Trimiteți un comentariu pe: Lumea …. aşa cum nu o ştim?

Primesc acum câteva minute mesajul de mai jos. Îl redau anonimizând-l, pentru a explica mai apoi de ce cred eu că România merge prost.
Buna ziua,
Va contactez din partea companiei XXXXXX International in vederea colaborarii in cadrul unui proiect.
Procedura de licitatie, avand depunerea ofertelor in data de 28.02.2013, este organizata Ministerul ZZZZZ si are ca obiect YYYYYY. Va rog sa regasiti atasat detalii ale acestui proiect.
Mai jos sunt cerintele pentru unii dintre expertii necesari in acest proiect.
Am rugamintea sa-mi comunicati daca sunteti interesat de colaborarea propusa si intruniti vreunul din profilele de mai jos.

Expert cheie 1
   studii universitare în domeniul statisticii si previziunii economice/sociologie
   minim 5 ani experienta în domeniul studiilor
   minim 1 proiect implementat privind YYYYYYY

Expert cheie 3
   studii universitare în domeniul statisticii
   minim 5 ani experienta în domeniul studiilor
   minim 1 proiect implementat privind YYYYYYY

Astept cu interes un raspuns din partea Dvs, iar pentru orice nelamuriri, nu ezitati sa ma contactati.

Cu deosebita stima,
QQQQ KKKK
Bid Specialist
XXXXXX International
Să recapitulăm: doamna sau domnişoara QQQQ KKKK este de la firma XXXXXX International. Numele companiei este cu rezonanţe englezeşti, ales clar să inspire încredere, respect, legitimitate. Din câte ştiu, activează în România de vreo 10-11 ani. Doamna sau domnişoara care îmi scrie este expert în aplicarea la licitaţii. Prin urmare îmi trimite un mesaj nepersonalizat, adresat probabil în aceeaşi formă la mai multe adrese de email pe care le are cine ştie de unde. Numele său precum şi cele ale celor trei persoane de la Cc... nu îmi spun nimic. Mesajul îmi cere să verific dacă îndeplinesc trei condiţii simple. Pentru mine e uşor să verific. De exemplu mă duc pe site-ul propriu (pe site-ul meu) şi văd dacă informaţia publică de acolo validează criteriile sau nu. Cum Bid Specialist-ul nu a fost în stare să facă asta, e clar că nu are rost să îmi bat capul să îi răspund.
E interesant însă altceva. Mai sunt 3 (trei) zile până la deadline-ul pentru aplicaţie. Probabil că e o licitaţie cu mulţi bani, cu salarii mare şi pe care XXXXXX International are bune şanse să o câştige. Hai să explorăm, de amorul artei, unul dintre scenariile obişnuite din România contemporană:
În trei zile compania va găsi cu siguranţă cei doi experţi care îi lipsesc, va avea cu ei nişte discuţii şi va trânti o aplicaţie. Să zicem că aceasta va fi evaluată pozitiv şi XXXXXX International va implementa proiectul. Ministerul va fi fericit că a dat bani mulţi la o companie privată de soi, că încurajează dezvoltarea mediului de afaceri, că va avea de a face cu un produs de calitate. XXXXXX Internationalva bifa o altă mare realizare, Bid Specialistul va fi felicita pentru eficienţă. Şefii vor fi felicitaţi, vor indica proiectul ca pe o reuşită şi vor rosti sentinţe răspicate despre cum România trebuie să funcționeze invocând exemplul mediului privat. Experţii vor realiza că ei şi compania au păreri diferite despre implementare, că bugetul scris pe un colţ de masă în cele trei zile până la licitaţie nu le permite să facă o evaluare corectă, că nu sunt compatibili ca personalitate, că rezultatele care nu sunt laudative la adresa ministerului sunt respinse atât de acesta cât şi de XXXXXX International. Dar asta va fi mai puţin important. Rezultatele vor fi în mod necesar laudative, iar în lista de recomandări Ministerul va fi încurajat să repete experienţa. Se vor organiza eveninemnte de prezenatre a rezultatelor, la hoteluri de 5 stele, cu participare a unor experţi de la Bruxelles, a ministrului ăn persoană, mapele vor costa cît salariul mediu net pe economie, iar participanţii vor purta ţinute office cumpărate de la etajul de sus din Peek şi Clockenburg, din mall-ul de la Băneasa.

Peste 15 ani, QQQQ KKKK va fi CEO la o companie importantă şi va instrui angajaţii cum să comunice cu lumea şi cum să participe la licitaţii. Se va plânge în emisiuni televizate că este supraimpozitată şi că statul este risipitor. Urmând exemplul învăţat la XXXXXX International va plăti părţi din salarii la negru, ca să evite birocraţia excesivă care nu permite creşterea economică. Se va întâlni la cîte o manifestare sau va ieşi din când în când în oraş cu foştii şefi de la XXXXXX International şi vor rememora clipele plăcute din tinereţe. Ei vor povesti din viaţa de parlamentar şi din peripeţiile copiilor pe cînd studiau la universităţi vestice. O vor povăţui pe QQQQ KKKK să urmeze acelaşi traseu, ca ţara să aibă viitori miniştri de nădejde, precum copii lor.
Iar toate astea sunt normale: de ce te-ai apuca să aplici la o licitaţie cu câteva săptămâni înainte şi gândind serios ce ai de făcut acolo, când poţi să o faci şi de pe o zi pe alta? Aşa se face progresul adevărat!