Trimiteți un comentariu pe: Lumea …. aşa cum nu o ştim?

Din nou despre programele electorale. Acum: Uniunea Salvați România.

Istoric USR a debutat ca „single-issue party”, limitat geografic la municipiul București. Din punct de vedere doctrinar, partidul a eșuat în a produce un program coerent în alegerile locale la care a participat. Înglobând membri cu orientări diferite, USR a ajuns în pre-campanie în situația ca președintele său să declare la RFI că partidul este un mix ideologic neomogen. Pe de altă parte, discutăm despre același președinte slăvit în unul dintre cântecele propuse de partidul său, practică amintește mai degrabă de epoca Ceaușescu. (videoclipul a dispărut în mod bizar de pe Internet).

Programul de guvernare: generalități Ceea ce m-a surprins (neplăcut) de la bun început la USR este forma programului, parcă aranjat pentru cineva care citește pe sărite și doar titluri. Este un gest de respect minimal să pui acolo și un .pdf cu programul. La USR ai de navigat printre nouă categorii, iar fiecare are la rândul ei 3-6 intrări, în total fiind 38 de intrări. Adică fie citești titlurile, fie te duci doar la fix chestia îngustă care te-ar interesa (acest lucru s-ar aplica perfect unui single-issue party), fie dai click peste click. Aș spune că fie USR desconsideră capacitatea alegătorilor de a citi, fie nu a găsit acele moduri prin care poți satisface și nevoile alegătorilor care se preocupă de ceea ce ai de propus. Pe de altă parte, nu vă închipuiți că e mult de citit. Sunt multe intrări de câte 5-6 rânduri. Mai mult dai click-uri decât citești :(

Al doilea lucru care m-a îngrozit a fost felul cum începe prima din cele 38 de intrări: „De 27 de ani, banii publici sunt furați sistematic de politicienii care s-au succedat la conducerea țării. Nu contează că au fost de dreapta sau de stânga sau pseudo-independenți. Toți politicienii care au condus România au servit în primul rând interesele de partid și de grup.” Extrasul este de un populism oripilant, pe care este nevoie să îl explic:
USR nu începe prin a propune ceva, ci prin a sublinia că ceilalți sunt proști. (iar mi-aduce aminte de Partidul Comunist). Este strategia celui ce de regulă nu are mare lucru de propus. USR își subminează capacitatea de a negocia ceva după alegeri. Partidele și alegerile sunt în general moduri în care vrei să promovezi interesele alegătorilor ce te susțin. Iar interesele acestora pot fi promovate doar prin negociere cu ceilalți. Indiferent cât de nefrecventabili i se par USR-ului politicienii români, a-i acuza în bloc reduce din start capacitatea acestui partid de a se integra la guvernare: nimănui nu îi place să se alieze cu cei ce aruncă cu noroi. Ultima propoziție citată este à la Traian Băsescu. Sau à la Vadim Tudor. Sau à la Donald Trump. Sau à la Adolf Hitler. Antonescu. CZ Codreanu. Carol al II-lea. Nicolae Ceaușescu. Uite ce spune DEX că ar face partidele: „PARTÍD, partide, s. n. Grup de indivizi asociați în vederea apărării unor opinii sau interese comune.” Este vorba de oameni care se unesc spre a-și reprezenta interesele. Ale lor, nu ale altcuiva. De aceea am spus că este o afirmație à la Traian Băsescu, cel care, precum USR, uita mereu că democrația se bazează pe negocierea între grupuri, iar aceste grupuri sunt reprezentate de partide, că de aceea există partide, politică, democrație. Ca și fostul președinte, și USR arată în opinia mea ca un copil isteț ce a chiulit prea mult pentru a se pricepe cu adevărat la ceea ce încearcă a face.

Bizarerii USR propune, absolut corect, ca datele să fie libere. E vorba de date publice, care să fie publicate în format analizabil, nu ca imagini scanate. Adică cere exact ce cere și legea curentă. Dar uită să spună că aceasta ar fi deja legea. Mai mult, definește propunerea drept: „reformă radicală a accesului la informații” (!)

Una dintre ideile obsesive ale candidatului Nicușor Dan la Primăria Capitalei a fost înființarea unui parc industrial dedicat IT-ului. România ar trebui „să exploateze din plin potențialul de a deveni un Sillicon Valley al Europei de sud-est”. Ideeanu este rea, dar: (1) este deja pusă în aplicare prin facilitățile fiscale pe care România le practică de 13 ani în acest sens. (2) sunt și alte Silicon Valley prin jur (Dublin, Berlin, Košice), iar mai aproape de noi … industria IT „generates 10% of the Bulgarian GDP and employs the third largest contingent of ICT specialists in the world.” (sursa). Fără să te preocupi de cum faci ceea ce propui, nu faci altceva decât să declami sloganuri.

Programul agricol pare incoerent. Mai întâi este deplânsă fărâmițarea proprietății și este încurajată asocierea. Apoi se reduce la jumătate pragul de eligibilitate la PNDR. Efectul acestei măsuri ar tocmai menținerea fărâmițării, adică opusul a ce se făcea la nivel principial în propunerea ce o preceda??

Confuzia conceptuală legată de sistemul de protecție socială persistă la cei de la USR. Spre exemplu, avem o secțiune de „creditare și asistență socială” în programul agricol. Secțiunea se referă în principal la micro-credite, ceea ce, la extrem, ar fi în regulă dacă acestea sunt văzute ca măsuri de combatere a sărăciei (dar nu aveau ce căuta la „agricultură”). Dar la final USR arată că de fapt nu știe la ce se referă poveștile acestea legate de „asistență socială”, insistând pe „creșterea accesului la servicii medicale și educație”. Ca să fie clar: cele trei – educația, sănătatea, asistența socială – sunt lucruri complet diferite. Cel mai probabil USR nu are pe nimeni în partid care să aibă habar cum funcționează statele de pe la Bismark încoace.

Cercetare La capitolul „Clusterele industriale”, programul pare a sintetiza viziunea Planului Național de Cercetare-Dezvoltare al României pentru perioada 2014-2020, dar pe care USR îl prezintă ca pe o idee inovativă.

Educație Capitolul excelează în sloganuri, dar are și câteva soluții interesante, de aplaudat:
- „implicarea administraţiei locale în finanţarea învăţământului” prin acordarea de bonificații salariale către profesori.
- Mentori pentru toți profesorii (deși aici aș întreba: de unde iei atât de mulți?)
- Revenirea la finanțarea învățământului superior într-un sistem mixt, combinând finanțarea per student echivalent cu cea dată de ierarhizarea universităților.

Este mai greu de înțeles care ar fi de fapt reprezentarea USR despre educație, atunci când susține că școlile ar trebui să devină „centre comunitare unde elevii și familiile lor pot primi asistență socială integrată”. Am mai spus: este evident că USR nu are nici cea mai mică idee despre cum poți proiecta sisteme eficiente de protecție socială.

Sunt multe lucruri în programul USR care par a repeta ceea ce este la PNL (Moise Guran formulează chiar o suspiciune de copiere, dar Guran este implicat politic). Între ele și ideea (bună) de a înființa școli profesionale pe lângă clusterele industriale.

În fine, sunt câteva opțiuni clare de stânga, între care decizia de a impune programe universităților și de a decide ce absolvenți trebuie să angajeze companiile. Programul pare a critica sistemul Bologna și a cade în eroarea tipică de a crede că acesta ar fi redus durata petrecută de către studenți în educație. Dar referința la sistemul Bologna este mai degrabă imprecisă, neclară.

Protecție socială Vouchere de cursuri de antreprenoriat pentru cei sub 35 de ani ce au specializări nesolicitate pe piață, cu centrare pe ICT. Oare chiar nu o știi USR că a avea o specializare te cam ferește de șomaj și nu acolo e problema, iar a ținti populația respectivă riscă puternic risipă prin erori de supraincluziune.

Migrație Este adresată la capitolul „industrie”. Programul are meritul absolut de a nu mai clama ideea năstrușnică repetată adesea în media românească (de politicieni sau „specialiști”) cum că se vor întoarce cei ce au emigrat. Dimpotrivă, preluând ideea susținută de aproape un an și de președintele Iohannis, USR spune că diaspora trebuie folosită ca diaspora. Din păcate nu are nicio propunere concretă în acest sens, ci doar invocarea exemplului taiwanez, dar este oricum un mare pas înainte.



Concluzii USR nu scade taxele, dar nici nu are de fapt vreun program social. A fi de stânga-dreapta constituie coloana vertebrală a partidului, așa cum reiese din documentul analizat. Forma în care își prezintă programul seamănă cu conținutul: te face să crezi că sunt multe lucruri acolo, dar de fapt este doar greu de citit. Cele câteva propuneri mai închegate se pierd într-un vraf de lucruri insuficient stăpânite. Iar derapajul de la democrație spre populism este, pentru mine, oripilant.