Cum e turcul e şi pistolul. Ţi se pare că majoritatea populaţiei nu ar pupa acolo unde a scuipat?
Mă întreb dacă postarea cu pricina o fi reală sau e o contrafacere. De ilegală e ilegală, fiind realizată după încheierea oficială a campaniei electorale.
Oricum, idea e ca si astea probeaza comentariul tau, intr-o anumita masura.
29 noiembrie 2008 la 23:53
Anonim spunea...
Intram intr-o discutie prea complicata. Dar pe scurt: Nu cred ca parlamentul trebuie sa fie un esantion reprezentativ :(
Noi ca societate ar trebui sa fim in stare sa definim "politicianul" si astfel sa stabilim niste calitati minimale macar tehnice: consecventa, un pic de deschidere internationala, un pic de deschidere juridica, un pic de deschidere economica, un pic de gramatica, macar reguli de functionare a parlamentarismului etc.
Din pacate presiunea sociala nu prea exista si ne rezumam la un joc ipocrit de media cu parlamentari care dorm, cu indiferenta, si cu imens de multa pesonificare.
Total de acord cu paleativul uninominalului, ba as fi chiar mai drastic si as spune ca prin acest sistem vom face un pas inapoi (definind inainte ca obiective pt societate si nu ca satisfactii egoiste).
PS: Precizare: ca sa fie ilegal trebuie interzis de lege si nu cred ca la speta la care te refereai exista vreo lege. Cum cred ca nu exista vreo lege care sa le fi permis campania pe posturi straine (care nu emit din romania) si nu cred ca exista lege care sa-i interzica alora care nu candideaza sa apara la TV si sa emita opinii.
Nu mă gândeam de fel la eşantioane sau reprezentativitate statistică. Părerea mea este că oamenii aleg oameni despre care ei simt că: 1. vorbesc pe limba lor 2. le seamănă 3. ar putea să ajungă şi ei asemenea lor 4. nu au opinii şi comportamente mult diferite de ale lor 5. se suprapun peste imaginea pe care alegătorul în cauză o are despre cum trebuie să arate candidatul preferat (evident, pentru a evita disonanţa, acest candidat ideal va avea multe trăsături similare alegătorului în cauză, ceea ce de fapt întîreţte primele 4 criterii).
[Cele cinci criterii nu trebuie neapărat îndeplinite 100% -> de aceea e bine să fie formulată şi cea de-a patra. Pe de altă parte, cine îndeplineşte cât mai mult din cele 5 criterii subiective are şanse mari de a fi votat de alegătorul în cauză]
Condiţiile pe care le sugerezi tu pentru politicieni îmi plac şi nu mi-ar displace dacă astfel de slujbaşi ai bunului comun de la noi le-ar îndeplini. Din păcate cred că cel mult 5-6% din populaţie s-ar califica să devină politician în sensul pe care îl sugerezi. Asta ar transforma politicienii tăi în devianţi de la normalitate, fără şanse prea mari de a fi aleşi :((
Cu legalitatea e complicat rău. Cred că dacă se poate dovedi că postarea pe Youtube s-a făcut din România, după încheierea campaniei (şi dezbaterii) electorale, comportamentul respectiv devine ilegal.
Oricum e doar una din numeroasele fraude de acest tip făcute zilele acestea.
Acelaşi raţionament l-aş aplica şi celor care nu candidează şi discută pe orice media despre cine ar trebui votat (nu e vorba aici de profilul celui ce ar trebui votat, ci de competitorul în sine) sau fac afirmaţii care sunt făţiş potrivnice unuia sau mai multor competitori...
Pe de altă parte, legea actuală cred că ignoră capacitatea de a controla toate media. Mai normal mi se păre ca cenzurarea discuţiilor despre alegeri să fie limitată doar la ziua votării...
30 noiembrie 2008 la 02:21
Anonim spunea...
Ti-am zis eu ca nu e un subiect pe care sa ne unem de acord usor :) .
eu mizez pe 5 "imaginea pe care alegătorul în cauză o are despre cum trebuie să arate candidatul preferat" ... si consider ratare faptul ca aceasta imagine nu se defineste social ci doar prin enunturi reactive de catre media si candidati care la randul lor incearca reactii care sa se suprapuna cat mai mult cu "ce vor oamenii".... fara ca acest "ce vor" sa fie dezvoltat indeajuns.
Avem reprezentari despre profesori, despre medici, despre soferi, despre sefi ... etc dar nu avem reprezentari proprii despre "politicieni". E adevarat ca "oamenica si noi" poate fi un avantaj ... pentru ca inlesneste comunicarea si asta poate fi important la scoala, la medic, in taxi/autobuz, la servici etc dar asta nu defineste profesiile respective si lasa loc altor definiri de status.
Vrem de la profesor sa vina la ore, sa aiba un plan, sa aiba eventual niste carti/competente, sa fie apreciati de fosti elevi, sa aiba o tinuta, sa aiba un deziderat de obiectivitate etc etc.
A! ca politicienii si toti ceilalti ... nu pot fi extraterestrii si pastreaza trasaturi ale societatii din care provin? Perfect de acord. E firesc sa fie profesori care scuipa seminte, asculta manele, vorbesc "degajat", apeleaza usor la violenta, se imbata, .... etc caci provin din aceeasi societate. Dar asta e doar o stare de fapt marginala, nu tine de definirea reprezentarii "profesorului" si lasa loc pentru caracteristici specifice.
PS: pe 2 (seamana)si 3 (ar putea sa ajunga) personal chiar nu am valorizare ... nu stiu daca as prefera pe cineva "cu burta" sau aproape de ce as fi putut si eu sa fiu :) ... desi uneori ma uit la cearcane si graseierea imi atrage uneori atentia.
Profesorul, medicul şi orice alt "profesionist" deţin imagini asociate cu profesia lor. Profesia de politician, profesia de fotbalist, profesia de manager sunt mai puţin clar definite prin atribuţiile lor ca şi profesii, pentru că: 1. sunt mai noi; 2. există o reprezentare largă care spune că toată lumea se pricepe la ele şi poate să le practice. [asta e la fel ca în chestiunea cu sociologia, jurnalismul sau publicitatea/marketingul]
Lipsa de profesionalism a celor ce practică astfel de meserii provine probabil şi din această confuzie asupra specializării, pe care de altfel o întreţine.
Atunci, aşteptările de la politicieni sunt altfel decât cele de la medici, spre exemplu. Nu sunt foarte priceput la povestea asta, însă îmi amintesc de o linie lungă de scrieri, pornind de pe la Merton şi până în prezent, care oferă argumente asupra importanţei similarităţii, a identificării alegătorului cu candidatul votat (ceea ce nu se întâmplă în cazul alegerii medicilor sau profesorilor).
Din păcate, cei care gândesc ca tine raţionalizând imaginea alesului în termeni de eficienţă, calitate etc., măsurabili prin indicatori clari, sunt extrem de puţini (ţi-am mai zis de câteva ori, cred, că eşti minoritar rău de tot :p). Asta ca să nu mai zic că majoritatea celor care au burtă sunt fericiţi cu acest lucru :))
30 noiembrie 2008 la 11:28
Anonim spunea...
Daca Merton tine cu tine :) ... atunci o las mai moale :)
Poate sunt eu decalibrat dar cred ca si la fotbal si la manageri exista ceva definiri si chiar foarte centrate pe eficienta si experienta :D
De acord cu "nou" si cu necesitatea redefinirii. (nu pt ca inainte n-ar fi existat o definire macar la nivel de "costum" si "vorbit bine" ... ci pt ca ele nu mai sunt definiri actuale).
PS: stiu ca mi-ai zis de minoritar :) dar cred ca si eu ti-am zis ca e asumata ... pot sa fiu minoritar pana la individualizare :)) ... totul e sa-mi pastrez capacitatea de asociere si deschiderea pt "celalalt" :)
30 noiembrie 2008 la 12:30
Aud de ani de zile lamentări nesfârşite legate de calitatea politicienilor. Aflu că sunt inculţi, prost pregătiţi, incapabili, de doi lei. La fiecare alegeri se vorbeşte despre primenirea clasei politice, despre a aduce în faţă politicieni noi, tineri. De fiecare dată apare dezamăgirea că tinerii au comportament bătrânesc, că toţi sunt corupţi şi incapabili. De fiecare dată vorbim despre nevoia de înnoire deşi mai bine de jumătate dintre feţele din Parlament se schimbă o dată la patru ani.
Niciodată nu aud discuţii despre soluţii legislative interesante la probleme importante, care afectează societatea pe termen lung. Media este în schimb atrasă mereu de numărul de case, gradul de înrudire sau nurii nu-ştiu-cărui candidat.
Suntem la 20 de ani de când s-a terminat cu comunismul, însă cei 10% deţinători de diplome universitare din populaţia activă sunt mai degrabă preocupaţi de joaca sordidă de-a cine e urmaşul comunismul sau cine e pro sau contra FSN, decât de a căuta şi negocia căi de progres pentru o ţară departe de a fi dezvoltată. În schimb, eşecurile aparţin mereu altora, ţapii cu pricina fiind identificaţi sistematic la nivelul clasei politice.
Apare din nou discuţia despre nevoia de înnoire.
Avortonul votului uninominal va conduce probabil către aceeaşi ratare. Vinovatul va fi din nou unul exterior nouă, şi vom avea discuţii despre a schimba costumul greu de înţeles al uninominalului proporţional cu cel mai simplu al uninominalului simplu. Ambele, în opinia mea sunt exerciţii inutile. Îmi aduc aminte de un prieten care refuzând să se ocupe de problemele sale esenţiale tot inventează chichiţe care să îi ocupe mintea şi să îi justifice lipsa de reacţie la faptul că viaţa i se duce pe apa sâmbetei :(
Mă uit în jur şi mă întreb când vom începe să realizăm cum arătăm şi să ne acceptăm aşa cum suntem. Când vom înceta să blamăm ineficienta noastră clasă politică şi ne vom aminti ceea ce turcii şi pistoalele, sacii şi peticele, aşchiile şi trunchiurile ştiu cu siguranţă de mult?
"Oameni ca şi noi"
8 Comentarii -
http://www.youtube.com/watch?v=5ks3CHatj6Q
ce ziceai?
;-)
29 noiembrie 2008 la 23:22
Cum e turcul e şi pistolul. Ţi se pare că majoritatea populaţiei nu ar pupa acolo unde a scuipat?
Mă întreb dacă postarea cu pricina o fi reală sau e o contrafacere. De ilegală e ilegală, fiind realizată după încheierea oficială a campaniei electorale.
29 noiembrie 2008 la 23:38
Pai e o contrafacere reala, ca sa zic asa...
http://www.youtube.com/watch?v=Dg1kYRbsLCA
http://www.youtube.com/watch?v=HtlBS4_wLVw
Oricum, idea e ca si astea probeaza comentariul tau, intr-o anumita masura.
29 noiembrie 2008 la 23:53
Intram intr-o discutie prea complicata. Dar pe scurt: Nu cred ca parlamentul trebuie sa fie un esantion reprezentativ :(
Noi ca societate ar trebui sa fim in stare sa definim "politicianul" si astfel sa stabilim niste calitati minimale macar tehnice: consecventa, un pic de deschidere internationala, un pic de deschidere juridica, un pic de deschidere economica, un pic de gramatica, macar reguli de functionare a parlamentarismului etc.
Din pacate presiunea sociala nu prea exista si ne rezumam la un joc ipocrit de media cu parlamentari care dorm, cu indiferenta, si cu imens de multa pesonificare.
Total de acord cu paleativul uninominalului, ba as fi chiar mai drastic si as spune ca prin acest sistem vom face un pas inapoi (definind inainte ca obiective pt societate si nu ca satisfactii egoiste).
PS: Precizare: ca sa fie ilegal trebuie interzis de lege si nu cred ca la speta la care te refereai exista vreo lege. Cum cred ca nu exista vreo lege care sa le fi permis campania pe posturi straine (care nu emit din romania) si nu cred ca exista lege care sa-i interzica alora care nu candideaza sa apara la TV si sa emita opinii.
30 noiembrie 2008 la 01:32
Nu mă gândeam de fel la eşantioane sau reprezentativitate statistică. Părerea mea este că oamenii aleg oameni despre care ei simt că:
1. vorbesc pe limba lor
2. le seamănă
3. ar putea să ajungă şi ei asemenea lor
4. nu au opinii şi comportamente mult diferite de ale lor
5. se suprapun peste imaginea pe care alegătorul în cauză o are despre cum trebuie să arate candidatul preferat (evident, pentru a evita disonanţa, acest candidat ideal va avea multe trăsături similare alegătorului în cauză, ceea ce de fapt întîreţte primele 4 criterii).
[Cele cinci criterii nu trebuie neapărat îndeplinite 100% -> de aceea e bine să fie formulată şi cea de-a patra. Pe de altă parte, cine îndeplineşte cât mai mult din cele 5 criterii subiective are şanse mari de a fi votat de alegătorul în cauză]
Condiţiile pe care le sugerezi tu pentru politicieni îmi plac şi nu mi-ar displace dacă astfel de slujbaşi ai bunului comun de la noi le-ar îndeplini. Din păcate cred că cel mult 5-6% din populaţie s-ar califica să devină politician în sensul pe care îl sugerezi. Asta ar transforma politicienii tăi în devianţi de la normalitate, fără şanse prea mari de a fi aleşi :((
Cu legalitatea e complicat rău. Cred că dacă se poate dovedi că postarea pe Youtube s-a făcut din România, după încheierea campaniei (şi dezbaterii) electorale, comportamentul respectiv devine ilegal.
Oricum e doar una din numeroasele fraude de acest tip făcute zilele acestea.
Acelaşi raţionament l-aş aplica şi celor care nu candidează şi discută pe orice media despre cine ar trebui votat (nu e vorba aici de profilul celui ce ar trebui votat, ci de competitorul în sine) sau fac afirmaţii care sunt făţiş potrivnice unuia sau mai multor competitori...
Pe de altă parte, legea actuală cred că ignoră capacitatea de a controla toate media. Mai normal mi se păre ca cenzurarea discuţiilor despre alegeri să fie limitată doar la ziua votării...
30 noiembrie 2008 la 02:21
Ti-am zis eu ca nu e un subiect pe care sa ne unem de acord usor :) .
eu mizez pe 5 "imaginea pe care alegătorul în cauză o are despre cum trebuie să arate candidatul preferat" ... si consider ratare faptul ca aceasta imagine nu se defineste social ci doar prin enunturi reactive de catre media si candidati care la randul lor incearca reactii care sa se suprapuna cat mai mult cu "ce vor oamenii".... fara ca acest "ce vor" sa fie dezvoltat indeajuns.
Avem reprezentari despre profesori, despre medici, despre soferi, despre sefi ... etc dar nu avem reprezentari proprii despre "politicieni".
E adevarat ca "oamenica si noi" poate fi un avantaj ... pentru ca inlesneste comunicarea si asta poate fi important la scoala, la medic, in taxi/autobuz, la servici etc dar asta nu defineste profesiile respective si lasa loc altor definiri de status.
Vrem de la profesor sa vina la ore, sa aiba un plan, sa aiba eventual niste carti/competente, sa fie apreciati de fosti elevi, sa aiba o tinuta, sa aiba un deziderat de obiectivitate etc etc.
A! ca politicienii si toti ceilalti ... nu pot fi extraterestrii si pastreaza trasaturi ale societatii din care provin? Perfect de acord. E firesc sa fie profesori care scuipa seminte, asculta manele, vorbesc "degajat", apeleaza usor la violenta, se imbata, .... etc caci provin din aceeasi societate. Dar asta e doar o stare de fapt marginala, nu tine de definirea reprezentarii "profesorului" si lasa loc pentru caracteristici specifice.
PS: pe 2 (seamana)si 3 (ar putea sa ajunga) personal chiar nu am valorizare ... nu stiu daca as prefera pe cineva "cu burta" sau aproape de ce as fi putut si eu sa fiu :) ... desi uneori ma uit la cearcane si graseierea imi atrage uneori atentia.
30 noiembrie 2008 la 11:04
Profesorul, medicul şi orice alt "profesionist" deţin imagini asociate cu profesia lor. Profesia de politician, profesia de fotbalist, profesia de manager sunt mai puţin clar definite prin atribuţiile lor ca şi profesii, pentru că: 1. sunt mai noi; 2. există o reprezentare largă care spune că toată lumea se pricepe la ele şi poate să le practice.
[asta e la fel ca în chestiunea cu sociologia, jurnalismul sau publicitatea/marketingul]
Lipsa de profesionalism a celor ce practică astfel de meserii provine probabil şi din această confuzie asupra specializării, pe care de altfel o întreţine.
Atunci, aşteptările de la politicieni sunt altfel decât cele de la medici, spre exemplu. Nu sunt foarte priceput la povestea asta, însă îmi amintesc de o linie lungă de scrieri, pornind de pe la Merton şi până în prezent, care oferă argumente asupra importanţei similarităţii, a identificării alegătorului cu candidatul votat (ceea ce nu se întâmplă în cazul alegerii medicilor sau profesorilor).
Din păcate, cei care gândesc ca tine raţionalizând imaginea alesului în termeni de eficienţă, calitate etc., măsurabili prin indicatori clari, sunt extrem de puţini (ţi-am mai zis de câteva ori, cred, că eşti minoritar rău de tot :p). Asta ca să nu mai zic că majoritatea celor care au burtă sunt fericiţi cu acest lucru :))
30 noiembrie 2008 la 11:28
Daca Merton tine cu tine :) ... atunci o las mai moale :)
Poate sunt eu decalibrat dar cred ca si la fotbal si la manageri exista ceva definiri si chiar foarte centrate pe eficienta si experienta :D
De acord cu "nou" si cu necesitatea redefinirii. (nu pt ca inainte n-ar fi existat o definire macar la nivel de "costum" si "vorbit bine" ... ci pt ca ele nu mai sunt definiri actuale).
PS: stiu ca mi-ai zis de minoritar :) dar cred ca si eu ti-am zis ca e asumata ... pot sa fiu minoritar pana la individualizare :)) ... totul e sa-mi pastrez capacitatea de asociere si deschiderea pt "celalalt" :)
30 noiembrie 2008 la 12:30