Salut, mi-am reamintit parcursul vietii mele citind articolul tau din Dilema (evident ca este foarte asemanator cu al tau o vreme, din moment ce in anul al treilea de facultatea am vrut amindoi sa facem sociologie... si doar tu ai facut...). scuze lipsa de diacritice, desi asta ar fi motivul inteventiei mele inoportune, de altfel... scriitura ta care nu respecta regulile impuse de Academie acum vreo 20 de ani se datoreaza politicii revistei sau nevoii tale de a incalca anumite reguli? Robert Dobre
11 septembrie 2012 la 12:55
Robert DObre spunea...
Scuze, abia apoi am citit restul textului neintrodus in articolul dilemei. voiam doar sa ma bag in seama dupa atitia ani de cind nu ne-am mai vazut (mie nu imi place sa incalc reguli, dar nici pe toate nu le pot respecta). toate bune! robert
Salut Robert, Sunt bucuros să te reaud. Eu trimit mereu textele la Dilema conform normelor în vigoare, ei le modifică conform propriilor opţiuni. Polirom are aceeaşi politică. Alte edituri fac la fel. Îmi amintesc că, la un moment dat a trebuit să atrag atenţia asupra faptul că "replace all" a condus la a scrie numele ţării într-un mod neaşteptat (Romînia)...
11 septembrie 2012 la 13:02
...Că tot veni vorba de limbă, tot cam pe atunci (1993), Academia Română a decis să se scrie predominant cu â din A şi să se folosească sunt în loc de sînt. Argumentele din spatele deciziei sunt controversate. [...] Prima parte nu m-a deranjat, deşi m-a mirat, dat fiind că nu prea îi vedeam rostul. Şi acum mi se pare ciudată ca decizie, deşi bănuiesc că, undeva, subiectiv, era inspirată de dorinţa academicienilor de a schimba şi ei ceva intr-o vreme când totul se schimba rapid. Poate vroiau a se delimita de o epocă de care limba rusă amintea supărător de mult, eliminând o parte din schimbările ortografice petrecute în 1953. La urma urmei şi primul preşedinte al Academiei, Ion Heliade-Rădulescu, fusese activ în a propune reforme ale limbii, ceea ce făcea din decizia din 1993 şi un act simbolic de identificare cu o tradiţie îndepărtată. Pentru mine, "sunt" în loc de "sînt" suna şi sună bizar. Cei din jurul meu foloseau şi folosesc în vorbire varianta care acum nu mai e recomandată. Acest lucru nu mă împiedică să scriu, inclusiv acest text, folosind regulile în vigoare. Pentru mine, dacă e lege, e cazul să o respecţi indiferent de ce crezi despre ea...
Pasajul de mai sus e unul din cele ce au rămas pe dinafară când am redus textul la dimensiunile acceptabile în revistă. Care text? Care revistă?
Răspunsul, dimpreună cu povestea băiatului din lift, în numărul curent din Dilema veche.
trimis de către Bogdan Voicu la 10:30 pe 11 sept. 2012
"Leftovers -> Dilema veche"
3 Comentarii -
Salut,
mi-am reamintit parcursul vietii mele citind articolul tau din Dilema (evident ca este foarte asemanator cu al tau o vreme, din moment ce in anul al treilea de facultatea am vrut amindoi sa facem sociologie... si doar tu ai facut...). scuze lipsa de diacritice, desi asta ar fi motivul inteventiei mele inoportune, de altfel... scriitura ta care nu respecta regulile impuse de Academie acum vreo 20 de ani se datoreaza politicii revistei sau nevoii tale de a incalca anumite reguli?
Robert Dobre
11 septembrie 2012 la 12:55
Scuze, abia apoi am citit restul textului neintrodus in articolul dilemei. voiam doar sa ma bag in seama dupa atitia ani de cind nu ne-am mai vazut (mie nu imi place sa incalc reguli, dar nici pe toate nu le pot respecta).
toate bune!
robert
11 septembrie 2012 la 13:01
Salut Robert,
Sunt bucuros să te reaud.
Eu trimit mereu textele la Dilema conform normelor în vigoare, ei le modifică conform propriilor opţiuni. Polirom are aceeaşi politică. Alte edituri fac la fel. Îmi amintesc că, la un moment dat a trebuit să atrag atenţia asupra faptul că "replace all" a condus la a scrie numele ţării într-un mod neaşteptat (Romînia)...
11 septembrie 2012 la 13:02