Adrian Păunescu • dialog, poezie, gazetărie, cursuri, cenaclu

Cu tine

2009-03-09T12:36:00.001+02:00

Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.

Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.

Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.

Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine într-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.

Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.

din cartea Manifest pentru mileniul trei, vol. 2, 1986

O DECLARAŢIE POLITICĂ PARODICĂ, PE CARE ÎNCĂ NU AM ROSTIT-O

2008-10-18T01:22:00.005+03:00

Ar trebui să vă spun încă de la început, sperând să nu vă iau prin surprindere, că vremea grămezilor a trecut, a venit momentul elitelor. Aşa stau lucrurile în multe planuri, inclusiv în chestiunea popoarelor. Şi asta mai ales că, de exemplu, majoritatea românească de pe acest teritoriu, unde s-ar fi putut întinde imperiul austro-bulgar, nu se astâmpără. Nu respectă regula jocului. Românii au pretenţii în propria lor ţară. Vor să trăiască. Vor să muncească. Vor să-şi facă ei legile precum le e voia. Ei nu au înţeles şi probabil că nici nu vor să înţeleagă realitatea, conform căreia minorităţile trebuie să vină la putere. Fireşte, minorităţile de toate felurile. Până când vor mai suferi,de pildă, lesbienele, să fie sfidate de cuplurile primitive de oameni sănătoşi? Aceste cupluri mai au şi năravul de a face copii, ceea ce crează complicaţii guvernelor. Accentul pe minorităţi reprezintă un câştig inalienabil al vremurilor noastre, în care, cum spunea un retrograd poet român, Adrian Păunescu, „în cluburile homosexuale batjocorit e germenul uman”. El a zis, el a auzit.

Însă despre un alt tip de minoritate vă voi vorbi eu azi, despre minoritatea naţională. Subtilul nostru filosof, Frunda, a intuit bubiţa şi a pus degetul pe ea. Dumnealui a stabilit că, în comunităţile unde maghiarii ajung la 10 la sută din populaţie, limba maghiară trebuie să devină obligatorie. În comunităţile unde ungurii sunt într-un număr mai mic de 10 la sută, limba maghiară devine posibilă. Bucuroşi de aceste propuneri, care înteţesc şi care pregătesc toate autonomiile posibile, recunoaştem că noi, majoritarii, îi cam deranjăm pe aceşti minoritari şi nu ducem la îndeplinire sarcinile pe care ni le dau cei ce se cred exponenţi ai lor.
Noi, majoritarii, ne-am învrednicit de-a lungul istoriei de tot felul de fapte nesăbuite, cum ar fi declararea, la 1 Decembrie 1918, a României Mari. Ce conta că era pământul nostru? Ce importanţă avea că eram majoritari? Ce mai conta suferinţa la care ne supuseseră stăpânii vremelnici? Noi trebuia să înţelegem sensul istoriei şi să ne retragem în Gibraltar, în proporţii reduse, ca să încăpem într-o nişă, împreună cu costumul căpitanului de port. N-am ştiut să ieşim la timp din istorie, astăzi plătim neîndemânarea.
În drumul nostru, din Asia încoace, pe unde am trecut, am făcut ravagii: în Slovacia, în Serbia şi chiar în oraşele ungureşti Bucureşti, Craiova, Iaşi, Constanţa, Timişoara. Am fost de o cruzime încă neîntâlnită în istorie, de exemplu într-o noapte a anului 1940, în timp ce dormeam în paturile noastre, în localităţi ca Ip, Trăznea, Sucutard, Moisei, Mureşenii de Câmpie. Din motive necunoscute, ne-am trezit brusc şi am sărit din paturi la bieţii honvezi ai Ungariei, care veniseră la plimbare prin casele noastre. Şi nu ne-am lăsat până ce ei nu ne-au trecut prin baionetele lor şi nu ne-au împuşcat, cu toată prietenia.
Omenoşi, cum nu se poate imagina, aceşti soldaţi maghiari au făcut efortul inimaginabil de a ne şi transporta, grei cum devenisem, în gropile cu var nestins ale localităţilor în aşa fel încât, mult mai devreme decât alţi europeni, am putut reintra în contact cu natura, în care câteva sute dintre noi s-au şi integrat, pe bază de var nestins şi sânge scurs din răni.
O observaţie totuşi am vrea să facem, mai ales că ea poate folosi actualelor formaţii paramilitare, ce se pregătesc în Ungaria pentru o nouă sfântă dreptate, când vor hotărî să năvălească în Ardeal. Nu s-a lucrat profesionist când au fost spintecate burţile gravidelor, folosindu-se, cu o ciudată zgârcenie, un singur cuţit pentru ambele fiinţe: mama si fiul. Aşa ceva nu trebuie să se mai întâmple niciodată. Trebuie mărit numărul de cuţite!
O altă observaţie priveşte discutabila vocaţie pentru curăţenie a tiranilor noştri. După ce au făcut măcelul, ei n-au avut răbdare să şteargă toate urmele, încât astăzi apar tot felul de amintiri şi de monumente în locurile cu pricina.
În rest, nu avem ce să zicem, nici o generaţie românească nu a avut parte de atâta var nestins şi de atâtea baionete bine ascuţite!
Pe de altă parte, să comparăm preţurile varului de azi cu cele de atunci şi să facem socoteala cât ar costa un scenariu de nivelul celui vechi.
Implicarea statului ungar în acea operaţiune, profund umanistă, de aruncare a sutelor de români în gropile cu var nestins, este fireşte, superioară, coregrafic şi dramaturgic, simplelor înjunghieri ale bătrânilor, copiilor şi gravidelor ale aceloraşi entuziaşti. Un stat minimal ar fi avut dificultăţi dacă ar fi dorit să se implice intr-o asemenea fapta măreaţă. Groapa cu var nestins, în care sunt aruncaţi nişte oameni, vinovaţi de apartenenţa la o naţie contondent-majoritară, rămâne o siglă a europenismului avangardist hungar, o culme a raţiunii, a tandreţii universale, reprezentate prin şefii honvezilor. Honvezii, însă, au lăsat şi ei moştenire obiceiuri si nepoţi.
Unor astfel de nepoţi le suntem şi noi contemporani. Cu toată buna lor credinţă, ca fiinţe superioare ce s-au dovedit, ca fiinţe capabile să se adâncească, fie şi cu baioneta, în om şi în condiţia umană, ei ne avertizează că limba lor trebuie să devină limbă oficială în această ţară. În fond, ce e aşa de rău în spusele omului politic Frunda, hotărât cum e, să distrugă imperialismul românesc? Unde sunt 10 la sută unguri, maghiara să fie limbă oficială, unde sunt mai puţini, maghiara să fie posibilă. Iar eu aş veni cu un amendament şi cu o propunere, din partea majorităţii româneşti, care luptă de decenii pentru a i se da acest drept, de a fi obligată să vorbească limbile minorităţilor, maghiara, ţigăneasca, ucraineana şi altele.
Eu susţin ca, în localităţile în care nu sunt maghiari, limba maghiară să fie introdusă obligatoriu şi să fie vorbită obligatoriu până apar acolo maghiari, până se nasc sau traversează cu trenul zona. În acest fel, mult dorita unitate europeană nu mai are mult şi se realizează. Europa va cugeta şi va vorbi ungureşte. Mass-media nota că diverşi rechini din Marea Irlandei rămân pe mal, în timpul refluxului, şi se roagă la Dumnezeul Băştinaşilor să-i ajute să înveţe şi ei, rechinii irlandezi, limba pe care o vorbesc guvizii si stavrizii din lacul Balaton.
Adevărul este că venise vremea să renunţăm la această limbă română, adusă aici în Europa de nechezatul cailor din Asia şi să recunoaştem cât de greu şi de umilitor ne-a fost să descindem zilnic din latina vulgară. Probabil că reprezentantul nostru cel mai legitim în Europa, care e domnul Frunda, nu a avut timp să privească problema în toate profunzimile ei, că ar fi înţeles că trebuie să pună măcar bisturiul, dacă nu satârul, pe cartea de istorie a României. Trebuie să începem să scoatem din ea dejismele şi ceauşismele, de tipul Sarmizegetusa, care este o invenţie a comuniştilor. Protocroniştii români susţin că ar fi existat şi un rege numit Decebal, în fruntea unor aşa-zişi daci. În fond, acest Decebal, după cum s-a şi dovedit, era un mare negustor de otravă care voia să sperie minorităţile naţionale, existente aici de cel puţin 5000 de ani, prin coborârea directă din zoologie, prin intermediul macacilor şi gorilelor. Acest bolşevic de Decebal, împreună cu umbra predecesorului său, Burebista, membru al FIDESZ, sub numele de BIRO BISTA, dorea să extermine pe minoritari, după o drastică purificare etnică, operaţie condusă cu strălucire de europaleoliticii Kun, Mengele şi Tokes.
Vremea majorităţilor a trecut. Este în plină desfăşurare competiţia „cine merge mai încet”. Minorităţile preiau încet încet puterea. Până şi semnificaţia votului se va inversa şi va fi adoptată propunerea cu cele mai puţine voturi. În cazul în care o lege nu va obţine nici un vot, ea va fi întâmpinată cu aplauze şi nu va mai trebui să meargă la promulgare.
Ce se va întâmpla cu naţia româna, dezavantajată clar de împrejurarea că e majoritară în România? Naţia română se va retrage în peşteri si acolo i se va oferi ocazia de a începe procesul de evoluţie, pornind de la amoebe şi de la gropile cu var nestins, şi pe care va trebui să le plătească în bani cash, dar şi Tokes. Şi aşa cum soldaţii unguri, în legitimă apărare, au ucis români în casele lor ,în Ardeal, tot astfel, în legitimă apărare, românii din peşteri vor avea dreptul să gândească în limba lor. Să gândească, nu să vorbească. Şi să tacă.

٭

Săracul domn premier Tăriceanu, ce grijă are dumnealui de banii ţării şi ai fiecăruia dintre oameni. Obţine şi dumnealui, personal, muncind din greu, câteva sute de miliarde de lei, acolo, şi fireşte că e supărat când Parlamentul vrea să dea profesorilor câteva milioane de lei în plus pe lună. Sfânta mânie a premierului şi-a găsit ţinta firească: profesorii. Ei mănâncă banii ţării, nu cei 500 de înalţi funcţionari guvernamentali şi zecile de şefi de agenţii, cu toţii clienţi politici cu nivel de viaţă miliardissim. Cum să nu deplângă toţi aceştia lăcomia dascălilor care vor să facă rost de bani să-şi ia o carte şi o pâine, nevrând să înţeleagă inutilitatea în care trăiesc, într-o ţară în care prosperă analfabeţii?
Nu s-au uitat la ministrul Adomniţei? El e un bronz în stare molatecă, din moment ce a votat o lege, cu care nu era de acord. Cică l-a tras premierul de perciuni şi şi-a adus aminte că nu e de acord. Un coşmar! O resurecţie a celui mai violent sfertodoctism. Săracul domn Tăriceanu! Cu banii, însă, mai vede dânsul ce poate face. Cu ministrul învăţământului nu e nimic de făcut în afară de o retrimitere a fătului înapoi în maternitate.

٭

Preşedintele Băsescu a observat, la întoarcerea acasă, un fapt de care în Spania nu şi-a dat seama şi ne- a şi spus ca partidele au făcut nişte bannere şi ele ar fi fost fluturate la o întâlnire cu dumnealui la Madrid, ca să provoace scandal şi să facă ochii prezidenţiali să alerge de colo colo, aproape independenţi unul de altul, ca să înţeleagă sărmanul om ce litere sunt acelea p,d,l. Acolo, dl. Băsescu nu şi-a dat seama că loznicile respective există. Nu le-a văzut.
A existat supoziţia iniţială că nişte bolnavi fluturau numele unui virus pentru care căutau medicamente ,transmiţându-i şi liderului că ar fi bine să se vaccineze. Altă explicaţie: PĂŞUNI, DEALURI, LUNCI. Nici ea nu este însă mulţumitoare. Alta: PREA DELIRAŢI UACOM sau PĂCĂTOSUL DETECTEAZĂ LIBELULA sau PRĂSIŢI DULĂII LĂTRĂTORI.
Şi ar mai fi durat îndoielile dacă sfătuindu-se cu toţi ai săi, dl. Băsescu n-ar fi aflat dintre timp că PD-L e un partid .Bucuros de cunoştinţă, domnul Băsescu nu a ezitat să observe şi efectul negativ al apariţiei acestor pancarte, mai ales că în Spania venise, după spusele besesciene, şi impostorul, trimis de guvern, impostor nici el cunoscut preşedintelui, deşi acest impostor se numeşte Petre Roman .Amuzant lucru, acum câţiva ani, un subaltern credincios al lui Petre Roman, credincios până la adânci tinereţe, i-a zis cu gura largă şi ochi jucători: ”Petrică, tu esti cel mai bun. Tu poţi!„
Memorabile cuvinte şi mai ales diferite, deşi destinate aceluiaşi Petre Roman, care, de curând a fost făcut impostor! Dar aşa e în democraţie. Despre fiecare om pot exista mai multe opinii, inclusiv divergenţe. Noutatea mondială este alta: opiniile contrarii, prima „Esti cel mai bun!” şi a doua „Impostorule!”, au fost rostite de acelaşi om, Traian Băsescu.
În acest fel, domnia sa ne face încă o demonstraţie de caracter şi consecvenţă, dând celor, de care se simte acum apropiat, frisonul că el, inflexibilul reper moral, va putea oricând să se exprime şi despre ei, cu aceeaşi nobilă consecvenţă şi cu aceeaşi lipsă de memorie şi de ruşine.
Faptul, desigur întâmplător, că în piaţa unde, în cinstea lui, se ridicau pancarte cu PDL, T. Băsescu era însoţit de membri marcanţi ai PDL,trebuie pus pe seama naturii care are, în zona ei apuseană, destul imprevizibil şi pe semea televiziunilor mogulilor din ţară, care sunt în stare să falsifice chiar şi reportajele în direct, numai să-l compromită pe omul providenţial care a lansat, în paralel cu Biblia, primul său verset „Să trăiţi bine!”, când adventiştii i-au dorit cu sinceritate ceea ce i s-a şi urat „Viaţă veşnică”. Eu am un singur amendament. Viaţa domnului Băsescu poate fi veşnică, dar nu în aceeaşi funcţie.
Restul e propaganda electorală!

UNSUROSUL PUI VÂNĂT, GYORGYTZĂ

2008-10-18T01:19:00.000+03:00

Pamflet hard

Acest unsuros pui vânăt de gostat a fost, înainte de 22 decembrie 1989, român. Se numea Gheorghe şi avea un post de avocat şi altul, mai discret şi mai rentabil, de turnător. Turna mai ales unguri. După 1989, Gheorghe a fost, pentru un timp, slovac, apoi ţigan, la urmă – evreu. De la un moment încoace, Gheorghe a devenit Gyorgy. Şi s-a făcut ungur. De-a binelea. Sigur, nu bagă el în seamă ungurii de rând, dar e un fundamentalist al calului lui Horthy sau al unei părţi importante a acestui cal. Nu se ştia, până acum, cum un român poate deveni ungur. Acum, se ştie. În opinia acestui homuncul, sau mai popular homungur, ungurii care au recitat Eminescu e troggeri. Adică trădători. Cine a turnat, însă, la securitatea română, cum e cazul lui, este iertat şi poate să toarne la noua (şi vechea) securitate maghiară.
În acest sens, unsurosul pui vânăt s-a transformat în apărătorul oricărei cauze antiromâneşti, că e ea maghiară, că e ea rusească. Gyorgytză şi-a făcut drapel din lupta împotriva românilor. Drapel şi, dedesubt, averi. Talentatul turnător de ieri a devenit un fel de cavaler al luptei împotriva răului (şi binelui) unei societăţi, căreia chiar el i-a fost apărător nenuanţat şi soldăţel fidel.
Şi dacă Gyorgytză turna în trecut, cu deosebire, unguri, cu care era foarte vigilent, după 1989, el a schimbat palierul de adresare, începând – în compensaţie – să toarne români. Dar la autorităţile europene. Fostul Gheorghe şi-a luat în serios lepădarea şi masca gyorgytzeniei lui i-a intrat în carne. Tupeul lui, de a vorbi împotriva securităţii, pentru care tocmai lucrase, a plăcut şi unor lideri români, care considerau că, astfel, îl au la mână pe unsurosul pui vânăt de gostat şi că el, de aceea, va fi cuminte. Acum, însă, ei observă că ăl care a trădat odată va tot trăda. Nu se împiedică el de o biată emoţie. Acum, Gyorgytză vrea să vorbim toţi ungureşte. Să ne bage limba lui în gură. Mersi, Gyorgytză, dar preferăm periuţa de dinţi şi (chiar) chinina.

NOTA DE PLATĂ

2008-10-18T01:16:00.000+03:00

Nimic surprinzător, în crizele pe care le trăim, direct sau indirect. Vine, de fapt, nota de plată. Începe să vină. Se fac socotelile. Urmează inventarele. În realitate, inventarele se tot amână. Pe ce se contează, în această îmvălmăşeală, în această promiscuitate, în această viaţă pe datorie? Pe faptul că suntem muritori şi, cu deosebire, uitători. Ne ia valul clipei. Viaţa pe datorie este perioada dintre clipa naşterii şi clipa morţii. De aceea, au atâta importanţă băncile, această formă oficială de camătă criminală, pentru că sacralizează datoria permanentă faţă de ele.
Din când în când, aceste rezervoare de şantaj şi de înrobire, după ce dau cetăţenilor senzaţia că-i ajută, uneori chiar ajutându-i momentan, intră-n criză. Chiar în comă, câteodată. Şi se pierde tot. Mai exact, oamenii pierd tot. Oficialii dau din umeri. Mai ales guvernul dă din umeraş. Nimeni nu e vinovat. În ţările mari, se cheltuie mult şi nesăbuit. De acolo, din băncile lor, începe marea criză. Şi, fatal, umblă imediat şi prin ţările mici taifunul mondial. Dincolo de ocean, dezastrul bancar e tamponat urgent de clasa politică. Dar la noi? Stânga (un fel de a zice) şi dreapta (un fel de-a fi) se unesc să astupe prăpastia. Statul intervine în teritoriul liberalismului suprem.
Noi, probabil, vom încerca să contribuim la însănătoşirea economiei lor, desigur prin şi mai profunda îmbolnăvire a ceea ce a mai rămas din economia noastră. Căci aşa suntem noi, generoşi. Noi sărim în ajutorul prietenilor, cu soldaţi, în Afganistan şi Irak, dar prietenii sunt ocupaţi, nu se uită ei la felul cum ne umilesc oficialii ucraineni, cu toate provocările lor hrăpăreţe, la Insula Şerpilor şi la Bâstroe. Principiul „toţi pentru unul şi unul pentru toţi” e în concediu, pe la NATO şi pe la UE. Iar Basarabia e tot departe. Şi colegii noştri de bloc şi de uniune curtează Moscova. Şi lasă toate georgiile să se spargă.
Totul e cuprins în nota de plată. Datoria externă a României a ajuns la 60.000.000.000 euro. Am scris exact: miliarde. Cineva, totuşi, va trebui să dea aceşti bani înapoi. Cu dobânda corespunzătoare. Aşa dar, acele zeci de miliarde de euro, pe care în aceşti ultimi ani, nu i-am simţit noi uşurându-ne traiul, îi vor simţi românii de mâine ca pe o dublă absenţă.
Copiii noştri – Ana Maria, Ioana, Andrei sunt printre ei – vor plăti aberanta risipă – inutilă – (pe deasupra şi inutilă), a guvernanţilor români contemporani, înscrişi cu cinism în galeria autorilor crizei mondiale. Nota de plată a început să se arate, de după primul colţ al ruinei noastre. Dar ea e mult, mult mai devastatoare decât ne lasă, deocamdată, aparenţele să vedem.
Iar, în ce ne priveşte, suntem şi robii neputincioşi ai relaţiei cu euro, care umileşte tropăind leul, aşa cum puterea noastră de cumpărare e în continuă scădere. Scriam cândva şi rescriu acum refrenul: „Nu fiţi prea veseli, deocamdată/Staţi până vine nota de plată!” Şi nici nu sunt cunoscute toate cheltuielile, făcute în numele nostru, din bugetul naţional, de nenorociţii care sunt ei miliardari în euro, dar îi nedreptăţesc flagrant şi cinic pe profesori şi pe ceilalţi concetăţeni, contestându-le dreptul de a avea şi ei câteva milioane de lei, lunar, şi acuzându-i că ei, cei săraci, încarcă nota de plată a ţării. Dincolo de toate crizele actuale, colcăie şi fierbe cea mai cumplită dintre crize: criza morală.

Adrian Păunescu

BEŢELE DIN KURILE

2008-10-08T18:21:00.002+03:00

Pamflet hard

Băţul le intră în partea moale, la întâlnirea dintre cele două emisfere ale Kurilei, şi, din acel moment, ei emit numai adevăruri fundamentale sau dorsale. Băţul nu e unul oarecare, ci tacul cu care liderul apei şi al uscatului croşetează uneltiri în limba elenă. E un tac pe care proprietarul îl respectă mai mult ca pe tac-su. Este un tac care are şi un tic: acela de a dirija societatea şi diversele ei curţi: cea supremă, cea de justiţie, cea personală. De a dirija, în secret, totul. Inclusiv restul.
Băţul care-i străbate rând pe rând pe aceşti macaci are, fireşte, şi un rol terapeutic, dar şi o semnificaţie morală: din Gaozia (provincia preferată a liderului) şi până-n omuşor, tacul face ordine şi obligă la o anumită poziţie verticală care sugerează violent demnitatea. Rigizi cum sunt, de când au primit băţul de-a dreptul în fund, cei mai vopsiţi dintre politicieni, pasageri voluptoşi de la stânga la dreapta, par demni. Dar liderul şterge cu ei pe jos, când i se urcă sângele-n cei doi ochi (independenţi unul de altul) şi atunci limba elenă scoate mopul şi-şi atinge scopul.
La vremea sărbătorii, oamenii cu băţ în Kurile, democraţi cum îi ştim, liberali cum se cred, o fac lată, în jurul pădurii de tacuri purtate cu aroganţă prin toate locurile unde-i cheamă datoria. Ei se mai şi cherchelesc. Şi, atunci, îşi scot beţele din dorsanalităţi şi-ncep să joace biliard, adică să-şi numere banii. Se aude boc-boc. Liderul coboară printre ei, se uită atent şi bi-cuprinzător la toţi, duce o sticlă de whisky la gură şi, brusc, de-atâta fertilitate, beţele supuşilor săi înmuguresc şi înfloresc, să fie de pomenirea flotei care a fost şi din care au mai rămas beţele acestea de la catarge, beţele din Kurile!

Adrian Păunescu

ANALFABEŢII ATACĂ PROFESORII

2008-10-08T18:16:00.000+03:00

Cum vine vorba despre drepturile celorlalţi, cum aceştia, macacii vigilenţi, se sesizează şi încep să se lamenteze că se dezechilibrează societatea. Iată, ministrul învăţământului, al cărui nume nici nu-l mai transcriu aici, pentru că – oricum – el va intra gâlgâitor în uitare, e supărat că deputaţii au aprobat în unanimitate creşterea salariilor profesorilor cu 50 %. Repede, repede, se indignează şi primul ministru.
Cei doi – şi numai ei – nu observă câţi bani se pierd pentru ei şi pentru ai lor, ca şi pentru acoperirea găurilor negre ale diverselor întreprinderi, cărora chiar ei, grijuliii macaci de astăzi (zgârciţi când e să li se dea, în fine, ceva-ceva dascălilor) le oferă miliarde de acoperire.
Urâtă perioadă! Monstruoase accese de egoism! Mizerabilă gelozie nejustificată! Vasăzică niciun profesor universitar nu poate atinge salariul ministrului, totuşi tânăr şi neprofesionist, dar ministrul le vorbeşte deputaţilor cu „Voi” şi, a doua zi, după ce n-avusese curajul să zică „Nu”, când a fost întrebat în Plen ce zice, „Da” sau „Nu”, la propunerea cu mărirea salariilor, începe să acuze pe cei ce au luat decizia. De parcă el n-ar fi fost acolo.
Dar şi mai grav este ceea ce se încearcă, în asemenea ocazii: încăierarea segmentelor societăţii şi azmuţirea tuturor asupra celor – cică - privilegiaţi. De parcă profesorii ar fi chiar privilegiaţi, ei, mereu umiliţi de toată fojgăiala finanţelor murdare din jur, ei, victimele judecăţii analfabete că nu lucrează în sectoare direct productive. Dispreţul faţă de şcoală şi faţă de dascăli e una din explicaţiile creşterii analfabetismului, violenţei, primitivismului şi criminalităţii în România. Tot înainte, macaci!

Adrian Păunescu

CUVÂNTUL LUI ADRIAN PĂUNESCU LA MORMÂNTUL IANCULUI

2008-09-18T19:09:00.032+03:00

Dumneavoastră surori şi fraţi prezenţi şi dumneavoastră marilor absenţi, aflaţi în mormânt. Înaintea plecării încoace mi-a făcut o scurtă vizită Grigore Vieru, obligat să vină la control la Bucureşti pentru ca medicii care l-au operat la inimă să vadă situaţia stenturilor lui. Abia mai respirând, el m-a întrebat unde mă duc. I-am spus că la Ţebea. S-a iluminat şi mi-a mărturisit cu părere de rău că nu are puterea să ajungă aici, acum, şi m-a rugat să vă transmit dumneavoastră, tuturor, salutul său fratern în numele unei Basarabii care încă nu are dreptul să îmbrăţişeze Ardealul la mormântul lui Avram Iancu şi nicăieri altundeva. Şchiopătăm în istorie, când pe stânga, când pe dreapta hărţii. Şi, totuşi, aici, în acest templu al eternităţii româneşti, la mormântul celui pe care Goga l-a definit ca purtător de grijă pentru soarta integrală a neamului, să nu încetăm să sperăm că românii de pretutindeni vor fi împreună.
Să recunoaştem onest că, în fiecare septembrie, noi venim aici şi din pioşenie, şi din recunoştinţă, şi din iubire, şi din ruşine, şi din remuşcare. Unii dintre noi sunt demnitari ai statului român. Avram Iancu nu a apucat să ajungă la rangul acesta Şi, totuşi, el a rămas în istoria vie a poporului român. Nu a avut nevoie de ranguri, dar a atins cea mai înaltă dintre treptele ierarhiei istorice. A fost românul absolut, Crăişorul Munţilor, eroul definitiv al legendei Apusenilor.
În anii 70, când am avut nebunia să relansez serbările de la Ţebea, aveam şi curajul să port, pe piept, chipul lui Avram Iancu. De un timp am pierdut acel curaj. Am intrat în moara politică şi socială, am murit şi am înviat, am făcut compromisuri şi am tăcut, uneori, când nu trebuia să tac, ori am vorbit uneori, când nu trebuia să vorbesc şi nu mai sunt atât de inocent sau de curajos, ca să port pe piept chipul sculptat în os al celui mai drag dintre eroii neamului meu, Avram Iancu. Dar astăzi parcă l-aş purta.
Şi aş îndrăzni să vă spun că problemele României nu sunt rezolvate. Nu suntem ţara modernă şi stabilă care ar trebui să fim. Noi oamenii politici ne pierdem în scandaluri uneori mizere noi într noi, dar economia ţării e atât de precară încât am ajuns să importăm şi sare. Măcar sarea puteam s-o luăm din lacrimile mamelor.
Li s-a restituit ţăranilor pământul, dar ce folos dacă au crescut infernal toate preţurile lucrărilor agricole şi ale combustibililor, încât bătrânii şi nu numai bătrânii ci şi ţăranii în genere au ajuns să-şi vândă pe aproape nimic pământl ca să scape de o grijă, că tot nu au cu ce să-l lucreze?
Am dat altora, pe nişte bani pasageri, întreprinderi pe care le numeam mastodonţi ca să le compromitem şi acum constatăm că nişte străini care n-au nici o vină decât că au intrat pe uşa deschisă, fac producţie valoroasă cu mastodonţii, iar noi suntem subchiriaşii sărmani ai propriilor foste fronturi de lucru.
Constatăm că învăţământul românesc merge rău şi facem politică şi în învăţământ şi îndoctrinăm elevii şi umilim profesorii şi învăţătorii şi zicem că ne-am făcut datoria.
A crescut înspăimântător criminalitatea. În multe oraşe ale ţării infractorii fac legea cu armele scoase de la brâu, unde erau agăţate vizibil. După ce că nu mai avem siguranţa zilei de mâine, economic vorbind, iată că pierdem şi siguranţa zilei de azi.
Care sunt descoperirile ştiinţifice pe care le-a încurajat statul român în tot aceşti ani?
Cui vom încredinţa sănătatea noastră dacă în ciuda apelurilor disperate ale unora dintre noi, medicii au fost împinşi să plece în străinătate unde au salarii mai bune şi ilustrează acolo demnitatea de a fi român, dar bolnavii români mor nu numai fără medicamente, dar acum şi fără medici?
La mormântul lui Avram Iancu noi avem obligaţia să folosim spiritul lui Avram Iancu în sensul analizei corecte, inspirate şi terapeutice. Unde e dreptatea socială? Nu e o fatalitate să trăim prost şi să ne încăierăm orbeşte toţi cu toţi şi liderii între ei. Viaţa trece pe lângă noi şi istoria nu ne iartă. Nu era o soluţie politica economică autarhică a ultimului lider comunist, ca şi când noi le-am putea face pe toate, dar nu e o soluţie nici situaţia de azi când parcă am ajuns la concluzia că noi nu putem face nimic, trebuie să trăim numai din ceea ce produc alţii, noi oferind numai ieftina materie primă, golind de lemn pădurile Transilvaniei, de exemplu, că mobilă nu mai putem face, maximum ce putem face din lemn ar fi, probabil, scobitorile. Şi de ce mână de lucru ieftină în România? Pentru ca oamenii să fie prost plătiţi şi umiliţi.
Nu mai putem produce nici pălincă, nici brânză, nici roşii, nici cartofi. Noi suntem ciungi, noi suntem cetăţeni de rangul 3-4, mâncăm mere de la olandezi, pâine de la turci, salam de la unguri, numai scandaluri politice producem pe cont propriu.
Ceea ce mi-am permis să observ cândva, se şi petrece. Urechile măgarului se lungesc prin scurtarea picioarelor sale. Uitaţi-vă cât de bolnavi sunt oamenii, încă de la vârste fragede. Nevrozaţi şi nesiguri, speriaţi de toate farsele fals-ştiinţifice şi de toate bombele televiziunilor, intoxicaţi să-şi uite istoria ţării şi să îşi facă fiii mercenari, hrăniţi cu chimicale ordinare, compatrioţii noştri aşteaptă de la noi, cei care populăm în fiecare septembrie Cimitirul de la Ţebea (vreau să spun că îl populăm pe deasupra), nişte soluţii. Acesta e rostul oamenilor politici, al oamenilor publici: al intelectualilor în genere, să-şi lumineze comunităţile, să le dea o speranţă, să le dea chiar soluţii. Ceea ce erau învăţătorul şi preotul în satul românesc tradiţional, trebuie să fim noi, aleşii, la nivelul întregii Românii. Nu se poate ca o ţară să trăiască numai din impozite. Şi din frică. Trebuie redescoperită munca performantă. Trebuie să facem curat în noi înşine şi în această ţară. România nu poate deveni muncitorul necalificat al Europei, când are atâtea valori, atâtea competenţe şi atâtea contribuţii la patrimoniul universal. Nu e rangul nostru să fim România zilieră a Europei competente.
Ne aflăm în apropierea unei asemenea valori universale: Avram Iancu. Iar aici e bisericuţa cu tricolor unde am venit, în urmă cu decenii să mă cuminec şi m-a luminat neuitatul Toader Dragoşa, parcă martor din veac al vieţii şi morţii Iancului.
Trebuie să se întâmple ceva esenţial cu noi, trebuie să conştientizăm că stagnăm şi, uneori ne aflăm în plin marşarier. Ne trebuie progres, ne trebuie modernitate, dar ne trebuie şi demnitate şi identitate şi respect pentru valorile trecutului. Dacă vrem să demonstrăm superioritatea noastră, de astăzi, în comparaţie cu ce a fost ieri sau alaltăieri, nu murdărirea trecutului apropiat sau depărtat ne va ajuta, ci seriozitatea, eficienţa şi calitatea acţiunii noastre de astăzi. Nu poate fi analizat vehement trecutul de nişte oameni care fac prezentul şi mai rău decât trecutul. Aspiraţiile lui Avram Iancu nu s-au realizat. Nu avem nici linişte în ţară, nici demnitate individuală, nici belşug şi nici siguranţă a zilei pe care o trăim şi a zilei de mâine. S-au câştigat, într-adevăr mai multe libertăţi, dar s-a câştigat şi nenorocita libertate de-a ne da în cap. Am intrat în Europa, dar nu cu suficientă verticalitate şi foloase pentru toţi.
Putem într-adevăr călători, dar ne putem şi mai uşor risipi. Dacă nici aici, la mormântul Iancului nu vom fi sinceri, unde am putea să ne exercităm acest drept?
Facem biserici. Dar respectăm Biserica?
Cu această sinceritate, cu care am încercat să le spun pe toate, reafirm şi ceva ce nu cunoaşte schimbare: loialitatea noastră faţă de România, încrederea în valorile eterne ale civilizaţiei şi culturii europene şi ale lumii, aşa cum voi continua să afirm ceea ce de foarte tânăr am ştiut că sunt dator să afirm:
Definitiv cinstit sacerdotal
Jurăm, jură, jurăm pentru Ardeal.
Puteţi să faceţi toţi cu viaţa chetă,
Puteţi să vă distraţi la carnaval,
Noi am putea trăi fără planetă,
Dar nu putem trăi fără Ardeal.

(foto: Violina Crăcană)------>

A TREIA SCRISOARE CĂTRE AVRAM IANCU

2008-09-18T19:09:00.021+03:00

De la Nistru pân-la Tisa,
De la Putna pân-la Ţebea,
Tot fărâmiţată-i ţara
Şi tot zbuciumată plebea.

Ne distruge dezunirea,
Ne încalecă abisul,
Tot amară este pâinea
Şi tot imposibil visul.

Suntem toţi bolnavi de ură,
Amăgiţi de ţinte joase,
Pofta ne-a intrat în inimi,
Frica ne-a intrat în oase.

Cucurigu-n limbi stăine
Cântă, umiliţi, cocoşii,
Strănepoţi de tip sintetic
Îşi batjocoresc strămoşii.

Decebal mai moare-odată,
Agitând la Sarmis pumnii,
Şi-şi retrage tarabostes
Din enigmele columnii.

Nici Traian nu doarme-n veacuri,
Ci dezamăgit întreabă:
Doamne, asta mai e ţară
Sau o jalnică tarabă?

Totul e negociabil,
Ca o târfă din bordeluri,
Cei plătiţi să ne păzească
Fac chiolhanuri la creneluri.

Omul şi pisica-nvaţă
Mijlociul trai de câine,
Ţara grâului decade
Şi importă grâu de pâine.

Sărăcia se întinde
Ca o tragică pecinge,
Orice-nvingător politic
Ţara lui întâi o-nvinge.

În vârtejurile lumii,
Ne izbim de toţi pereţii,
Estul-vestul ne învaţă
Legea cinică a vieţii.

Că pe-aici mai mor popoare,
Subiect al marii come,
Şi kosovizări forţate
Şi-aţâţări autonome.

Provocări nepedepsite,
Slăbiciuni exploatate,
Tot popoarele transpiră
Pentru-a le plăti pe toate.

Ţările nu mai au pace,
Liniştea le e străină,
Nu-nţelege nimeni, totuşi,
Mâine ce va fi să vină.

Astfel, România noastră,
Pentru presă e o temă,
Şi luarea ei în glumă
E batjocura supremă.

Instigări la dezunire,
Şi-năuntru şi afară,
Unii vor să ne scopească,
Alţii vor hotare-n ţară.

Pe când noi, ce le opunem?
Propria eternă harţă,
Risipind atâta creier
Pe întinsa lumii scoarţă.

Unde-s geniile noastre?
Unde-s drepturile noastre?
Cine tot atrage-n ţară
Duşmănie şi dezastre?

Îndurându-le pe toate,
Mai venim aici, la Iancu,
Să ne ierte de uitare
Şi că nu îi ţinem rangul.

Nici o toamnă românească
Fără el, nu-i drept să-nceapă,
Lacrimă renăscătoare
Pentru fiecare apă.

În mormântul de la Ţebea
Doarme însăşi măreţia,
Inflexibilă chiar dacă
Modulară-i România.

Ce se-ntâmplă-aici, se simte,
Dureros în tot Ardealul,
Cum intra la Blaj pe Câmpul,
Pe unde-şi păscuse calul.

El e-aici, mereu al ţării,
Prin credinţă şi iubire,
Pentru ochii lui albaştri
Cerul n-are lecuire.

Şi gorunii de la Ţebea
Plâng în fiecare frunză
Toată jalea unei patrii
Ce-n acest mormânt e-ascunsă.

Iar de când s-a frânt gorunul,
Unde-a stat fiinţa Horii,
E mai trist şi cimitirul
Sunt mai trişti şi muritorii.

Să venim aici, la Ţebea,
Înc-o dată şi-ncodată,
Şi să ne privim cu toţii
Într-o dreaptă judecată.

Basarabia – uitată,
Bucovina – zăvorâtă,
Şi-n Ardeal diverse bestii
Pe români îi întărâtă.

N-avem linişte în viaţă,
N-avem linişte în moarte,
Ce departe ni-s nepoţii,
Şi strămoşii - ce departe.

devastată de orgolii,
Ţară, spartă de feude,
Plânsul plebei necăjite
În palate nu se-aude.

Ea nu poate să-şi trimită
Nici copiii la vreo şcoală,
Nici scrisorile pe-adresa
Guvernărilor ce-o-nşeală.

Asta e democraţie?
Asta este libertate?
Calul Iancului la Ţebea
Cu copita-n scuturi bate.

E destul necaz în oameni
Şi minciună ordinară,
Ţebea ne redă puterea
De-a iubi această ţară.

Iancule, venim la tine,
Să ne reînveţi curajul,
Să ne-arăţi cum ştii prea bine
Unde-i Alba, unde-i Blajul.

De la Nistru pân-la Tisa,
De la Putna pân-la Ţebea,
Tot fărâmiţată-i ţara
Şi tot zbuciumată Plebea.

16-18 septembrie 2008 Adrian Păunescu

(foto: Violina Crăcană)------->

RULETA VIEŢII

2008-09-18T19:09:00.005+03:00

Nu vreau să mor. Nu cred că e timpul să mor. Totuşi, nu pot să nu mă gândesc la moarte. Mai ales că am impresia că şi ea se gândeşte la mine. Şi la alţii. Spuneam, acum câteva săptămâni, că moartea e printre noi. Stă nevăzută în odaie, pe stradă, în avion, la spital. Şi mă gândesc la moarte pentru că prea mor mulţi oameni care dădeau un înţeles noţiunii de om. Prea mulţi. Din ce în ce mai mulţi. Şi ritmul s-a înteţit. Şi se face întuneric în cultura română. Deodată, se aude un zvon. Care, în scurtă vreme, se confirmă. Şi începem să înţelegem cine au fost ei şi ce trebuia să facem ca să nu le scurtăm vieţile. Nimeni nu e atât de rău încât să n-aibă dreptul unei vieţi lungi.
Prăbuşirea lui Ştefan Iordache este inacceptabilă, intolerabilă, inadmisibilă. Degeaba ne iluzionăm şi ne narcotizăm cu ideea că el va trăi printre noi. Peste el s-a aşternut, de pe acum, pământ. Pământul, cu noi cu toţi, îl apasă. E nedrept. De ce să ne ducă el –şi ei – pe noi toţi? Iată-l, într-o fotografie, de acum 25 de ani, pe Ştefan Iordache, primind “Premiul Flacăra“, de la Adrian Păunescu. Eram în floarea vârstei. Şi nu ne gândeam la moarte. Şi iată ruleta vieţii.
Aşa a fost viaţa noastră. Pentru unii, ea nu mai e. A fost. Între ei, şi omul de geniu, Ştefan Iordache. Actor şi mai mult decât atât. L-am iubit dintotdeauna. Dovadă şi acel premiu, pe care nu m-a obligat nimeni să-l dau, ci doar conştiinţa mea.
M-am considerat prea norocos, ca să nu fiu generos cu toţi cei valoroşi, dar nu atât de norocoşi ca şi mine. De aceea am scris superlativ, de exemplu, despre genialii morţi ai generaţiei mele, Nichita, Sorescu, Alexandru. Dar e târziu. Pământul de la Gruiu l-a şi primit, la ora când apar aceste rânduri. Adio, dragule! Mă gândesc să convoc pe toţi actorii morţi ai anilor noştri să facem un teatru pentru cei vii. Dacă va fi nevoie, voi scrie eu prima tragedie. Cu viaţa mea. Noapte bună, Ştefane! Şi încă sper că n-a plecat decât unul rolurile tale.
Adrian Păunescu

TEATRU MORT

2008-09-18T19:09:00.001+03:00

Sfios ‚înspăimântat şi idolatru,
Din toţi actorii morţi
Voi face-un teatru.

Şi-i voi ruga, de parcă ar trăi,
Să joace roluri ca de oameni vii.

Şi ei cu simţuri înc-o dată treze
Aşa precum mureau, să învieze.

Şi tragedia fără de păcate
Să se transforme în maternitate.

Regizorului mort nu-i va fi greu
Căci tragedia o voi scrie eu.

17 septembrie 2008 Adrian Păunescu

A MURIT HERALDUL TRAGEDIEI

2008-09-18T19:09:00.000+03:00

A murit Ştefan Iordache,
Vai, ce veste infernală
Şi luminile din teatre
Mai clipesc şi-apoi se sting.
Trup şi suflet sunt o biată
Ţesătură de paing,
A murit un om de geniu
De-o necunoscută boală.

De atâta tragedie,
Nu încap în repertorii
Tragediile atâtor
Dramatugi de pe pământ,
A murit Ştefan Iordache,
Steaua lui în cer s-a frânt,
Un nemuritor coboară,
În pământ cu muritorii.

Doliul a intrat în scene
Ca în propria fiinţă,
Peste rolurile toate
Din acest destin constrâns,
A căzut cortina tristă
Şi au izbucnit în plâns,
Peste teatrele ieşite
Violent din folosinţă.

A murit Ştefan Iordache
A căzut sălbatic vestea,
Ninge negru la Craiova
Şi la fel la Bucureşti.
A tăcut pe veci heraldul
Tragediei româneşti,
Însă tragedia-i vie
Printre noi, cu toate-acestea.

14 septembrie 2008 Adrian Păunescu

SCRISOARE PESTE MOARTE

2008-09-16T23:06:00.003+03:00

De ce ne-am mai reîntâlnit fugitiv,
Dacă a trebuit să ne despărţim
Pentru totdeauna, depărtatule frate,
Mai ales că apucasem să facem împreună
Diverse ridicole, jalnice planuri de viitor,
De ce ne-am mai reîntâlnit, frate?

Numai la moarte nu ne-am gândit,
Pălăvrăgind băieţeşte despre toate-toate,
Numai de-ale vieţii, planuri de viitor, frate,
Bând apă curată din izvoarele imperiale,
Lăudându-ne cu copiii noştri, cum o fac părinţii,
Când venea vorba despre moarte, schimbam vorba.

Mâine, poimâine, săptămâna viitoare, la anul,
Planuri de viitor, diverse planuri de viitor,
În România, în Austria, în Maroc, peste tot,
Cu bucuria ta că scrii cărţi de probleme
Şi mergi la Bucureşti, să dai în arendă via
Pe care nobila ta mamă a reprimit-o în Vrancea.

Noapte feerică la Viena, în casa ta, burgheză,
Toţi ai tăi, toţi ai mei, veselie, comunicare,
Clinchet de pahare, mâncăruri gustoase,
Tu, peste toţi, luminos, vertical, îndatoritor,
Amintiri din tinereţea noastră, nume de prieteni,
Ce absurd şi nedrept a murit A.D. Munteanu.

În orice caz, în toate dialogurile noastre,
Porneam de la o singură valoare constantă,
Indiscutabilă, ireductibilă, siguranţa că vom trăi,
Nici nu se punea problema că unul din noi
Nu va mai rezista presiunii propriei existenţe
Şi va cădea, într-o zi, pe neaşteptate.

Şi tocmai ceea ce ni se părea de nezdruncinat
S-a zdruncinat, în dimineaţa când a fost să aflu
Că ai murit în Maroc, în locul unde spuneai
Că e cel mai bine, cel mai liniştitor, mai terapeutic,
N-am mai apucat să ne revedem , cum făgăduisem,
Sănătatea, pe care o proclamai, te-a trădat.

Când am plecat, în noaptea de august,
Din curtea casei tale, mi s-a întâmpat
Ceva foarte straniu: îmi venea să mă-ntorc
Să sting lumina, despre care credeam
Că rămăsese aprinsă şi nu m-am întors,
Cu atât mai mult, n-ar avea rost să mă-ntorc astăzi.

Am vorbit cu mama ta la telefon, ieri,
Are o încredere mare în supravieţuirea ta,
Zice că eşti în casa ei, ţi-a pus în ordine
Instrumentele de bărbierit, de parcă aşteaptă
Să te întorci, să le şi foloseşti, pierdutule frate,
Dacă poţi, nu uita să treci odată pe-acolo.

S-au terminat planurile de viitor, Vintilă,
Noapte bună, dragul meu, şi obişnuieşte-te
Cu ideea că n-ai să-l vezi pe nepotul tău
Aflat în pântecele fiicei tale, pe care-l aşteptai liniştit
Şi dă-mi voie să plâng de durerea că ai murit,
Că tot nu s-ar auzi, în zgomotul petrecerii din august .

E, probabil, o rânduială şi în acest veritabil
Coşmar, că ne-am despărţit tineri, în anii ’70,
Într-un Bucureşti dezamăgit de revenirea dogmei,
Ca să ne întâlnim, bătrâni, cu câteva zile
Înainte de plecarea definitivă a unuia dintre noi,
Care se întâmplă să fii tu, poet al avangardei.

Îţi spuneam, în acea seară nebună, de august,
Că nici o stradă nu poartă numele tău
Şi-mi amintesc deodată un vers al tău,
Recitat cabotin la Cenaclul Labiş, în anii ’60,
Un vers genial şi simplu, pe care-l reiau din memorie,
„Plouă pe strada Rozelor numărul 6”.

Făceam planuri de viitor, îmi propuneai
Să vin să recit la o întâlnire cu poeţi austrieci,
Îţi plăcea muzica de discurile Cenaclului Facăra,
Visam împreună noile renaşteri ale spiritului
Şi, din toate planurile de viitor, n-a mai rămas nimic,
Somn uşor, Vintilă, după grozavul infarct al prezentului.

Şi m-aş întoarce să aprind lumina în curtea casei unde n-ai să mai ajungi.

11 septembrie 2008 Adrian Păunescu

PRIMIŢI SALUTUL MEU, DUPĂ O LUNĂ DE ABSENŢĂ

2008-08-03T00:46:00.003+03:00

Am trecut printr-o perioadă grea, plină de solicitări şi de provocări, perioadă pe care aveam datoria s-o iau în serios, în toate datele ei. Le răspund, în această clipă, tuturor compatrioţilor care mi s-au adresat, pe blog, prin poştă sau prin scurte mesaje telefonice. Le mulţumesc, emoţionat. Nu e puţin lucru să ai atâţia prieteni şi să exişti în conştiinţa atâtor oameni. Ştiu şi, vai, simt că, şi dacă aş fi nemuritor, tot ar trebui să mor şi tot o să mor, pentru a-mi plăti impozitul la care obligă îmcercarea de a fi etern. Sunt muritor şi de aceea am puterea să mă bucur de fiecare întârziere a mea pe acest pământ răbdător. Dar mă simt cu atât mai bogat în vieţi, cu cât aflu despre mine că sunt prezent, de exemplu, în blogurile unor contemporani ai mei.
Mi-am pregătit în iulie 2008 sărbătoarea zilei de naştere. M-am ocupat de strângerea şi publicarea cărţii noi de poezie, „Încă viu”, din care au mai apărut poezii în „Flacăra” şi voi mai reproduce, dăţile viitoare, pe blog.
Am finalizat nişte lucrări începute la Senat. Am organizat revista „Flacăra lui Adrian Păunescu”, la care, greu de crezut, în afară de mine lucrează încă doi oameni Mircea Mărgărit, admirabilul secretar artistic şi tehnoredactor, trăitor la Piteşti şi Violina Crăcană, redactorul şi secretarul de redacţie. Tot mai mulţi oameni caută revista şi o citesc atent şi serios. Avem colaboratori străluciţi.
La ziua mea, petrecută, după cum a relatat şi redactorul revistei, la „Taverna Sârbului”, au participat oameni mulţi, diferiţi şi civilizaţi. Aş putea spune chiar prieteni. Numele lor pot fi regăsite, împreună cu ocupaţiile lor, în lista care urmează, aşa cum a apărut ea în „Flacăra”:
Acad. Eugen Simion – fost preşedinte al Academiei Române; acad. Ionel Haiduc – Preşedintele Academiei Române; Ion Iliescu – fost preşedinte al României, senator, preşedinte de onoare al PSD; Ştefan Andrei – fost ministru de externe; Mircea Geoană – senator, preşedintele PSD; prof. Univ. dr. Sorin Oprescu - primarul general al Capitalei; Cristian David – ministru liberal de Interne; Mihai Ungheanu – senator, critic şi istoric literar; Jean Valvis – om de cultură şi de afaceri; Teodor Bulza, ziarist, director Cromoman; George Iorgovan – avocat; Ilie Marcu – om de afaceri; Domniţa şi Alex Ştefănescu – scriitori; Ovidiu Lipan Ţăndărică – muzician; Ilie Cristescu – scriitor, Herculane; Cosmin Nicula – deputat de Hunedoara; fam. Emil şi Emilia Mitran – ingineri; Victor Ciutacu – ziarist; Dan Bârlădeanu – ziarist; Dumitru Nistor şi fiicele, Alice şi Alina, Năsăud; Teşu Solomovici – scriitor, editor şi ziarist din Israel; Constantin Răducănoiu – fost prefect de Dolj; prof. univ. dr. Florin Popa – rectorul Universităţii de Medicină „Carol Davilla” din Bucureşti; Dan Daşoveanu – om de afaceri; Magda Sandu – arhitect; Florin Condurăţeanu – ziarist; Ion Drăgan – ziarist, Tg Mureş; fam. Nicolae Vaida – Bistriţa; fam. Marinică Popa – locotenent colonel de poliţie, Ilfov; fam. Gheorghe şi Adriana Bălaşa – aviator şi stewardesă; fam. Dumitru Gheorghişan - fost ambasador în Columbia; Horia Oţoi – om de afaceri; Lia Maria Bologa – om de cultură, Sibiu; Horia Ivanovici – ziarist; Ion Crăciunescu – fost arbitru internaţional, comentator sportiv; Ovidiu Ioaniţoaia – ziarist; Ioana Profirescu – artist plastic, fiica sărbătoritului; Andrei Păunescu – ziarist, om de muzică, fiul sărbătoritului; Mihai Şubă – Mare Maestru Internaţional de şah; fam. Constantin şi Carolina Pârvu; Andreea Terek - artist plastic; fam. Karol şi Angelica Antal; Neculai Parfene – şofer; fam.Victor, Marina şi Victor jr. Socaciu; Alexandru Dumitriu – ziarist; Alexei Repede – om de afaceri din Republica Moldova; Gelu Voican Voiculescu; fam. Sandu şi Camelia Vilău; Angelica Stoican – cântăreaţă; Dan Păsărelu – ziarist, şahist; Ioan Botezan – om de afaceri din Sibiu; Costel Alic – fost prefect de Hunedoara; Florin Cazacu – primarul municipiului Brad; Grigore Leşe – cântăreţ din Maramureş; Florin Georgescu – primvice guvernator al BNR; Benone Sinulescu – cântăreţ; Dorel Vişan – actor, poet, ziarist; Ionel Catrinoiu – jurist; dr. Radu Rey – preşedintele Forumului Montan din România; Mircea Perpelea – fost prefect de Vâlcea; Florea Tolea – om de afaceri, Piteşti; Valeriu Steriu – om de afaceri; Marian Mărgărit – cântăreţ şi primar de Boldu, Buzău; Ştefan Dulu – directorul editurii „Semne”; Nicolae Dragoş – poet, ziarist; fam. dr. Dana Dinu - Horaţiu Drăgănescu – Câmpina; fam. Viorel Bălăbănescu – Constanţa; prof. univ. dr. Iosif Urs – rectorul Universităţii „Titu Maiorescu”; Cornel Ciocan – om de afaceri, Olt; Emil Proşcan – primar de Mizil; Violina Crăcană – ziarist şi consilier parlamentar; Radu Constantin – fost senator de Dolj; Cornel Mondea – fost prefect de Dolj; Mircea Pospai – ziarist, Craiova; Doru Dinu Glăvan – ziarist, Reşiţa; Victor Crăciun – scriitor, preşedintele Ligii Culturare Pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni; Victor Roncea – ziarist; Toni Greblă – fost prefect de Gorj; Oliviu Tocaciu – avocat; Doru Doda – om de afaceri, Deva; Petre Dinescu – jurist; Ilie Costea – om de afaceri, Deva; fam. Dan Pitic – Cluj Napoca; prof. univ. dr. Ioan N. Roşca – decanul Facultăţii de Filosofie a Universităţii „Spiru Haret”; Ion Caliniuc – om de afaceri, Chişinău; Dumitru Constantin – ziarist şi fost coleg de facultate cu sărbătoritul; Petre Daea – senator de Mehedinţi; Ion Mihai Roşca – director general Agerpres; Florin Marin – administrator la Fundaţia Constantin; Dumitru Avram – ziarist, fost coleg de facultate cu sărbătoritul; prof. dr. Doina Dumitrescu – medic; Ioan Bulbucan – primar de Ghelari, Hunedoara; fam. Marin Brânzoi – fost primar de Bragadiru; fam. Florin şi Victoria Dumitru; Dumitru Zamfira – cântăreţ; Mihai Căluşaru – cobzar; Lăutarii de la Seciu (Tică Nicolescu şi fraţii săi); Lucian Cernat – diplomat şi consilier parlamentar; prof. univ. Vasile Şoimaru – autorul cărţii “Românii din jurul României în imagini”, militant din Chişinău; prof. univ. dr. Mircea Itu - decanul Facultăţii de Jurnalism a Universităţii „Spiru Haret”; Răzvan Temeşan – om de afaceri; Ionel Catrinoiu – jurist; Dumitru Prunariu – astronaut, fost ambasador; Ion Predoşanu – ziarist; Carmen Păunescu – soţia sărbătoritului şi organizatoarea evenimentului; Ana-Maria Păunescu – ziarist şi liceeancă, fiica sărbătoritului.
A fost, mai degrabă, o întâlnire de spirit, deşi nu a lipsit extraordinarul vin de Segarcea, iar bucatele pe care le poate pune pe masă „Taverna” sunt greu de comparat, în zonă, cu altele. Poate doar marele Horia Oţoi, în cârciuma lui mică de la Boldeşti Scăieni să mai prepare asemenea bunătăţi. Dar nu mâncarea şi băutura au dominat întâlnirea atâtor oameni, la sărbătoarea mea de intrare în bătrâneţe.
Cei trei copii ai mei, Ioana, Andrei şi Ana Maria au fost fericiţi în acea seară, în care Grigore Vieru, dintr-un sanatoriu din Basarabia şi Adrian Năstase de la Paris unde se afla în misiune mi-au trimis aceste scrisori:
Iubite frate Adrian Păunescu, nu suntem o ţară atât de întinsă încât să nu fie auzit până la capătul ei glasul tău, atunci când strigi către bucuriile şi suferinţele neamului.
Nu suntem o ţară atât de mică încât să nu încapă între fluviile ei, între Carpaţii şi dealurile sale harul pe care ţi l-a dat Dumnezeu.
Te rog să te consideri un poet fericit. Eminescu s-a dus în pământ demult şi glasul său fusese auzit abia ieri.
Abia ieri fusese auzit de români geniul harului său peste lătratul atâtor câini.
Glasul tău este auzit azi, lumea fiind mai informată şi mai cultivată în epoca internetului.
Te aude şi Basarabia.
Te iubeşte şi Basarabia.
Te cântă şi Basarabia.
De acolo, de pe culmile poeziei tale, românii basarabeni îşi văd Ţara, iar fraţii tăi de cuget şi duh, Coşbuc şi Goga, Bacovia şi Arghezi, Labiş şi Sorescu, Ioan Alexandru şi Nichita Stănescu, se bucură acolo în ceruri văzând cum pluteşte printre români lumina poeziei tale.

Să ne trăieşti! La mulţi ani!

Grigore Vieru
15 iulie 2008
Vadul-lui-Vodă, sanatoriul „Speranţa”

Dragă Adrian,

Mi-ai îngădui, fără riscul de a fi acuzat de plagiat, să transform, măcar în această zi, „Ruga pentru părinţi” în „Rugă pentru prieteni”? Pentru prietenii de temelie, pentru oamenii aceia care ştiu să-şi pună pecetea pe existenţa ta, pe sufletul tău, şi te însoţesc, la bine şi la greu, crezând în tine. Pur şi simplu.

Unii izbutesc să facă acest lucru cu o naturaleţe desăvârşită, cu o dăruire şi o loialitate extraordinare, chiar şi în momente de dezacord. Unii, talentaţi şi inspiraţi perpetuu, au scris şi versuri, în vreme ce aşteptau să intre în biroul prietenului, care putea fi prim-ministru la un moment dat. Ce versuri! Le păstrez şi acum cu mare preţuire.

Anul trecut, de ziua ta, eram împreună. Împreună şi cu prietenul Tony, care parcă a aşteptat să treacă vara aniversărilor, plecând discret la început de octombrie.

Îţi scriu, dragul meu prieten, cu toată căldura, exersând, după multă vreme, condeiul în acest spirit, atât de personal. Tu ştii bine că bietul condei s-a obişnuit cu declaraţii, drepturi la replică, dezvinovăţiri şi alte lucruri sterpe, bucurându-se, din când în când, totuşi, şi de editoriale, articole sau cărţi.

Regret, din tot sufletul, că nu sunt astăzi alături de tine decât cu gândul, dar am fost nevoit să plec ieri la Paris, la Reuniunea preşedinţilor comisiilor de politică externă. Încerc, în felul meu, să fac auzită şi vocea României în plan extern.

La mulţi, mulţi ani, Adrian!

Să te bucuri deplin de ani frumoşi împreună cu toţi cei dragi şi, în primul rând, cu copiii tăi de excepţie (ştiu că Ana-Maria este „olimpică”, cu rezultate remarcabile şi o felicit).

Sănătate, putere, aceeaşi energie extraordinară şi o inimă împăcată, mulţumită, în care, te rog, să-mi păstrezi un loc. Crezi că pot îndrăzni să-ţi cer această favoare, de ziua ta, fără a fi acuzat de nimic? Nici măcar de aroganţă?

20 iulie 2008
Cu dragoste frăţească,
Adrian Năstase

Cu două zile înainte, îi dictasem Anei Maria poemul „Autobiografie”, pe care am simţit nevoia să-l public înaintea sărbătorii mele:

AUTOBIOGRAFIE

Ar trebui, poate, ca, la anumite vârste, semnificative,
Colţuroase, rotunde, mici, mari, cum or fi ele,
Cei care le-mplinesc să aibă dreptul suveran, prerogative
De a decide dacă mai continuă sau se opresc, ei înşişi.

Prea multe evenimente neaşteptate apar, iată,
Indiferent de vârstă, indiferent de meteorologie şi de lume,
Chiar că ar trebui ca fiecare să poată hotărî personal
În ce moment îşi iau rămas bun de la lume şi de la ai săi.

Aceasta nu e sinuciderea, atât de mult hulită de creştini,
Aceasta e doar o soluţie paşnică pentru conflictele
Ce se nasc, astăzi, aproape inevitabil, între generaţii,
Trebuie să existe un loc de odihnă pentru harnaşamente.

Probabil că n-aş fi gândit toate acestea dacă nu simţeam
Că mă aflu în apropierea unei astfel de clipe a despărţirii,
De obiceiurile, de plăcerile şi de durerile vieţii active,
Mă îngrijorează faptul că mă trezesc mai obosit decât mă culc.

Desigur, m-aş putea întreba şi ce-aş putea să fac,
Trecând în rezervă şi trăindu-mi zilele rămase, în odihnă,
Când puţinele ore de somn de care am parte, de ani de zile,
Îmi crează o permanantă şi tensionată stare de vinovăţie.

Am tot scris despre toate, în această viaţă mereu urgentă,
Ambulanţele mele au alergat încolo şi-ncoace la muribunzi,
Am fost implicat şi în naşteri, mi-amintesc şi de nişte nunţi,
Dar astăzi dau telefon ambulanţelor mele să vină la mine.

Astăzi mă sărbătoresc, protejându-mă prin limbuţie, cu cinism
De toată mizerabila tăcere la care, fatal, vom ajunge cu toţii,
După ce viermi şi mai răi decât viermii vor lua puterea
Introducând dictatura de dezvoltare în republica viermilor.

Deocamdată, nu vreau să mor, am încă multe de făcut,
Deşi o minimă stare de panică mă terorizează uneori
Şi-ncep să mă gândesc, speriat, cum trebuie să respir, ca să rezist
Şi să n-o las pe Ana-Maria singură, în ţara tuturor posibilităţilor.

E o vârstă colţuroasă şi rotundă, aceasta pe care,
Prin timpul şi locul în care s-au iubit, mi-au hărăzit-o
Părinţii mei, Floarea şi Constantin, în ciuda Războiului Mondial,
Care-i omorâse mamei tinereţea şi tatălui meu calul rechiziţionat.

Copil şi adolescent, din sărăcia şi suferinţa în care am trăit,
Cu tata – deţinut politic, cu mama – despărţită, tata de când eram mic,
Am acumulat, în iernile în care tăiam lemne pentru bunicii mei,
Şi-n verile, în care munceam alături de ei, energie.

De decenii şi decenii, cu naturaleţe şi disperare, consum
Din acea rezervă de prospeţime a copilăriei mele la Bârca,
Deşi, în ultimii ani, regenerarea se produce cu dificultate
Şi, paradoxal, mă trezesc, adesea, mai obosit, după somn.

Am făcut şi multe greşeli, din inconştienţă sau din încăpăţânare,
Şi probabil că numai atunci când viaţa m-a obligat să fiu înţelept,
Ca să creadă copiii mei în înţelepciunea mea, am devenit înţelept
Şi nici nu am puterea să judec pe imprudentul care fusesem.

Imprudent, imprudent, dar capcanele esenţiale ale vieţii,
Primejdiile care pândesc pe orice tânăr iubitor de glorie,
Nu m-au zdrobit şi, iată-mă, la vârsta pensiei formale,
Întrebând în stânga şi-n dreapta, şi în oglindă, ce am de făcut.

Pentru orice eventualitate, însă, ca la orice intersecţie,
În mod logic, trebuie să opresc şi să aştept semnalul,
E vremea unei cinstite şi severe introspecţii personale:
Cine eşti tu? Ce reprezinţi? Ce mai doreşti de la viaţă?

Întreaga mea viaţă, chiar de dinainte de a fi venit pe lume,
A fost marcată de contradicţii, controverse, incompatibilităţi,
Mama era – de fetiţă - fragilă, artistă, sentimentală şi teoretică,
Tata, în schimb, era dur, era pragmatic, era afon şi eroic.

M-am simţit vinovat că între mama şi tata nu putea fi armonie,
Ea – învăţând singură să cânte la pian şi la vioară, divina de ea,
El – incapabil să îngâne o baladă, însă erou pe front,
Şi deodată am înţeles, târziu, că eu sunt imposibila lor sinteză.

Poate că singura lor clipă de compatibilitate a fost fiul lor,
În rest, ea – dăscăliţă în Basarabia, unde-i trimisese Antonescu,
El – sublocotenent de artilerie, pe frontul antisovietic,
Când a venit armistiţiul tuturor, a intervenit conflictul dintre ei.

Astfel, spre nenorocul meu, care avea să-mi devină, noroc,
Am trăit fără mama şi tata, care s-au despărţit violent
Şi bunicii mei paterni, Ioana, analfabetă, Marin, învăţător,
M-au crescut în lumina credinţei, a moralei şi a limbii române.

După anii de până la intrarea în liceu, la Bârca şi Cârna,
A început umilitoarea, istovitoarea mea fugă prin lume,
Târând dosarul politic al tatălui şi al familiei mele de liberali,
Ferit, pe lângă barierele şi gardurile epocii, să nu fiu interzis.

Mi-am petrecut ultimul an şi anii de facultate, scuzându-mă,
Pentru ca, la 18 ani, atunci când îndeobşte, băieţii se haiducesc
Şi consideră aventura ca singura cale de a-şi cheltui toxinele,
Eu să mă însor, dedicându-mă familiei şi, mai târziu, copiilor.

N-am fost, desigur, un înger, n-am ezitat să mă îndrăgostesc,
În vălmăşagul epocii, de alte şi alte femei, în răzbunare, parcă,
Dar a fost o dragoste mare între cei doi tineri poeţi săraci,
Care şi-au început viaţa într-un subsol, cu pereţii căzând de igrasie.

Am lucrat la lumina zilei, aşa cum am trudit şi umil, în taină,
Pentru familia mea, pentru copiii mei, pentru bunul meu nume,
Am scris poezii şi am descărcat saci cu cartofi cu pământ pe ei,
Poetul Ion Brad m-a ajutat să obţin două camere în Metalurgiei.

Când am putut depune dosarul la facultate, am devenit student,
Împărţind băncile aceluiaşi an universitar excepţional
Cu Ioan Alexandru, Constanţa Buzea, Dorin Tudoran şi alţi
Juni strălucitori ai renaşterii, care tocmai începuse şi continua.

Am lucrat ca student la revista „Amfiteatru”, proaspăt apărută,
Eram îndrăzneţ şi neobosit, înfiinţasem Cenaclul Junimea,
Am refuzat să particip la demascarea lui Virgil Tănase, la o şedinţă,
Am fost ales secretar al organizaţiei U.T.C. de la Uniunea Scriitorilor.

Geo Dumitrescu m-a chemat, în 1968, la o nouă „Românie Literară”,
Am condus şedinţa tineretului revoluţionar scriitoricesc,
La care a participat Ion Iliescu, pentru libertate şi drepturi,
Şi el a avut curajul să asculte, şi nu rareori, să încuviinţeze.

Am fost invitat personal în Statele Unite ale Americii, în 1969,
Şi Securitatea nu mi-a dat viză, pentru ca la protestul
Ambasadei Americane, Ceauşescu să aprobe plecarea, în 1970,
Şi America a fost pentru mine o experienţă extraordinară.

Altă dată, voi insista, poate, asupra unor momente greu de uitat,
Asupra unor revelaţii şi asupra unor răspântii; acum,
Cât încă pot să aleg, decid eu însumi că forma aceasta succintă,
A autobiografiei mele, nu poate ţine locul dosarului de cadre.

Un apel deznădăjnuit la esenţe se impune acum,
Totuşi, ce rămâne după atâtea decenii de zbucium şi luptă,
Ce se întâmplă cu satisfacţiile, cu titlurile, cu averea,
Şi cum va fi prima zi de după cea din urmă plecare?

Eu am o adevărată pasiune pentru instrumentele de scris,
Mă uit, uneori, la stilourile, la pixurile şi la creioanele mele,
Grupate pe diverse mese şi în diverse sertare din casă,
Mi se pune un nod în gât, gândindu-mă că ele îmi vor supravieţui.

Când eram tânăr, nu credeam că faptul cel mai important
De care se poate învrednici omul, pe lume, e să aibă copii,
Mă corupea gloria, mă atrăgeau călătoriile, idolatrizam femeia,
Voiam să am bani, visam maşini bune, doream casă la munte.

Într-o zi, tatăl Constanţei a băut mai mult şi mi s-a uitat în ochi,
Întrebându-mă noi ce avem de gând, de nu facem copii,
Că, uite, vremea trece şi nişte nepoţi ar fi tocmai buni,
Reproşul lui Petrache Buzea m-a sensibilizat, o spun astăzi.

Astăzi, când nu numai Ioana şi Andrei, ci şi Ana-Maria
Îmi luminează viaţa, trebuie să recunosc, învins şi fericit,
Că nimic n-are niciun gust, în această lume, dacă nu ştii
Să împarţi darurile vieţii cu copiii tăi, dragii tăi copii.

Am simţul ridicolului şi nu-mi pot compune o figură eroică,
Mai ales că îmi cunosc bine slăbiciunile şi defectele
Şi nu mă mai deranjează eticheta pe care mi-au pus-o diverşi
Cum c-aş fi, spre deosebire de ei, o personalitate controversată.

Şi care ar fi de fapt, controversa? Talentul? Caracterul?
Scrisorile personale? Scrierile publice? Totul? Ce anume?
Trecutul? Prezentul? Popularitatea? Singurătatea?
Cenaclul? Faptul că nu beau? Că iubesc? Că exist? Ce anume?

În epoca partidului unic, în care m-am înscris ca să-l fac mai bun,
Am spus şi nu, şi da, cum n-au făcut-o foarte mulţi contemporani,
După monopartitism, ca la o poruncă irepresibilă, de sus,
A început înjurarea mea că am spus da, uitându-se restul.

Nu mai contează, decât pentru oamenii de conştiinţă, împrejurarea
Că eu mi-am asumat dialectica şi am apărat oameni de valoare
Şi m-am bătut pentru idei generoase şi mi se reproşează mie
Ce ar trebui să li se reproşeze lui Stalin, Eisenhower şi Churchill.

Am murit şi am înviat de câteva ori, în 65 de ani,
Probabil că trebuie să mă simt vinovat pentru că, vai,
Am înviat cel puţin cu o dată mai mult decât am murit,
Ca Femios din Odiseea, „eu singur mi-am învăţat meseria”.

Scriam, încă în vremea în care, în nicio cancelarie occdientală,
Nu se vorbea despre căderea comunismului, cu care se colabora,
„Astăzi sunt trist, fiindcă sunt comunist” şi, de asemenea,
Eu am calificat comunismul ca năzărire şi ca ţintă prea îndepărtată.

Eu şi echipa mea am strigat prin sălile de spectacole
Împotriva celor care, prin ministere şi prin alte părţi,
Se îmburgheziseră şi inspirau pustiu şi năşteau morţi
Şi care îşi făcuseră din comunism avere personală.

Las la o parte faptul că eu le spuneam, în faţă, compatrioţilor
Că-i provoc împotriva celor care ne batjocoresc prudent şi crunt,
Semnalând că în tâmpla acelora doarme gustul trădării
Şi că miros, nici mai mult, nici mai puţin, ca o lopată de pământ.

Dar, uite, de ani şi ani, toţi tismănenii din grădina noastră zoologică,
Toţi foştii vigilenţi de ocazie ai bolşevismului covăsit, şi înverzit,
Toţi homunculii produşi în chiuvetele Penumbrei, şi Crimei,
Toţi onaniştii nazistoizi şi-au făcut ţintă din mine, în foile lor.

Sigur, acţiunea lor e veche şi infectă, ea poate fi dată în vileag,
Dar fabrica de etichete a României devastate lucrează
Şi îmi vine să mă întorc la prima strofă şi să cer privilegiul
De a mă retrage, de silă, în pământ, într-o clipă de graţie.

Imitaţia e la modă, în scumpa noastră societate imitatoare,
Doi troglodiţi de la o televiziune contemporană insistă
Cu o filmare a mea, bolnav şi obosit, în urmă cu câţiva ani
Şi vor să-şi convingă telespectatorii că asta fac eu în viaţă, dorm.

Probabil că, într-o zi, dacă mi se va ivi ocazia, voi spune
Ceea ce scrisesem despre Nicolae Dobrin, acuzat că se imbată:
„Dobrin, şi beat, e mai bun decât acuzatorii lui treji!”,
„Strâmbilor, eu, adormit, sunt mai bun ca voi cu ochii deschişi”.

Ea şi el nu sunt nimic altceva decât alţi doi troglodiţi,
Doi mercenari, pe masă, casă, cărora nu le lipseşte farmecul hâd
De a purta gură strâmbă, pe partea dreaptă a feţei, ambii
Deşi aud că, de data asta, nu ei ar fi autorii, să mă scuze.

Dar ce ţară e asta, în care poetul, în săptămâna în care
Împlineşte 65 de ani, în loc să fie sărbătorit, ca predecesorii,
Are parte de sârguinţa tuturor canalelor colectoare?
Şi ce se mai poate închega din atâtea ruine recente?

Ziare puturoase, cu analfabeţi în locurile de comandă,
Injectează, în fiecare dimineaţă, acest popor fără apărare,
Cu otrăvurile, cu interesele, cu idiosincraziile stăpânilor lor,
Asta e libertatea presei? Chem liftul pentru adâncul pământului.

E mult de vorbit despre democraţie şi despre dreptul la opinie,
Mă gândesc, totuşi, că măcar eu aş avea acest drept, după ce
Am scris cândva, în deceniul opt al veacului douăzeci,
„Pe viaţă o dată, pe moarte o dată, opinia mea”.

Toate acestea şi încă altele ca şi ele, mă simt obligat
Să le rememorez, să le retrăiesc, să le regândesc, aţâţat
De voinţa sfertodocţilor agresivi, care-şi trimit viermii
Să-mi invadeze umbra, în aşteptarea cadavrului.

Dar eu sunt prea puţin doritor să cedez acestei terori
Care îmi provoacă mai degrabă silă, decât frică şi care
Mă istoveşte, prin nimicnicia ei, prin perversitatea ei, prin tot,
În acest coşmar În care, arogant, nimicul înfruntă totul.

Şi mă mai distruge o realitate, pe care n-o pot schimba,
Situaţia grea a ţării mele, pentru care n-am instrumente de lucru,
Să pot interveni, eventual la antipozi, eventual în senat,
Ca să ne regăsim liniştea, echilibrul şi fertilitatea.

Ştiu că, printr-o coincidenţă neagră, tocmai astăzi, e cel mai greu,
Când începe să le fie greu şi atâtor altor ţări ale lumii, cel mai greu,
Ne e atât de greu şi nouă, de nici nu avem, nu mai avem
Cui să cerem ajutor, când toţi strigă după ajutor, în infern.

Rând pe rând, toate bogăţiile materiale ale pământului, pe care trăim,
Se epuizează şi nici una dintre ele nu poate ţine locul alteia,
Degeaba ne închipuim noi că putem scoate combustibil din porumb,
Vom inunda străzile pământului, de dor de mămăligă.

Călătoriile devin treptat nişte ocupaţii de lux, nişte excepţii,
Iarna va fi prea frig şi vara va fi prea cald, fără scăpare,
A venit sorocul pentru petrol, pentru cărbune şi pentru păduri,
Balul sătuilor s-a terminat, urmează spitalul flămânzilor.

Nu ştiu dacă aş mai vrea să mă nasc, dacă mi s-ar propune,
Oricum, am venit pe lume fără voia mea, după cum e şi firesc,
Şi constat că nici de moartea mea nu pot dispune în libertate,
Am început să înţeleg asemănarea dintre scenariu şi insectar.

Credeam că s-a rezolvat, în esenţă, chestiunea libertăţii,
Devin, într-un târziu, un fel de marxist al remuşcărilor
Şi trag încheierea că libertatea fără suport material nu durează,
Libere, televiziunile şi ziarele cartelează libertatea.

Această ţară e zvârlită, mereu, din perete în perete,
Tragic zig-zag, când dogmă, când anarhie, când amestec,
Toate cuceririle autentice de după socialism riscă să devină
Frâne, în aceeaşi măsură, transformându-se în inversul lor.

Am priceput mecanismul, aş fi în stare, de azi încolo,
Să-l reproduc la mine-n bucătărie, cinic şi ticălos, cum e,
Proprietatea colectivă era într-adevăr o himeră şi o minciună,
Dar proprietatea individuală devine un adevăr inaccesibil.

Birocraţia socialistă ne scosese din minţi, fără îndoială,
Făcându-ne să visăm o evadare în libertatea capitalistă,
Dar birocraţia capitalistă nu ne mai oferă nicio şansă,
Şi nici n-avem unde fugi, decât în pământ. Dar unde-n pământ?

Tot mai mulţi oameni au început să se gândească serios
Să fie incineraţi, după moarte, şi puşi în borcane,
Câţiva ani a umblat Gyuri Fazekas, cu trista urnă cu cenuşă
A tatălui său, Janos, căutând un loc, unde să-l păstreze.

Se împuţinează pământul, se fură din terenul cimitirelor,
Parcurile, grădinile, livezile, îi enervează pe edili,
E momentul când nu se mai poate iubi fără profit
Şi când toate înmormântările trebuie făcute pe verticală.

Aşa că, măcar sub acest pretext de doi bani, eu amân
Întoarcerea în pământ, cu întregul harnaşament,
Nu vă faceţi iluzii, homunculi narcotizaţi de alchimişti politici,
N-am de gând să trec la rezervişti, puneţi-vă armurile!

Dragă tată, dragă mamă, dragi rude şi dragi prieteni,
Care vă aflaţi în pământ de mai de mult, iertaţi-mă,
Mai am ceva treburi pe-aici, prin lumea vie,
Mai trebuie pierdute şi câştigate câteva lupte de fond.

Metafizica mă cheamă sub zodia singurătăţii,
Dar fizica îmi stă agăţată de sânge şi nu pot pleca,
Fireşte că ar fi de bun simţ o moarte nu prea târzie,
Dar viaţa, fie ea oricât de scârboasă, este incomparabilă.

E ziua mea. E soarta mea. E viaţa mea. Sunt eu.
Decid suveran. Deschideţi fereastra. Sănătate.
Refuz înşelătorul drept de a decide între viaţă şi moarte,
Supravieţuiesc textual. Şi contextual. Doamne-ajută!
15 iulie 2008

Probabil că, după toate aceste fapte, la care m-am referit, nimeni nu va mai putea crede că m-am lenevit, părăsindu-mi blogul.
Am fost, zilele trecute, în Munţii Apuseni, în satul Obârşa, comuna Tomeşti, judeţul Hunedoara, printre artişti ai lutului, moţi şi cântăreţi din regiune. Am deschis geamul maşinii, obligată să urce parcă pe un perete înclinat, şi am cules câteva prune pârguite, direct din pomii de pe aceste dealuri submontane cu pământ de categoria a 5-a, pe care nu au loc nici grâul, nici porumbul şi oamenii trăiesc cu dificultate preţuind fiecare fărâmă de pământ şi fiecare clipă de viaţă.
Am trecut pe la olari, pe la fiecare, şi mi-am dat încă odată seama ce povară nobilă a ajuns să fie pentru mine numele meu, cunoscut şi în locuri în care, până nu demult, curentul electric venea rar, cartelat. La această vârstă, la care am ajuns şi la faima de care mă bucur, nu mai am dreptul la nici o greşeală. Nici măcar la greşeala de a muri prea repede.
Repet, am primit semnalele dumneavoastră. Vă mulţumesc tuturor. Mă tulbură căldura umană care se degajă din ele şi dimensiunile pe care consideraţi că le am obligându-mă, de fapt, să încerc, măcar de acum încolo, să fiu aşa cum spuneţi. Nu ştiu ce legătură de rudenie este între Ciprian şi Horia Blidaru, dar sunt impresionat de seriozitatea, vocaţia şi consecvenţa lor. Mulţumesc, domnule Cristian Vasiliu, mulţumesc, domnule dr Daniel Negrea, mulţumesc d-le Radu Pop, doamna Savitzky, mulţumesc, anonimilor, chiar şi celor care mă nedreptăţesc. Aceleaşi gânduri bune pentru dl. Savin Badea! O alinare este pentru mine felul cum scrieţi, d-nă Diana. Domnului Cornel Gligor îi sunt recunoscător pentru că îşi aminteşte exact cele spuse de mine, cândva, despre competiţia tuturor poeţilor cu Eminescu. N-am trăit degeaba dacă un om tânăr cum e Andrei Păunescu poate emite asemenea idei. Mulţumesc, Constantin Ioan Brâncuşi, mulţumesc Sibila şi Izabellelorelai. Mulţumesc, Iliescu. În ce priveşte afirmaţia unui anonim, Adrian Păunescu că trebuia să cadă, aproape că nu aş fi de acord cu ea.
Sunt bucuros că, deşi a fost prezent la sărbătoare, preşedintele Ion Iliescu a crezut necesar să-mi scrie câteva cuvinte calde şi pe blog. De altfel, la masa de la „Tavernă”, domnia sa a evocat câteva momente din viaţa noastră, începând cu 1968, anul în care ne-am cunoscut. Cel mai frumos lucru pe care la spus despre mine I.I. a fost că, în 1971, când i-a fost foarte greu, deoarece mulţi prieteni îl părăsiseră, doi oameni l-au petrecut la gara pe când pleca la Timişoara şi, ulterior l-au vizitat la Timişoara, ca să se vadă în mod explicit că sunt solitari cu Ion Iliescu. Regretatul dr. Apostol Turbatu şi poetul Adrian Păunescu.
Mai mult ce se poate spune despre un om?

CORIGENŢA EUROPEANĂ

2008-08-02T01:10:00.001+03:00

Astfel, România trece, de decenii şi decenii, prin tot felul de examene hotărâtoare şi, abia din când în când, obţine titlurile puse în joc. Este coşmarul nostru istoric: mereu şi mereu în febra pregătirilor pentru trecerea clasei. Şi uite că nu prea trecem clasa. Avem alternativă? Ne aflăm, de multă vreme, pe sens unic. În urma evenimentelor! Nici măcar oportunismul visător nu ne animă. Tragem cu arme vechi înspre locul unde a fost cândva pasărea, niciodată unde urmează să ajungă. Tresăririle de orgoliu de care unii lideri ai noştri s-au învrednicit s-au pedepsit cu moartea. Să redevenim repede cuminţi.
În Tratatul de Varşovia şi în C.A.E.R., trebuia să producem în permanenţă dovezi de loialitate şi de subordonare surdo-mută. Aşa ni se cerea. Aşa am şi fost obligaţi să ne comportăm. Până când a tresărit ultima noastră fărâmă de mândrie şi demnitate în văzul lumii. Era aprilie 1964. Au urmat alte momente de punere de-a curmezişul a liderilor români, parcă pentru a confirma iritarea stăpânilor lumii că România nu e cuminte şi că trebuie pusă la punct. Trebuie înghesuită în tiparul sovietic.
Ar fi doar un lung şi dramatic drum, prin infernul stalinist, toată acea perioadă, dinamitată totuşi de semnele româneşti de primăvară politică de după 1965, până prin 1983-1984, cu nişte reculuri şi îngheţuri absurde apărute peste noapte, ca în 1971, la stupida revoluţie culturală, când – după cum îi spuneam lui Nicolae Ceauşescu, în faţa elitei scriitoriceşti din România – a avut loc – datorită ambiţiei şi vanităţii lui – teribila încercare de „chinificare” a României.
Nu e credibil ce spun? Căutaţi, în volumul „Ceauşescu, critic literar”, unde sunt publicate (de oameni cu care n-au nicio relaţie!) dialogurile lui N.C. cu scriitorii şi citiţi, această îndrăzneaţă opinie a mea, între alte opinii. Am îndrăznit atunci? De ce nu aş îndrăzni şi azi?
Acum, în ultimii douăzeci de ani, am intrat în altă serie de examene, unele necesare, altele absurde, destule umilitoare. E de înţeles, până într-un punct, grija instituţiilor europene de a nu cheltui banii tuturor pe mofturile şi pe întârzierile unora. De altfel, chiar acesta este sensul acordurilor pe care le-au semnat guvernanţii români cu liderii organizaţiilor continentale în care am vrut să intrăm. Dar una e bătălia pentru un numitor comun european şi alta – obligarea României şi a cetăţenilor ei la mai mult decât sunt obligaţi cetăţenii mai vechilor ţări membre ale pieţei comune.
Recentul raport al Comisiei Europene cu privire la România spune, desigur, şi lucruri corecte, dar el este viciat, în structura lui, de împrejurarea că informaţiile autorilor raportului au fost luate dintr-o singură parte a eşichierului politic, latura Băsescu-Macovei-Stoica-Boc-Stolojan-Fratini şi alţi mai vechi sau mai nou revopsiţi creştini-democraţi şi populari. Din acest motiv, se ajunge să fie lăudate, fără criterii, instituţiile care depind de preşedintele Băsescu (DIICOT, D.N.A. şi alte procuraturi) şi atacate, după cum se vede cu ochiul liber, instituţiile pe care le demonizează Traian Băsescu (Justiţia, Parlamentul, Guvernul, partidele anti-băsesciene şi diverşi lideri ai lor).
Păpuşile mecanice pedeliste, fireşte, încep să laude raportul contaminat de propriile lor opinii insinuate perfid în nişte texte cu morgă europeană şi să ceară, de exemplu, citând raportul cică european, scoaterea din jocul politic a unor adversari pe care tot aceşti delişti i-au destinat compromiterii, prin ocol european. Astfel, nu sunt vinovaţi cei care, din disimulate raţiuni politice, au azmuţit câinii asupra unor deputaţi şi senatori, ci Parlamentul, obligat să reacţioneze la toată mizerabilă scenarită politico-penală. Dar, de fapt, pe ce date obiective se bazează raportorii cerând condamnarea unor oameni care nu le convin? Mai poate justiţia fi, de acum încolo, corectă, sub această îngrozitoare presiune?
Corigenţa europeană a României n-ar trebui să fie atât de fragil întemeiată pe aşa-zisa mare corupţie, existentă, fără îndoială, dar nu neapărat la cei care trebuie distruşi moral, în această perioadă premergătoare alegerilor. Corupţia, în România, e sistemică. Şi nimeni n-a fost atât de idiot încât să-şi scoată în târg eventualele furăciuni, câtă vreme toţi corupţii s-au ascuns în marionete putrede greu de dovedit ca atare. Şi chiar dacă, să zicem, ar exista semne doveditoare de incorectitudini, într-o anumită zonă politică, nu bate la ochi felul în care dezastre naţionale, la care s-a ajuns prin vinovate privatizări anti-naţionale, au fost acoperite? Personal, am fost în dezacord cu privatizarea Petrom şi BCR, am făcut scandal în Senat pentru piratarea staţiunii Sovata, dar nu e deloc morală derobarea tuturor de răspunderi şi aruncarea vinovăţiei pe unul singur.
Ţin minte o evidenţă: România a avut o flotă. Ce s-a ales din toată ancheta privind flota? Poate că Traian Băsescu n-are nicio vină. Poate că are o vină. N-ar trebui, oare, limpezite toate umbrele şi penumbrele acestei afaceri incredibile? Nu cumva tocmai atacarea CSM şi lauda la adresa DNA, tocmai în momentele în care Ministrul Justiţiei trebuie să pregătească numirea unui nou şef la anti-corupţie, reprezintă un trafic european de influenţă, cu scopul precis de a şterge criticile CSM, pentru a face posibilă, cum ne sugerează Europa, continuarea politicii, acelei instituţie?
Ne-am grăbit acceptând tot felul de cerinţe imposibile, cele mai multe neimplementate nici în ţările ai căror lideri, ajunşi să conducă instituţiile europene, nici nu se gândesc să le respecte. Iată, în prescripţia firească de civilizare şi modernizare a serviciilor din comerţ şi turism, nouă ni se pretind standarde de neatins, de parcă viitorul ar fi obligatoriu numai pe Dâmboviţa. Excesul de zel băştinaş e şi el o componentă negativă a sperieturii cu Europa. A complicităţii cu Europa dreptaşă. Despre acestea vom mai vorbi.
Acum, urgentă e poziţia faţă de raportul Comisiei Europene. Un raport care parcă se fereşte să observe gravele probleme ale României, probleme care ţin de performanţa economică, de înstrăinarea propriilor cetăţeni, de prăbuşirea morală, de încetinirea creativităţii, de minimalizarea culturii şi a ştiinţei, de împingerea spre rătăcire a tinerei generaţii, de sărăcia instalată adânc în mai toate straturile sociale! O diversiune de dreapta, în slujba clientelei de dreapta din România! Această dreaptă, confecţionată pe fugă, din petice multicolore, şuviţe în vânt şi calviţie agresivă, întărâtă, pe de-o parte, scena politică românească, producându-şi efectul negativ, dar şi riscă o radicalizare a forţelor raţionale, indiferent de culoarea lor politică. Prea ne ofensează subiectivismul ciocoiesc şi uşor pedofil al unor rentieri continentali ai pegrei bucureştene. Ăştia chiar îşi iau şi-şi merită, prin fapte abjecte, tainul. Parcă aşa spunea domnul Băsescu, despre un lider occidental, că venise la Bucureşti să-şi ia tainul. Mercenarii dreptaşi au dreptul la acest tain de taină. Ei lucrează cinic la corigenţa noastră repetată. Vor s-o transforme în repetenţie şi, eventual, în exmatriculare istorică.

CLUPSA

2008-08-02T01:07:00.000+03:00

Asist neputincios la spectacolul televizat al evacuarii Uniunii Artiştilor Plastici din sediul care-i fusese repartizat, în urmă cu decenii. Un vicepreşedinte al UAP, pe care în urmă cu mai multă vreme l-am invitat să-mi trimită actele, prin care UAP era ameninţată cu evacuarea, pentru a încerca eu să mă implic, a întârziat această operaţiune şi mi-a dat telefon alaltăieri, când nu se mai putea face nimic. Am sunat la Ministerul Culturii, căutându-l pe secretarul general, ca să aud de la el că nu se poate face mare lucru, că li s-au propus artiştilor plastici 4 camere undeva, în Casa Scânteii, că se va încerca o discuţie cu noul primar general, dar că Ministerul Culturii n-are nicio putere. L-am căutat pe noul primar general. Era plecat. Practic, după cum se vede, în România oricine poate face rău, nimeni nu poate face bine.
Când nume mari ale culturii şi ştiinţei noastre au avut de suferit, din motive absurde, liderii aflaţi la putere au ridicat din umeri. Unii dintre cei umiliţi s-au şi prăbuşit, sub povarea ofensei publice, în absenţa unui minim gest de solidaritate. Pentru mulţi dintre cei în cauză am ridicat glasul meu în Senatul României. Am cerut asistenţa Primului Ministru. Niciun răspuns. L-am căutat la telefon pe fostul primar general. La un moment dat, chiar am vorbit cu dumnealui. I-am arătat infernul în care trăiesc nişte mari valori, cărora autorităţile bucureştene nu le oferă nicio soluţie. Da, da. Vai, vai. Şi de-atunci nu l-am mai găsit pe indignatul care suferea verbal pentru mari oameni de cultură, în timp ce el era ocupat, făcându-şi un alt palat. Am încercat la primarii de sector. Unul dintre ei, de la 2, a făcut într-adevăr un gest generos faţă de un mare dramaturg hăituit. În rest, nicio mişcare. Între timp, răul continuă să se insinueze în toate articulaţiile organismului social şi să le scurteze viaţa oamenilor.
De fiecare dată când mă adresez unei autorităţi, pentru rezolvarea unei situaţii de viaţă dificile, omul care ocupă acea funcţie invocă: democraţia, conducerea colectivă, pluralismul, greutăţile obiective, greutăţile subiective, ierarhia şi zădărnicia lumii, în general. Este cam acelaşi lucru pe care-l recită şi petenţilor. În anumite cazuri, se face referire şi la justiţie, care nu poate fi personalizată şi nu există cale către ea. Fireşte că-ntr-o lume ideală, toate aceste limitări ar fi normale. Numai că, în acea lume ideală, ar trebui să acţioneze legile, princiipile şi criteriile, şi n-ar mai fi nevoie de prim-miniştri, de miniştrii, de prefecţi, de senatori, de deputaţi, de primari, de funcţionari de stat şi obşteşti. La ce mai folosesc atunci aleşii, la ce mai folosesc numiţii, dacă singura lor gimnastică e datul din umeri?
Cu toate relele ei, societatea din care am ieşit, chiar dacă era minată de subiectivism şi voluntarism, mai respira prin destule gesturi de omenie şi de solidaritate. Eram doar scriitor şi ziarist, dar am putut ajuta, prin insistenţă şi dăruire faţă de oameni, mulţi compatrioţi să primească locuinţe, slujbe, medicamente, dreptate, obiecte de strictă necesitate şi altele. Acum sunt senator şi nu pot sprijini, de exemplu, măcar o familie din judeţul, unde am fost ales, să obţină o locuinţă. Paradoxul face ca nimeni să nu poată, în mod legal, rezolva astfel de probleme. Şi atunci, mă întreb, ce lume am construit şi construim? Înţeleg nevoia ca principiile să guverneze statul de drept. Dar nu înţeleg situaţia aberantă, în care nimeni nu mai poate face decât rău, că binele nu depinde de noi.
Nu ştiu dacă, printre cititorii mei, există cineva care ştie ce este o clupsă. Pentru orice eventualitate, o voi descrie eu. E o capcană, în care şoarecii intră uşor, dar nu mai pot ieşi niciodată, de sub mănunchiul de sârmă elastic la intrare şi strâns, rigid, ascuţit, când vietatea care s-a aventurat văzând hrana în capcană vrea să şi plece. Într-o astfel de clupsă, mi se pare că trăim noi. Am intrat uşor în ea, ne-au îmbiat hrana, libertatea, civilizaţia, dar nu mai putem ieşi. O astfel de lume, în care toţi putem face rău tuturor şi fiecăruia şi nimeni nu poate face bine, e o clupsă. Nu mă pot autoabsolvi, totuşi, de misiunea de a încerca, împreună cu oamenii luminaţi ai vremii mele, o cale de ieşire. Asta, măcar până va trece întreaga societate pe pilot automat.

O VESTE BUNĂ

2008-08-02T01:05:00.000+03:00

Mă asupresc nemilos temele zilei. Nu mă lasă în pace nici amintirile. Cum aş putea să nu mă gândesc la scumpirea criminală a vieţii, într-o conjunctură istorică în care, treptat, au fost distruse toate pârghiile, prin care binele să mai poată ţine piept răului? S-a dat drumul furtunii şi ne mirăm că nimeni nu o mai poate opri şi că ferestrele şi uşile se zgâlţâie în tocurile lor, tocmai din cauza furtunii. Piaţă liberă, într-o lume bolnavă de profit şi de speculă! Reglarea preţurilor în jos, prin abundenţă de produse devine imposibilă câtă vreme preţul petrolului este jucat, după voia lor, împreună cu preţul gazului metan, de factori incontrolabili ai puterii ilegitime.
Ce pot eu face, ca om public, împotriva acestui curs toxic al lucrurilor? Mă urmăreşte, pe de altă parte, o altă imagine: marele scriitor român Marin Preda opunându-se, cu preţul vieţii, reintroducerii de către Nicolae Ceauşescu a realismului socialist în cultura română! Trebuie – ca martor ce m fost - să scriu în amănunt toată această poveste adevărată. Acolo trei oameni au fost actorii acestei incredibile scene, în care Marin Preda i-a spus lui Nicolae Ceauşescu că, dacă liderul reintroduce realismul socialist, el, Marin Preda, se sinucide. Grav. Cu economie de mijloace. Fără exces imaginativ. Şi a repetat aceeaşi frază: „Dacă reintroduceţi realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid”.
Imaginea banală a lui Marin Preda, în lumea literară, e aceea a unui mare scriitor lipsit de generozităţi civice. Sigur că Moromete avea şi curiozităţi, şi îngustimi, şi ciudăţenii. Dar, într-un moment de cumpănă pentru istoria culturii române, cum a fost acela în care se dorea revenirea la un model nenorocit şi vulgar de literatură, Marin Preda şi-a jucat, fără nici o urmă de mercantilism, viaţa. Că scena aceasta s-a întâmplat, nu încape nici o îndoială. Din păcate, însă, într-o lume a derizoriului, până şi un asemenea gest eroic a fost murdărit.
Ce interes aş avea eu să-l eroizez pe Preda? Sigur că, nemaifiind în viaţă doi dintre cei trei participanţi la respectiva clipă istorică, denigratorii lui Preda pot fabula. Dar eu voi aduce ultimul argument, invincibilul argument că lucrurile au stat aşa: profesorul Eugen Simion a strâns, într-o carte numită „Timpul n-a mai avut răbdare”, mărturii despre Marin Preda, la începutul anilor ’80 foarte curând după moartea scriitorului. Despre acest eveniment de conştiinţă eu am scris şi atunci. Şi, cum orice text, în care se făcea referire la Nicolae Ceauşescu, era cenzurat, iar când textul punea probleme atât de grele, el îi era arătat lui Ceauşescu, însuşi, este evident că povestea înfruntării de către Marin Preda a ideii lui Ceauşescu de a introduce realismul socialist, putea fi oprită de cei din jurul liderului sau chiar de lider.
Şi, dacă nici curajul meu de a relata, atunci, această încercare a puterilor, Ceauşescu-Preda, nu e lipsită de curaj, din moment ce era pus într-o situaţie unică liderul politic, obişnuit cu măreţia, de care uneori era în stare, ar fi fost o nebunie din partea oricui scria în epocă, să inventeze o asemenea situaţie de viaţă, deloc idilică. Dar oameni fără talent şi fără caracter au lucrat, în anii din urmă, împotriva acestei imagini a curajului şi conştiinţei de sine, imagine care ar fi trebuit să aibă şi o anumită însemnătate didactică pentru generaţiile de scriitori care urmau.
Multe, foarte multe se adunaseră în jurul meu, să mă eliberez de ele şi să le scriu. Dar s-a întâmplat ceva care m-a tulburat peste măsură. M-au vizitat doi români din Basarabia. Vasile Şoimaru şi Ioan Caliniuc. Ei mi-au adus o carte fenomenală, „Românii din jurul României”. O carte pe care Vasile Şoimaru a realizat-o în 5 ani, străbătând 100 000 de kilometri. Oameni cu adevărat serioşi, temeinici, iubitori de neam şi de ţară au pus umăr lângă umăr şi au împlinit acest monument tipografic, care costă oriunde pe lume foarte mult şi vine să confirme un fapt profund îmbucurător: românii nu au ieşit din istorie, ei există, oriunde li s-a întâmplat să-i arunce valul tulbure al timpului.
După atâtea veşti rele câte am auzit şi aud, iată în sfârşit o veste bună. Aceşti intelectuali de dincolo de Prut îşi riscă liniştea şi, uneori, viaţa, ca să adeverească existenţa românească. Între ei, împreună cu ei, un ziarist şi scriitor de super clasă: Vlad Pohilă. Revista noastră va publica, în mai multe numere ale sale, imagini semnificative, cuprinse în aceste pagini, care vibrează de o sfântă chemare către ţara întreagă. Mă înclin în faţa autorilor acestei capodopere. Doamne, ocroteşte-i pe români!

URARE

2008-07-20T13:39:00.002+03:00

Muţumind pentru urările pe care mulţi dintre dumneavoastră mi le-au adresat şi pentru urările pe care ceilalţi nu mi le-au adresat, cu ocazia împlinirii celor 65 de ani, vă urez, dumneavoastră, prieteni şi adversari, banal şi radical: LA MULŢI ANI!

MORTUL ÎNVINGĂTOR

2008-06-22T21:38:00.000+03:00

Ce ţară, ce morală, ce prăpăd,
Un fapt de viaţă mai grozav ca toate,
Un mort este votat majoritar
Şi-n clasament pe toţi cei vii îi bate.

Aşa a fost şi este şi va fi
Conflictul de-ntuneric şi de groază,
Un mort învinge pe cei vii la vot
Şi ei aproape cred că îi trişează.

Şi, vai, absurde autorităţi
Se strâng buluc şi judecă drăceşte
Şi îl declară pe învinsul lui
Învingător, doar pentru că trăieşte.

Şi mortului ce i-a învins pe vii
Nici nu au apucat să-i facă groapă
Şi-n primăria lui de-nvingător
E ordin ca petrecerea să-nceapă.

Şi proştii râd, în nebunia lor,
Întărâtaţi de liniştea nocturnă
Şi unul zice: hai să-l îngropăm,
La locul care-i place lui, în urnă.

Ce ţară, ce morală, ce prăpăd,
Politică de-a pururi surdo-mută,
Învingătorul se întoarce-n sat,
Dar voturile lor nu-i mai ajută.

Probabil, e-o parabolă, aici,
Chiar dacă nu o pomeneşte cartea,
Trăim învinşi în fiecare zi,
Iar, ca să biruim, plătim cu moartea.

17 iunie 2008

RĂSPUNSURI

2008-06-22T21:35:00.001+03:00

Savin Badea
De ce sunt inutile polemicile? Din când în când trebuie să răspund.

Anonim
Bancuri vechi şi nu atât de originale

Thierry de Meulenaer
Mulţumesc, dar nu m-am preocupat să-mi traduc poeyiile. Dumneata ce crezi că ar trebui făcut?

Anonim
Nu e poezia mea, dar a circulat ca şi când ar fi fost a mea.

Vicvas
Da, ni se pun beţe în roate, dar primii care ne pun beţe în roate suntem noi.

Bibliotecaru
Ştiu că viaţa e toxică. Dar nu pot să ies din acest coşmar. Da, sunt deformate multe din cele pe care le-am făcut. Rămâne clar un lucru: îmi asum toată povara vieţii mele, aşa cum a fost ea, nu aşa cum e deformată ea. Dincolo, însă, de amănunte semnalez faptul că gândiţi foarte complex.

Darie Ducan
Bine, copile! Te rog nu mai ataca, în cele pe care mi le trimiţi, scriitori. Nu voi promova acest război fratricid.

Gigicapsunaru
Nu dezvolt polemici în direcţii despre care nu ştiu aproape nimic. Dar chestia cu tupeul mi se pare ciudată. Sac de curve puturoase? E o anumită plasticitate, aici, dar şi o insultă. Măcar să vă facă fericit nedreptatea pe care mi-o faceţi.

Nero
Poate.

Anonim
Nu ştiu.

Savin Badea
Obositoare această repetată poreclă!

Adrian Matetovici
Mă bucur să vă reîntâlnesc.

Ciprian Blidaru
Scrieţi cu gândul la oameni! Lărgiţi orizontul!

Savin Badea
Nu pot să mă arăt altfel decât sunt, aşa mă arăt. Apelul la „mânia proletară” e chiar aiurea.

Cristian Vasiliu
Ştiu versurile demult. Sunt cumplite şi plătite cu grijă.

Savin Badea
Mai exact ar fi să zicem „Prezint scuze”!

Gabriela Savitsky
Scrii frumos, domniţă!

Anonim
Ne obligaţi să gândim. Ceea ce e mult.

Radu Costea
Ştiu eu cât va dura? Sunt obosit şi n-am aproape nici un ajutor de la nimeni, de exemplu la „Flacăra”. De aceea nici n-am fost prezent, câteva săptămâni, cu nişte răspunsuri la problemele dumneavoastră.

Gabriela Marieta Secu
„Să mori pe câmp cu ţeasta zdrobită de aviaţia utilitară... şi ea, aviaţia – să nu ştie că, în loc de îngrăşăminte, a împrăştiat pe câmp creier de inginer agronom...” Fenomenal text! Sau „izolându-ne spre a ne iluziona” iarăşi memorabil!

Anonim
Şi dacă m-aş retrage de tot, la iarnă?

Un român
Bsarabia e din nou crucificată! Gravă e şi lipsa de reacţie a liderilor de la Bucureşti! Scrieţi-mi în amănunt povestea celor doi tineri, s-o publicăm în „Fl.A.P”

Vicvas
Iată părerea mea! (Flacăra sau Fanatik)

Liviu Ioan Mureşan
Da, sunt încă viu.

Anca
Nu aş dori să ne ocupăm excesiv de cei ce mă atacă. E treaba lor.

Gabriela Savitsky
Da!

Van Persie
Încercaţi inutil să mă umiliţi. Vă puneţi în locul generaţiilor de mâine în mod jenant. Ce loc 1 ocup eu azi, în manuale, de exemplu? Eu am răspuns unei provocări. Şi unde am strigat? Nu exagerţi nici cu abdicările de la limba română! Ce înseamnă „să râdă pe seama lor”? În orice caz, viitorul e imprevizibil pentru toţi, inclusiv pentru dv.

Anonim
Ar fi de recitit această frază: „Să fii contemporan cu Adrian Păunescu şi să nu înţelegi ce a făcut omul acesta şi ce face pentru fiinţa limbii române ţine deja de prostie sau chiar de incultură”.

DACĂ ÎI ARĂŢI CU DEGETUL, EI SE GĂURESC

2008-06-21T10:45:00.000+03:00

În ura lui neagră împotriva mea, piticul halucinat Gobi Liiiiiceanu dă drumul, în numele editurii pe care o călăreşte de două decenii, unei minciuni ordinare despre mine. Am mai spus, în treacăt, săptămâna trecută că unul dintre puţinii oameni fără talent literar, pe care i-am cunoscut, îmi atribuie un lucru care mă consternează. Cică un poet, la Iaşi, ar fi dat foc unor cărţi ale unui alt poet şi eu aş fi fost acolo şi aş fi încuvinţat gestul. Mai mult decât atât, omul lângă care m-am situat de multe ori, în apărarea cauzelor bune, Nicolae Manolescu, aflând acestea toate, dă un comunicat în care, fără să-mi citeze numele, îmi citează calitatea de preşedinte al Comisiei de cultură a Senatului, şi mă mustră că aş fi spus nu am cum să-l condamn pe omul care a pus foc unor cărţi ale poetului M. Căr.
Trebuie să precizez că, la un telefon pe care mi l-a dat cineva, de la „Gardianul” şi care m-a întrebat ce părere am despre faptul că un poet a dat foc la Iaşi unor tabloide şi unor manele, am răspuns că nu pot condamna pe nimeni, fără să ştiu toate datele problemei, şi că nici chiar manelele şi tabloidele nu pot fi supuse flăcărilor. Chiar din titlul micului material care a apărut în „Gardianul” reiese că scurtul dialog s-a referit la presă. Nu înţeleg din ce colportaj de jeg a putut reieşi că eu sunt, Doamne fereşte, adeptul acestui fel de relaţii cu autorii.
Eu nu pot uita că, în 1971, Comisia de Partid şi de Stat, constituită pentru anchetarea cărţii mele „Istoria unei secunde”, a ordonat arderea acestei cărţi. Dar aşa se întâmplă toate, pe aici, pe la noi. Un ticălos lansează idea că eu sunt vinovat, eu precizez că nu am fost la Iaşi nu numai acum, ci de câţiva ani şi că nu am încurajat şi nu încurajez arderea ziarelor care nu ne plac, dar eticheta mizerabilă continuă să circule. Ce aş avea eu de făcut? Să-l arăt cu degetul pe Liiiiiiiceanu? Nichita Stănescu spunea memorabil că există nenorociţi atât de decăzuţi încât se pot găuri prin arătare cu degetul şi pot muri prin cădere în cur. Să fie dl Liiiiiiiiceanu unul dintre aceştia? N-am curiozitatea să aflu.

REDESCOPERINDU-L PE ION BRAD

2008-06-21T10:43:00.000+03:00

Rareori mi-a produs cineva o atât de mare bucurie ca poetul Ion Brad, zilele trecute, când mi-a trimis cele două cărţi monumentale ale sale „Aicea printre Ardeleni” şi „Dincoace de munţi”. Mi-a fost drag Ion Brad, în zilele adolescenţei şi tinereţii, pentru foarte multe calităţi ale sale: talent, rigoare, respect pentru clasici, deschidere către cei tineri. Şi seriozitate. Mă şi plictisea atâta seriozitate la un om tânăr cum era Ion Brad, prin anii ’60. Mica bârfă literară nu-l ierta, însă nici nu-i putea reproşa mare lucru. Poate doar nişte gesturi de cuminţenie pe care noi, cei mai tineri decât el, le consideram oportuniste. Am avut şi conflicte, mai ales atunci când, din toată protipendada politică, potrivnică filmului „Reconstituirea”, al lui Lucian Pintilie, pieţei interne a făcătorilor de cultură le-a fost livrat numele lui Ion Brad, ca să aibă ce înjura lumea literară care eram. Şi, în genere, există o plăcere animalică a lupilor tineri de-a ajunge cu colţii la oasele lupilor mai bătrâni. Ion Brad a devenit ţintă, că era şi demnitar.
Nu ştiu prin ce miracol i s-a oferit postul de ambasador în Grecia. Fostul adjunct al ministrului culturii ieşea din ringul otrăvit şi-şi pregătea pentru viaţă lungă harul de poet şi cărturar. Grecia l-a potenţat pe Ion Brad, ca om, ca diplomat şi ca poet. Intelectualul din el nu s-a stins, ci s-a rafinat. Paradoxal, poezia lui s-a purificat în spaţiul socratic.
De câţiva ani buni, între Ion Brad şi mine punţile s-au refăcut. Mi-am amintit cu emoţie că el este primul „oficial”, ca deputat în MAN, care mi-a oferit, la vârsta de 22-23 de ani ai mei, un apartament, pe bulevardul Metalurgiei , în Berceni, pentru mine, pentru fosta mea soţie şi pentru fetiţa noastră, Ioana. Aşa a făcut Ion Brad: fără zgomot şi fără să se bată cu cărămida socialismului în piept, i-a scos din odăiţa de paiantă, în care trăiau, pe Constanţa Buzea şi pe Adrian Păunescu.
Multe dintre confuziile tinereţii au dispărut. Am renunţat, cu bun simţ, să-i mai judec pe oamenii care, în condiţiile date, au reuşit să păstreze nestinsă făclia culturii. Ion Brad e unul dintre ei. Toată generaţia lui merită iubirea şi recunoştinţa noastră: Labiş, Ion Gheorghe, Andriţoiu, Utan, Rău, Mugur, Stoian, Tomozei, Doina Sălăjan, Cârneci, Brad. Cele două cărţi ale poetului, ajuns la 80 de ani – la mulţi ani, Ion Brad! – şi pe care le-am primit de curând, sunt extraordinare. E în ele şi istoria, e în ele şi literatura, e în ele şi dramaturgia epocii, sunt în ele şi oamenii. Dragostea supremă a lui Ion Brad rămâne Ardealul. Fostul meu vecin din strada Sandu Aldea este una din acele veşti pe care ni le-a dat Ardealul, în veacul trecut, ca şi în acesta, că mai există valori, mai există statornicie, mai există speranţă.
Nu e vreme acum de citit cărţi, dar când va fi, când cu bună credinţă şi poftă de adevăr intelectualii români se vor aşeza, sub lumina unei lămpi, să se citească pe ei înşişi, cărţile lui Ion Brad li se vor deschide singure.
Repet: în ceea ce mă priveşte, nu m-am văzut de multă vreme portretizat, atât de cuprinzător şi de onest, ca în paginile marelui meu contemporan, Ion Brad, omul cărturarul, memorialistul, poetul şi fratele. Entuziasmul, cu care un om de calitatea extraordinară a lui Ştefan Andrei, vorbeşte despre Ion Brad, are un temei nou, lângă toate celelalte pe care ierepetabilul nostru ministru de externe le ia în calcul, atunci când îl consideră pe Ion Brad o figură reprezentativă a duratei româneşti.

FOTBALUL, VITRINA VIEŢII

2008-06-21T10:41:00.000+03:00

Poate de aceea e atât de iubit fotbalul, pentru că e vitrina vieţii. Cum e – în datele lui esenţiale – fotbalul, este şi existenţa noastră. Povestea pe care v-o voi spune în cele ce urmează este povestea vieţii. Iată!
Dat afară, acum 8 ani, după ce calificase, fără nici o înfrângere Naţionala României, la Campionatul European, Victor Piţurcă ne-a scos, după 8 ani, din umilinţa bâjbâielii în zona ţintelor mici, a construit o echipă reprezentativă valoroasă şi a obţinut cu ea calificarea, de pe primul loc, la noul Campionat European. Chiar şi adversarii lui Piţurcă i-au recunoscut performanţa. Plusul de demnitate pe care îl dă dau unei comunităţi una din performanţele ei sportive nu a putut fi trecut cu vederea.
Tragerea la sorţi a grupelor europene a liniştit opinia publică românească, prin prezenţa noastră alături de cele mai mari trei echipe ale continentului,. Italia, Franţa, Olanda. Cum, însă, românul e visător, am început cu toţii să uităm cu cine urma să ne batem şi, din aproape în aproape, să sporim pretenţiile faţă de echipa lui Piţurcă. Au fost şi voci care au susţinut că vom fi campioni europeni. Nici autorul acestor rânduri nu s-a arătat prea sceptic.
Meciurile cu Franţa şi Italia ale României au potenţat această speranţă. Era evident că, indiferent de prudenţa care îi caracteriza pe tricolori, în teren, am jucat chiar de la egal la egal cu cele două mari puteri ale fotbalului european. După meciul cu Franţa, păream mulţumiţi. După meciul cu Italia, deşi luasem tot un punct, începusem să cârtim. Am găsit şi un vinovat că nu am învins Italia:. Mutu, super jucătorul care, ratase o lovitură de la 11 metri. Nu mai conta că el deschisese scorul cu un gol magnific. Nu mai avea consistenţă amintirea victoriilor echipei, datorate în primul rând, lui Mutu.
În această atmosferă, echipa României s-a îndreptat către meciul cu Olanda. Că Olanda ne va lăsa, până la urmă să batem., Ccă Italia şi Franţa vor rămâne în subsol. Că pe noi ne aşteaptă finala europeană. Nici autorul acestor rânduri nu a făcut excepţie, în pronosticurile sale. Şi am pierdut meciul cu Olanda: 0-2. Adversarii noştri nu au fost croiţi să ne scoată fotbalul din cap. În prima repriză au fost chiar amabili. Dar s-a văzut – deosebirea dintre cele câteva ateliere de manufactură ale României fotbalistice şi super industria sportivă a Olandei. A început demolarea lui Piţurcă, a lui Mutu, a lui Chivu şi a celorlalţi nefericiţi care, auziţi şi dv., ne făcuseră de râs, câştigând grupa preliminară. Căci în aceşti termeni au scris unele ziare despre naţionala de fotbal a României: ne-a făcut de râs.
Cine sunt ăştia care pretind numai victorii unei echipe de români, când ei, cei ce exprimă aceste pretenţii maxime, n-arată în domeniile în care muncesc, nici o performanţă? De ce nu au iubitorii ţintelor înalte spiritul lucid şi autocritic de a măsura ţintele pe care ei înşişi le-au atins?
M-am aflat, în studioul Realitatea tv, miercuri după amiaza, alături de doi muzicieni dintr-o trupă care ne-a şi reprezentat, din câte ţin minte, la un Eurovision. Când i-am vătut radicali, la începutul emisiunii, nu m-am putut abţine şi le-am reamintit că nici ei la Eurovision nu obţinuseră mai mult decât Naţionala României la EURO, ci chiar mai puţin. I-am întrebat, imediat: ce rezultate politice are România, ce rezultate economice are România, în ce domenii suntem mai buni ca în fotbal? Sigur, există şi excepţii încurajatoare. Dar toate sunt cam la fel într-o comunitate.
Ca vitrină a vieţii, fotbalul ne arată cruzimea infernală a decepţionaţilor, capabili să urască mortal pe idolii pe care i-au purtat, înainte de meci, pe umeri. În centrul Europei, componenţii echipei noastre şi oficialii ei au primit reproşuri, înjurături, ameninţări. N-a mai contat şi văd că nu mai contează cât a făcut România lui Piţurcă pentru noi toţi, n-are valoare decât negarea. Televiziunile, radiourile şi ziarele din ţară – ca să nu mai vorbim de cele străine – înjură vârtos parcursul nostru în Elveţia. Reporteri care nu ştiu să contextualizeze întreabă cine va răspunde. Cine e vinovat? Să răspundă pentru ce? Să fie vinovat pentru ce?
Şi eu am fost mâhnit că jocul fricos al echipei noastre naţionale a încheiat prea repede o aventură pe care o doream incomparabilă, în destinul nostru internaţional. Dar e prea urât ceea ce se întâmplă. Au ajuns, după cum mai spuneam, diverse publicaţii să susţină că Naţionala lui Piţurcă ne-a făcut de râs. De unde până unde? Am uitat tot? Am uitat că am terminat preliminariile pe primul loc, înainte de Olanda, Bulgaria, Albania?
Sau poate naţionala noastră este de vină că ne-a obişnuit cu nişte rezultate bune şi, când am revenit la o anumită linie normală, ne-a împins în decepţie şi ne-a lăsat libertatea de a o înjura. Uităm, în vâltoarea vieţii, că oamenii excepţionali nu apar la comandă şi că n-avem nici dreptul şi nici interesul de-a-i umili pe aceşti tricolori care au contat şi, dacă nu-i scârbim, vor mai conta în socotelile europene. O memorie bună este, în ultimă instanţă, un reper de moralitate. Cine nu ţine minte, nu merită.

CĂ-CĂ ASTERISCUL

2008-06-16T01:28:00.000+03:00

Am învăţat, în aceşti ani, că regula din tenis, potrivit căreia cine se angajează în meciuri cu adversari inferiori, sfârşeşte prin a juca la nivelul lor, se aplică şi în presă. Oricât de amuzante ar fi, polemicile cu nişte veleitari, pe care îi umflă un fel de critică abuzivă şi fără gust, ele trebuie, pe cât posibil, evitate. Nu se poate lupta cu un asterisc. Nu se poate angaja o întâlnire sportivă cu nişte băieţi ale căror nume spun atât de puţin, încât trebuie însoţite de explicaţii.
De mai multă vreme, un anume Cărtărescu mă provoacă la polemici. Cred că i-am răspuns odată, excedat de obrăznicia iresponsabilă cu care călca în picioare elementare locuri comune ale etosului românesc. Disponibilitatea unui stacojiu înăbuşit ca el, de a-şi asuma, în numele poporului, din care crede că se trage, vinovăţii – în realitate inventate –, m-a lămurit asupra unuia din motivele pentru care este atât de mult promovat numele acestui parodist: el ştie să facă jocurile oculte şi să-şi învinovăţească ţara.
Felul în care un cetăţean al unei comunităţi ştie să-şi batjocorească apartenenţa este bine apreciat de corupătorii de popoare care, pentru a le domina, ştiu să le încaiere şi, în plus, să le culpabilizeze. Acest frânar intens şi neguros semnificativ se simte uşor când demonizează pe cei mai puţini neguroşi decât el. N-aş aduce în discuţie tocmai acest semn distinctiv, dacă nu aş fi observat cât de lejer împarte bietul orbitor vinovăţiile. Profesorul Coja i-a răspuns, la un moment dat, demonstrându-i că nici carte nu ştie, nici sensibilitate pentru ţara lui nu are.
Acum, de curând, uzurpatorul de abecedare a răspuns, cu nesimţire istorică, oamenilor de litere care au acuzat nebunia ministerului învăţământului, care a scos, la bacalaureat, capitole din cărţile şcolare, capitole privitoare la Eminescu, Caragiale, Creangă, ca să facă loc, - în istoria literaturii române! - unui raportor politic european, care are tot atâta legătură cu literatura română, câtă are gamela soldatului cu luceafărul de ziuă care se reflectă în ea.
Dar conspiraţia împotriva literaturii române, de fapt conspiraţia împotriva identităţii noastre, e mai veche, Eminescvu însuşi fiind atacat îndelung şi murdar, de nişte cărtăreşti din aceştia, care mai urduroşi, care mai buboşi, care mai sticloşi. Acum, atacul împotriva identităţii naţionale, exprimată prin scriitori, escaladează.
Numai nişte analfabeţi agresivi ar fi putut obliga elevii, care absolvă ultimul an de liceu, să înlocuiască paginile de mare literatură română cu bucăţi din pereţii closetului public proiectat de Traian Băsescu şi construit de V Tismăneanu şi zilierii lui. Fireşte, preşedintele Băs a şi salutat acţiunea nemernică a ministerului învăţământului împotriva elevilor. Manipulare politică la nivel de ordură! Complot împotriva lui Eminescu şi a culturii române, ca să vomite în spaţiul ei Tismănenii şi să se Kacinski băseştii.
Asupra acestor chestiuni voi reveni. Ele, oricum, dau măsura dezastrului moral pe care-l pregăteşte această dreaptă nazistoidă în România şi în cultura română. Altceva, însă, mă scârbeşte, cu asupra de măsură. După ce că e protejatul tuturor celor şantajaţi de băsescul său, după ce că acolo unde nici cu gândul nu gândea, e prezent prin literatura lui uşurică şi stupizică, împotriva căreia eu încă nu am scris, Cărtărescul acesta a declarat de curând că oamenii care nu suportă tupeul analfabet, de a fi scoşi clasicii literaturii române din cartea de literatură şi de a fi puşi în locul lor raportorul cutare şi tismăneanul cutare, vor de fapt să introducă pe Adrian Păunescu în cartea de română. De parcă asta ar fi o anomalie! De parcă nu ar fi suficient de urât gestul prin care sunt prezenţi tot felul de parodişti, dar lipsesc nume mari ale literaturii române!
Nu m-am revoltat niciodată, până acum, împotriva imensei nedreptăţi că, printr-o conjuraţie de tip mercantilo - fascist, eu, poetul atât de cunoscut şi iubit de concetăţenii mei, eu, omul de cultură care i-a bătut în toate clasamentele pe cei ce îl invidiază şi îl înjură, având locul 1, la nivelul întregii literaturi, locul 2 sau 3 în competiţia cu marii actori şi regizori ai perioadei, eu trebuie să suport interdicţia de a fi prezent în manulalele de literatură şi să mă las agresat de tot felul de analfabeţi şi instrumentişti ai ororii. Repet, Cărtărescu e, Păunescu lipseşte. Dar, în trivialitatea lui arogantă, tot Cărtărescu atacă. Şi bănuieşte, fără ca vreunul dintre cei ce au protestat, pentru gestul prin care s-a fraudat cultura română, să fi spus vreodată că Adrian Păunescu ar trebui să intre în cartea de literatură, cum ar fi normal să şi fie, că despre asta e vorba. Despre absenţa lui Păunescu.
Ce ar fi ca tetea să aibă dreptate de această dată? Ce ar fi să fie, aşa cum simte el, înăuntrul lui şi-l ia gura pe dinainte şi o şi spune public! Ştiu că mai sanitar era pentru mine să nu-l bag în seamă pe bătrânul puradel, pornit să devină stărestoi. Am tot zis că nu mai polemizez cu neantul, dar mi s-a părut prea abjectă toată această punere la cale. Aşa că, de acum încolo, îmi însuşesc sugestia pamfletarului şi mă voi bâlbâi când o să fiu obligat să pronunţ numele stabornicescului meu contemporan: căcărtărescu. Şi voi trage de două ori apa, pentru această bâlbă intenţionată. Noapte bună, asterisc obraznic!

CLIMAT CONFUZ

2008-06-16T00:51:00.001+03:00

Semnalam săptămâna trecută surplusul de abjecţie al perioadei electorale recente. Era imposibil ca respectivul climat să nu ducă la crimă. Crima s-a produs. Odată cu ea, au apărut şi au înflorit şi învinovăţirile politice, comerţul de pete şi insinuările fără temei. În România, după cum se observă cu ochiul liber, totul e posibil. Vulcanii noroioşi s-au întins peste tot şi bolborosesc. La fel de grav este, însă, şi faptul că, după ce se murdăresc unii pe alţii fără jenă, actorii politici se îmbrăţişează cu dăruire şi suflete curate. Producţia de noroi e detestabilă. Dar cinismul cu care se uită războaiele noroiului e şi mai urât.
Nu ştiu de ce nu poate dl. Traian Băsescu să devină patriarhul politic al României şi vrea neapărat să fie ţârcovnicul PDL, umblând cu căldăruşa pe lângă diverşii candidaţi ai acestui partid. Ţârcovnic anti constituţional! Convins că tot ce atinge domnia sa devine aur, preşedintele a început, de un timp încoace, coborâşul.
În PDL sunt destui oameni de calitate. Ei merg pe bicicletă şi fără să-i ţină preşedintele Băsescu de şa, în ideea că îi ajută. Sunt şi cazuri în care prezenţa băsescă a sporit şansele unora dintre trimişii pedelişti în bătălii. Mai numeroase au devenit cazurile în care punând mâna pe ei, ca să-i blagoslovească, Traian Băsescu i-a scufundat pe cei care i-au acceptat mâna de ajutor şi de îngropăciune. Dar a contat, şi calitatea propriuzisă a celor băgaţi în seamă.
Una dintre cele mai sinistre caricaturi ale politicii româneşti, unul Radu Derceanu, sau Rabu Driceanu, sau Brabu Berceanu, se umfla în piepţi că va lua el Doljul şi va termina cu social democraţii şi cu liberalii. Cetăţean semianalfabet, recrutat dintre sfertodocţi, apropitar straniu de restaurante, bodegi, benzinării şi vodkcării, el nu a explicat niciodată de unde are el banii aceştia, dar este autorul prpădului nuclear din mineritul românesc, pe care l-a desfiinţat, când a condus ministerul industriilor.
Un om modest, inteligent şi la locul lui, numit Ion Prioteasa, dădea cu mătura prin judeţ, când a venit, ca în poezia „Lordul John” a lui Coşbuc, scheletul cel mai vioi din vitrina lui Petre Roman şi Traian Băsescu, numitul Berecleanu. Şi, puţin supărat de ceea ce urma să facă, Prioteasa l-a luat pe Berceanu de turul pantalonilor şi l-a aruncat peste gard, învingându-l la un scor, mai jos de care încep parangheliile de pe maidan. Bărbuceanu a resimţit în plin lovitura, i s-au schimbat fălcile între ele şi a început să orăcăie, să schiaune, să blesteme. El cică ar fi vrut anularea alegerilor. Începuse, perversul, să guste bobâlnitura, îi plăcea, pachetului de tacâmuri care e, căderea în singurul cap cu care gândeşte, ăla de sub cureaua pantalonilor. Din păcate, autorităţiile de resort nu au înţeles durerea căţeluşului berc şi nu i-au bandajat biografia. I-au lăsat-o aşa, să o calce Băsescu în bocancii lui de punte de vapor.
Începuseră, în acest context, discuţiile, în fiecare judeţ, pentru majorităţiile din consilii. Unii lideri nu au ezitat să vadă şi mai departe de orizontul momentului şi s-au gândit la o alianţă PSD – PNL pentru alegerile generale. Se cunoaşte faptul că unii liberali, nu dintre cei mai autentici, au greaţă de colaborarea cu stânga. Când vorbesc despre PSD, ei participă la strâmbăturile mai generale ale diverselor partide şi ale diverselor organe şi orgasme de presă, care identifică stânga cu sida. Şi merg pe burtă. Ca şi când proeminenţa fundului nu ar chema la boli de tip Sida.
Între cei care au strâmbat din nas, recent, la ideea unei alianţe PSD – PNL, s-a înscris, curios, şi unul dintre cei mai talentaţi oameni politici ai momentului, Crin Antonescu. Mai mult decât atât, într-o ieşire la televiziune, Crin Antonescu a început să pună condiţii PSD, în sensul ca PSD să fie de acord cu taxa unică şi, în acelaşi timp, să se despartă de unele acţiuni ale sale din perioada postdecembristă. Între momentele de care ar trebui să se despartă PSD, fireşte, este şi cel referitor la mineriade. Elegant în atâtea ocazii, Crin Antonescu a devenit inelegant, chiar absurd, în felul în care a prestins PSD, în fond, să-l atace pe Ion Iliescu. Personal, nu cred că neapărat tot ceea ce a făcut Ion Iliescu în viaţă este perfect. Am destule lucruri, în care m-am despărţit de o atitudine sau de o acţiune, de mai multe atitudini, de mai multe acţiuni ale lui Ion Iliescu.
Numai că, prin compararea lucrurilor pozitive şi a lucrurilor negative din activitatea lui Ion Iliescu, prin compararea lui Ion Iliescu cu ceilalţi lideri postdecembrişti, nu pot să nu observ că Ion Iliescu iese bine. Uneori, iese foarte bine. Dacă doreşte Crin Antonescu, putem să ne batem, la o emisiune de televiziune, pe această temă, dar şi pe tema liderilor liberali şi a acţiunilor liberale, din perioada Iliescu. Talentatul retor al PNL, vorbeşte cu PSD într-un fel care presupune supremaţia PNL faţă de PSD. Adică, vedeţi dumneavoastră, boierii de la PNL pot, în anumite condiţii, să îngăduie pe lângă dânşii, nişte plebei de la PSD.
Îl rog pe domnul Crin Antonescu să nu se refere la PSD ca la o Lalea Antonescu. Nu e cazul. De pe ce temei de voturi vorbeşte dumnealui? O alianţă social-democrato-liberală este nu numai posibilă, dar şi necesară. Dar nu sub imperiul acestui ton trufaş, cu condiţionări umilitoare şi nemotivate. PSD are imperfecţiuni, erori, eşecuri, neîmpliniri. Dar PNL? Crede Crin Antonescu că, de la această intrare a fiecăruia în rufele celuilalt şi de la reproşurile de fond pe care şi le pot face partidele în cauză, ar putea porni o alianţă a celor două partide, care şi-ar asuma greaua sarcină de a conduce România, cu PDL în opoziţie şi cu Traian Băsescu defectând mereu cârma?
Puţin mai multă luciditate, puţin mai mult bun simţ şi puţin mai mult respect pentru realitatea fiecărui partid, s-ar impune, spre a nu pedeliza şi băsesciza România! Într-un asemenea climat confuz, cu abdicări şi cu deraieri, cu trădări şi cu vânzări, cu acuzaţii şi cu judecăţi sumare, nici ţara nu e în siguranţă, nici oamenii nu pot aspira să fie liniştiţi.

SUFOCANTA ABJECTIE ELECTORALA

2008-06-16T00:49:00.000+03:00

Numai când coboram din trenurile îmbâcsite ale anilor 50, trenuri în care parcă existau numai bilete fără loc, ferestrele erau murdare, uşile se deschideau greu, nu era apă la toaletă, iar oamenii ajungeau să se urască, fie şi numai că fiecare dădea impresia că ia locul celuilalt, numai atunci (şi poate nu totdeauna atunci), mă simţeam ca în această repetată şi mizeră campanie electorală. Probabil mi s-a fixat în creier imaginea campaniilor electorale curate şi riguros programate din vremea socialismului. Fără a le regreta pe acelea, mi-e din ce în ce mai greu să le suport pe acestea.
Constat cu tristeţe că ne-am şi obişnuit cu această câinească şi înjositoare luptă a noastră cu noi înşine. Oameni care şi-au fost prieteni, oameni care au împărţit o bucăţică de pâine şi o bancă de facultate, oameni care îşi învaţă copiii să fie cinstiţi şi nobili, ies în public şi-şi dau drumul la gură, se spurcă nemilos şi fără neapărat o legătură reală cu faptele.
Poate că era fatal ca recuperarea dreptului la democraţie să ajungă, prin balans, la această formă grotescă a parodiei sinistre. Din literatura consacrată alegerilor de altă dată, nu numai din cea caragialescă, reiese, în ultimă instanţă, şi această mizerie. Încredibil, oameni din generaţia tatei, născuţi în anii primului război mondial, idilizează alegerile, pe care scriitorii le satirizează. Până de curând, aveam incertitudini, în această privinţă. Nu ştiam, pur şi simplu, dacă nu cumva satiricii pun de la ei, îngroşând liniile şi batjocorind realităţiile. Acum, însă, mă sufocă nişte certitudini triste: nu am ştiut şi nu ştim să administrăm libertatea.
Sigur că nicăieri în lume alegerile nu sunt nişte chermeze. Sigur că oamenii, conflictuali prin natura lor, devin superconflictuali, când mai mulţi dintre ei intră într-o competiţie deschisă, cu prisos de candidaţi şi cu deficit de locuri eligibile. Sigur că şi madam Clinton şi domnul Obama s-au înjurat şi s-au cotonogit. Dar abjecţie ca în spaţiul carpato-danubiano-pontic poate fi găsită cu greu, în lumea de azi. Galeria de caractere umane plesneşte de atâta aglomeraţie: hoţul spăşit, ticălosul cucernic, curva reşapată, fraudacul tinerel frauditoriu, beţivul moralist, arbitrul jucător, populistul gelos, comunistul anticomunist, frânarul vitezist, zeci şi zeci de tipuri de personaje, fiecare contradictoriu în sine însuşi.
Şi, totuşi, din viermuiala insalubră a întregii societăţi româneşti, rezultă şi un pic de lumină. Parcă e mai bine aşa decât în situaţia îngheţată şi aseptică, în care alegerile îşi aveau câştigătorul stabilit de la centru. Chiar şi efortul de a fura alegerile devine un indirect şi emoţionant omagiu (negativ) adus democraţiei, chiar dacă bazele respectivului efort sunt putrede şi meschine. Senzaţia de îmbâcseală şi foşgăială, pe care după o lungă şi lentă călătorie cu un tren de margine de ţară, cu băncile sparte şi cu toaletele defecte, senzaţie pe care o regăseam în memoria mea, ca să echivalez ceea ce am simţit în aceste zile, în care oamenii nu s-au mai simţit obligaţi să rămână oameni, m-a urmărit până în ziua în care am ajuns la Turneul Regilor de la Bazna.
Şi acolo era o competiţie. Şi acolo erau un joc bani, glorie şi putere. Şi acolo oamenii au păreri diferite şi confruntări, tocmai din această cauză. Dar ce deosebire de atmosferă! Ce nobilă e relaţia de fiecare clipă a campionilor între ei! Am stat de vorbă mai mult cu Elisabeta Polihroniade, Boris Spaasky şi Mihai Şubă. I-am văzut unul lângă alţii pe concurenţii acestui turneu, organizat excepţional de Romgaz, dar totul se petrecea într-o atmosferă limpede şi respirabilă.
Senzaţia că oamenii nu mai pot trăi unul de altul, pe care am avut-o urmărind diverse etape ale bătăliei politice din ţara mea, nu s-a regăsit deloc, în lucrurile pe care le-am trăit şi simţit, urmărind lupta pentru supremaţie a micii olimpiade de la Bazna. Câtă vreme politica nu se întoarce către oameni şi nu determină, în cei care o fac, nu dorinţa de a-şi ataca , de a-şi înjosi şi de a-şi distruge adversarii, ci vocaţia de a demonstra că sunt mai buni decât adversarii lor, că au proiecte mai interesante decât adversarii lor şi că sunt mai oameni decât adversarii lor.