E in sange. E in oase. Cati dintre noi au invatzat de la parintzi efortul de planificare a la longue?
Daca modernizarea implica (si) amanarea gratificarii imediate si planificarea metodica, protestanta, pe termen lung, atunci da. E un refuz de modernizare. Daca nu, e doar o tembelie a varstei sub 30 de ani.
Bag din ce in ce mai des de seama ca lumea nu se mai coace de pe la 20 - 25 de ani, ci de pe la 30 de ani incolo.
Neotenie avansata, accentuata de lungirea statului cu parintii acasa si / sau de lungirea perioadei de scolarizare, pana in varste la care generatiile anterioare avusesera deja copii, o meserie si, eventual, facusera si un razboi.
1 aprilie 2008 la 11:05
Când ai vrea să te pensionezi? Am lansat întrebarea cu pricina într-o comunitate online, pe care o descriu un pic mai jos. Erau posibile 10 răspunsuri, precodificate, dintre care fiecare respondent putea alege unul singur. Iată ce au ales cei 46 care şi-au dat cu părerea: Înainte de 65 de ani* 15 (32%) La 65 de ani 3 (6%) Part-time o vreme după 65 de ani, apoi pensie 0 (0%) Full-time o vreme, apoi part-time, apoi pensie 2 (4%) Part-time for ever (fără a înceta munca) 2 (4%) Full-time o vreme, apoi part-time for ever 2 (4%) Full-time for ever 1 (2%) Eu nu am muncit niciodată, şi nici nu am de gând 1 (2%) Habar nu am, nu fac planuri pe termen atât de lung 17 (36%) Altceva (ce?) 3 (6%) Cei chestionaţi sunt practicanţi ai unui joc online (Hattrick.org), fiind membri ai unei „federaţii” care foloseşte vârsta limită de 25 de ani ca şi criteriu de selecţie. Majoritatea celor ce au răspuns au între 25 şi 34 de ani, studii superioare, venituri peste medie, şi, cu o singură excepţie, toţi sunt bărbaţi. Câţiva sunt rezidenţi în afara României, însă majoritatea locuiesc în ţară, în oraşe mari. Evident eşantionul cu pricina nu este reprezentativ pentru nici un fel de populaţie, aşa că nu se pot generaliza concluziile. Vreau însă să observ un lucru extrem de interesant: respondenţii fac parte dintr-un segment social** a cărei modernitate este net peste media naţională. Cu toate acestea, o treime refuză planificarea, deşi aceasta este indicatorul trecerii de la tradiţionalism cultural la modernitate. De aici întrebările din titlu, cu precizarea că se referă mai ales la populaţia care nu are o probabilitate atât de ridicată de a fi mai modernă decât media, şi cu precauţia legată de un bias dat de vârstă, totuşi relativ îndepărtată de pensie. ---------- Note: * 65 de ani este vârsta de pensionare la care legea prevede a se ajunge în curând atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. ** următoarele grupuri au o probabilitate mai mare decât restul românilor de a fi moderne din punct de vedere cultural: localizaţi în oraşe mari; bărbaţi; cu studii superioare; tineri; venituri peste medie.
"Refuzul planificării? Refuz al modernităţii?"
1 Comentariu -
E in sange. E in oase. Cati dintre noi au invatzat de la parintzi efortul de planificare a la longue?
Daca modernizarea implica (si) amanarea gratificarii imediate si planificarea metodica, protestanta, pe termen lung, atunci da. E un refuz de modernizare. Daca nu, e doar o tembelie a varstei sub 30 de ani.
Bag din ce in ce mai des de seama ca lumea nu se mai coace de pe la 20 - 25 de ani, ci de pe la 30 de ani incolo.
Neotenie avansata, accentuata de lungirea statului cu parintii acasa si / sau de lungirea perioadei de scolarizare, pana in varste la care generatiile anterioare avusesera deja copii, o meserie si, eventual, facusera si un razboi.
1 aprilie 2008 la 11:05