:27
Opt dintre colegii mei au lansat astăzi o scrisoare deschisă prin care solicită demisia lui Daniel Barbu din funcţia de preşedinte a Comisiei de Sociologie, Ştiinţe Politice şi Administrative a CNATDCU. Motivul este simplu: ei au depus tezele de abilitare (abilitarea este o etapă post-doctorală prin care ţi se confirmă în principiu capacitatea de a funcţiona ca profesor universitar şi de a coordona doctoranzi), iar comisia cu pricina ar fi trebuit să le răspundă în 60 de zile de la depunerea tezei. Nu ştiu exact când a depus fiecare dintre ei, dar ştiu că cel puţin doi au făcut-o cu mai bine de un an în urmă.
Mă aflu şi eu în aceeaşi situaţie. Am depus teza pe 4 sau 5 iunie 2012, după ce am muncit aproape o lună, zi de zi, pentru a o scrie. Că aşa cere CNATDCU: să fie un material lung, original, neplagiat etc.
Suspiciunile sunt mari: CNATDCU (prescurtare de la Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare) este acel organism dizolvat de către vremelnicul ministru Liviu Pop în mijlocul şedinţei în care analiza şi decidea că teza de doctorat a lui Victor Ponta este un plagiat. Aceasta s-a întâmplat la scurt timp după ce primii de pe lista celor 8 (din câte ştiu doar unul este mai vechi în aşteptare ca mine) şi-au depus tezele de abilitare. Prin septembrie 2012 a fost numit un nou consiliu, incluzând noi membrii în toate comisiile.
Cei opt candidași la abilitare amintiţi mai sus au mai iniţiat un protest în urmă cu câteva săptămâni, solicitând deblocarea procesului. Am fost anunţat şi eu când petiţia era deja gata şi semnată de către ei. Mi s-a părut însă aiurea să mă alătur protestului: nu fusese vorba de o consultare, iar textul petiţiei nu era unul care să caute soluţii negociate, ci conținea mai degrabă o ameninţare cu datul în judecată. Cel puţin aşa mi s-a părut mie atunci. (așa mi se pare și acum recitind textul respectiv)
Aceasta nu înseamnă că ameninţarea cu judecata nu ar fi legală: conform legii, toate termenele au fost demult depăşite cu mult, chiar şi dacă nu socotim perioada în care CNATDCU practic nu a existat.
O astfel de atitudine radicală este însă dăunătoare funcţionării comunităţii academice ca întreg. Singura soluţie care mi se pare fezabilă este discutarea cu membrii comisiei. Pentru că nu e vorba doar de un preşedinte de comisie, ci de 15 membri (i-am listat mai jos, aşa cum apar pe site-ul CNATDCU). Din câte știu, niciunul dintre ei nu a avut o intervenţie publică prin care să îl acuze pe Daniel Barbu de blocare a procesului. Prin urmare toţi îşi asumă, solitari, această blocare. Iar încălcarea legii le aparţine în egală măsură. Dacă lucrurile s-ar fi blocat la Daniel Barbu, sunt convins că membrii comisiei s-ar fi adresat celor 44 de membri ai consiliului general CNATDCU (cum o funcţiona oare o astfel de structură decizională mamut? Şi câţi bani o costa?), iar aceştia ar fi fluidizat deja blocajul.
Pe de altă parte, să notăm că toţi membrii comisiei incriminate sunt nume cunoscute în mediul academic românesc. Este firesc ca rezolvarea situaţiei să se facă prin dezbatere, nu prin recurgerea la ameninţări. Altfel nu facem altceva decât să continuăm să ignorăm faptul că fără a dezvolta comunităţi academice autentice nu ne putem dezvolta. Descrierea situaţiei ca fiind sub controlul unui singur om, nu face altceva decât să crească probabilitatea ca un eventual viitor preşedinte de comisie să considere legitim a lua decizii de unul singur, fără consultare.
Componenta comisieiPresedintele comisiei Barbu Daniel – Universitatea din Bucuresti
Vicepresedintele comisiei Puscas Vasile - Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca
Membrii comisiei:
1. Balahur Doina – Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
2. Bargaoanu Alina – Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti
3. Dancu Vasile - Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca
4. Dobrescu Paul – Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti
5. Gorun Adrian – Universitatea “Constantin Brancusi” din Targu Jiu
6. Horga Ioan – Universitatea din Oradea
7. Mihailescu Vintila - Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti
8. Olteanu Gabriel Edmond – Universitatea din Craiova
9. Pieleanu Marius – Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti
10. Poede George – Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
11. Profiroiu Marius – Academia de Studii Economice
12. Roth Maria - Universitatea “Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca
13. Zamfir Catalin - Academia Romana
sursa: CNATDCU
PS. Remarc și modul în care apare componența comisiei pe site: numele sunt scrise fără diacritice și în stil sovietic => mai întâi numele și apoi prenumele.
trimis de către Bogdan Voicu la 10:29 pe 9 iul. 2013
"CNATDCU: cum comunitățile academice trăiesc în perpetuă tensiune"
10 Comentarii -
"Dacă lucrurile s-ar fi blocat la Daniel Barbu, sunt convins că membrii comisiei s-ar fi adresat celor 44 de membri ai consiliului general CNATDCU, iar aceştia ar fi fluidizat deja blocajul."
Bogdan, de unde iti vine convingerea asta? Sau e o gluma?
Sunt unul dintre cei care au dosarul depus de mai mult de un an.
Gabi
9 iulie 2013 la 13:28
Gabi, în lipsa altor informații oficiale, este firesc să asumi funcționarea conform normei firești.
Altfel nu lași niciodată loc de discuție, distrugi complet ce o mai fi rămas din încrederea în instituții, definești conflictual orice situație, elimini posibilitatea de a discuta onest măcar despre cum ar putea arăta o politică stabilă de dezvoltare în științele sociale românești ș.a.m.d.
Hai să întreb și eu, altfel: dacă lucrurile s-au blocat (doar) la Daniel Barbu, de ce nu a spus niciunul dintre membrii comisiei nimic în acest sens???
Zvonul public spune că ministrul educației a participat la acea ședință care a urmat amenințării voastre inițiale. De ce a mai fost nevoie și de o a doua amenințare?
Nu e mai simplu să existe discuție sinceră despre rațiunile blocării procesului?
Dacă nu mă înșel, tu ești cel cu vechimea cea mai îndelungată la așteptat. Ai câteva zile înaintea mea. Cum îți explici de fapt blocajul? Care sunt motivele pentru care procesul s-a oprit? Dacă e vorba doar de Daniel Barbu, care este motivația acestuia? Crezi că amenințând și eventual schimbând din nou șeful de comisie se adresează în vreun fel motivele de mai sus, oricare or fi ele? Se previne apariția lor?
9 iulie 2013 la 13:55
Evident, mă refeream la comunicări publice atunci când am scris: "dacă lucrurile s-au blocat (doar) la Daniel Barbu, de ce nu a spus niciunul dintre membrii comisiei nimic în acest sens???"
9 iulie 2013 la 13:56
Ce lume complicata si ce greu este sa ajungi sa te ocupi de doctoranzi....tocmai am terminat lectura cartii lui Boia despre intelectualitate si perioada interbelica....
9 iulie 2013 la 14:22
Probabil ca unii membri ai comisiei au sustinut, prin inactiune, blocajul. Dar presedintele comisiei putea singur, printr-un gest simplu sa deblocheze activitatea. Responsabilitatea lui Barbu si reaua intentie e clara. Simplul experiment al compararii comisiei noastre cu celelalte comisii ne dovedeste ca nu e un blocaj 'sistemic' sau 'inevitabil' ci rezultatul arbtitrarului unui sau unor persoane. Iar ideea ca se pregateste o noua lege a educatiei in care abilitarea nu apare nu e o scuza ci mai mult un indiciu suplimentar al premeditarii.
9 iulie 2013 la 15:04
Cu atât mai mult este nevoie de a se discuta mai întâi motivele pentru care s-a ajuns aici.
Altfel, este destul de probabil ca situația să se repete în viitor.
9 iulie 2013 la 15:13
Salut Bogdan,
Din partea mea si a conducerii universitatii mele au existat adresari catre CNATDCU si Comisie. Consortiul Universitaria inteleg ca a facut un memoriu in acest sens. Fara nici o consecinta. Nu e vorba ca noi nu dorim sa discutam - desi, sincer, nu mi-e clar ce e e de discutat in aceasta situatie. E vorba ca nu se discuta cu noi. E vorba de completa ignorare si lipsa de respect. Cum scrii, stii foarte bine ce implica intocmirea aplicatiei pentru abilitare. Inafara de acest lucru, e vorba de perturbarea serioasa a activitatii academice. In cazul departamentului meu, toti conducatorii de doctorat au fost pensionati in 2012. E aproape imposibil pentru studentii valorosi sa se poata inscrie la doctorat la UBB, in domeniul sociologie. Etc.
9 iulie 2013 la 17:49
Irina,
E meritoriu că UBB a făcut demersurile normale. Dacă ar fi fost și publice, probabil că am fi avut de a face cu o discuție/dezbatere...
Discuția este mai mult decât necesară, așa cum spuneam mai sus, pentru a înțelege motivele ce au determinat blocajul. Măcar nevoia ca acesta să nu fie repetat ar constitui o rațiune suficientă pentru dezbatere în interiorul comunității academice. Este ceea ce am spus în momentul în care Adi și Sorin mi-au trimis la semnat documentul vostru inițial, dincolo de reținerea avută față de modul în care acestea era formulat.
Privind lucrurile în ansamblul lor, dezbaterea publică, transparentă, este una dintre căile pentru a crește încrederea în instituții...
Argumentul pe care îl aduci, cu situația delicată în care se află UBB, este unul într-adevăr important. Probabil că și alte universități se află în aceeași situație. Numai că eu nu aș asuma cauzalitatea pe care o implici: poate că ar trebui de fapt umblat la reglementarea care menționează că doar cei care sunt profesori (sau, mai nou, abilitați) au drept de coordonare de doctorat? Poate nu ar trebui să avem atât de mulți doctoranzi în sociologie?
Pe de altă parte, mă gândesc că este greu ca oricare din cei 14 care candidează la titlul de abilitat să ne exprimăm opinia în acest sens (i.e. despre cum trebuie să arate sistemul de coordonare de doctorate), atât timp cât avem interese specifice, personale, în situația respectivă (i.e. candidăm la titlul de abilitat).
Oricum, mă bucur că acțiunea de față a reușit măcar un lucru: 8 universitari români au vorbit între ei, au dezbătut și au convenit asupra unui mod comun de acțiune. Dacă făceau acest lucru implicând în dezbatere și comisia pe care o incriminează, m-aș fi bucurat și mai tare... Poate ar fi fost important ca în dezbatere să fi fost atrași și cei 4 care au susținut teza (sper să nu mă înșel asupra numărului lor).
9 iulie 2013 la 19:01
Bogdan, repet, nu stiu ce exact e de dezbatut in aceasta situatie. E greu sa ai o dezvatere in care cealalta parte nu iti raspunde. Indiferent ce forma ia aceasta parte - membri individuali ai comisiei, presedintele comisiei, Comisia in sine etc. Fiecare dintre acestia au fost interpelati intr-o forma sau alta. Cum exact iti imaginezi o dezbatere? Si pe ce tema? Cit despre faptul ca ar fi prea multi doctoranzi sau nu, aceasta e alta problema. Nu numarul de conducatori de doctorat decide numarul de doctoranzi. Cum bine stii, in majoritatea tarilor din occident si din alte parti, faptul de a fi cadru didactic universitar automat iti confera dreptul sa conduci doctorate. Nu rezolvam o problema inventind alta problema ce poate sa nu sa fie asociata primeia, si rezolvind-o pe aceasta din urma.
9 iulie 2013 la 20:05
Irina,
E remarcabil faptul că spui că "Fiecare dintre acestia au fost interpelati intr-o forma sau alta.". Este o informație utilă care poate contribui la derularea unei dezbateri. Ar fi util dacă ai putea să detaliezi, să explici ce răspunsuri au fost oferite, și care sunt motivele blocajului.
Astfel de informații, despre care apoi cei implicați sau neutri își pot da cu părerea, sunt în opinia mea, parte a dezbaterii publice...
Repet ceea ce am spus mai sus: este clar că CNATCDU este în afara legalității. Este important însă să înțelegem cum s-a ajuns aici. Informații precum cele pe care le menționezi sunt utile în acest sens. Evident, aceasta este o opinie personală, nu am cum și nici intenția de a o impune altcuiva.
9 iulie 2013 la 21:27