Trimiteți un comentariu pe: Lumea …. aşa cum nu o ştim?

Vorbeam cu Mălina că, dacă s-o mai întâmpla să plecăm singuri în vacanţă, să găsim un loc mai bine populat cu copii români, motivul fiind Irina. Hotelul în care stăteam era OK, însă copii prezenţi la faţa locului erau francezi, belgieni, britanici, nemţi, polonezi, suedezi, ruşi, olandezi, slovaci (sau poate cehi). Celelalte câteva cupluri de români, ca şi cei câţiva italieni, nu aveau copii.

Mălina susţinea contrariul, iar penultima zi în Creta argumentul irefutabil a apărut pe neaşteptate.

Dimineaţă piscina vuia de strigăte şi de copii de 10-12 ani plonjând în apă, încurajaţi de părinţi. Cei proaspăt apăruţi erau de prin părţile Moldovei (Suceava şi Bacău). Veniseră cu maşinile – cale lungă, multe ore cu ferryboat-ul. Vorbeau doar româneşte. Părinţii erau îmbrăcaţi cu haine de firmă şi unii dintre ei aveau să stea îmbrăcaţi sub umbrelă, afişând un aer superior-intelectual, până la masa de prânz când au apărut în restaurant în şlapii tradiţionali. Nu i-a deranjat faptul că ai lor copii împroşcau cu apă pe toată lumea, că strigau în continuu, că au trebuit împinşi afară din bazin de instructor când a venit ora programată pentru water-aerobic … În întreg sejurul am mai văzut doar doi copii francezi care trăgeau cu pistolul cu apă în cine se nimerea pe lângă piscină.

În rest, a trebuit să admit că prefer ca Irina să se socializeze cu copiii de blue collars francezi şi belgieni, pe care ea se străduia să îi înveţe româneşte :D