ce frumos ca ii place irinei arta . pe romani ii cunosc destul de putin spre rusinea mea ( cei de care amintesti in postare evident ca imi sunt cunoscuti )
in berlin exista o galerie minunata bassenge (erdener str.5A - 14193 Berlin ) o comoara in lucrari - moderne kunst - incepind de la max beckmann peste corinth lovis , sonia delaunay, karl hofer , masereel frans ,janos mattis-teutsch, emil orlik, hans spiegel, vogeler heinrich pina la curt querner ( care a pictat-o pe nora bassenge in acuarela) .. exista cam tot ce iti doreste inima de iubitor de arta .
Ei, Irinei ii plac muzeele, nu arta. Sau poate i-o place si si arta, dar adevaratul motiv de a vizita muzee este vizitatul de muzee in sine :)
20 iulie 2009 la 23:20
Anonim spunea...
asa incepe "ca intr-un vis" :) altminteri .. ti-ar cere sa o duci in statiile subterane de metro :))
21 iulie 2009 la 19:49
mary spunea...
Da, muzeul e foarte frumos si colectia destul de bogata. Pacat ca s-a strecurat o mica eroare in articol: cladirea nu a fost donata de dl. Mircea Ionescu Quintus si nici nu a fost nationalizata pe perioada comunista. Palatul a fost donat statului de bunicul dlui Quintus, si anume bancherul Ghita Ionescu inca de la inceputul secolului XX. O sa trecem pe la muzeu, cumparam un pliant si ne lamurim. ;)
Sin câte ştiam, şi văd că site-ul Muzeului o confirmă, Muzeul s-a înfiinţat în anii 1930, fiind localizat în clădirea actuală în perioada comunistă.
Aşa cum spune şi pe site-ul Consiliului Judeţean, proprietarul muzeului, clădirea era în utilizarea autorităţilor locale cel puţin din 1919, aici funcţionând Prefectura.
E posibil ca donaţia să fi fost făcută de Ghiţă Ionescu (decedat în 1898). Ţin totuşi minte că în presa ploieşteană de la începutul anilor 1990, s-a vorbit destul de mult despre faptul că Mircea Ionescu-Quintus a renunţat să revendice clădirea, semnând un act prin care aceasta devenea proprietatea oraşului.
O fi fost vorba de o donaţie nesancţionată juridic sau de o închiriere, atunci în anii 1920?
30 noiembrie 2009 la 10:27
[Image]Prin toamna trecută, Irina, fan declarat al muzeelor, ne-a făcut să vizităm Muzeul de Artă din Ploieşti.
Eu reveneam în muzeu după mai bine de 25 de ani. Cândva, prin clasa a III-a, am făcut mai multe ore de desen în muzeu. Am obţinut pe atunci si un premiu, la critica de artă. Ţinând cont de priceperea mea curentă şi la gradul de înţelegere al picturii pe care îl manifest, un astfel de premiu sună ca o glumă …
Aşa că, din punct de vedere al tablourilor și al celor câtorva sculpturi din interior nu pot zice mare lucru. Probabil că dacă vrei să ai o imagine de ansamblu despre cum arată pictura românească din secolele XIX-XX, nu e o idee rea să intri in muzeu. Au o colecţie destul de consistentă de pânze de Aman, Grigorescu, Işer, Luchian, Tătărăscu, Pallady ş.a.m.d.
Dincolo de aceasta, merită din plin să plătiţi cei 4 lei cât costă biletul de intrare, ca să vedeţi clădirea în care se află muzeul. Aceasta a aparţinut familiei Quintus, fiind donată de Mircea Ionescu-Quintus oraşului după ce a recuperat-o de la statul ce o naţionalizase în perioada comunistă. Este practic prim a casă dinspre centru, de pe impresionantul bulevard cu castani ce duce la Gara de Sud, construit la sfârşitul secolului XIX.
Casa, cu tavanele ei ce amintesc de Peleş (şi care merită din plin admirate), cu scara interioară din marmură, dă o măsură interesantă a modului în care trăiau elitele vremii şi a locurilor de unde se inspirau arhitecţii de atunci.
"Muzeul de artă din Ploieşti"
5 Comentarii -
ce frumos ca ii place irinei arta . pe romani ii cunosc destul de putin spre rusinea mea ( cei de care amintesti in postare evident ca imi sunt cunoscuti )
in berlin exista o galerie minunata bassenge (erdener str.5A - 14193 Berlin ) o comoara in lucrari - moderne kunst - incepind de la max beckmann peste corinth lovis , sonia delaunay, karl hofer , masereel frans ,janos mattis-teutsch, emil orlik, hans spiegel, vogeler heinrich pina la curt querner ( care a pictat-o pe nora bassenge in acuarela) ..
exista cam tot ce iti doreste inima de iubitor de arta .
19 iulie 2009 la 10:54
Ei, Irinei ii plac muzeele, nu arta. Sau poate i-o place si si arta, dar adevaratul motiv de a vizita muzee este vizitatul de muzee in sine :)
20 iulie 2009 la 23:20
asa incepe "ca intr-un vis" :) altminteri .. ti-ar cere sa o duci in statiile subterane de metro :))
21 iulie 2009 la 19:49
Da, muzeul e foarte frumos si colectia destul de bogata. Pacat ca s-a strecurat o mica eroare in articol: cladirea nu a fost donata de dl. Mircea Ionescu Quintus si nici nu a fost nationalizata pe perioada comunista. Palatul a fost donat statului de bunicul dlui Quintus, si anume bancherul Ghita Ionescu inca de la inceputul secolului XX. O sa trecem pe la muzeu, cumparam un pliant si ne lamurim. ;)
29 noiembrie 2009 la 16:44
Sin câte ştiam, şi văd că site-ul Muzeului o confirmă, Muzeul s-a înfiinţat în anii 1930, fiind localizat în clădirea actuală în perioada comunistă.
Aşa cum spune şi pe site-ul Consiliului Judeţean, proprietarul muzeului, clădirea era în utilizarea autorităţilor locale cel puţin din 1919, aici funcţionând Prefectura.
E posibil ca donaţia să fi fost făcută de Ghiţă Ionescu (decedat în 1898). Ţin totuşi minte că în presa ploieşteană de la începutul anilor 1990, s-a vorbit destul de mult despre faptul că Mircea Ionescu-Quintus a renunţat să revendice clădirea, semnând un act prin care aceasta devenea proprietatea oraşului.
O fi fost vorba de o donaţie nesancţionată juridic sau de o închiriere, atunci în anii 1920?
30 noiembrie 2009 la 10:27