pai cred ca se cheama la fel ca "societatile" in care: - agentii de publicitate se legitimeaza in premii agatate pe pereti desi motivatiile premilor n-au fost niciodata publicitate (n-au functionat ca publicitate ci au fost ghosturi pt premii) - agentii de media se legitimeaza in volume si asta-i face sa fie transanti cu privire la calitatea produselor desi volumele s-au obtinut prin manipulari de premii - siteuri care se legitimeaza in trafic (obtinut de multe ori cu pormografie, hate, seo) dar se considera indreptatiti sa fie repere de media - tinere de succes legitimate in certificate de casatorie cu persoana "potrivita" dar care sunt ascultate ca repere privind o groaza de "alegeri" - progresisti reprezentati ai poporului desi mandatul de reprezentare il au pe baza lucrurilor pe care le combat acum ca fiind retrograde - dreptaci ajunsi mari pe baza promovarii pensiilor minime si infierarea celor nesimtite - anticomunisti care limiteaza pagubele pe care le-ar fi produs comunistii - elevi premiati pe baza de memorie, furt (copiat), minciuna (tactici de vanare a notelor) ... care se considera indreptatiti sa fie urmati etc, etc
Nu stiu cum se cheama fenomenul asta, si n-am autoritatea sa-l denumesc pt altii. Ar trebui niste sociologi si ceva stiinta pentru a autoriza o denumire valida. Eu pt mine ma gandesc la falsificari de repere, mimetism, ierarhii superficiale, ratari neasumate si prezentate ca succese.
hihi.. vai, auci , doare ! cat adevar !:( bineee ! ma rog !
ultima data cind am intrebat daca "lumea .. e asa cum o stim noi" ( adultii smecheroshi ) :)) (adica ) daca sociatatea e.. aaa, oamenii aia multi si mari .. hmmm..au strambat din nas si s-au enervat umpiculetz :(
bineee ! acuma vreau repede-repedica la mamica ( si taticu )-n bratzica :))))
Parvan are dreptate: cantitatea joaca un rol foarte important in istoria omenirii. Nu cred ca aceasta practica o sa dispara vreodata si nu cred ca este specifica Balcanilor sau Romaniei sau universitarilor etc.
Eu vreau sa ridic o alta problema de fond: exista in mediul academic tendinta de "a-i sfatui" pe cei tineri (studenti in anul 3, masteranzi, doctoranzi, tineri cercetatori in curs de afirmare) sa fie foarte atenti cu parerile personale. Cu ideile pe care le au. Adica, in principiu, nu te poti abate de la ce crede o parte importanta a academicului romanesc ca este adevarat.
Mi se pare gaunoasa aceasta viziune. Duce la demotivare si o permanenta echilibristica intre impacarea caprei si verzei. Ca impact, apreciez ca va fi intarziata cresterea calitatii publicisticii romanesti de specialitate: tinerii respectivi vor fi mai motivati sa se exprime in strainaitate decat aici.
O fi postarea in limba română, dar ... scrie pe undeva că e vorba de România?
@Moş Crăciun: dacă acei tineri de care zici aleg să se dezvolte în alte părţi, mă întreb dacă nu cumva e ca şi cum în loc să joace la Poli Iaşi, ar juca la AS Monaco? (am audiat ieri discuţie interesantă pe RFI despre cum este organizat fotbalul şi despre criza sa...)
29 octombrie 2010 la 13:56
Oare cum o fi să fi autorul unor tipărituri, pe care le defineşti drept cărţi de ştiinţă, și care:
• Sunt cvasi-identice, chiar dacă titlul se schimbă, și, uneori, se mai schimbă și ordinea paragrafelor;
• Includ bucăţi care se repetă (ca să fie clar: ce e de la pagina 7 la pagina 18, se repetă identic de la pagina 68 la pagina 79 – cifrele sunt evident ipotetice).
Dar cum o fi ca, după ce primeşti un titlu universitar pe baza acestor tipărituri, să dai instrucţiuni celorlalţi despre cum se face ştiinţă, să te baţi cu pumnul în piept despre cât de deştept eşti și să decizi direcţiile de dezvoltare care ar trebui să fie urmate de societatea în care trăieşti?
De fapt cred că întrebarea corectă este cum o fi pentru societatea care încurajează astfel de comportamente. Oare cum s-o chema ea?
trimis de către Bogdan Voicu la 16:38 pe 25 oct. 2010
"Lorem ipsum"
5 Comentarii -
Ipocrita. Lenesa. Bicisnica. Gaunoasa. Balcanica. Universitara. Imorala. Pervertita. Nesanctionata.
:(
26 octombrie 2010 la 01:28
pai cred ca se cheama la fel ca "societatile" in care:
- agentii de publicitate se legitimeaza in premii agatate pe pereti desi motivatiile premilor n-au fost niciodata publicitate (n-au functionat ca publicitate ci au fost ghosturi pt premii)
- agentii de media se legitimeaza in volume si asta-i face sa fie transanti cu privire la calitatea produselor desi volumele s-au obtinut prin manipulari de premii
- siteuri care se legitimeaza in trafic (obtinut de multe ori cu pormografie, hate, seo) dar se considera indreptatiti sa fie repere de media
- tinere de succes legitimate in certificate de casatorie cu persoana "potrivita" dar care sunt ascultate ca repere privind o groaza de "alegeri"
- progresisti reprezentati ai poporului desi mandatul de reprezentare il au pe baza lucrurilor pe care le combat acum ca fiind retrograde
- dreptaci ajunsi mari pe baza promovarii pensiilor minime si infierarea celor nesimtite
- anticomunisti care limiteaza pagubele pe care le-ar fi produs comunistii
- elevi premiati pe baza de memorie, furt (copiat), minciuna (tactici de vanare a notelor) ... care se considera indreptatiti sa fie urmati
etc, etc
Nu stiu cum se cheama fenomenul asta, si n-am autoritatea sa-l denumesc pt altii. Ar trebui niste sociologi si ceva stiinta pentru a autoriza o denumire valida. Eu pt mine ma gandesc la falsificari de repere, mimetism, ierarhii superficiale, ratari neasumate si prezentate ca succese.
26 octombrie 2010 la 11:33
hihi.. vai, auci , doare !
cat adevar !:(
bineee ! ma rog !
ultima data cind am intrebat daca "lumea .. e asa cum o stim noi" ( adultii smecheroshi ) :))
(adica ) daca sociatatea e.. aaa, oamenii aia multi si mari ..
hmmm..au strambat din nas si s-au enervat umpiculetz :(
bineee ! acuma vreau repede-repedica la mamica ( si taticu )-n bratzica :))))
26 octombrie 2010 la 11:39
Parvan are dreptate: cantitatea joaca un rol foarte important in istoria omenirii. Nu cred ca aceasta practica o sa dispara vreodata si nu cred ca este specifica Balcanilor sau Romaniei sau universitarilor etc.
Eu vreau sa ridic o alta problema de fond: exista in mediul academic tendinta de "a-i sfatui" pe cei tineri (studenti in anul 3, masteranzi, doctoranzi, tineri cercetatori in curs de afirmare) sa fie foarte atenti cu parerile personale. Cu ideile pe care le au. Adica, in principiu, nu te poti abate de la ce crede o parte importanta a academicului romanesc ca este adevarat.
Mi se pare gaunoasa aceasta viziune. Duce la demotivare si o permanenta echilibristica intre impacarea caprei si verzei. Ca impact, apreciez ca va fi intarziata cresterea calitatii publicisticii romanesti de specialitate: tinerii respectivi vor fi mai motivati sa se exprime in strainaitate decat aici.
29 octombrie 2010 la 12:40
O fi postarea in limba română, dar ... scrie pe undeva că e vorba de România?
@Moş Crăciun: dacă acei tineri de care zici aleg să se dezvolte în alte părţi, mă întreb dacă nu cumva e ca şi cum în loc să joace la Poli Iaşi, ar juca la AS Monaco? (am audiat ieri discuţie interesantă pe RFI despre cum este organizat fotbalul şi despre criza sa...)
29 octombrie 2010 la 13:56