Se poate. Nu am văzut însă date de sondaj, de bună calitate, care să fi fost culese în ultima săptămână. Așa cum argumentez, câștigul taberei prezidențiale nu este imediat, ci unul care devine vizibil pe măsură ce protestele nu conduc la nimic. Ce e drept, nu mă aștept ca partidul prezidențial să câștige... În plus, chiar și o încetinire a scăderii din sondaje constituie, în termeni relativi, o creștere...
Cum defineşti "a câştiga" cu referire la preşedinte? De pierderea poziţiei nu era vorba (suspendare nu se poate, demisie nu vrea). În ceea ce priveşte încrederea poate să meargă mai sus sau mai jos, nu contează. Nu va mai candida.
Aş face observaţia că protestele l-au obligat pe preşedinte să se separe ceva mai vizibil de PDL, dar situaţia vectorilor de imagine ai puterii (president included) e atât de proastă că ... nici asta nu contează.
Părerea mea personală - şi failibilă - este că aceste mici proteste vor avea un impact ulterior, la momentul altor decizii ale coaliţiei de la putere.
Nu vreau să înţelegi greşit ce-am scris mai sus, analiza e interesantă - altfel n-aş fi scris nimic.
Hm, erau câteva premise pe care nu le-am menționat...
1. Eu cred că protestele curente sunt percepute de majoritate ca îndreptate împotriva președintelui (în opinia mea, populația consideră președintele drept definitoriu și responsabil pentru orice se petrece în spațiul public). Guvernul Boc este doar un detaliu nesemnificativ. De altfel Traian Băsescu s-a străduit ani de zile, voit sau nu, să îl definească ca pe un apendice.
2. Nu sunt așa de convins că Traian Băsescu nu va mai candida. Poate nu la Președinție, poate nu imediat, dar cu siguranță nu va sta departe de viața publică, de politică, de funcții, chiar de poziții ce impun alegere.
Prin urmare principala sa grijă acum este propria imagine.
3. Pentru domnia sa, cred că partidul contează mai puțin: este deja o cauză pierdută. Dimpotrivă, ar prefera să îl găsească jos, ca apoi să îl revigoreze și să folosească acest lucru drept capital și dovadă de competență. Ar câștiga multă legitimitate de aici.
Acesta este contextul în care eu cred că protestele i-au picat bine președintelui (nu cred însă că le-a stârnit și nu cred că a fi fost inițiate de opoziție). E președinte într-o țară democratică, unde oamenii au dreptul să protesteze, nu vin minerii, poate la un moment dat Guvernul se va și remania, și va spune că a ținut cont de părerea oamenilor. Mai mult, așa cum titra la un moment dat The Guardian, protestele sunt de fapt împotriva măsurilor de austeritate. Cam ca în Grecia, spre exemplu...
De departe, mie mi se pare că totul arată ca o farsă, ca o democrație mimată. Paranteza de la punctul 1 de mai sus este cea care o permite. (de aici și o posibilă soluție: renunțăm la președinte ales, la uninominal și încercăm să construim o democrație, dar asta e altă mâncare de pește).
PS. Nu e o 'analiză', ci câteva simple opinii, ușor superficiale (nu am avut vreme să verific lucrurile în amănunt). Un dat cu părerea, cum zice un număr din Dilema Veche....
Ah, venise un comentariu si am apasat din greseala "Sterge" in loc de "Publica".
Il reproduc mai jos (copy-paste din e-mail), cu scuzele de rigoare:
Barbu Mateescu a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Efectele unui protest (2): qui prodest":
Cred că înţeleg ce vrei să spui. Concentrarea protestelor pe instituţia cea mai puţin vulnerabilă le reduce din efect.
Pe de altă parte, momentul post-alegeri, când se va nominaliza premierul, ar putea căpăta alte încărcături. Fără proteste, scorul PDL ar fi crescut - încet dar sigur - spre un nivel palatabil nominalizării unui premier de la PDL, indiferent de scorul USL. Acum, în motor a fost aruncat un ciocan.
Nu cred că numirea unui nou premier PDL ar fi fost de luat în calcul chiar și în condițiile unui 30% al PDL. USL ar oferi condiții net superioare UDMR, PPDC, UNPR sau oricui ar ajunge în Parlament doar pentru a ajunge la putere: nu cred că își permit încă 4 ani în opoziție. Clientela politică i-ar părăsi.
Însă e adevărat că președintele este posibil să fi luat și încă să ia în considerare varianta respectivă ...
Sau presedintele mizeaza pe cartea Noua Romanie, cu alura de partid proaspat si tanar, din care poate numi un premier convingator de "tehnocrat" insa tot de orientarea lui.
Osterhase: nu prea mai e timp. În special, nu prea mai e timp pentru un 30-40% care să permită nominalizarea unui premier de la un astfel de partid. În plus, un astfel de partid ar canibaliza din electoratul PDL (venituri peste medie, rezident în marile oraşe, în special Bucureşti - sursa: Gallup).
Daca e tehnocrat poate fi prezentat ca o solutie de salvare nationala.
Poate ca erodeaza electoratul PDL, dar poate ca si castiga dintre cei care au parasit PDL si nu vor sa voteze deloc. Oricum nici legatura Basescu-PDL nu mai e ce a fost, iar viitorul lui Basescu poate sta (si) in NR.
2 februarie 2012 la 14:18
(Nu am urmărit foarte atent protestele din România, aşa că cele ce
urmează se bazează pe informaţie ce poate fi uşor superficială. Am
observat însă două lucruri interesante care cred că ar fi importante
pentru România. Le înşir în două postări succesive.)
-CONTINUARE de ieri-
Al doilea lucru este legat de finalitatea protestului. Protestatarii şi-au făcut clar auzită dorinţa: mânaţi de variate motive, de la pensii la feminism, nu-l mai doresc pe Traian Băsescu ca preşedinte. Numitorul comun este simplu: preşedintele nu vrea de fel să arată că ar ţine prea mult la o chestiune despre care mulţi spun că ar fi esenţială pentru traiul în societatea – democraţia. Exceptând simpatizanţii, din ce în ce mai puţini, ai preşedintelui în funcţiune, majoritatea ştia deja acest lucru. Simpatizanţii nu îşi vor schimba deloc părerea, dimpotrivă şi-o vor întări. Prin urmare, din acest punct de vedere, protestul nu are finalitate.
Nu cred că ar putea avea finalitate nici în plan politic: aşa cum observa CT Popescu*, soluţia la situaţia existentă, într-o democraţie, are căi legale prin care se poate manifesta. Un protest prelungit nu serveşte la mare lucru.
Pe de altă parte, hai să ne gândim la cancelariile occidentale. Vă amintiţi cât timp a durat până să apară proteste timide la adresa lui Victor Orban? Pe Silvio Berlusconi preşedinţii şi prim miniştrii europeni au început să îl evite abia în ultima vreme. Austriacul Haider a stat şi el liniştit la putere destul timp, chiar dacă în cazul său antipatiile şi ostilităţile au fost explicite.
La urma urmei, de ce ar penaliza occidentalii un preşedinte semi-dictatorial, semi-antidemocrat? Dacă ţara este cât de cât stabilă, deschisă la schimburi economice, votând aşa cum cere interesul european sau nord-atlantic, ce rost ar avea să o destabilizezi? Atunci când unul dintre partidele de opoziţie se manifestă împotriva noilor reguli financiare europene sau împotriva prezentei militare în Afganistan, ce sens ar avea să schimbi status quo-ul? De aici probabil și declarațiile făcute săptămâna trecută de ambasadorul american la București.
Din acest punct de vedere, Traian Băsescu este principalul câştigător al protestelor din Piaţa Universităţii: nu a adus minerii, a primit sprijinul explicit american, a reîntărit imaginea sa umană („m-am enervat, îmi cer scuze”), a confirmat susţinătorilor săi că este alături de ei. Un protest fără efect erodează entuziasmul oponenţilor şi, prin ricoşeu, poate schimba raportul de forţe în ce priveşte prezenţa la vot. Vă amintiți cum au pierdut Năstase sau Geoană alegerile prezidențiale, dată fiind mobilizarea redusă a propriului electorat?
În fine, protestul a reuşit să elimine din efectul mediatic al deciziei Curţii Constituţionale de a respinge aberanta comasare a alegerilor.
Și dacă tot am pomenit de media.... Realitatea TV şi Antena 3 continuă a se manifesta ostil faţă de preşedinte. Evenimentul Zilei rămâne obedient. Nu e nimic nou sub soare. Chiar şi fără proteste, situaţia ar fi fost aceeaşi.
Cu alte cuvinte, în opinia mea, protestele din Piaţa Universităţii par a fi un fel de meci în care Traian Băsescu câştigă lejer. Există un singur pas important pentru cei ce îşi doresc o altfel de Românie: ei încep să realizeze că ceea ce îi deranjează la puterea actuală este lipsa de comunicare, abordarea top-down, nediscutarea în şi de către societate a problemelor acesteia, absenţa unei media obiective, neaservite. Rămâne de văzut dacă protestele vor avea vreo finalitate în aceste privințe…
* faptul că agreez cu concluzia respectivă nu înseamnă că subscriu la limbajul insalubru al articolului respectiv.
trimis de către Bogdan Voicu la 10:23 pe 31 ian. 2012
"Efectele unui protest (2): cui prodest"
9 Comentarii -
Si totusi, Bogdan, bursa electorala pare a fi reactionat impotriva lui Traian Basescu...
31 ianuarie 2012 la 10:48
Se poate. Nu am văzut însă date de sondaj, de bună calitate, care să fi fost culese în ultima săptămână. Așa cum argumentez, câștigul taberei prezidențiale nu este imediat, ci unul care devine vizibil pe măsură ce protestele nu conduc la nimic. Ce e drept, nu mă aștept ca partidul prezidențial să câștige... În plus, chiar și o încetinire a scăderii din sondaje constituie, în termeni relativi, o creștere...
31 ianuarie 2012 la 10:58
Cum defineşti "a câştiga" cu referire la preşedinte? De pierderea poziţiei nu era vorba (suspendare nu se poate, demisie nu vrea). În ceea ce priveşte încrederea poate să meargă mai sus sau mai jos, nu contează. Nu va mai candida.
Aş face observaţia că protestele l-au obligat pe preşedinte să se separe ceva mai vizibil de PDL, dar situaţia vectorilor de imagine ai puterii (president included) e atât de proastă că ... nici asta nu contează.
Părerea mea personală - şi failibilă - este că aceste mici proteste vor avea un impact ulterior, la momentul altor decizii ale coaliţiei de la putere.
Nu vreau să înţelegi greşit ce-am scris mai sus, analiza e interesantă - altfel n-aş fi scris nimic.
1 februarie 2012 la 12:55
Hm, erau câteva premise pe care nu le-am menționat...
1. Eu cred că protestele curente sunt percepute de majoritate ca îndreptate împotriva președintelui (în opinia mea, populația consideră președintele drept definitoriu și responsabil pentru orice se petrece în spațiul public). Guvernul Boc este doar un detaliu nesemnificativ. De altfel Traian Băsescu s-a străduit ani de zile, voit sau nu, să îl definească ca pe un apendice.
2. Nu sunt așa de convins că Traian Băsescu nu va mai candida. Poate nu la Președinție, poate nu imediat, dar cu siguranță nu va sta departe de viața publică, de politică, de funcții, chiar de poziții ce impun alegere.
Prin urmare principala sa grijă acum este propria imagine.
3. Pentru domnia sa, cred că partidul contează mai puțin: este deja o cauză pierdută. Dimpotrivă, ar prefera să îl găsească jos, ca apoi să îl revigoreze și să folosească acest lucru drept capital și dovadă de competență. Ar câștiga multă legitimitate de aici.
Acesta este contextul în care eu cred că protestele i-au picat bine președintelui (nu cred însă că le-a stârnit și nu cred că a fi fost inițiate de opoziție). E președinte într-o țară democratică, unde oamenii au dreptul să protesteze, nu vin minerii, poate la un moment dat Guvernul se va și remania, și va spune că a ținut cont de părerea oamenilor. Mai mult, așa cum titra la un moment dat The Guardian, protestele sunt de fapt împotriva măsurilor de austeritate. Cam ca în Grecia, spre exemplu...
De departe, mie mi se pare că totul arată ca o farsă, ca o democrație mimată. Paranteza de la punctul 1 de mai sus este cea care o permite. (de aici și o posibilă soluție: renunțăm la președinte ales, la uninominal și încercăm să construim o democrație, dar asta e altă mâncare de pește).
PS. Nu e o 'analiză', ci câteva simple opinii, ușor superficiale (nu am avut vreme să verific lucrurile în amănunt). Un dat cu părerea, cum zice un număr din Dilema Veche....
1 februarie 2012 la 13:42
Ah, venise un comentariu si am apasat din greseala "Sterge" in loc de "Publica".
Il reproduc mai jos (copy-paste din e-mail), cu scuzele de rigoare:
Barbu Mateescu a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Efectele unui protest (2): qui prodest":
Cred că înţeleg ce vrei să spui. Concentrarea protestelor pe instituţia cea mai puţin vulnerabilă le reduce din efect.
Pe de altă parte, momentul post-alegeri, când se va nominaliza premierul, ar putea căpăta alte încărcături. Fără proteste, scorul PDL ar fi crescut - încet dar sigur - spre un nivel palatabil nominalizării unui premier de la PDL, indiferent de scorul USL. Acum, în motor a fost aruncat un ciocan.
2 februarie 2012 la 01:35
Nu cred că numirea unui nou premier PDL ar fi fost de luat în calcul chiar și în condițiile unui 30% al PDL. USL ar oferi condiții net superioare UDMR, PPDC, UNPR sau oricui ar ajunge în Parlament doar pentru a ajunge la putere: nu cred că își permit încă 4 ani în opoziție. Clientela politică i-ar părăsi.
Însă e adevărat că președintele este posibil să fi luat și încă să ia în considerare varianta respectivă ...
2 februarie 2012 la 01:39
Sau presedintele mizeaza pe cartea Noua Romanie, cu alura de partid proaspat si tanar, din care poate numi un premier convingator de "tehnocrat" insa tot de orientarea lui.
2 februarie 2012 la 02:27
Osterhase: nu prea mai e timp. În special, nu prea mai e timp pentru un 30-40% care să permită nominalizarea unui premier de la un astfel de partid. În plus, un astfel de partid ar canibaliza din electoratul PDL (venituri peste medie, rezident în marile oraşe, în special Bucureşti - sursa: Gallup).
2 februarie 2012 la 12:47
Daca e tehnocrat poate fi prezentat ca o solutie de salvare nationala.
Poate ca erodeaza electoratul PDL, dar poate ca si castiga dintre cei care au parasit PDL si nu vor sa voteze deloc. Oricum nici legatura Basescu-PDL nu mai e ce a fost, iar viitorul lui Basescu poate sta (si) in NR.
2 februarie 2012 la 14:18