As scrie o carte ... dezvoltand postul tau. Ar fi despre "research", despre media si despre marketing, si despre superficialitate si despre "calea usoara".
Ar veni cu multe exemple despre produse care se marketeaza pe "ce se cere" si in ciuda dovezilor ca "targetul mare" e fragmentat intre sute de tarabe ... si multe din aceste tarabe ar vinde mai mult cautand si captand targeturi mai mici dar distincte si care in valoare absoluta ar depasite micile fragmente din targetul mare.
Ar fi despre multinationalele care vazand ca vand produse "masiv" nu se mai obosesc sa sustina variatii sau produse fara succes garantat.
Ar fi despre medii, si despre fragmentare vs segmentare, despre vehicule media care se incapataneaza sa se adreseze "all people" desi fractiunile de audienta s-au tot micsorat. Ar fi despre medii care preluand modele de aiurea au inceput sa se adreseze doar unor segmente ... au avut succes si au inteles prin asta sa se adreseze si ele "all people"
Ar fi despre researchuri... si despre obsesia pentru "reprezentativitate nationala" si despre imposibilitatea de a analiza targeturi mici din motive de volum esantion. Si despre incapacitatea de a intelege/transmite ca fix pe numerele alea mici sta diferentierea care produce mai multe efecte.
Ar fi despre gumarii de cauciuc ... si despre insistenta in a-i produce "cum se cere" desi variatii de model sau culoare nu ar presupune costuri suplimentare.
Da... ar fi si despre politica ... si probabil si despre perspectiva de a supune la plebiscit national intrebari de genul "Vreti sa fie bine?" pentru a avea castiguri partinice si pentru a nu te oposi sa faci oferte inteligibile pentru oamenii carora te adresezi.
Dar nu ... n-o sa scriu o carte ... e un target prea mic :) mai bine observ si eu tendinta generala si mi-am facut o firma din chestia asta ... ca pana la urma ... asta-i varianta cu cerere mai mare :)
încerc să aplic postarea la un singur produs: berea neagră.
de fiecare dată când ies în oraş cu prietenii văd pe meniuri Silva (care nici măcar nu e neagră) şi cam atât. asta face ca, atunci când vreau să ies la un restaurant, să am în vedere doar acele restaurante în care am şanse să găsesc berea care îmi place.
din păcate, cultura noastră de consum e jalnică, şi lucrurile nici măcar nu se mişcă, pentru că nu am învăţat să ne autoeducăm.
@Cristi: eu unul sunt mereu uimit de deciziile retailerilor români. Poate apuc azi să scriu şi despre asta: aşa cum zici şi tu par a fi extrem de conservatori în a diversifica, se cantonează exclusiv pe căile bătute, de parcă s-ar fi adaptat rapid mediului românesc şi ar adopta exclusiv soluţii tradiţionaliste.
Acelaţi lucru se petrece, aşa cum zici, şi în media. Chestie de profesionalism la urma urmei ...
@Stranum: Asta cu tipuri diferite de bere, cu vânzarea vinului la pahar, sau a berii la 330 ml sunt deja subtilităţi într-o ţară unde nu contează din c tip de pahar bei vinul sau berea, în care nu există o tradiţie a fabricării berii care să aducă diferenţe între mărci locale...
Oricum partea bună este că unele restaurante au început să îţi ofere o variaţie mai mare a vinurilor, alta decât tradiţionala referinţă la dihotomia vin roşu/vin alb. Poate se transferă şi către bere tendinţa ...
31 octombrie 2009 la 12:24
Într-un articol publicat acum câteva luni în Dilema Veche, Andrei Manolescu discuta despre contactul amuzant dintre românii ce ajungeau în străinătate în anii 1990 și supermarketurile de acolo. Izolați în afara discuțiilor despre hrănitul sănătos, românii aveau dificultăți în a pricepe, de exemplu, de ce există mai multe feluri de salată, de ce e bine ca și adulții să consume lapte, sau care e diferența dintre cartofii pentru copt și cei pentru salată.
Vă îndemn să (re)citiți articolul pentru câteva detalii savuroase.
Din păcate, dacă te uiți pe cifrele privind consumul de lapte de exemplu, pe ceea ce se consumă în restaurante, pe ceea ce se găsește în supermaket, realizezi că nici azi nu s-a schimbat mare lucru. Nu știm aproape nimic despre ce și cum ar trebui să mâncăm și continuăm să ne repezim la cartofi prăjiți cu cotlete de porc, la sosuri cu mult ulei, ciorbe lungi, mâncare multă la cină... Până și consumul de alcool este dubios: prea puțină bere și mult prea multe tării (și alea de calitate extrem de proastă). Mai mult, și pe alea le consumăm fără să le savurăm: cantitatea contează.
Toate acestea țin de cunoaștere, iar aceasta se cere educată, informată. Alegerea unor mâncăruri sănătoase, adecvarea vinului la mâncare, a nu consuma pâine la orez, cartofi sau paste sunt chestii care se învață. La fel cum se educă și gustul. iar odată cu ele dispar și ironiile la adresa celor care au un consum pe care nu îl înțelegem, nefiind legat de tradiționalul sos.
La fel cum e nevoie de discuție și informare serioasă înainte de a decide că e mai bine cu președinte sau fără, cu parlament uni- sau bi-cameral...
"Cartoful parlamentar"
3 Comentarii -
As scrie o carte ... dezvoltand postul tau. Ar fi despre "research", despre media si despre marketing, si despre superficialitate si despre "calea usoara".
Ar veni cu multe exemple despre produse care se marketeaza pe "ce se cere" si in ciuda dovezilor ca "targetul mare" e fragmentat intre sute de tarabe ... si multe din aceste tarabe ar vinde mai mult cautand si captand targeturi mai mici dar distincte si care in valoare absoluta ar depasite micile fragmente din targetul mare.
Ar fi despre multinationalele care vazand ca vand produse "masiv" nu se mai obosesc sa sustina variatii sau produse fara succes garantat.
Ar fi despre medii, si despre fragmentare vs segmentare, despre vehicule media care se incapataneaza sa se adreseze "all people" desi fractiunile de audienta s-au tot micsorat. Ar fi despre medii care preluand modele de aiurea au inceput sa se adreseze doar unor segmente ... au avut succes si au inteles prin asta sa se adreseze si ele "all people"
Ar fi despre researchuri... si despre obsesia pentru "reprezentativitate nationala" si despre imposibilitatea de a analiza targeturi mici din motive de volum esantion. Si despre incapacitatea de a intelege/transmite ca fix pe numerele alea mici sta diferentierea care produce mai multe efecte.
Ar fi despre gumarii de cauciuc ... si despre insistenta in a-i produce "cum se cere" desi variatii de model sau culoare nu ar presupune costuri suplimentare.
Da... ar fi si despre politica ... si probabil si despre perspectiva de a supune la plebiscit national intrebari de genul "Vreti sa fie bine?" pentru a avea castiguri partinice si pentru a nu te oposi sa faci oferte inteligibile pentru oamenii carora te adresezi.
Dar nu ... n-o sa scriu o carte ... e un target prea mic :) mai bine observ si eu tendinta generala si mi-am facut o firma din chestia asta ... ca pana la urma ... asta-i varianta cu cerere mai mare :)
30 octombrie 2009 la 10:11
încerc să aplic postarea la un singur produs: berea neagră.
de fiecare dată când ies în oraş cu prietenii văd pe meniuri Silva (care nici măcar nu e neagră) şi cam atât. asta face ca, atunci când vreau să ies la un restaurant, să am în vedere doar acele restaurante în care am şanse să găsesc berea care îmi place.
din păcate, cultura noastră de consum e jalnică, şi lucrurile nici măcar nu se mişcă, pentru că nu am învăţat să ne autoeducăm.
PS. felicitări pentru blog.
30 octombrie 2009 la 11:43
@Cristi: eu unul sunt mereu uimit de deciziile retailerilor români. Poate apuc azi să scriu şi despre asta: aşa cum zici şi tu par a fi extrem de conservatori în a diversifica, se cantonează exclusiv pe căile bătute, de parcă s-ar fi adaptat rapid mediului românesc şi ar adopta exclusiv soluţii tradiţionaliste.
Acelaţi lucru se petrece, aşa cum zici, şi în media. Chestie de profesionalism la urma urmei ...
@Stranum: Asta cu tipuri diferite de bere, cu vânzarea vinului la pahar, sau a berii la 330 ml sunt deja subtilităţi într-o ţară unde nu contează din c tip de pahar bei vinul sau berea, în care nu există o tradiţie a fabricării berii care să aducă diferenţe între mărci locale...
Oricum partea bună este că unele restaurante au început să îţi ofere o variaţie mai mare a vinurilor, alta decât tradiţionala referinţă la dihotomia vin roşu/vin alb. Poate se transferă şi către bere tendinţa ...
31 octombrie 2009 la 12:24