ministerashul pe care l-ai statuat drept exemplu aici pare umpicutz nevinovat daca-l asezi linga fostul vice a lui angela merkel - friedrich merz un adevarat spitzenpolitiker care a avut la un moment dat pe linga amt-ul sau (mandatul politic )inca 14 job-uri de consultanta . in sectorul/domeniul economic . profesia sa fiind cea de avocat.
la inceputul anului a urmat un urteil din karlsruhe in care bundesverfassungsgericht ii obliga pe politicieni sa isi publice toate sursele de venituri si in acelasi timp sumele / premiile / actiunile / dividentele / onorariile pe care le-au obtinut .
britanicii au un asemenea reglementaj deja de multa vreme ! nici nu au cum sa se eschiveze. presa lor e si grav brutala .
27 septembrie 2009 la 13:04
Cred că am mai comentat despre deciziile societăţii româneşti, prin intermediul reprezentanţilor săi aleşi, de a reduce salariile celor angajaţi în sectorul public. Scăderea, din câte am văzut eu, afectează în principal salariile pe care le au cei care au mai mult de 5-6 ani de experienţă. În schimb, la angajare, ele cresc uşor.
Caut să mă gândesc la consecinţe, gândindu-mă exclusiv la dinamica stat-privat a unei părţi a forţei de muncă.
Mă gândesc că va creşte probabilitatea ca tinerii absolvenţi să se angajeze în sectorul public. Vor rămâne aici suficient ca să capete experienţă şi să ajungă la acel nivel la care salariile nu mai sunt competitive cu cele din sectorul privat. Asta nu e rău: o să avem mai mulţi oameni care trec prin sistemul public şi îl înţeleg mai bine, angajaţii la stat vor fi mai tineri şi mai deschişi, mai dornici de afirmare. Lor li se vor adăuga cei mai trecuţi de prima tinereţe, cu salarii mari şi alte beneficii adiţionale, cu o vârstă ce îi face mai puţin susceptibili de a îşi schimba locul de muncă.
Odată ce vor căpăta experienţă, mulţi tineri vor migra din domeniul public către îndeletniciri mai bine plătite. Interesant va fi cazul celor ce lucrează în administraţia publică. Avantajul lor va fi unul enorm: vor ştii bine reglementările la a căror elaborare au contribuit şi vor fi vânaţi de companii mai mari sau mai mici, ce fac afaceri cu statul şi care au nevoie de expertiza lor, putând să îşi şi permită să o recompenseze.
O altă destinaţie a acestei forţe de muncă, date fiind abilităţile dobândite în funcţii din aparatul administrativ, va fi piaţa de consultanţă. Companii mici, cu câţiva angajaţi, gestionând bani alocaţi prin competiţii de granturi. Important este să ştii să scrii aplicaţia (ghici cine face regulile după care sunt evaluate?) şi să câştigi contractul. Veniturile sunt după aia … la nivel european?? (unele din ele par a fi la nivel luxemburghez: am văzut zilele astea la TV un ministru în funcţie, altfel o prezenţă agreabilă. Acuzat că ar fi fost în acelaşi timp şi ministru şi consultant într-un proiect al cărui beneficiar era ministerul pe care îl conduce, s-a apărat spunând că a renunţat la contractul de consultant, refuzând incluziv salariul pentru munca pe care deja o depusese, în valoare de 50.000 USD. Da, nu am adăugat un zero în plus, e vorba de cincizeci de mii de dolari. Probabil că erau impozabili…)
"Scenarii posibile şi noua lege a salarizării"
1 Comentariu -
ministerashul pe care l-ai statuat drept exemplu aici pare umpicutz nevinovat daca-l asezi linga fostul vice a lui angela merkel - friedrich merz un adevarat spitzenpolitiker care a avut la un moment dat pe linga amt-ul sau (mandatul politic )inca 14 job-uri de consultanta . in sectorul/domeniul economic . profesia sa fiind cea de avocat.
la inceputul anului a urmat un urteil din karlsruhe in care bundesverfassungsgericht ii obliga pe politicieni sa isi publice toate sursele de venituri si in acelasi timp sumele / premiile / actiunile / dividentele / onorariile pe care le-au obtinut .
britanicii au un asemenea reglementaj deja de multa vreme ! nici nu au cum sa se eschiveze. presa lor e si grav brutala .
27 septembrie 2009 la 13:04