SSJ

Let It Be

2007-11-09T17:49:00.001+01:00

Dosar SSJ nr. 30 - Pocaitii si bani

2007-11-09T17:45:00.000+01:00

(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Pocaitii si banii

Introducere

Se spune despre pocaiti ca sunt saraci. Sa fie oare asta adevarat? Daca da, care este cauza saraciei, desi "bogatii" sunt… Cum isi cheltuie pocaitii banii, cum se raporteaza la ei?

Texte scrise de: Daniel Bud, Sabina Dodan si Ionatan Pirosca

Daniel Bud

Iubirea de bani - “Momente” de pe la noi

La masa

Scena: Doi prieteni stau de vorba la masa, in casa la Petre si Leana.

Petre: “Stii ceva Mitica, am cinci copii si o duc bine. Mie imi place America.”

Ion: “Si mie. Uite ca desi am fost pe somaj doua luni, am gasit un loc de munca frumos. Adevarat, iau doar $8.50 pe ora … dar … nu e munca grea. La anu sper sa ajung la $12 pe ora.”

Petre: “Ramine intre noi ce iti spun. Legal, eu am divortat de Leana. Nu mai cautam de lucru pentru ca statul o plateste bine daca are cinci copii si nu e casatorita! Spune si tu … nu am suferit noi destul in comunism?”

Mitica: “Prea mult … prea mult…”

##

La schi

Scena: Doi prezbiteri intr-un weekend la schi. Stau de vorba dupa ce au ajuns la baza pirtiei.

Petre: “John, stii ce ma deranjeaza cel mai tare la crestinii americani?”

John: “Ce?”

Petre: “Faptul ca se dau cinstiti si curati la suflet, insa la taxe cauta cum sa o taie cit mai scurt. Uite ce … citiva colegi de munca americani … mi-au spus de un program care te invata cum sa faci ca sa platesti cit mai putin in taxe pe venit.”

John: “Da? Eu cred ca nu trebuie sa dam Cezarului mai mult decti ceea ce e a lui. Hai sa mergem din nou la teleschi.”

Petre: “Stii ce, ne intilnim in fata la teleschi.” Isi spune in minte: “O iau printre brazi ca sa nu mai platesc pentru teleschi. Ce, am platit o data! Nu le ajunge?”

##

Bacsis sau “Nu dai milaaaa?”

Scena 1: La un restaurant ieftin se afla John si cu Petre. John este liderul unei organizatii misionare straine si discuta cu un posibil angajat roman, persoana ce detine o diploma de grad universitar in teologie.

John: “Organizatia noastra are cheltuieli enorme. Peste $20,000 merg anual doar pe transport. Avem cheltuieli cu …”

Petre: “Da, stiu, mi-ai aratat graficele.”

John: “Cind iti ofer $50 pe luna nu ofer chiar nimic. Nu pot sa iti dau mai mult, mai am inca trei angajati la misiune … cheltuieli….”

Petre: “Adica imi oferi $1.6 pe zi!…?”

John: “Iti spun un secret. Stii bine ca vin pe la noi multi misionari. Daca tu ii traduci si te ocupi de ei … le mai spui cu cit traiesti pe luna si fiecare iti mai lasa un $20 sau un $50 bacsis. Asa se aduna mai mult la luna, nu?”

Petre: “Am auzit ca la Fundatia Sfinx Twinx se da pe foaie slarul minim, si apoi un bonus in valuta, cash.”

John: “Petre, la noi se merge cu bacsisul, exact cum ti-am spus. Cu cit esti mai atent cu clientii, cu atit iei mai mult dupa ei. Noi te platim … cu banii lor si … ne asiguram ca oferim servicii ireprosabile…”

Scena 2: Petre e pe drum spre casa, intr-un compartimentde tren unde mediteaza la oferta strainului. Nu e nimeni cu el in compartiment. Se deschide usa compartimentului si un baiat se opreste in usa intinzind o mina inspre Petre:

Baiatul: “Nu dai mila?” Intinde mina catre Petre.

Petre: “Baiete, vino inauntru te rog. Citi bani vrei de la mine?”

Baiatul, zimbind: “Asa, o mie … doua.”

Petre: “Iti dau cinci daca imi spui cam cit faci pe zi din cersit.”

Baiatul: “Intr-o zi buna fac pina in 170,000… cam atit … depinde. Dar sa stii ca lunea imi iau liber. Duminica … merg si eu la biserica.”

Petre, izbucnind in hotote: “Ce sa fac pentru a fi si eu un cersetor neautorizat?” Ies din compartiment brat la brat…

##

Baiatul mamii

Scena: Mama aflata in bucatarie serveste baiatul asezat la masa cu o farfurie de ciorba.

Mama: “Baiatul mamii, da nu ti-e tie bine acasa? Nu am eu grija de tine, nu ai ce minca sau cu ce te imbraca? … De ce sa fugi in Occident? Dupa bani? Nu ai auzit predica de duminica? … Iubirea de bani e radacina tuturor relelor!”

Baiatul: “Mama, sa fie clar. Eu nu merg in Occident dupa bani. Ma duc sa le curat toaletele! Nu e nici un pacat ca vreau sa muncesc!”

Tata, din camera alturata: “Mama, de ce nu lasi baiatul in pace? Saracia impusa, nu cea voluntara ca si la calugarii lui Asisi, … adica saracia din Romania, este o injustitie pe care Dumnezeu o condamna! Simplu .. biblic vorbind, nu e corect sa fii harnic si sarac!”

Mama: “Stiu tati, dar ce sa ne facem? Rabdam cum putem! Asta-i crucea noastra.”

Tata: “Nu ii cere Domnul sa rabde impreua cu noi daca in alta parte e mai bine. Stii ca luna asta asociatia este aproape cit pensia? … Cum sa traim o luna din cit ne ramine? Din 450,000 de lei? Am vindut deja toate tablourile din casa… Si nici salarul baiatului nu e mare lucru.”

Baiatul: “Mami, …am auzit ca guvernul incurajeaza bancile care inlesnesc transferul de bani din strainatate. Putin ajutor din strainatate face viata de aici mai usoara, si romanasul suporta mai usor jugul saraciei. … Plec deci… deseara! Ma scot pe mine si va ajut cumva si pe voi.”

Mama: “Vai de mine!… raminem singuri! Da pleci singur?”

Baiatul: “Nu mama. E aranjat… Ioana vine cu mine … a vorbit cu parintii ei si o lasa. In doi ne va fi mai usor, … si aici oricum nu ne putem casatori, ca nu avem unde sa stam.”

Mama: “Mai baieteee! … voi doi … asaaaa … haiduci prin lume…?”

Baiatul: “Lasa mama! … ca va trimit bani sa veniti la nunta in Venetia! O sa mergi si tu cu gondola…”

Tata, sosit in usa de la bucatarie: “Sa nu uiti, ziua lui Nastase e pe 22 iunie. Daca gasesti un tablou fain pe acolo sa il trimiti ca si cadou pentru colectia lui de arta… Eu l-am vindut pe ultimul joi … in piata … ca sa iau carnea de porc din ciorba. E buna ciorba?”

##

Amenzi
(practicate de biserica in perioada Reformei)

1546 – Geneva – Biserica Protestanta

Cu privire la predici

1. Toti membri unei familii vor fi la biserica duminica, afara de cazul in care este necesar a lasa pe cineva acasa pentru a avea de grija de copii sau de animale. Amenda stabilita este de 3 sous (curenta locala).

2. Daca in timpul saptaminii este un serviciu organizat de catre autoritatea stabilita, cei care pot participa si nu au o scuza legitima, trebuie sa participe. Sub pedeapsa amintita mai sus, cel putin un membru din fiecare familie trebuie sa fie prezent.

3. In timpul predicii fiecare participant trebuie sa fie atent si sa nu aibe un comportament nepotrivit sau scandalos.

4. Nimeni sa nu paraseasca biserica inainte de rugaciunea de la sfirsitul predicii, sub pedeapsa amintita mai sus, afara de cazul in care exista o scuza legitima.

1558 – Geneva – Biserica Protestanta

Cu privire la convertirea salarului primit de lucratori:
Domnii si superiorii au hotarit ca fiecare lucrator al Cuvintului lui Dumnezeu sa primeasca suma de 300 de florini mici. Prin aceasta masura se inlocuieste plata lucratorilor in griu.

...

Sabina Dodan

Pocaitii si banii

Preiau titlul acestui numar asa cum este pentru ca nu gasesc altul mai bun, pentru ca in principiu nici nu merg impreuna dar au nevoie unul de celalalt (termenii).

Si totusi pocaitii au nevoie de bani mai mult ca ceilalti: cartile crestine costa, cd-urile crestine costa, excursiile crestine costa, mersul la biserica costa... cunosc in biserica la care merg cateva persoane care nu vin la ambele servicii de duminica pentru ca nu le ajung banii de transport. Nu este un moft, distanta este prea mare pentru a merge pe jos si atunci renunta la a mai veni la biserica.

Totul necesita bani si mai ales daca vrei sa fii un bun crestin si sa dai din ce ai si celorlalti ai nevoie de bani ca sa ai ce sa dai. Deasupra tuturor acestor nevoi, dragostea lui Dumnezeu nu ne costa nimic. Nu exista nici o cauza si nici un efect intre pocaiti si bani. Avem nevoie de ei in lumea aceasta dar ei nu trebuie sa ajunga sa ne stapaneasca. Cunoastem poate cu totii pocaiti imbogatiti prin sponsorizari si ajutoare care vor sa obtina tot mai mult pentru ei, avand in spate motive caritabile. Adevarul este ca puterea banilor nu poate decat sa ne schimbe, sa ne transforme si sa ne dezumanizeze.

Banii sunt si instrumentul cel mai usor de folosit de catre diavol pentru-a ne amagi. Dumnezeu ne poate binecuvanta cu avutii fara sa meritam si ne poate incerca prin ele pentru-a vedea pana unde suntem in stare sa ajungem. Asa ca mai bine sa ne ferim de-a fi bogati pe-acest pamant caci comorile noastre trebuiesc stanse in cer si nu pe pamant.

...

Ionatan Pirosca

Camila si urechile acului

Un subiect "gras"! "Pocaitii si banii"! Nu neg ca m-am tot intrebat: ce-as putea spune eu despre asta? Tatal meu are o vorba: "Tata n-a avut bivolita, si nici eu n-am". Cum ca adica saracia e ereditara. Ei bine, cel putin pana la generatia mea vorba i se confirma. Si eu sunt tot dintre cei care vor intra usor in Imparatia Cerurilor. Asadar, ce sa spun eu despre bani? Intelept ar fi, daca nu cunosc o problema, sa nu ma bag. Dar macar o poveste tot va voi spune. Reala, cat se poate de reala. Si aproape hazlie, daca n-ar fi durut... Ca orice incercare, de altfel.

Intr-o dimineata de iarna lunga, lunga cat un cosmar de om sarac, primesc un mesaj:"Domnule, eu sunt Reverendul Cutare din Nigeria si te anunt ca numele dumitale figureaza in testamentul defunctului X, un industrias american bogat si filantrop care a trait si a murit aici, intr-un codicil prin care devii mostenitorul a nu mai putin de un milion de dolari."

Ce-ati face, daca ati primi un astfel de mesaj? Ce credeti ca am facut eu? Pana la urma asta are mai putina importanta. Numai ca, pana m-am convins ca asta era o incercare de excrocherie, m-am simtit chiar indreptatit sa primesc asa, din senin, banii aceia. Ma vedeam demn de o asemenea minune a lui Dumnezeu.

Da, El poate si asta. imi spuneam. Dar chiar era necesar sa fie asa? N-am iubit niciodata banii, dar perspectiva de a rezolva enorm de multe probleme, m-a facut sa le si vad. Pana atunci nu sesizasem cu adevarat dimensiunea saraciei si a neputintelor, dar deodata au devenit cumplit de mari, de neindurat de mari si dureroase, strigatoare le cer... Asa ca mi-am pierdut linistea. O tulburare urata incepea sa puna stapanire pe mine. M-am gandit, atunci: da Dumnezeu daruri cu tuburare? Iti ia el pacea, cand binecuvinteaza? Nu! Asa ca m-am rugat, m-am linistit si nu am mai raspuns acelor oameni.

Intre timp mi s-a confirmat ca exista o retea africana de spalare a banilor prin intermediul unor naivi ca mine. Dar asa cuvinte crestinesti si atata miere in atitudine, numai la unii pastori de-ai nostri am mai vazut!

Asa ca tot am de spus ceva despre bani: cand iti piere somnul din cauza lor, inseamna ca e undeva o camila care se apropie de urechile acului!

The Salt Street Journal nr. 155

2007-11-09T16:25:00.000+01:00

Nr. 155 / 27 Martie 2003, Iasi - Romania

Pocaitii si banii

Introducere

Se spune despre pocaiti ca sunt saraci. Sa fie oare asta adevarat? Daca da, care este cauza saraciei, desi "bogatii" sunt… Cum isi cheltuie pocaitii banii, cum se raporteaza la ei?

(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Texte scrise de: Daniel Bud, Sabina Dodan si Ionatan Pirosca

Daniel Bud

Iubirea de bani - “Momente” de pe la noi

La masa

Scena: Doi prieteni stau de vorba la masa, in casa la Petre si Leana.

Petre: “Stii ceva Mitica, am cinci copii si o duc bine. Mie imi place America.”

Ion: “Si mie. Uite ca desi am fost pe somaj doua luni, am gasit un loc de munca frumos. Adevarat, iau doar $8.50 pe ora … dar … nu e munca grea. La anu sper sa ajung la $12 pe ora.”

Petre: “Ramine intre noi ce iti spun. Legal, eu am divortat de Leana. Nu mai cautam de lucru pentru ca statul o plateste bine daca are cinci copii si nu e casatorita! Spune si tu … nu am suferit noi destul in comunism?”

Mitica: “Prea mult … prea mult…”

##

La schi

Scena: Doi prezbiteri intr-un weekend la schi. Stau de vorba dupa ce au ajuns la baza pirtiei.

Petre: “John, stii ce ma deranjeaza cel mai tare la crestinii americani?”

John: “Ce?”

Petre: “Faptul ca se dau cinstiti si curati la suflet, insa la taxe cauta cum sa o taie cit mai scurt. Uite ce … citiva colegi de munca americani … mi-au spus de un program care te invata cum sa faci ca sa platesti cit mai putin in taxe pe venit.”

John: “Da? Eu cred ca nu trebuie sa dam Cezarului mai mult decti ceea ce e a lui. Hai sa mergem din nou la teleschi.”

Petre: “Stii ce, ne intilnim in fata la teleschi.” Isi spune in minte: “O iau printre brazi ca sa nu mai platesc pentru teleschi. Ce, am platit o data! Nu le ajunge?”

##

Bacsis sau “Nu dai milaaaa?”

Scena 1: La un restaurant ieftin se afla John si cu Petre. John este liderul unei organizatii misionare straine si discuta cu un posibil angajat roman, persoana ce detine o diploma de grad universitar in teologie.

John: “Organizatia noastra are cheltuieli enorme. Peste $20,000 merg anual doar pe transport. Avem cheltuieli cu …”

Petre: “Da, stiu, mi-ai aratat graficele.”

John: “Cind iti ofer $50 pe luna nu ofer chiar nimic. Nu pot sa iti dau mai mult, mai am inca trei angajati la misiune … cheltuieli….”

Petre: “Adica imi oferi $1.6 pe zi!…?”

John: “Iti spun un secret. Stii bine ca vin pe la noi multi misionari. Daca tu ii traduci si te ocupi de ei … le mai spui cu cit traiesti pe luna si fiecare iti mai lasa un $20 sau un $50 bacsis. Asa se aduna mai mult la luna, nu?”

Petre: “Am auzit ca la Fundatia Sfinx Twinx se da pe foaie slarul minim, si apoi un bonus in valuta, cash.”

John: “Petre, la noi se merge cu bacsisul, exact cum ti-am spus. Cu cit esti mai atent cu clientii, cu atit iei mai mult dupa ei. Noi te platim … cu banii lor si … ne asiguram ca oferim servicii ireprosabile…”

Scena 2: Petre e pe drum spre casa, intr-un compartimentde tren unde mediteaza la oferta strainului. Nu e nimeni cu el in compartiment. Se deschide usa compartimentului si un baiat se opreste in usa intinzind o mina inspre Petre:

Baiatul: “Nu dai mila?” Intinde mina catre Petre.

Petre: “Baiete, vino inauntru te rog. Citi bani vrei de la mine?”

Baiatul, zimbind: “Asa, o mie … doua.”

Petre: “Iti dau cinci daca imi spui cam cit faci pe zi din cersit.”

Baiatul: “Intr-o zi buna fac pina in 170,000… cam atit … depinde. Dar sa stii ca lunea imi iau liber. Duminica … merg si eu la biserica.”

Petre, izbucnind in hotote: “Ce sa fac pentru a fi si eu un cersetor neautorizat?” Ies din compartiment brat la brat…

##

Baiatul mamii

Scena: Mama aflata in bucatarie serveste baiatul asezat la masa cu o farfurie de ciorba.

Mama: “Baiatul mamii, da nu ti-e tie bine acasa? Nu am eu grija de tine, nu ai ce minca sau cu ce te imbraca? … De ce sa fugi in Occident? Dupa bani? Nu ai auzit predica de duminica? … Iubirea de bani e radacina tuturor relelor!”

Baiatul: “Mama, sa fie clar. Eu nu merg in Occident dupa bani. Ma duc sa le curat toaletele! Nu e nici un pacat ca vreau sa muncesc!”

Tata, din camera alturata: “Mama, de ce nu lasi baiatul in pace? Saracia impusa, nu cea voluntara ca si la calugarii lui Asisi, … adica saracia din Romania, este o injustitie pe care Dumnezeu o condamna! Simplu .. biblic vorbind, nu e corect sa fii harnic si sarac!”

Mama: “Stiu tati, dar ce sa ne facem? Rabdam cum putem! Asta-i crucea noastra.”

Tata: “Nu ii cere Domnul sa rabde impreua cu noi daca in alta parte e mai bine. Stii ca luna asta asociatia este aproape cit pensia? … Cum sa traim o luna din cit ne ramine? Din 450,000 de lei? Am vindut deja toate tablourile din casa… Si nici salarul baiatului nu e mare lucru.”

Baiatul: “Mami, …am auzit ca guvernul incurajeaza bancile care inlesnesc transferul de bani din strainatate. Putin ajutor din strainatate face viata de aici mai usoara, si romanasul suporta mai usor jugul saraciei. … Plec deci… deseara! Ma scot pe mine si va ajut cumva si pe voi.”

Mama: “Vai de mine!… raminem singuri! Da pleci singur?”

Baiatul: “Nu mama. E aranjat… Ioana vine cu mine … a vorbit cu parintii ei si o lasa. In doi ne va fi mai usor, … si aici oricum nu ne putem casatori, ca nu avem unde sa stam.”

Mama: “Mai baieteee! … voi doi … asaaaa … haiduci prin lume…?”

Baiatul: “Lasa mama! … ca va trimit bani sa veniti la nunta in Venetia! O sa mergi si tu cu gondola…”

Tata, sosit in usa de la bucatarie: “Sa nu uiti, ziua lui Nastase e pe 22 iunie. Daca gasesti un tablou fain pe acolo sa il trimiti ca si cadou pentru colectia lui de arta… Eu l-am vindut pe ultimul joi … in piata … ca sa iau carnea de porc din ciorba. E buna ciorba?”

##

Amenzi
(practicate de biserica in perioada Reformei)

1546 – Geneva – Biserica Protestanta

Cu privire la predici

1. Toti membri unei familii vor fi la biserica duminica, afara de cazul in care este necesar a lasa pe cineva acasa pentru a avea de grija de copii sau de animale. Amenda stabilita este de 3 sous (curenta locala).

2. Daca in timpul saptaminii este un serviciu organizat de catre autoritatea stabilita, cei care pot participa si nu au o scuza legitima, trebuie sa participe. Sub pedeapsa amintita mai sus, cel putin un membru din fiecare familie trebuie sa fie prezent.

3. In timpul predicii fiecare participant trebuie sa fie atent si sa nu aibe un comportament nepotrivit sau scandalos.

4. Nimeni sa nu paraseasca biserica inainte de rugaciunea de la sfirsitul predicii, sub pedeapsa amintita mai sus, afara de cazul in care exista o scuza legitima.

1558 – Geneva – Biserica Protestanta

Cu privire la convertirea salarului primit de lucratori:
Domnii si superiorii au hotarit ca fiecare lucrator al Cuvintului lui Dumnezeu sa primeasca suma de 300 de florini mici. Prin aceasta masura se inlocuieste plata lucratorilor in griu.

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 30 - Pocaitii si banii")

Sabina Dodan

Pocaitii si banii

Preiau titlul acestui numar asa cum este pentru ca nu gasesc altul mai bun, pentru ca in principiu nici nu merg impreuna dar au nevoie unul de celalalt (termenii).

Si totusi pocaitii au nevoie de bani mai mult ca ceilalti: cartile crestine costa, cd-urile crestine costa, excursiile crestine costa, mersul la biserica costa... cunosc in biserica la care merg cateva persoane care nu vin la ambele servicii de duminica pentru ca nu le ajung banii de transport. Nu este un moft, distanta este prea mare pentru a merge pe jos si atunci renunta la a mai veni la biserica.

Totul necesita bani si mai ales daca vrei sa fii un bun crestin si sa dai din ce ai si celorlalti ai nevoie de bani ca sa ai ce sa dai. Deasupra tuturor acestor nevoi, dragostea lui Dumnezeu nu ne costa nimic. Nu exista nici o cauza si nici un efect intre pocaiti si bani. Avem nevoie de ei in lumea aceasta dar ei nu trebuie sa ajunga sa ne stapaneasca. Cunoastem poate cu totii pocaiti imbogatiti prin sponsorizari si ajutoare care vor sa obtina tot mai mult pentru ei, avand in spate motive caritabile. Adevarul este ca puterea banilor nu poate decat sa ne schimbe, sa ne transforme si sa ne dezumanizeze.

Banii sunt si instrumentul cel mai usor de folosit de catre diavol pentru-a ne amagi. Dumnezeu ne poate binecuvanta cu avutii fara sa meritam si ne poate incerca prin ele pentru-a vedea pana unde suntem in stare sa ajungem. Asa ca mai bine sa ne ferim de-a fi bogati pe-acest pamant caci comorile noastre trebuiesc stanse in cer si nu pe pamant.

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 30 - Pocaitii si banii")

Ionatan Pirosca

Camila si urechile acului

Un subiect "gras"! "Pocaitii si banii"! Nu neg ca m-am tot intrebat: ce-as putea spune eu despre asta? Tatal meu are o vorba: "Tata n-a avut bivolita, si nici eu n-am". Cum ca adica saracia e ereditara. Ei bine, cel putin pana la generatia mea vorba i se confirma. Si eu sunt tot dintre cei care vor intra usor in Imparatia Cerurilor. Asadar, ce sa spun eu despre bani? Intelept ar fi, daca nu cunosc o problema, sa nu ma bag. Dar macar o poveste tot va voi spune. Reala, cat se poate de reala. Si aproape hazlie, daca n-ar fi durut... Ca orice incercare, de altfel.

Intr-o dimineata de iarna lunga, lunga cat un cosmar de om sarac, primesc un mesaj:"Domnule, eu sunt Reverendul Cutare din Nigeria si te anunt ca numele dumitale figureaza in testamentul defunctului X, un industrias american bogat si filantrop care a trait si a murit aici, intr-un codicil prin care devii mostenitorul a nu mai putin de un milion de dolari."

Ce-ati face, daca ati primi un astfel de mesaj? Ce credeti ca am facut eu? Pana la urma asta are mai putina importanta. Numai ca, pana m-am convins ca asta era o incercare de excrocherie, m-am simtit chiar indreptatit sa primesc asa, din senin, banii aceia. Ma vedeam demn de o asemenea minune a lui Dumnezeu.

Da, El poate si asta. imi spuneam. Dar chiar era necesar sa fie asa? N-am iubit niciodata banii, dar perspectiva de a rezolva enorm de multe probleme, m-a facut sa le si vad. Pana atunci nu sesizasem cu adevarat dimensiunea saraciei si a neputintelor, dar deodata au devenit cumplit de mari, de neindurat de mari si dureroase, strigatoare le cer... Asa ca mi-am pierdut linistea. O tulburare urata incepea sa puna stapanire pe mine. M-am gandit, atunci: da Dumnezeu daruri cu tuburare? Iti ia el pacea, cand binecuvinteaza? Nu! Asa ca m-am rugat, m-am linistit si nu am mai raspuns acelor oameni.

Intre timp mi s-a confirmat ca exista o retea africana de spalare a banilor prin intermediul unor naivi ca mine. Dar asa cuvinte crestinesti si atata miere in atitudine, numai la unii pastori de-ai nostri am mai vazut!

Asa ca tot am de spus ceva despre bani: cand iti piere somnul din cauza lor, inseamna ca e undeva o camila care se apropie de urechile acului!

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 30 - Pocaitii si banii")

Concluzie

Dragii nostrii, daca credeti ca sunt inca multe ganduri neresostite, ca o scaldam, ca nu punem cutitul in rana si punctul pe i, va rugam s-o faceti. Iata, dupa cum veti vedea numarul trecut n-a ramas fara reactii, publicam mai jos, la "rubrica cititorului", textele primite pe adresa: iapostu@... **** De asemenea asteptam ganduri cu privire la tema “Pocaitii si distractia” pana aprilie 2003.

*** Peste anii ramane neclara soarta revistei SSJ nr. 154, (numarul negasindu-se in nici o arhiva disponibila) din mesajul primit, la acea vreme, de la Ioan Ciobota, publicat mai jos, se poate intelege ca SSJ nr. 154 totusi a fost expediat. Nota 2007

Rubrica cititorului

Ioan Ciobota

Batalia pentru suflete

Ar fi bine sau nu ca un pocait sa intre in politica?
Daca da, care ar fi motivatiile?
Sa aiba un "loc de munca"?
Sa isi rotunjeasca veniturile?
Sa fie cunoscut, sa-si faca un nume?
Sa castige suflete pentru Imparatie?
Sa dea legi dupa voia lui la Dumnezeu?

Sa o luam pe ultima. Presupunem ca intru in Parlament si acolo vreau sa initiez cateva legi. Care ar fi primele?

Mai intai o lege impotriva avorturilor. Tot pe primul loc o lege impotriva curviei, homosexualitatii, etc.

Care ar fi legea Nr.1 ? "De azi inainte nimeni nu mai curveste, altfel plateste amenda de ...., iar in caz de recidiva va fi incarcerat"

Apoi o lege impotriva minciunii, hotiei sau betiei. Sanse? Sa fim realisti. Sansele sunt 0 absolut.

Prima lege data de insusi Ion Iliescu in noaptea revolutiei a fost legea liberalizarii avorturilor. O lege impotriva legii lui Dumnezeu, care spune sa nu ucizi. O lege prin care mamele din Romania au dreptul "legal" - raportat la un sistem de referinta diavolesc - sa-si transforme pantecele in sicriu, sa-si ucida copiii nenascuti. Iar romancele si romanii au "respectat" aceasta lege din plin!! Am ajuns campioni la avorturi in Europa.

"Cum poate cineva sa-i convinga pe cetateni sa respecte legi care nu au o alta baza decat statul?" intreaba David Noebel in "Intelegerea vremurilor".

Povestea Petru Dugulescu, pastor baptist, fost deputat de Timis timp de 8 ani intre 1992-2000, despre reactia parlamentarilor atunci cand a propus inceperea zilei de lucru la Parlament cu rugaciunea "Tatal nostru". "Nu se poate asa ceva, pentru ca atunci si muncitorii din fabrici, si copii din scoli vor incepe ziua tot cu "Tatal nostru" ", spuneau stimabilii parlamentari !!

Dar, scopul final al implicarii in politica ar fi modificarea si initierea unor legi in scopul unui mai bine pentru oameni. Legi raportate la LEGIUITORUL SUPREM. Sa luam un exemplu. Peste 273.000.000 de oameni au fost ucisi în secolul XX. D.Noebel spunea cã în spatele acestei crime, ar putea sã existe gândirea a 6 oameni: Karl Marx, Charles Drawin, Julius Belhausen, Friedrich Nietzsche, Wilhelm Wundt si Sigmund Freud. "Acesti 6 gânditori, au influentat 4 adolescenti ai vremii respective: pe Mussollini, pe Hitler, pe Stalin si pe Margaret Sanger, ultima dintre ei fiind o adolescentã.

Primii 3 sunt responsabili de majoritatea crimelor sãvârsite în secolul XX. Dar adolescenta de altãdatã, a cãrei gândire a ajuns sã stea la baza planning-ului familial, adicã la baza controlului naºterilor, este responsabilã nu numai de mult mai multe omoruri decât cei 3 puºi laolaltã !!!, dar implicaþiile gândirii ei continuã sã secere mii si milioane de vieþi, care încã nu au vãzut lumina zilei, dupã ce primii 3 au ieºit de mult de pe scena istoriei." incheie Noebel.

Deci istoria secolului XX a fost influentata in acest caz intr-o mai mare masura de nepoliticieni decat de politicieni.

Dar in cazul Daniel - Cir - rezidirea Ierusalimului, cine pe cine a influentat? Daniel pe Cir? Sau Dumnezeu pe amandoi? Ambele variante par afirmative.

"Omul nu este o simpla rotita intr-un mecanism, el nu este un actor care isi joaca rolul intr-o piesa de teatru; el poate cu adevarat sa influenteze istoria" spune Francis Schaeffer.

Dar cum? - intrebam noi. Pentru ca implicarea in politica in Europa si in Romania in acest moment, este ca si cum as pune un bat in mijlocul unui fluviu, cu scopul de a opri fluviul. In acest moment Europa merge "pe mana" umanistilor, cu bratul lor politic socialismul. A umanistilor seculari deocamdata, dar in umbra asteapta racnind umanismul cosmic - New Age. De la un capat la altul al continentului, majoritatea guvernelor sunt socialiste sau de orientare socialista. Franta, Marea Britanie, Germania, Polonia, Romania, Rusia, Grecia, Bulgaria etc.

"Aceasta este esenta problemei create de teoria umanista referitoare la legi: statului i se da autoritatea unui dumnezeu. "Fratele mai mare" exercita toata puterea; individul este doar o simpla rotita in masinaria statului." D.Noebel.

De exemplu: daca pana mai ieri toata lumea era de acord ca homosexualitatea este ceva rau, gresit, pacatos, astazi parca aceasta convingere se clatina. Dupa tot ce ne toarna mass-media in cap, parca tot mai multi incep sa-i priveasca cu intelgere pe homosexuali, unii chiar cu "dragoste"... Vorba lui Marx: "Legea, moralitate, religia sunt prejudecati burgheze, in spatele carora mijesc tot atatea interese burgheze."...

Dupa parerea marxistilor si a umanistilor Dumnezeu nu exista, iar omul este doar un animal evoluat... Asa incat si legile se dau dupa mintile lor intunecate.

Poate ca in SUA inca mai exista putina normalitate in politica, cu toate ca si la ei umanistii si marxistii (nu va vine sa credeti? BA DA ! Chiar marxistii) au sarit sa sparga cu "dalta si ciocanul" cele 10 porunci de pe peretii scolilor si a institutiilor publice.

Si sa lipeasca versete din Coran... Aduse cu avionul... Daca nu cu primul, macar cu al doilea. Sau cu al treilea...

BATALIA PENTRU SUFLETE se da in sala de clasa, de catre invatatori si profesori. Si in Biserica. De asemenea BATALIA PENTRU SUFLETE se da pe genunchi. Daca vreti, si in Parlament, Consilii locale sau judetene. Uneori si-n primarii.
Dar ce are a face asta cu pocainta?

Pai pocaitii se pot implica in politica, dar asta nu se numeste ca fac o slujba pentru Domnul, ci ca sa il duca pe Domnul si valorile LUI si acolo. Sa duca acolo integritate, etica, morala, lumina si
sare.

La fel cum ar trebui sa duca toate aceste valori si in oricare alt domeniu. Fie ca si-ar alege o slujba de muzician, medic, vanzator de cartofi, sofer de autobuz, "om cu inima curata" sau bunica.

DAR !!!

Daca vreau sa aduc Imparatia in sufletele si in mintile oamenilor, atunci treaba asta pleaca de JOS in SUS, nu de SUS in JOS !! Dar ramane si nevoia disperata de legi drepte. Iar "politica este murdara...daca este facuta de oameni murdari" spunea P.Dugulescu.

"Sa-ti iubesti aproapele" nu se impune prin legi omenesti.

BATALIA PENTRU SUFLETE se da pe genunchi ! Dragostea pentru Domnul NU se impune prin lege. Doar prin cruce...

(recomandam a se vedea: “Ioan Ciobota – Galeriile banatene ale SSJ-ului”)

Hyde Park

Eduard Orasanu - Jurnal florentin
Alin Cristea - Un secol de cinema

Eduard Orasanu

In bucatarie am pus doua poze cu acelasi personaj, personaj oarecum inedit intre cratiti si macaroane: Horia - Roman Patapievici.

Azi am fost la Chestura, pentru permisul meu turistic. Fica batranului la care suntem gazduiti este de acord sa fiu declarat la politie, a facut tot ce trebuie, dar, desi ne-am sculat la 5:00, eu si sotia mea, coada era facuta de cu noaptea (de catre vecinii nostrii intru emigratie, albanezii), si cum politistii italieni nu primesc in cladire de cat 20 de persoane pe zi!, am fost degeaba.

A fost o experienta tare, inca odata sistemul functioneresc al statului te face simti totul ca pe un insecticid, pe cand tu esti un purice. Permisul acesta imi da liniste pentru aceste 3 luni. Am gasit o agentie care contra cost face aceasta treaba, incalcite sunt caile pentru rezolvarea unei situatii.

Am vizitat o localitate Luca. E vestita pentru zidurile ei. Pe aceste ziduri se poate merge si cu bicicleta si cu iubita si cu cainele. Am facut turul orasului pe ziduri, am baut apa de la ciusmea, am mancat biscuiti si ciocolata (fac multe poze, dar cu adevarat developarea lor o voi face in tara).

Voi merge miercuri la Pisa, locul unde turnul este aplecat cu fruntea spre tarana, dar incovoiala lui e banoasa pentru bunii (oare cum se zice?) piseni. Apoi, altadata, voi merge la Vinci, localitatatea natala a lui Leonardo - e la 20 de km de aici. Acum la 18:43 sunt 14C.

Simt, si nu e chiar ciudat, ca nu mai sunt strain aici. Nu ma mai uit la magazine, la strazi, la tot, cu sete si neliniste. Cunosc! Merg si respir normal. E un pas inainte, oare inapoi? Nu simt doruri, desi pleoapele sunt uneori umezite la gandul celor dragi de acasa.

Razboiul: urmaresc evenimentele la radio, in italiana (cu ocazia aceasta - nefericita ocazie - invat ceva, ceva), dar de la ora 20:00 prind pe unde medii Radio Romania Actualitati. Cred ca americani extrag o masea cariata fara anestezie, iar propietarul gurii (lumea araba) nu va uita prea curand mana ce a tinut clestele. Americanii construesc ura unei noi generatii de extremisti arabi, lupa cu o civilizatie pe care nu o cunosc, propria lor civilizatie fiind in deriva. Razboi intre civilizatii, pe o panza de petrol...

(recomandam a se vedea: "Eduard Orasanu - Jurnal florentin")

Alin Cristea

Un secol de cinema

Realismul poetic si propaganda nazista

Realismul poetic francez este, intr-un fel, corespondentul comediei sofisticate americane. Temele si spatiile realismului poetic (si social) - mahalaua, loteria, somajul, circul, carciuma - sunt elaborate cu umor tandru, viziune ludica si fantezista, satira nostalgica. Reprezentantul principal al tendintei este Rene Clair, "cel mai francez dintre cineasti" (Georges Sadoul), primul cineast membru al Academiei Franceze. "Convins ca rostul cinematografului este de a oferi acces spre o lume imaginara in care orice este permis, el este maestrul fanteziilor elegante, al comediilor concepute ca niste focuri de artificii pe cat de stralucitoare pe atat de inconsistente. Unii critici il considera a fi expresia desavarsita a spiritului francez in tot ce are el mai spumos, altii il acuza de superficialitate." (Dictionar de cinema, 1997) "Semnatar al tuturor scenariilor ecranizate, Rene Clair ramane impreuna cu Jean Renoir regizorul cel mai important al cinematografului francez, fiind unul dintre rarii cineasti despre care se poate spune ca e autorul filmelor sale in sensul total al cuvantului." (Jean Mitry)

Jean Renoir, "un fel de Shakespeare fara tragic, un fel de Mozart inversat" (Henri Agel), descopera lumea cu o totala libertate interioara al carei efect este demistificarea. "Intr-o maniera maniera narativa simpla, elementara, el arunca o patrunzatoare privire asupra societatii umane, inregistrand iremediabila confuzie a vietii. Nota dominanta a filmelor sale: tristetea si dezamagirea in fata unei lumi care functioneaza ca un joc de reguli aleatorii si deloc indulgente.""(Dictionar de cinema, 1997)

Morala filmului Regula jocului (1939), "'anatomie satirica a lumii bune', oglinda a unei civilizatii rafinate, inconstiente si decadente" (Dictionar universal de filme, 2002), este ca "in orice joc exista o regula si cine nu o respecta pierde partida. Iar regula celor din inalta societate este prefacatoria si minciuna si cel care le refuza este eliminat." (Etienne Fuzellier) "La vremea premierei, cel mai mare esec al intregii cariere a lui Renoir ('opera nemernica', 'eroare monumentala', cu trecerea timpului, consacrat capodopera mai ales dupa restaurarea copiei in anii '60, 'miracol de gratie si gravitatie', cum l-a apreciat Claude Mauriac)." (Dictionar universal de filme, 2002)

Cu exceptia primei editii din 1952, Regula jocului e prezent, pe locul 2 sau 3, in toate celelalte editii ale celebrului Top Ten al revistei britanice Sight and Sound, realizat din 10 in 10 ani.

Jean Gabin, unul dintre monstrii sacri ai ecranului francez, "gentlemanul cinematografului elisabetan la periferia filmului cotidian" (Jacques Prevert), lucreaza in perioada antebelica sub indrumarea unor regizori ca Jean Renoir (Iluzia cea mare), Marcel Carne (Noaptea amintirilor, Suflete in ceata), Jean Julien Duvivier (Pepe le Moko), devenind intruparea mitului romantic al omului in afara legii urmarit de fatalitate. Cu o filmografie de 96 de filme in peste patru decenii, Jean Gabin e considerat patriarhul cinematografului francez, "personalitatea sa - caracterizata prin autoritate, prestigiu, echilibru -, dand consistenta unor personaje memorabile in filme de valoare medie, care rezista timpului tocmai datorita prezentei sale." (Dictionar de cinema, 1997)

Michel Simon, pe care Jean Renoir il considera "la fel de mare ca Charlie Chaplin", e "specializat in interpretarea unor personaje ciudate si ambigue pe masura fizicului sau de o uratenie nelinistitoare: suflete chinuite, monstri cu suflete de aur, persoane singuratice urmarite de amintirile unui trecut misterios." (Dictionar de cinema, 1997)

Propaganda nazista

Cea mai celebra personalitate a cinematografului nazist este Leni Riefenstahl. "Filmele sale constituie documente de exceptie asupra epocii, susceptibile de a contribui la intelegerea fenomenului psihologic si social pe care l-a reprezentat hitlerismul." (Dictionar de cinema, 1997) "Triumful vointei (1935), consacrat congresului din 1934, de la Nurnberg, al Partidului National Socialist, ramane, neindoios, cel mai bun film de propaganda realizat vreodata […], un imn de glorie la adresa Fuhrer-ului si a celui de al Treilea Reich." (Romulus Caplescu) Al doilea film celebru al regizoarei germane e Olympia (1938), documentar de lung metraj despre Jocurile olimpice de la Berlin din 1936, de fapt un film de propaganda, ilustrand preceptul hitlerist potrivit caruia "forta si abilitatea corporala trebuie sa ne insufle credinta in invincibilitatea poporului", premiera de gala avand loc cu ocazia zilei de nastere a lui Hitler si in prezenta acestuia.

Pe "singura [regizoare] mare - atat de mare ca poate sta, cu un strop de bunavointa, alaturi de Eisenstein, de Welles, de Hitchcock sau de Godard" (Alex. Leo Serban) influentul critic newyorkez Pauline Kael a plasat-o printre "cei 10-12 creatori de geniu din lumea filmului". Iar Jodie Foster, care si-a manifestat intentia de a face un film despre viata ei, a spus ca "nici o alta personalitate a secolului XX nu a fost, in acelasi timp, atat de admirata si atit de controversata".

In 2002 Leni Riefenstahl a implinit 100 de ani. "Comentariile elogioase - BBC-ul a descris-o ca 'una dintre cele mai mari cineaste ale lumii' si totodata, 'una dintre cele mai extraordinare figuri feminine ale secolului XX' - au fost insotite insa de serioase rezerve asupra legaturilor pe care le-a avut cu regimul national-socialist, punand din nou in evidenta, cu toata acuitatea, raspunderea morala a omului de arta." (Romulus Caplescu)

(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Roxana Gacea
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 700 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

The Salt Street Journal nr. 154

2007-11-09T16:16:00.000+01:00

white album - numarul SSJ 154 nu a fost publicat niciodata, tema dosarului a fost: "Pocaitii si politica"

(SSJ - The Definitive Collection 2007- Part A)

(SSJ - The Definitive Collection 2007 - Part B)

(SSJ and his fabulous band)

Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura

2007-11-09T15:56:00.000+01:00

(SSJ - The Definitive Collection 2007)

“Pocaitii si cultura!”

Introducere

Suntem inculti si departe de germinatia culturala? Suntem prost crescuti si ne civilizati? Nu dam raspunsuri tari la provocarile tari ale lumii? Va intrebati, unde e Patapievici in ipostaza evanghelica? Vorbim, scriem si gandim cu dificultate? Suntem frustrati fata de colegii nostrii pentru gusturile lor artistice si libertatile lor culturale? Nu participam la concursuri si nu sponsorizam tinerii talentati? Daca da, sau daca nu, merita citit acest numar.

Daca sunteti pe baricada numita "procultura" sau pe avanpostul numit "anticultura", daca sunteti aprigi si ascutiti la minte, asteptam reactii la tema acestui numar (un text care sa nu depaseasca un ecran si jumatate). Tema urmatorului numar este: "Pocaiti si politica". Asteptam vreme de doua saptamani mesajele dumneavoastra, pe una din cele doua teme, suntem aici!

Texte scrise de: Ionatan Pirosca, Daniel Bud, Alin Cristea, Catalin Lata, Sabina Dodan si Eduard Orasanu

Ionatan Pirosca

Problema radacinilor

Nu cred despre mine ca as fi un "om de cultura". Imi stiu limitele si mi le stie si Dumnezeu. O anumita pricepere speciala, abilitatea de a ma juca intre si cu vorbe, da, mi-a dat. Nu vreau si nu pot sa ascund darul acesta. Care, inaintea Lui, devine o mare raspundere. Puterea de a evalua situatiile, de a vedea just, o au multi. Mai putin dorinta de schimba ceva. Mai ales cand intr-o stare veche de lucruri se afla infipte radacinile existentei lor. A o darama inseamna, pentru cei mai multi, a-si anula propriile radacini. Dar numai cerul lui Dumnezeu nu se schimba...

Din ce in ce mai des, in ultima vreme, mai ales in umbra aparent inofensiva a Internetului, se fac auzite voci care cer o schimbare. Voci care vin dinspre pocaiti si se adreseaza acestora. Nu substanta existentei evanghelice ii deranjeaza, ci formele invechite, devenite anacronice. Revista SSJ, grupul "Cuvinte la schimb", revistele lui Alin Cristea, gazduiesc in mod programatic "esente" de modernism evanghelic. Intotdeauna si peste tot se duce o lupta surda intre vechi si nou si regula e ca noul sa invinga. Cum spuneam insa, si el, la randul lui, va fi inlocuit candva, daca si-a pus radacinile in lumea aceasta. Daca nu si le-a ancorat in cer.

Dupa '89 intre evanghelicii din Romania a inceput sa se simta mucegaiul. Igrasia culturala era la un nivel periculos de ridicat. S-a simtit imediat cum s-au deschis usile bisericilor. Si asa cum valul de aer curat patrunde in mod treptat intr-o incinta, la amvoane a ajuns tarziu, daca a ajuns. Dar se pare ca deocamdata e la nivelul randurilor din spate si pe la balcoane, pe unde se inghesuie tinerii si nou venitii. Si smeritii. Cei care nu cauta locurile dintai in sinagogi. Adica cei care, cel mai adesea, ar avea un cuvant greu de spus spre bunul mers al bisericilor.

Liderii s-au polarizat: unii incearca sa se adapteze imbratisand in mare parte noua deschidere culturala. Acestia sunt cei mai putini, sunt tineri, sunt inteligenti si sinceri. Altii au incercat si incearca sa deturneze in interesul lor noua stare de lucruri, neputandu-se adapta, datorita diferitelor limite, de cele mai multe ori nerecunoscute si neasumate. Ei lupta cu disperare pentru a-si pastra statutul de mici dictatori locali luminati si vizionari. Pentru acestia e mult mai important sa construiasca biserici imense si costisitoare, de o violenta si inutila ostentatie, decat sa editeze o revista crestina sau sa sponsorizeze o manifestare culturala care sa nu le implice importantul nume. Tot felul de oameni le fac tot felul de rugaciuni prin piete si tare le place. De ce sa se schimbe locul radacinilor lor?

Nu mai vorbesc de "Ne(e)ro"-ii plini de talente si de bani, care nu scapa niciodata ocazia sa-si promoveze cartile (penibile), intotdeauna cand predica in locuri noi. Oare de ce nu spun unor astfel de lansari mascate altfel decat "serviciu divin"? Fiindca toti, si cei sinceri, amintiti mai sus, si ceilti, pretind ca vorbesc in Numele Domnului, ca fac voia Domnului... Pe cine sa credem?

Cred ca e bine sa cautam radacinile. "Dupa faptele lor ii veti cunoaste". Dupa faptele culturale le vom cunoaste cultura. Dupa atmosfera culturala din biserica stim care e nivelul de cultura al liderului.

Lucrand in grupul de discutii despre literatura crestina, am fost uimit sa constat ca sunt straini mai motivati sa ajute la emanciparea culturii evanghelice romanesti, decat pastorii romani, care ori n-au bani, ori au lucruri mai importante de facut cu ei (A se vedea cele doua categorii de mai sus!). E simplu: unii nu pot accepta sa investeasca in lucruri pe care nu le pot controla, evalua, asuma. Iti trebuie credinta pentru asta. Iti trebuie radacini in cer.

M-am legat de pastori, pentru ca de acolo cred eu ca vine problema. "Oile" pasc ce li se ofera. Daca nu inteleg azi, vor intelege maine. Daca nu inteleg ei, vor intelege copii lor... Dar un "om al lui Dumnezeu" va sti intotdeauna care e limba lui Dumnezeu. Problema e ca toti isi spun asa, dar multi isi tin radacinile in fabricute personale si finantari externe. Si (inca) le merge!

Pocaitii si care cultura? Ca tare-i bine sa pluteasca intelesul termenului asta undeva unde sa nu ajunga nimeni... In fond, chiar se intrevede o incompatibilitate, intre a fi pocait si a fi preocupat de cultura. Asa cum fiinta lui Dumnezeu parea ca e incompatibila cu existenta umana plina de pacat. Pana la intruparea Sa. Pocaitul sincer si adevarat va face cultura sincera si adevarata. Va face arta pe care Dumnnezeu o va putea folosi. Numai sa ne fie radacinile in El. Aici cred eu ca e problema.

...

Daniel Bud

Cristos si cultura: cinci tipuri de relatii

Subiect pe cit de interesant pe atit de inedit. Chestiunea propusa trimite fara echivoc la modelul sociologic propus initial de Ernst Troeltsch si dezvoltat apoi de R. Niebuhr in celebra sa carte, “Christ and Culture” [Cristos si cultura]. Modelul poate fi folosit ca punct de pornire in discutia cu privire la relatia dintre “protestant si cultura.”

In definitia lui Niebuhr, Cristos reprezinta comunitatea crestina, poporul lui Dumnezeu care recunoaste domnia lui asupra vietii umane. Cultura este definita ca tot ceea ce produce fiinta umana in sfera limbii, a organizarii sociale, a realizarilor umane, a valorilor.

Relatia Cristos-cultura este privita prin prisma a cinci tipuri majore.

1) Cristos impotriva culturii.
2) Cristosul culturii.
3) Cristos superior culturii.
4) Cristos si cultura in paradox.
5) Cristos transformatorul culturii.

Sa le luam pe rind:

1. Cristos impotriva culturii.

Opozitia impusa de acest tip de relatie ofera o solutie necesara si pe undeva inconvenienta, in care organizarea civilizatiei umane este privita ca organizare a coruptiei si devastarii produse de pacatul lui Adam si Eva. Modelul este oglindit in biserica primara in relatia acesteia cu Roma, gindire prezenta la Tertulian, Tolstoi, in gindirea menonita si anabaptista, cit si in pozitia lui Yoder, The Politics of Jesus [Politica lui Isus]. E o pozitie pacifista, antiguvernamentala, eclesiastic antiinstitutionala, interzicind seviciul militar. Amintesc citeva din problemele majore ale acestui tip: legalismul, intelegerea incompleta a harului, si accentuarea exacerbata a pacatului la nivel cultural in detrimentul pacatului prezent la nivel individual.

2. Cristosul culturii.

Tipul culturalismului protestant intilnit la ginditori de renume ca J. Locke, E. Kant, Leibnitz, F. Schleiermacher . Cristos este acomodat culturii, proces infaptuit initial de gnostici si reliefat in incercarea lui Abelard de a-l creiona pe Cristos ca un simplu invatator, punct in care filozofia si crestinismul cinta aceeasi simfonie. Normele culturale ale momentului impun directia interpretarii lui Cristos. Crestinismul devine o pozitie intelectuala respectabila vis-à-vis de detractorii intelectuali. Pericolul acestei pozitii consta in diluarea doctrinelor esentiale ale crestinismului si crearea unei credintei culturale. Cristosul Noului Testament este distorsionat si doctrinele sunt deduse rational.

3. Cristos superior culturii.

Cultura si Cristos se afla in acelasi ton, insa crestinismul este zidit pe temelia naturii. Proiect intilnit la T. Aquinas, ginditor care ingemineaza filozofia cu teologia, insa revelatia ramine superioara. Modelul este intilnit in gindirea Bisericii Catolice, si pe linga Aquinas trebuie amintit Papa Leo al XIII-lea. In acest tip, puterea politica este subordonata guvernarii spirituale. Desi la conducerea politica se poate afla monarhul, este nevoie si de capul spiritual, pentru ca, aminteste Lordul Acton, “Puterea corupe. Puterea absoluta corupe absolut.” Problemele majore ale acestui tip: institutionalizarea lui Cristos si a evanghliei, temporalizarea eternului si unanizarea divinului, ignorarea efectului noetic produs de pacat in structura creatiei si a culturii.

4. Cristos si cultura in paradox.

O forma de dualism, acest tip detroneaza omul care se afla pe tronul lui Dumnezeu. Crestinul este omul culturii, insa el exista intr-un paradox intre lege si har, minie si mila. Legea divina in mina omului devine un instrument al pacatului, insa in slujba lui Dumnezeu devine un instrument al milei. Modelul afirma separarea bisericii de stat. Luther accentua faptul ca imparatia lui Dumnezeu a fost lansata de intruparea lui Cristos, dar nu a fost implinita inca in dimensiunea escatologica. S. Kierkegaard propune izolarea individuala. Modelul contine tendinte ale conservatorismului si izolationismului cultural, diminuarea importantei supunerii fata de lege si accentuarea relatiei spirituale subiective cu Dumnezeu.

5. Cristos transformatorul culturii.

Acest tip dezvoltat de Augustin si de Jean Calvin face distinctia intre guvernul spiritual si autoritatile politice. Domnia lui Cristos se manifestata in Imparatia sa universala, umbrela care include tot ceea ce exista. Guvernantii sunt agenti lucrativi ai Imparatiei chiar si in domeniul spiritual, pentru ca scopul puterii guvernamentale este educatia cetatenilor si dezvoltarea responzabilitatilor corespunzatoare. Guvernul civil are responsabilitatea de a aplica continutul ambelor table ale legii. Prin urmare, guvernul supravegheaza inchinarea la adevaratul Dumnezeu, corecta relatie cu semenul si familia, si are grija de pedepsirea ereticilor. Organizarea civilizatiei umane este o ordine corupta de pacat, pozitie in contrast cu primul tip, in care organizarea civilizatiei era vazuta ca ordine a coruptiei cauzate de pacat. Intruparea este elementul teologic suprem, cheia prin care Cuvintul a venit ca sa transforme cultura umana in care a locuit. Cultura trebuie readusa la conditia edenica initiala prin repunerea societatii sub domnia lui Cristos. Acesta este un ideal rivnit insa nerealizat perfect pina la final. Modelul este preferat de Niebuhr, insa nu este prezentat ca fiind singurul tip corect.

6. Discutiile recente au propus un al saselea model, Cristos rascumparatorul culturii. Accentul cade pe rascumpararea ordinii din cadrul civilizatiei si a societatii umane ravasite prin caderea omului in pacat. Este o pozitie care nuanteaza ultimul model.

Paul Negrut in lucrarea “Biserica si Statul” analizeaza modelul “simfoniei” bizantine prezent in relatia Bisericii Ortodoxe Romane cu statul, ateu chiar. Care ar fi pozitia protestantismul romanesc? Parerile vor fi impartite in functie de directiile luate de diferiti lideri, scoli, etc. Cred ca ne-ar fi mult mai usor daca Alianta Evanghelica sau congresele diferitelor culte protestante ar fi oferit un raspuns formulat in consens la o astfel de intrebare.

SSJ-ul merita apreciat pentru alegerea unei teme cruciale.

...

Alin Cristea

Cultura ca arta de a trai alaturi de ceilalti

Intr-un articol recent - "Viata si cultura patronilor" (22, nr. 675, 11-17 februarie 2003) - Traian Ungureanu elogiaza stilul de viata al lui Giovanni Agnelli, patronul uzinelor Fiat si presedintele clubului Juventus, protector al artelor, "contemporanul in care generatiile italiene de dupa razboi si-au plasat idealul de civilizatie". Pe plan autohton aprecierile erau inversate: "Chestiunea pregatirii lui Becali si Dragomir, redusa la un anume profesionalism violent si conspirativ ii priveste. Pe noi ne priveste insa altceva: efectul inculturii lor fundamentale. Nu e vorba de carti, ci de arta de a trai alaturi de ceilalti."

Atunci cand auzim cuvintul magic - cultura, sa nu ne amagim: nu e vorba doar de capodoperele lui Shakespeare, Dostoievski, Goethe - acele carti pe care cei mai multi oameni ar vrea sa le fi citit, dar prea putini o fac. Nici doar de partiturile lui Bach, Haydn, Paganini - creatii de exceptii pe care cei mai multi oameni ar vrea sa le fi ascultat macar o data in viata, dar pe care prea putini fac efortul de a le lua in considerare (vezi articolul "Absenta lui Bach" din Romania literara, nr. 6 din 12-18 februarie 2003). Iar filmele lui Tarkovski, Fellini, Antonioni, care pretind efort pentru a le viziona si interpreta, au mai multi spectatori snobi decat cinefili fideli. Nu, cultura nu are de a face doar cu capodopere. Este interesanta, in acest sens, umatoarea remarca: "Literatura - sau cultura, in general - nu e un casetofon din care, daca ai scos niste piese, nu mai functioneaza. Functioneaza foarte bine cu ce are." Sunt destui pocaiti care incearca sa faca un curs rapid de culturalizare, fara a tine cont de felul cum functioneaza cultura, de ritmul ei natural. Se parasuteaza pe cele mai inalte culmi si apoi coboara rapid cu parapanta, dezamagiti ca nu inteleg complicatele idei ale marilor creatori sau, in cel mai bun caz, rusinati de fudulia lor, conform careia a citi o carte cu 10 capitole e acelasi lucru cu o cateheza in 10 puncte.

Fiintele umane nu numai ca produc cultura, dar traiesc in cultura, respira cultura, in incercarea de a gasi semnificatie existentei. Ginditorii germani ne invata de multa vreme ca rasa umana are o inclinatie "hermeneutica" naturala, noteaza Kolakowski (in "Horror Metaphysicus") si continua: "Stim din experienta ca dragostea inseamna mai mult decat instinctul de reproducere si ideea de camin are o semnificatie care nu tine de simpla notiune de 'adapost'. […] Consideram ca persoana umana este pretioasa in sine, si nu doar ca agent angajat de Natura sa produca sperma sau embrionii necesari pentru continuitatea speciei. […] Simtim ca limbajul nostru este mult mai mult decat o colectie de semnale pe care le schimbam intre noi in scopuri practice, ca este o forma de viata spirituala." Omul este inzestrat cu sensibilitati multiple, complexe, ale caror exprimari concrete au de a face cu ceea ce numim cultura, respectiv subcultura si incultura.

Cultura se construieste cu ajutorul unor mijloace stilistice, caracteristice epocilor si spatiilor concrete in care comunitatile umane isi traiesc viata. Ea poarta cu sine metafore si referinte culturale, mai mult sau mai putin complexe, dar absolut necesare "respiratiei" culturale/spirituale a fiintei umane. Astfel, se poate spune ca Ion Creanga este un Homer al literaturii romane. Cel ce nu stie cine a fost Homer nu va intelege nici legatura creata cu Creanga si nici in ce sens a fost amintit aici Homer (nu ca om, cetatean cu o anumita apartenenta sociala, politica sau religioasa, ci ca povestitor de prim rang). Mai mult, nu o sa priceapa nici de ce mai sunt unii interesati de scrierile unui moldovean de acum 100 si ceva de ani, cand se publica atatea carti ale autorilor in viata.

"Omul e singurul animal care se hraneste cu povesti." Oriunde te duci pe planeta aceasta, oamenii sunt definiti de anumite povesti fondatoare, continuate de alte si alte istorii impletite si despletite, de mituri, mai vechi sau mai noi, precum cel al lui Agnelli, sau Pele, sau Marilyn Monroe. Este evidenta prapastia culturala care desparte un pocait de vecinii lui care asculta Eminem, Britney Spears sau Holograf. Din cate inteleg eu, separarea ar trebui sa fie de alta natura, care sa exprime credinta in veacul ce va sa vie, interesul pentru cele ce nu se vad, sensibilitatea umana pentru semeni. Nu spun neaparat ca ar trebui sa ne innoim colectia de casete/CD-uri. Spun doar ca cei ce suntem numiti sau ne numim pocaiti riscam sa ne definim prin negatie si nu prin afirmatie, riscam sa fim agresivi si conspirativi, cu exponenti precum Becali si Dragomir. Cu alte cuvinte, riscam sa ratam arta de a trai alaturi de altii.

...

Catalin Lata

Poftim cultura!

Intr-alte vremuri, nu intr-ale noastre, Biserica era un generator de civilizatie, era un cuib in care se nasteau esente luminoase de adevar. "Un adevar, adica un spor de cunoastere." (Andrei Plesu, "Minima moralia", pag. 79) Intr-alte vremuri, nu intr-ale noastre, Biserica, prin lucrarile ei duhovnicesti, insufletea spatiul intregii materii, facand sa palpite de viata pana si muribunzii. Intr-alte vremuri, nu intr-ale noastre, in afara Adunarii fiilor lui Dumnezeu nu ti se putea intampla decat o "dasartaciune a dasartaciunilor" deplina, o imprastiere, cum ar veni, de fiu risipitor.

De exemplu:
Intr-o adunare generala, un membru ordinar indrazneste: "De la cap se impute pestele."
Fata bisericeasca (incoltita probabil) contreaza:
"Frateee..."
("E"-ul din coada tine de artificialitatea dialogului, ca "E"-urile din majoritatea conservelor ceea ce nu inseamna ca "mai marii nostri" "nu vor vedea putrezirea". Vocea ii e taraganata de parca ar fi o nota incoronata desi ma tem ca "regele e gol")
"...frateee, va rog sa vorbim mai cu respect: capul Bisericii e Cristos."

Poftim cultura! Nu vi se pare ca ar fi trebuit sa isi asume injuria si sa Il crute pe Cristos de rusinea unor vorbe care, in definitiv, nici macar nu Ii fusesera adresate?!

Eu zic ca unui om nu-i sta bine sa fie rata. Nici capra. Cu atat mai putin magar. (Scuzati-mi ragetul!) Catar doar daca e adevarat ca acestia nu mai au putere de reproducere. Cel mult miel si acela pe cat posibil fara cusur pentru a se incerca, cu el, o jertfa de bun miros printr-o ardere de tot.

"Frateee... vad ca impartasim viziuni diferite.
Dumnezeu nu ne forteaza sa mergem impreuna. Uite: Pavel si Barnaba, daca nu s-au putut pune de acord au lucrat pe taramul Evangheliei, fiecare in ogorul lui."

Poftim cultura! Ei bine, la un asa argument pe mine unul parca m-ar musca un caine turbat. In locul vorbelor de duh mi se servesc gogosi. Pai, se poate!? Ce e cu logica asta avramesca?! De cand e "biblic" sa nu se inteleaga slujitorii lui Dumnezeu intre ei si mai ales sa se desparta unii de altii?! Ce, nu ne mai incape locul?! (Genesa 13:6)

Misionarii au ajuns sa se imparta in grupuri de cate doi, dar, haideti s-o recunoastem, nu la porunca dulce a Mantuitorului, ci datorita "ranchiunilor care ii macina pe dinauntru" caci important le e nu "sa fie una" ci "sa se duca in toata lumea".
Sa se mai duca?!
"Ce ne pasa?!" mi-ati putea spune cu gandul la cuvintele lui Pavel din Filipeni 1 sugerand nevoia unei oarecare detasari si a unei indiferente, vezi Doamne!, binecuvantate. "Va rog", vi-as raspunde cu gandul la cuvintele aceluiasi Pavel, "nu adaugati un necaz lanturilor mele."

Eh, dar s-a facut tarziu. Poate ca n-ar strica sa ne despartim, ce ziceti?!

...

Sabina Dodan

"Toate lucrurile ne sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos" 1 Corint. 10:23

"Cultura" mea cea mai noua si incomparabila cu mii de biblioteci este BIBLIA. Gasesc in ea toate literaturile la un loc si toti scriitorii, toti muzicienii. Are proza si are poezie, are drama si are comedie, e plina de invataturi pe care nu le-am gasit in ani in nici o alta carte. Asa mai avem tendinta de-a ne face zei din carti si autori si sa ignoram ce ne-ar fi de fosos cu adevarat. "Autorul meu preferat..", "Cartea mea de capatai..", "ai auzit tu de un Voiculescu?" - ma duce el la cer?

Imi place mult sa citesc si sunt genul care noteaza totul si cate un an tot ma ghidam dupa un anumit citat care asa imi mai gadilase urechea, dar cu greu am ajuns sa recuperez tot ce-am pierdut in copilarie. Tin minte cata bataie mancam de la sora mea ca sa citesc colectia "aurita" de Dumas, imprumutata cu greu si cum ma prindea ca eu citeam Povesti Nemuritoare... vai, vai ce carti in cap mai luam! Si-acum recuperez citind Jules Verne, dar diferenta dintr! e noi s-a vazut pana in liceu. Abia atunci din cauza presiunii comentariilor, bune mai erau, a inceput sa-mi placa sa citesc. Plangeam citind Ionel Teodoreanu si visam la Eminescu, aveam ganduri sinucigase citind Cioran si ma distram teribil cu Georgeta Mircea Cancicov - "Amurg", cititi va rog cartea aceasta!

Mai tarziu am scris si poezii, inainte de asta iubeam rock-ul, acum ascult Maria Tanase. Fiecare varsta isi are izvoarele culturii extrase tocmai din ceea ce era actual si la moda atunci, ca nu toate ne-au facut bine, e altceva, de invatat tot am invatat si mai avem inca tare multe.

Acum eu cred ca in cea mai mare parte cultura inseamna educatie, se leaga, incepe si se formeaza in anii obligatorii de scoala. Fara educatie nu ne putem insusi o anumita cultura, nu ne putem forma, devenim "aculturali", adica imprumutam anumite conduite si valori de la ceilalti, ne "contaminam cultural" de la cei din grupul nostru si lucrul acesta este foarte frecvent in ! lumea protestanta unde anumite grupuri folosesc acelasi limbaj, dau aceleasi exemple sau citeaza aceiasi autori. Un alt fenomen frecvent in lumea protestanta este cel de "enculturatie" prin care copiii incorporeaza de la descendenti elementele specifice integrari lor in viata culturala, fenomen spontan si aproape incostient, ei imita modelul parental, si-as mai adauga eu aici imitarea modelului pastorului care conduce o biserica.

Nu pot sa uit o ora de Tineret la care Edi vorbea despre 10 carti fundamentale pe care orice om ar trebui sa le citeasca in general, crestinii in particular, si cum in spate eram stupefiata de un tanar care afirma ca el citeste doar ce-i spune pastorul sa citeasca. M-am gandit atunci ca n-as putea sa fiu ca el si ce lipsa de personalitate ar trebui sa am ca sa ma supun unei astfel de reguli cand stiam ca poate acasa ma astepta Marquez sau Hesse - "oare sa am voie?"

Va las cu un citat din Paulo Coelho, un prozator brazilian foarte ! la moda acum: "Omul se naste pentru a-si trada destinul. Dumnezeu ne picura in suflete doar visuri imposibile." Nu-i asa ca-i gadilitor urechilor? Dar sa nu uitam ca nu toate ne sunt de folos...

...

Eduard Orasanu

Pocaitul de mine

Nici acum nu port ceas, nu sunt sigur daca e pacat sau nu. Nici cu cravata nu ma impac prea bine, daca o port voi mai ajunge in cer? Eram destul de cenusiu, dar am hotarat sa ascult Beatles, si nu peste multa vreme am aflat ca ei sunt parte cu Satana. Peste ani mi s-a propus Vali Pentea, dar nu stiu de ce am ramas cu Paul Mc Cartney.

Nici acum nu stiu sa cant la chitara, nu sunt sigur daca e pacat sau nu. Nici cu mandolina nu ma descurc prea bine, daca fratele din prima banca se impiedica de mine?

Am purtat o vreme basca, purtam Biblia sub brat si veneam in Adunare la ora 9:00. Stiam versetul de aur, ma ridicam la studiile Biblice si ramaneam la fiecare lunga si nesfarsita adunare generala. Votam deschis si anonim despre cazanul Bisericii...

Nici acum nu port o meserie, nu stiu sigur daca tamplar, sofer sau lacatus. Nici cu studiile superioare nu ma impac prea bine, daca port blugi si invat de zece voi mai putea predica in biserica? Cum voi mai putea privi comunitatea mea in ochii cand eu ma "desfat" cu Horia - Roman Patapievici sau Andrei Plesu? Peste ani mi s-au propus editurile crestine, dar nu stiu de ce am ramas cu Librariile HUMANITAS.

Daca noi nu avem, ei au, uite asa-mi spuneam, si mai trageam o "betie" cu ortodoxul de Dostoievski, cu ortodoxul de Steinhardt, cu scepticul de Liiceanu. Daca noi nu avem, ei au, uite asa-mi spuneam, si mai trageam un "bairam" cu Andries, cu Phoenix, cu Ada Milea. Apoi veneam pocait in biserica, nu imi gaseam basca si "matricola", poate de aceea eram privit urat...

Nici acum nu port instrumentele numite discernamant, discurs coerent, luciditate, nu sunt sigur daca ale avea e pacat sau nu. Nici cu bunul simt nu ma impac prea bine, daca, Doamne fereste, fiind prea gingas ma vor "debarca" din comitet? Nu e mai bine cenusiu, putin rotofel, putin plesuv, cu multi copii, si in general cu putine idei?

Da, sa invat engleza era bine! Pai americanii astia trebuie sa fie si ei pacaliti pe limba lor!

The Salt Street Journal nr. 153

2007-11-09T13:06:00.000+01:00

Nr. 153 / 27 Februarie 2003, Iasi - Romania

“Pocaitul si cultura!”

Introducere

Suntem inculti si departe de germinatia culturala? Suntem prost crescuti si ne civilizati? Nu dam raspunsuri tari la provocarile tari ale lumii? Va intrebati, unde e Patapievici in ipostaza evanghelica? Vorbim, scriem si gandim cu dificultate? Suntem frustrati fata de colegii nostrii pentru gusturile lor artistice si libertatile lor culturale? Nu participam la concursuri si nu sponsorizam tinerii talentati? Daca da, sau daca nu, merita citit acest numar.

Daca sunteti pe baricada numita "procultura" sau pe avanpostul numit "anticultura", daca sunteti aprigi si ascutiti la minte, asteptam reactii la tema acestui numar (un text care sa nu depaseasca un ecran si jumatate). Tema urmatorului numar este: "Pocaiti si politica". Asteptam vreme de doua saptamani mesajele dumneavoastra, pe una din cele doua teme, suntem aici!

(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Texte scrise de: Ionatan Pirosca, Daniel Bud, Alin Cristea, Catalin Lata, Sabina Dodan si Eduard Orasanu

Ionatan Pirosca

Problema radacinilor

Nu cred despre mine ca as fi un "om de cultura". Imi stiu limitele si mi le stie si Dumnezeu. O anumita pricepere speciala, abilitatea de a ma juca intre si cu vorbe, da, mi-a dat. Nu vreau si nu pot sa ascund darul acesta. Care, inaintea Lui, devine o mare raspundere. Puterea de a evalua situatiile, de a vedea just, o au multi. Mai putin dorinta de schimba ceva. Mai ales cand intr-o stare veche de lucruri se afla infipte radacinile existentei lor. A o darama inseamna, pentru cei mai multi, a-si anula propriile radacini. Dar numai cerul lui Dumnezeu nu se schimba...

Din ce in ce mai des, in ultima vreme, mai ales in umbra aparent inofensiva a Internetului, se fac auzite voci care cer o schimbare. Voci care vin dinspre pocaiti si se adreseaza acestora. Nu substanta existentei evanghelice ii deranjeaza, ci formele invechite, devenite anacronice. Revista SSJ, grupul "Cuvinte la schimb", revistele lui Alin Cristea, gazduiesc in mod programatic "esente" de modernism evanghelic. Intotdeauna si peste tot se duce o lupta surda intre vechi si nou si regula e ca noul sa invinga. Cum spuneam insa, si el, la randul lui, va fi inlocuit candva, daca si-a pus radacinile in lumea aceasta. Daca nu si le-a ancorat in cer.

Dupa '89 intre evanghelicii din Romania a inceput sa se simta mucegaiul. Igrasia culturala era la un nivel periculos de ridicat. S-a simtit imediat cum s-au deschis usile bisericilor. Si asa cum valul de aer curat patrunde in mod treptat intr-o incinta, la amvoane a ajuns tarziu, daca a ajuns. Dar se pare ca deocamdata e la nivelul randurilor din spate si pe la balcoane, pe unde se inghesuie tinerii si nou venitii. Si smeritii. Cei care nu cauta locurile dintai in sinagogi. Adica cei care, cel mai adesea, ar avea un cuvant greu de spus spre bunul mers al bisericilor.

Liderii s-au polarizat: unii incearca sa se adapteze imbratisand in mare parte noua deschidere culturala. Acestia sunt cei mai putini, sunt tineri, sunt inteligenti si sinceri. Altii au incercat si incearca sa deturneze in interesul lor noua stare de lucruri, neputandu-se adapta, datorita diferitelor limite, de cele mai multe ori nerecunoscute si neasumate. Ei lupta cu disperare pentru a-si pastra statutul de mici dictatori locali luminati si vizionari. Pentru acestia e mult mai important sa construiasca biserici imense si costisitoare, de o violenta si inutila ostentatie, decat sa editeze o revista crestina sau sa sponsorizeze o manifestare culturala care sa nu le implice importantul nume. Tot felul de oameni le fac tot felul de rugaciuni prin piete si tare le place. De ce sa se schimbe locul radacinilor lor?

Nu mai vorbesc de "Ne(e)ro"-ii plini de talente si de bani, care nu scapa niciodata ocazia sa-si promoveze cartile (penibile), intotdeauna cand predica in locuri noi. Oare de ce nu spun unor astfel de lansari mascate altfel decat "serviciu divin"? Fiindca toti, si cei sinceri, amintiti mai sus, si ceilti, pretind ca vorbesc in Numele Domnului, ca fac voia Domnului... Pe cine sa credem?

Cred ca e bine sa cautam radacinile. "Dupa faptele lor ii veti cunoaste". Dupa faptele culturale le vom cunoaste cultura. Dupa atmosfera culturala din biserica stim care e nivelul de cultura al liderului.

Lucrand in grupul de discutii despre literatura crestina, am fost uimit sa constat ca sunt straini mai motivati sa ajute la emanciparea culturii evanghelice romanesti, decat pastorii romani, care ori n-au bani, ori au lucruri mai importante de facut cu ei (A se vedea cele doua categorii de mai sus!). E simplu: unii nu pot accepta sa investeasca in lucruri pe care nu le pot controla, evalua, asuma. Iti trebuie credinta pentru asta. Iti trebuie radacini in cer.

M-am legat de pastori, pentru ca de acolo cred eu ca vine problema. "Oile" pasc ce li se ofera. Daca nu inteleg azi, vor intelege maine. Daca nu inteleg ei, vor intelege copii lor... Dar un "om al lui Dumnezeu" va sti intotdeauna care e limba lui Dumnezeu. Problema e ca toti isi spun asa, dar multi isi tin radacinile in fabricute personale si finantari externe. Si (inca) le merge!

Pocaitii si care cultura? Ca tare-i bine sa pluteasca intelesul termenului asta undeva unde sa nu ajunga nimeni... In fond, chiar se intrevede o incompatibilitate, intre a fi pocait si a fi preocupat de cultura. Asa cum fiinta lui Dumnezeu parea ca e incompatibila cu existenta umana plina de pacat. Pana la intruparea Sa. Pocaitul sincer si adevarat va face cultura sincera si adevarata. Va face arta pe care Dumnnezeu o va putea folosi. Numai sa ne fie radacinile in El. Aici cred eu ca e problema.

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura")

Daniel Bud

Cristos si cultura: cinci tipuri de relatii

Subiect pe cit de interesant pe atit de inedit. Chestiunea propusa trimite fara echivoc la modelul sociologic propus initial de Ernst Troeltsch si dezvoltat apoi de R. Niebuhr in celebra sa carte, “Christ and Culture” [Cristos si cultura]. Modelul poate fi folosit ca punct de pornire in discutia cu privire la relatia dintre “protestant si cultura.”

In definitia lui Niebuhr, Cristos reprezinta comunitatea crestina, poporul lui Dumnezeu care recunoaste domnia lui asupra vietii umane. Cultura este definita ca tot ceea ce produce fiinta umana in sfera limbii, a organizarii sociale, a realizarilor umane, a valorilor.

Relatia Cristos-cultura este privita prin prisma a cinci tipuri majore.

1) Cristos impotriva culturii.
2) Cristosul culturii.
3) Cristos superior culturii.
4) Cristos si cultura in paradox.
5) Cristos transformatorul culturii.

Sa le luam pe rind:

1. Cristos impotriva culturii.

Opozitia impusa de acest tip de relatie ofera o solutie necesara si pe undeva inconvenienta, in care organizarea civilizatiei umane este privita ca organizare a coruptiei si devastarii produse de pacatul lui Adam si Eva. Modelul este oglindit in biserica primara in relatia acesteia cu Roma, gindire prezenta la Tertulian, Tolstoi, in gindirea menonita si anabaptista, cit si in pozitia lui Yoder, The Politics of Jesus [Politica lui Isus]. E o pozitie pacifista, antiguvernamentala, eclesiastic antiinstitutionala, interzicind seviciul militar. Amintesc citeva din problemele majore ale acestui tip: legalismul, intelegerea incompleta a harului, si accentuarea exacerbata a pacatului la nivel cultural in detrimentul pacatului prezent la nivel individual.

2. Cristosul culturii.

Tipul culturalismului protestant intilnit la ginditori de renume ca J. Locke, E. Kant, Leibnitz, F. Schleiermacher . Cristos este acomodat culturii, proces infaptuit initial de gnostici si reliefat in incercarea lui Abelard de a-l creiona pe Cristos ca un simplu invatator, punct in care filozofia si crestinismul cinta aceeasi simfonie. Normele culturale ale momentului impun directia interpretarii lui Cristos. Crestinismul devine o pozitie intelectuala respectabila vis-à-vis de detractorii intelectuali. Pericolul acestei pozitii consta in diluarea doctrinelor esentiale ale crestinismului si crearea unei credintei culturale. Cristosul Noului Testament este distorsionat si doctrinele sunt deduse rational.

3. Cristos superior culturii.

Cultura si Cristos se afla in acelasi ton, insa crestinismul este zidit pe temelia naturii. Proiect intilnit la T. Aquinas, ginditor care ingemineaza filozofia cu teologia, insa revelatia ramine superioara. Modelul este intilnit in gindirea Bisericii Catolice, si pe linga Aquinas trebuie amintit Papa Leo al XIII-lea. In acest tip, puterea politica este subordonata guvernarii spirituale. Desi la conducerea politica se poate afla monarhul, este nevoie si de capul spiritual, pentru ca, aminteste Lordul Acton, “Puterea corupe. Puterea absoluta corupe absolut.” Problemele majore ale acestui tip: institutionalizarea lui Cristos si a evanghliei, temporalizarea eternului si unanizarea divinului, ignorarea efectului noetic produs de pacat in structura creatiei si a culturii.

4. Cristos si cultura in paradox.

O forma de dualism, acest tip detroneaza omul care se afla pe tronul lui Dumnezeu. Crestinul este omul culturii, insa el exista intr-un paradox intre lege si har, minie si mila. Legea divina in mina omului devine un instrument al pacatului, insa in slujba lui Dumnezeu devine un instrument al milei. Modelul afirma separarea bisericii de stat. Luther accentua faptul ca imparatia lui Dumnezeu a fost lansata de intruparea lui Cristos, dar nu a fost implinita inca in dimensiunea escatologica. S. Kierkegaard propune izolarea individuala. Modelul contine tendinte ale conservatorismului si izolationismului cultural, diminuarea importantei supunerii fata de lege si accentuarea relatiei spirituale subiective cu Dumnezeu.

5. Cristos transformatorul culturii.

Acest tip dezvoltat de Augustin si de Jean Calvin face distinctia intre guvernul spiritual si autoritatile politice. Domnia lui Cristos se manifestata in Imparatia sa universala, umbrela care include tot ceea ce exista. Guvernantii sunt agenti lucrativi ai Imparatiei chiar si in domeniul spiritual, pentru ca scopul puterii guvernamentale este educatia cetatenilor si dezvoltarea responzabilitatilor corespunzatoare. Guvernul civil are responsabilitatea de a aplica continutul ambelor table ale legii. Prin urmare, guvernul supravegheaza inchinarea la adevaratul Dumnezeu, corecta relatie cu semenul si familia, si are grija de pedepsirea ereticilor. Organizarea civilizatiei umane este o ordine corupta de pacat, pozitie in contrast cu primul tip, in care organizarea civilizatiei era vazuta ca ordine a coruptiei cauzate de pacat. Intruparea este elementul teologic suprem, cheia prin care Cuvintul a venit ca sa transforme cultura umana in care a locuit. Cultura trebuie readusa la conditia edenica initiala prin repunerea societatii sub domnia lui Cristos. Acesta este un ideal rivnit insa nerealizat perfect pina la final. Modelul este preferat de Niebuhr, insa nu este prezentat ca fiind singurul tip corect.

6. Discutiile recente au propus un al saselea model, Cristos rascumparatorul culturii. Accentul cade pe rascumpararea ordinii din cadrul civilizatiei si a societatii umane ravasite prin caderea omului in pacat. Este o pozitie care nuanteaza ultimul model.

Paul Negrut in lucrarea “Biserica si Statul” analizeaza modelul “simfoniei” bizantine prezent in relatia Bisericii Ortodoxe Romane cu statul, ateu chiar. Care ar fi pozitia protestantismul romanesc? Parerile vor fi impartite in functie de directiile luate de diferiti lideri, scoli, etc. Cred ca ne-ar fi mult mai usor daca Alianta Evanghelica sau congresele diferitelor culte protestante ar fi oferit un raspuns formulat in consens la o astfel de intrebare.

SSJ-ul merita apreciat pentru alegerea unei teme cruciale.

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura")

Alin Cristea

Cultura ca arta de a trai alaturi de ceilalti

Intr-un articol recent - "Viata si cultura patronilor" (22, nr. 675, 11-17 februarie 2003) - Traian Ungureanu elogiaza stilul de viata al lui Giovanni Agnelli, patronul uzinelor Fiat si presedintele clubului Juventus, protector al artelor, "contemporanul in care generatiile italiene de dupa razboi si-au plasat idealul de civilizatie". Pe plan autohton aprecierile erau inversate: "Chestiunea pregatirii lui Becali si Dragomir, redusa la un anume profesionalism violent si conspirativ ii priveste. Pe noi ne priveste insa altceva: efectul inculturii lor fundamentale. Nu e vorba de carti, ci de arta de a trai alaturi de ceilalti."

Atunci cand auzim cuvintul magic - cultura, sa nu ne amagim: nu e vorba doar de capodoperele lui Shakespeare, Dostoievski, Goethe - acele carti pe care cei mai multi oameni ar vrea sa le fi citit, dar prea putini o fac. Nici doar de partiturile lui Bach, Haydn, Paganini - creatii de exceptii pe care cei mai multi oameni ar vrea sa le fi ascultat macar o data in viata, dar pe care prea putini fac efortul de a le lua in considerare (vezi articolul "Absenta lui Bach" din Romania literara, nr. 6 din 12-18 februarie 2003). Iar filmele lui Tarkovski, Fellini, Antonioni, care pretind efort pentru a le viziona si interpreta, au mai multi spectatori snobi decat cinefili fideli. Nu, cultura nu are de a face doar cu capodopere. Este interesanta, in acest sens, umatoarea remarca: "Literatura - sau cultura, in general - nu e un casetofon din care, daca ai scos niste piese, nu mai functioneaza. Functioneaza foarte bine cu ce are." Sunt destui pocaiti care incearca sa faca un curs rapid de culturalizare, fara a tine cont de felul cum functioneaza cultura, de ritmul ei natural. Se parasuteaza pe cele mai inalte culmi si apoi coboara rapid cu parapanta, dezamagiti ca nu inteleg complicatele idei ale marilor creatori sau, in cel mai bun caz, rusinati de fudulia lor, conform careia a citi o carte cu 10 capitole e acelasi lucru cu o cateheza in 10 puncte.

Fiintele umane nu numai ca produc cultura, dar traiesc in cultura, respira cultura, in incercarea de a gasi semnificatie existentei. Ginditorii germani ne invata de multa vreme ca rasa umana are o inclinatie "hermeneutica" naturala, noteaza Kolakowski (in "Horror Metaphysicus") si continua: "Stim din experienta ca dragostea inseamna mai mult decat instinctul de reproducere si ideea de camin are o semnificatie care nu tine de simpla notiune de 'adapost'. […] Consideram ca persoana umana este pretioasa in sine, si nu doar ca agent angajat de Natura sa produca sperma sau embrionii necesari pentru continuitatea speciei. […] Simtim ca limbajul nostru este mult mai mult decat o colectie de semnale pe care le schimbam intre noi in scopuri practice, ca este o forma de viata spirituala." Omul este inzestrat cu sensibilitati multiple, complexe, ale caror exprimari concrete au de a face cu ceea ce numim cultura, respectiv subcultura si incultura.

Cultura se construieste cu ajutorul unor mijloace stilistice, caracteristice epocilor si spatiilor concrete in care comunitatile umane isi traiesc viata. Ea poarta cu sine metafore si referinte culturale, mai mult sau mai putin complexe, dar absolut necesare "respiratiei" culturale/spirituale a fiintei umane. Astfel, se poate spune ca Ion Creanga este un Homer al literaturii romane. Cel ce nu stie cine a fost Homer nu va intelege nici legatura creata cu Creanga si nici in ce sens a fost amintit aici Homer (nu ca om, cetatean cu o anumita apartenenta sociala, politica sau religioasa, ci ca povestitor de prim rang). Mai mult, nu o sa priceapa nici de ce mai sunt unii interesati de scrierile unui moldovean de acum 100 si ceva de ani, cand se publica atatea carti ale autorilor in viata.

"Omul e singurul animal care se hraneste cu povesti." Oriunde te duci pe planeta aceasta, oamenii sunt definiti de anumite povesti fondatoare, continuate de alte si alte istorii impletite si despletite, de mituri, mai vechi sau mai noi, precum cel al lui Agnelli, sau Pele, sau Marilyn Monroe. Este evidenta prapastia culturala care desparte un pocait de vecinii lui care asculta Eminem, Britney Spears sau Holograf. Din cate inteleg eu, separarea ar trebui sa fie de alta natura, care sa exprime credinta in veacul ce va sa vie, interesul pentru cele ce nu se vad, sensibilitatea umana pentru semeni. Nu spun neaparat ca ar trebui sa ne innoim colectia de casete/CD-uri. Spun doar ca cei ce suntem numiti sau ne numim pocaiti riscam sa ne definim prin negatie si nu prin afirmatie, riscam sa fim agresivi si conspirativi, cu exponenti precum Becali si Dragomir. Cu alte cuvinte, riscam sa ratam arta de a trai alaturi de altii.

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura")

Catalin Lata

Poftim cultura!

Intr-alte vremuri, nu intr-ale noastre, Biserica era un generator de civilizatie, era un cuib in care se nasteau esente luminoase de adevar. "Un adevar, adica un spor de cunoastere." (Andrei Plesu, "Minima moralia", pag. 79) Intr-alte vremuri, nu intr-ale noastre, Biserica, prin lucrarile ei duhovnicesti, insufletea spatiul intregii materii, facand sa palpite de viata pana si muribunzii. Intr-alte vremuri, nu intr-ale noastre, in afara Adunarii fiilor lui Dumnezeu nu ti se putea intampla decat o "dasartaciune a dasartaciunilor" deplina, o imprastiere, cum ar veni, de fiu risipitor.

De exemplu:
Intr-o adunare generala, un membru ordinar indrazneste: "De la cap se impute pestele."
Fata bisericeasca (incoltita probabil) contreaza:
"Frateee..."
("E"-ul din coada tine de artificialitatea dialogului, ca "E"-urile din majoritatea conservelor ceea ce nu inseamna ca "mai marii nostri" "nu vor vedea putrezirea". Vocea ii e taraganata de parca ar fi o nota incoronata desi ma tem ca "regele e gol")
"...frateee, va rog sa vorbim mai cu respect: capul Bisericii e Cristos."

Poftim cultura! Nu vi se pare ca ar fi trebuit sa isi asume injuria si sa Il crute pe Cristos de rusinea unor vorbe care, in definitiv, nici macar nu Ii fusesera adresate?!

Eu zic ca unui om nu-i sta bine sa fie rata. Nici capra. Cu atat mai putin magar. (Scuzati-mi ragetul!) Catar doar daca e adevarat ca acestia nu mai au putere de reproducere. Cel mult miel si acela pe cat posibil fara cusur pentru a se incerca, cu el, o jertfa de bun miros printr-o ardere de tot.

"Frateee... vad ca impartasim viziuni diferite.
Dumnezeu nu ne forteaza sa mergem impreuna. Uite: Pavel si Barnaba, daca nu s-au putut pune de acord au lucrat pe taramul Evangheliei, fiecare in ogorul lui."

Poftim cultura! Ei bine, la un asa argument pe mine unul parca m-ar musca un caine turbat. In locul vorbelor de duh mi se servesc gogosi. Pai, se poate!? Ce e cu logica asta avramesca?! De cand e "biblic" sa nu se inteleaga slujitorii lui Dumnezeu intre ei si mai ales sa se desparta unii de altii?! Ce, nu ne mai incape locul?! (Genesa 13:6)

Misionarii au ajuns sa se imparta in grupuri de cate doi, dar, haideti s-o recunoastem, nu la porunca dulce a Mantuitorului, ci datorita "ranchiunilor care ii macina pe dinauntru" caci important le e nu "sa fie una" ci "sa se duca in toata lumea".
Sa se mai duca?!
"Ce ne pasa?!" mi-ati putea spune cu gandul la cuvintele lui Pavel din Filipeni 1 sugerand nevoia unei oarecare detasari si a unei indiferente, vezi Doamne!, binecuvantate. "Va rog", vi-as raspunde cu gandul la cuvintele aceluiasi Pavel, "nu adaugati un necaz lanturilor mele."

Eh, dar s-a facut tarziu. Poate ca n-ar strica sa ne despartim, ce ziceti?!

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura")

Sabina Dodan

"Toate lucrurile ne sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos" 1 Corint. 10:23

"Cultura" mea cea mai noua si incomparabila cu mii de biblioteci este BIBLIA. Gasesc in ea toate literaturile la un loc si toti scriitorii, toti muzicienii. Are proza si are poezie, are drama si are comedie, e plina de invataturi pe care nu le-am gasit in ani in nici o alta carte. Asa mai avem tendinta de-a ne face zei din carti si autori si sa ignoram ce ne-ar fi de fosos cu adevarat. "Autorul meu preferat..", "Cartea mea de capatai..", "ai auzit tu de un Voiculescu?" - ma duce el la cer?

Imi place mult sa citesc si sunt genul care noteaza totul si cate un an tot ma ghidam dupa un anumit citat care asa imi mai gadilase urechea, dar cu greu am ajuns sa recuperez tot ce-am pierdut in copilarie. Tin minte cata bataie mancam de la sora mea ca sa citesc colectia "aurita" de Dumas, imprumutata cu greu si cum ma prindea ca eu citeam Povesti Nemuritoare... vai, vai ce carti in cap mai luam! Si-acum recuperez citind Jules Verne, dar diferenta dintr! e noi s-a vazut pana in liceu. Abia atunci din cauza presiunii comentariilor, bune mai erau, a inceput sa-mi placa sa citesc. Plangeam citind Ionel Teodoreanu si visam la Eminescu, aveam ganduri sinucigase citind Cioran si ma distram teribil cu Georgeta Mircea Cancicov - "Amurg", cititi va rog cartea aceasta!

Mai tarziu am scris si poezii, inainte de asta iubeam rock-ul, acum ascult Maria Tanase. Fiecare varsta isi are izvoarele culturii extrase tocmai din ceea ce era actual si la moda atunci, ca nu toate ne-au facut bine, e altceva, de invatat tot am invatat si mai avem inca tare multe.

Acum eu cred ca in cea mai mare parte cultura inseamna educatie, se leaga, incepe si se formeaza in anii obligatorii de scoala. Fara educatie nu ne putem insusi o anumita cultura, nu ne putem forma, devenim "aculturali", adica imprumutam anumite conduite si valori de la ceilalti, ne "contaminam cultural" de la cei din grupul nostru si lucrul acesta este foarte frecvent in ! lumea protestanta unde anumite grupuri folosesc acelasi limbaj, dau aceleasi exemple sau citeaza aceiasi autori. Un alt fenomen frecvent in lumea protestanta este cel de "enculturatie" prin care copiii incorporeaza de la descendenti elementele specifice integrari lor in viata culturala, fenomen spontan si aproape incostient, ei imita modelul parental, si-as mai adauga eu aici imitarea modelului pastorului care conduce o biserica.

Nu pot sa uit o ora de Tineret la care Edi vorbea despre 10 carti fundamentale pe care orice om ar trebui sa le citeasca in general, crestinii in particular, si cum in spate eram stupefiata de un tanar care afirma ca el citeste doar ce-i spune pastorul sa citeasca. M-am gandit atunci ca n-as putea sa fiu ca el si ce lipsa de personalitate ar trebui sa am ca sa ma supun unei astfel de reguli cand stiam ca poate acasa ma astepta Marquez sau Hesse - "oare sa am voie?"

Va las cu un citat din Paulo Coelho, un prozator brazilian foarte ! la moda acum: "Omul se naste pentru a-si trada destinul. Dumnezeu ne picura in suflete doar visuri imposibile." Nu-i asa ca-i gadilitor urechilor? Dar sa nu uitam ca nu toate ne sunt de folos...

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura")

Eduard Orasanu

Pocaitul de mine

Nici acum nu port ceas, nu sunt sigur daca e pacat sau nu. Nici cu cravata nu ma impac prea bine, daca o port voi mai ajunge in cer? Eram destul de cenusiu, dar am hotarat sa ascult Beatles, si nu peste multa vreme am aflat ca ei sunt parte cu Satana. Peste ani mi s-a propus Vali Pentea, dar nu stiu de ce am ramas cu Paul Mc Cartney.

Nici acum nu stiu sa cant la chitara, nu sunt sigur daca e pacat sau nu. Nici cu mandolina nu ma descurc prea bine, daca fratele din prima banca se impiedica de mine?

Am purtat o vreme basca, purtam Biblia sub brat si veneam in Adunare la ora 9:00. Stiam versetul de aur, ma ridicam la studiile Biblice si ramaneam la fiecare lunga si nesfarsita adunare generala. Votam deschis si anonim despre cazanul Bisericii...

Nici acum nu port o meserie, nu stiu sigur daca tamplar, sofer sau lacatus. Nici cu studiile superioare nu ma impac prea bine, daca port blugi si invat de zece voi mai putea predica in biserica? Cum voi mai putea privi comunitatea mea in ochii cand eu ma "desfat" cu Horia - Roman Patapievici sau Andrei Plesu? Peste ani mi s-au propus editurile crestine, dar nu stiu de ce am ramas cu Librariile HUMANITAS.

Daca noi nu avem, ei au, uite asa-mi spuneam, si mai trageam o "betie" cu ortodoxul de Dostoievski, cu ortodoxul de Steinhardt, cu scepticul de Liiceanu. Daca noi nu avem, ei au, uite asa-mi spuneam, si mai trageam un "bairam" cu Andries, cu Phoenix, cu Ada Milea. Apoi veneam pocait in biserica, nu imi gaseam basca si "matricola", poate de aceea eram privit urat...

Nici acum nu port instrumentele numite discernamant, discurs coerent, luciditate, nu sunt sigur daca ale avea e pacat sau nu. Nici cu bunul simt nu ma impac prea bine, daca, Doamne fereste, fiind prea gingas ma vor "debarca" din comitet? Nu e mai bine cenusiu, putin rotofel, putin plesuv, cu multi copii, si in general cu putine idei?

Da, sa invat engleza era bine! Pai americanii astia trebuie sa fie si ei pacaliti pe limba lor!

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura")

Concluzie

Dragii nostrii, daca credeti ca sunt inca multe ganduri neresostite, ca o scaldam, ca nu punem cutitul in rana si punctul pe i, va rugam s-o faceti. Iata, dupa cum veti vedea numarul trecut n-a ramas fara reactii, publicam mai jos, la "rubrica cititorului", textele primite pe adresa: iapostu@..

Rubrica cititorului

Ioan Ciobota

Nebunia lui Pavel?

Am crescut intr-o familie de pocaiti. Tata nu prea stia sa-mi spuna chestii "adanci" despre pocainta, dar stia ca la ora fixa trebuia sa fim cu totii la biserica. Eram frustrat pentru ca lunea la scoala colegii cometau "Laleaua neagra" si eu habar n-aveam ce-i aia. Sau "Linia maritima Onedin" - ce mult imi doream sa vad serialul asta, dar... hai la biserica. A fost bine, a fost rau? Intre timp "Laleaua neagra" s-a vestejit, "Linia maritima Onedin" s-a "scufundat", dar valorile care mi-au fost transmise la biserica, in timp ce desenam pe caietele de la orchestra sau ma harjoneam cu prietenii, se pare ca au incoltit.

Asa incat dupa razvratirea din adolescenta - cum ca tata ii in varsta si habar n-are, sau ca Biblia este o prostie, sau ca la biserica sunt numai inculti – dupa razvratirea asta aproape inerenta adolescentei, am revenit la VALORI.

Am crescut intr-o biserica moderata. In afara de acestea, am vazut biserici si biserici. Am avut si am si eu ideile mele preconcepute. Cand am vazut prima data o caseta a lui Chris, pe care era o piesa cu titlul "TAXI SPRE CER" mi s-a parut o aiureala atat de mare incat nici n-am catadicsit sa o ascult. Pana cand am auzit la cineva niste casete cu Chris si am fost impresionat de profunzimea versurilor. Mi-am dat seama ca am fost cam habotnic in judecata mea cand am auzit piesa "Mi-e dor Isus sa te-ntalnesc, mi-e dor de Tine..." scrisa de Chris. Niste versuri extrem de profunde...

Si "Imagine" este deosebita sau "Streets of Philadelphia", "Brothers in Arms" sau "Miss Sarajewo", dar cred ca fiecare simte ca exista un DUH in spatele muzicii. Iar duhul din spatele unui AC/DC, Iron Maiden, Ozzie Osborne, Deep Purple, Slayer, Antrax sau Metallica este complet diferit de DUHUL din spatele unei bucati clasice de genul "Daca esti purtat de valul furios".

MUZICA NU ESTE UN CEVA CE ASCULTI SI ITI INTRA PE O URECHE SI ITI IESE PE CEALALTA ! MUZICA ESTE CEVA SPRIRITUAL.

Acum ascult cu placere Born Again, Fratii Groza, Chris, Vali Pentea, Contrast, Ovidiu Liteanu, 321, Inchinare, Petra, Delirious, etc. Cred ca din toata muzica ascultata vreodata, versurile cele mai profunde mi s-au parut: "Ce dragoste de Dumnezeu... Sa moara-un REGE-n locul meu..."

Intelepciunea lumii? Aristotel, Origen, Meister Eckhardt, Steinhardt sau chiar "oamenii recenti" risca sa devina "0" fara EL. Unii au si devenit. (Cioran? Doamne apara...)

Esenta crestinismului este "de a lua o hotarare" (J.Stott). Hotararea de a-i permite lui Cristos sa locuiasca in mine, de a avea o relatie personala cu Dumnezeu Tatal si de a-l accepta pe Cristos ca prieten, mantuitor si stapan. Stapan? Dar in cultura europeana post-crestina, post-socialista, post-comunista, post...scriptum - adica in plus - chestia cu "STAPANUL" suna ca...dracu....sa ma scuze...ateii.

Concluzie. Pocaitii sunt acei oameni care au fost nascuti din nou (Ev. Ioan 3), care au o relatie personala cu Dumnezeu, prin singurul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni - omul Isus Cristos. Si care apoi transforma Etica, Muzica, Arta, Cultura, Stiinta, sufletele oamenilor. Prin puterea LUI. Nevoia de schimbare exista de cand lumea. De la Burebista, care distrugea culturile de vita de vie ca dragutii de daci sa nu devina d... dupa o "betoaca" zdravana, pana la Marx si Engels, care predicau omul nou in felul lor, ceva de tipul piticilor de pe creierele lor.

Pavel spune "lucrurile care pentru mine erau castiguri, le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Cristos. Pentru El am pierdut toate si LE SOCOTESC CA UN GUNOI, ca sa castig pe Cristos."

Mie nu mi se par retrograzi sau ingusti nici cei care-si spala picioarele unii altora, ca un gest suprem de umilinta, nici cele care poarta batic pe cap in toiul verii. Fiecare cauta sa placa "Celui ce l-a scris la oaste". (Cazul fariseilor nu intra indiscutia asta).

DOAR Evanghelia schimba omul intr-adevar. Pentru ca esenta Evangheliei este transformarea.

Cine L-a intalnit pe Cristos in mod personal, este imposibil sa nu se transforme RADICAL! Un pocait este un transformat radical, care transforma si societatea si cultura in mod radical. In bine, desigur, dupa etalonul lui Dumnezeu. Daca intalnesti pe cineva care nu este transformat RADICAL, dar care totusi isi spune "pocait" - este un mincinos si adevarul nu este in el. Un pocait este un IMBRACAT CU CRISTOS, vorba lui Pavel.

(recomandam a se vedea: “Ioan Ciobota – Galeriile banatene ale SSJ-ului”)

Hyde Park

Roxana Gacea - Cervantes
Alin Cristea - Un secol de cinema

Roxana Gacea

Cervantes (VIII)

Un fenomen controversat in istoria Spaniei, in mod special legat de istoria Bisericii (daca tot suntem la capitolul asta) este Inchizitia. In mod ciudat, datele precizeaza ca in Peninsula Iberica aceasta isi desfasoara activitatea ceva mai tarziu, adica incepand cu sfarsitul intunecatului Ev Mediu pana in secolul al XIX-lea (1478-1813). Dar, mai intai, sa concretizam notiunea de “Inchizitie”, care provine din latinescul “inquisitio” si se refera la un procedeu penal caracterizat prin formularea unei acuzatii din initiativa directa a autoritatilor, fara a mai avea nevoie de martori.

El Tribunal Del Santo Oficio se formeaza in Spania in secolul al XIII-lea, in urma unei dispozitii date de Papa Gregorio IX, ca organism ecleziastic, incredintat ordinului domonican la inceput, mai tarziu si celui franciscan. Totusi, el nu depindea direct de Biserica Catolica hispanica, ci era numai sub autoritatea Papei. Se vorbeste despre doua etape ale Inchizitiei spaniole: papala (medievala) si regala (moderna).

In prima perioada, Sfantul Oficiu s-a stabilit in Aragón (1232), luptand impotriva ereziei catare. Cauzalitatea celei de-a doua perioade se regaseste in structura etnica a societatii spaniole de la jumatatea secolului al XV-lea: hispanici, mauri si evrei. Evreii, in mod deosebit, reprezentau o problema, intrucat detineau monopolul comercial. Motivele religioase erau folosite doar ca pretext, pentru ca nici macar convertirea minoritatilor la catolicism nu a inlaturat presiunile exercitate asupra lor. Mai mult, Inchizitia, aflata intr-o stare de “inactivitate” dupa eliminarea catarilor, isi indreapta atentia asupra acelor “cristianos nuevos”. Astfel, din 1478, Sfantul Oficiu incepe sa actioneze si in Castilla. Numai ca acum nu Papa, ci Regii Catolici au autoritate asupra sa. Ia nastere Inchizitia Regala Castillana, care devine in scurt timp o putere politica in Spania, un instrument al Monarhiei. Printre cei mai cunoscuti inchizitori se numara, bineinteles, Tomás de Torquemada si Fernando de Valdés. Mai tarziu, actiunile Inchizitiei se vor indrepta si impotriva protestantilor.

(recomandam a se vedea: "Roxana Gacea - Galeriile 'spaniole' ale SSJ-ului")

Alin Cristea

Un secol de cinema

Rusii si americanii

Serghei Eisenstein (1898-1948)

"Un Leonardo da Vinci al celei de a saptea arte", " parintele filmului politic", "autorul unui cinematograf ce imbina poemul cu discursul politic, realismul naturalist cu expresionismul baroc, esentializarea didacticista cu meditatia filosofica asupra conditiei umane" (Dictionar de cinema, 1997), Eisenstein realizeaza doar 6 filme in peste 25 ani de activitate, insa a oferit operei cinematografice calitatea de arta sintetica.

Crucisatorul Potemkin (1925)

"Reconstituirea revoltei de pe crucisatorul 'Potemkin', in rada portului Odessa, este rezultatul final al unui proiect cinematografic foarte vast al lui Eisenstein, prin care urma sa celebreze a 20-a aniversare a Revolutiei din 1905. 'Potemkin nu e un episod oarecare al Revolutiei, ci unul care reflecta maretia intregului' (S. Eisenstein). […] Conceput ca un film epic, in care maretia subiectuluii contrasteaza cu simplitatea conflictului, Potemkin este aplicarea principiilor teoretizate ulterior de Eisenstein, care prin a face cinema intelege 'a realiza o serie de imagini compuse in asa fel, incit sa provoace o miscare afectiva si sa suscite la o serie de idei. Miscarea merge de la imagine la sentiment si de la sentiment la teza'. Rigoarea compozitiei, forta de sugestie a detaliului semnificativ (folosit uneori ca sinecdota), maiestria montajului care sta la baza unor momente antologice (secventa scarilor, metafora leilor) fac din Crucisatorul Potemkin una dintre capodoperele artei filmului." (Cinema… un secol si ceva, 2002)
"La 1 august 1926, revista bucuresteana 'Cinema' vorbea despre succesul mondial al lui Potemkin, iar la 15 octombrie, la Hollywood, un tanar referent, David O. Selznick (producatorul de mai tarziu al lui Pe aripile vintului), raporta superiorilor sai de la MGM ca 'e indiscutabil unul dintre cele mai mari filme facute vreodata'. Fenomenul dovedeste ca nu trebuia sa fii neaparat comunist sau anarhist, ca sa admiri filmul lui Eisenstein, era suficient simtul perfectiunii artistice." (Dictionar universal de filme, 2002)

"Crucisatorul Potemkin" este singurul film prezent in toate cele sase editii ale celebrului Top Ten al revistei britanice Sight and Sound, realizat din 10 in 10 ani -prima in 1952, ultima in 2002, la care participa 100 de critici din Marea Britanie si din alte tari. E o dovada semnificativa si categorica a marelui cinema mut, care constituie o zestre artistica de prim rang a umanitatii.

Charles Chaplin (1889-1977)

Primul cineast total, "singurul geniu pe care l-a dat cinematografia" - in opinia lui G.B. Shaw, nemuritor prin Charlot - "Printul Tacerii", care "a luat o panza ieftina si cu gesturi nervoase a poftit secolul XX inauntru" (Marin Sorescu), "acest Moliere al cinematografului e o rezultanta a timpurilor noastre" (Camil Petrescu). "Comediile lui Chaplin, impotrivindu-se degradarii subiectului in obiect, au contribuit la progresul umanitatii mai mult decat multe tratate pretentioase de etica si pedagogie." (Henri Wald) Statisticienii spun ca fiecare film din cele 80 ale lui Chaplin a fost vizionat, in medie, de trei sute de milioane de spectatori. A primit Oscarul special la prima editie din 1929 "pentru geniul si multilateralitatea sa (scenarist, actor, regizor si producator)" concretizate in Circul (1928) si Oscarul onorific in 1971 "pentru inestimabila contributie la transformarea cinematografului in arta acestui secol". In 1975 a fost innobilat de regina Marii Britanii.

Goana dupa aur (1925)

" Una din operele cele mai complete ale lui Chaplin, cea in care se exprima cel mai bine grandoarea tragica a lui Charlot, dar si una dintre cele mai putin accesibile si mai dificile din pricina finetii psihologice [ …] …opera in care impresia de grandoare e comparabila cu cea pe care o lasa o tragedie clasica. " (Pierre Leprohon)
"Prin aventurile cautatorului de aur solitar de la sfirsitul veacului trecut, Chaplin aduce ironic in discutie motive si mituri tipic americane: implantarea civilizatiei in salbaticie, posibilitatea imbogatirii rapide, obsesia banului si a succesului. Amestecul de tragic, burlesc si lirism caracterizeaza numeroase secvente antologice: halucinatiile celor doi infometati, izolati in desertul de zapada, cabana suspendata pe marginea prapastiei, mincatul bocancului, baletul painisoarelor. Filmul s-a impus ca unul dintre cele mai mari succese financiare ale epocii si ca un triumf al artei chapliniene." (Cinema… un secol si ceva, 2002)

(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Roxana Gacea
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 750 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?

2007-11-08T17:04:00.000+01:00

(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Ce sunt pocaitii?

Introducere

Despre "ce sunt pocaitii?" se poate afla din marturisirile de credinta, din manualele de dogmatica si din cele de istorie ale crestinismului. Se mai poate afla din viziunile si talmacirile asupra Scripturii ce se nasc in bisericile reprezentative, loc unde impresioneza ori liderul, ori numarul credinciosilor, ori arhitectura bisericii sau adunarii, ori corul. Se poate afla in fundatiile, asociatiile si gradinitele crestine. Dar se mai poate afla si de la persoana la persoana, in bisericile cele mai mici.

Despre "ce sunt pocaitii?" se pot afla lucruri minunate si luminoase, dar se pot auzi si mizerii, asa cum se poate gasi si gunoiul. Se poate afla despre iubire si sacrificiu, asa cum se poate afla despre egoism si prostie. Se poate afla despre modele credibile, dar si despre impostori cu epoleti sau cu frustrari (sau cu diploma). Se poate auzi despre mantuire si efort, dar se poate gasi si trandaveala si curvie. Se poate auzi despre tot.

Noi nu putem decat sa fim sinceri, nu cuprinzandu-le pe toate, nu numindu-le pe toate, nu acuzand, nu dispretuind slabiciunea, nu salvand falsitatea si nu ocolind adevarul.

Texte scrise de: Daniel Bud, Adrian Plamada, Catalin Lata, Sabina Dodan, Ionatan Pirosca si Cristina Olariu

Daniel Bud

Pocaitii romani – o incercare de identificare

Cine sunt pocaitii? O intrebare simpla la prima vedere. Aproape orice definitie va fi socotita de unii, partizana. Un crez general suficient de larg ca sa fie acceptat de cei mai multi si suficient de specific ca sa diferentieze protestantismul de catolicism sau ortodoxism, ar putea fi sumarizat prin trei devize folosite in perioada Reformei: sola fide, sola gratia, si sola scriptura. Intelegerea doctrinei despre credinta, har si Scriptura este una din cheile care pot defini un pocait roman.

Se afirma ca Reforma protestanta a inceput in oraselului Wittenberg din Germania in ziua de 31 octombrie 1517, prin raspindirea celor 95 de teze ale calugarului augustinian Martin Luther. Trebuie amintit faptul ca protestantii Reformei nu au dorit sa creeze o ruptura in sinul Bisericii Catolice, ci au dorit sa o reformeze. Majoritatea continutului doctrinar al reformatorilor nu era original. Ideile lor au fost cladite pe traditia teologica patristica si medievala.

Protestul reformatorilor a fost indreptat in special impotriva directiei de atunci a teologiei Bisericii Catolice. Aceasta, printre altele, promova un fel de “neprihanire dobindita si prin fapte.” Protestul lor elimina orice merit in mintuire si o fixeaza in harul divin si a darului oferit de Dumnezeu, credinta. Ei au cimentat doctrina protestanta a mintuirii prin har si prin credinta in solul Scripturii, ca autoritate suprema.

Protestantii au tradus Scriptura in limbile nationale. Erau constienti ca citirea Scripturii trebuie sa devina o practica religioasa intilnita in casele credinciosilor. Din pacate, inca si astazi istoricilor romani le este greu sa recunoasca influenta protestanta in traducerea Noului Testament in limba romana. William Tyndale, cel care a tiparit Noul Testament in limba engleza in 1525, a sfirsit prin a fi strangulat si ars pe rug de catre Biserica Catolica in 1536. In acelasi an tinarul de nici treizeci de ani, John Calvin, tiparea prima versiune a “Institutelor Religiei Crestine,” lucrare capitala reprezentativa pentru gindirea reformata.

La scurt timp Reforma a patruns in Transilvania pe doua linii etnice, adica intre saxonii si maghiarii catolici. Prin cartile aduse in Transilvania de catre negustorii veniti de la tirgul de carte de la Frankfurt, in 1520, Saxonii au fost expusi ideilor lui Luther. Prin urmare, saxonii catolici din Transilvania au devenit luterani. Maghiarii ajung sub influenta ideilor calvine, si astfel au devenit reformati.

Romanii ordodoxi din Transilvania au reprezentat tinta eforturilor misionare luterane si reformate cel putin 150 de ani, pina spre sfirsitul secolului al XVII-lea, timp in care pentru prima data a fost tradus Noul Testament in limba romana, iar preotii romani au fost sprijiniti in organizarea Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania. Dupa toti acesti ani de eforturi misionare, nu a ramas, si cred ca de fapt nici nu a fost infiintata, nici macar o biserica reformata sau luterana romanesca. Romanii convertiti la protestantism s-au integrat din punct de vedere cultural, lingvistic si social printre maghiari sau saxoni.

In anul 1856, daca bine imi amintesc, a fost infiintata prima biserica baptista de limba germana din Bucuresti. La scurt timp doctrinele baptiste s-au raspindit in Transilvania si intre romani, iar la sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX au fost infiintate si solidificate cultele protestante romanesti. De data aceasta, contextul in care a luat fiinta protestantismul romanesc a fost definit de Biserica Ordoxa Romana, biserica fortificata in Transilvania de catre protestantii Reformei.

In perioada Reformei ideile protestante au fost raspindite atit cu ajutorul “cartilor de invataturi”, adica a catechismelor, cit si cu ajutorul “marturisirilor de credinta.” Aceste carti si marturisiri nu au fost folosite de catre protestantismul romanesc tirziu.

Protestantismul romanesc din prima parte a secolului XX a fost puternic influentat de ideile liberalismului german. Noua generatie de protestanti contemporani sunt, deocamdata, sub influenta nord-americana a fundametalismului si a evanghelicalismului. Astazi, la fel ca peste tot pe mapamond, bisericile penticostale au o crestere dubla fata de celelalte culte protestante.

...

Adrian Plamada

Un om

Dragul meu prieten,

M-ai intrebat ce este un pocait. Ei bine, cred ca este greu de enuntat o fraza care sa defineasca intr-un mod exaustiv acest termen. Dar cred ca pot sa-ti spun ce nu este un pocait.

In primul rand, un pocait nu este un SUPRA OM. El nu este un om desavarsit, care a atins perfectiunea si care nu mai are nimic de invatat. Din contra, pocaitul este un om invatabil, un om intr-un proces de desavarsire. El este angajat in drumul dinspre coruptibilitatea umana spre desavarsirea divina. Nu este drumul cel mai usor de parcurs, ci este cel mai anevoios. Nu exista o stare de perfectiune pe acest pamant, ci perfectiunea va fi experimentata doar in veacul ce va sa vina. Daca te astepti de la un pocait sa fie desavarsit, te inseli. Poti insa sa te astepti sa-l vezi angajat pe drumul desavarsirii.

In al doilea rand, un pocait nu este un SUPER OM. Nu este un om care experimenteaza doar realizari pe toate planurile vietii, ci poti intalni pocaiti care au esuat la un examen, care nu au un serviciu bine platit, care isi petrec o gramada de timp pe paturile unui spital sau care nu au un acoperis sub care sa se odihneasca. Cu toate acestea, pocaitul poate experimenta bucurie si satisfactie in orice situatie se afla. Realizarea lui cea mare este insusi faptul ca este pocait, ca este un om care a realizat cel mai nobil lucru care poate fi realizat: este mantuit.

In al treilea rand, un pocait nu este un SUB OM, o persoana neajutorata care avea nevoie de o religie pentru a se descurca in viata. Nu este un om care si-a pierdut mintile si a devenit membru al unei caste inferioare a oamenilor limitati, care nu mai cunosc gustul bucuriei si al fericirii si care se comporta de parca ar fi tot timpul frustrati. El nu si-a pierdut demnitatea umana, ci o experimenteaza in modul in care Dumnezeu a proiectat-o. Nu este un om cu care sa-ti fie rusine sa te insotesti, ci prezenta lui te provoaca. El se bucura de o viata noua, de o noua perspectiva asupra valorilor umane si de un viitor nou.

De aceea, draga prietene, vreau sa te asigur ca un pocait este un OM. Nu te astepta sa vezi mai mult decat atat, dar asteapta-te sa fii provocat sa fii si tu OM.

...

Catalin Lata

Ce (nu) sunt pocaitii - (studiu auto-critic)

(Toata actiunea se petrece intr-un gand)

"Cum adica: "ce sunt pocaitii?"?! Uneori?! Sau intotdeauna?!"

Fantoma lui Mircea Vulcanescu:
"In tot de-a una"...
"Ce?!..."
"..."
"Sunt?!..."
"..."
"Pocaitii?!..." (fragmentul preluat dintr-o convorbire telefonica)

(...)

(Punctele de mai sus apar pentru ca s-a descarcat, ca un fulger, trazni-l-ar... (Doamne, iarta-ma!) ...celularul.)

(Uf! E bine ca am dus pana la capat propozitia, desi unele propozitii spun totul doar cand sunt citite pe jumatate.)

Partea urmatoare (continuare):

Auzi Edi, pentru ca veni vorba de "pocaiti", mi se face dor de zoologia nevertebratelor nevesti-mii. Stii, desigur: euglenele, fluturii, racii, molustele, viermii, meduzele, tantarii... animale foarte dragute de altfel (uneori cu mult mai dragute!) care, asa, lipsite de coloana vertebrala cum sunt, teribil ce se bucura de fiecare zi. (De unde o stiu?! Hai, nu fi ridicol!)

Pe urma... tot pentru ca veni vorba de "pocaiti" sa luam geografia scumpei noastre tari, de pilda: cat relief, ce de forme! Te inalti, te adancesti, tatonezi hotarele pregatit pentru inconjurul lumii , si, intr-un final, iesi in afara, in imponderabilul unei alte guri de rai si... Apropo, e adevarat ca sufletele pe la voi, prin Moldova, umbla asa, hai-hui, de se vad cu ochiul liber, nu alta, ca in palma?! Ca pe aici, pe la...

(...)

(Na ca mi s-a taiat curentul. Din senin. Ca o ploaie. Ca o maioneza. Poate e un accident, poate un drept al omului... (Ia te uite! Talpa iadului…) Cum "intunericul nu va stapani de-a pururi", sper sa (nu) fi cotrobait prin locuri din acelea pe unde "mana omului nu a pus inca piciorul" si asta numai pentru ca veni vorba de "pocaiti". Crezi ca am calcat pe spatiile verzi? Poate chiar pe “un picior de plai”, ce zici?! Diseara imi tratez bataturile ca, stii, si eu strig la mine cateodata cu:- “Opac-ule!”)

Sa (ne) revenim:

"Pocaitii", prin urmare, sunt oameni de mirare care pe masura ce isi desavarsesc mantuirea ar trebui sa nu piarda din vedere Frumusetea care i-a vrajit! Au inceput printr-un fenomen supranatural in miezul caruia li s-au desteptat spiritele?! Foarte bine! Sa continue insa prinzandu-se tot mai strans in legaturile iubirii. Pentru ca s-au aruncat in valtoarea vietii.

Si totusi... uneori, “pocaitii” nu sunt "in-tot-de-a-una", nu-i asa?!

...

Sabina Dodan

"A fi pocait este cel mai normal lucru"

Traiesc fraza aceasta de ceva vreme, aveam nevoie de ea, n-am constientizat-o insa pana n-am auzit-o sambata la un recital Liviu Bocaniala. Cand abia te intorci la Domnul ti se pare ca esti ciudat, fatalist, nebun, te-ntrebi daca n-ai gresit, daca n-ai luat-o razna, cel rau vine si te-ntreaba "esti sigur?" Eu stau la panda si-o sa ai de furca cu mine... Sa fii pocait e cel mai normal lucru si as adauga eu si cel mai greu.

Si ce este un pocait? Un copil al Lui? Un dor aprins dupa Cuvantul Lui? Un foc care nu se stinge niciodata? O faptura minunata? Un om nou? Fosnetul paginilor Scripturii? Sangele varsat? Sudoarea fruntii Lui? Vesmantul ingeresc? Stelele ceresti? Un prigonit? Un vesnic izvor? Sa fie un pocait un om care se intoarce zilnic cu pocainta la Hristos? Sa fie mai mult de-atat, sa fie mai putin?

Spuneam ca pocainta e cel mai natural si normal lucru care ti se poate intampla, spuneam ca pocainta e cea mai grea cale de urmat. Nimeni nu contesta faptul ca viata unui pocait e plina de suisuri si coborasuri, plina de izbande si compromisuri, poate ca si acestea definesc pocainta, doar ca tot acest drum de piatra si gropi duce la cruce. Ea sta acolo in picioare, pe ea sta rastignit Isus care-a murit pentru noi - atata timp cat toate acestea duc la El, pocainta-i adevarata. Daca insa uitam de cruce si mergem pe un drum betonat de noi, lin si fara gropi iar la final pe cruce nu-i Isus, n-am fost pocaiti niciodata.

...

Ionatan Pirosca

Peisaj cu sperietoare de ciori

Biserica este in lume. Pocaitii sunt in lume. Raul si binele sunt amestecate. Graul cu neghina cresc impreuna. E vina graului? E vina Semanatorului?

Cioara urii si-a lasat samintele peste tot. Ce sa facem, daca si astea rasar si se ingrasa sub aceleasi ploi ca si graul? De ce sa calcam in picioare si sa distrugem lanul, numai fiindca nu vedem exact acum care-i grau si care-i neghina?

Ce unii numesc "politica eclesiala" poate fi dragoste de frati. "Fund raising" - unduirea sub bataia vantului. Sponsorul din America - sperietoare de ciori.

Da, nu toate lucrurile sunt frumoase. O sperietoare de ciori nu e frumoasa. Dar e utila. Ce treaba are graul, decat sa rodeasca? Ca si neghina, de altfel. "Dupa faptele lor ii veti cunoaste."

Nu m-am simtit niciodata tolerat in biserica mea, chiar daca pot fi caracterizat ca "ciudat", dimpotriva, ma simt dorit si fericit sa fiu acolo, fiindca nu ma duc acolo ca sa vad oameni. Daca m-as duce sa vad oameni, barna din ochiul meu ar creste pana m-ar acoperi. Iar eu as crede ca sunt paiele din ochii fratilor mei. Acolo ne gasim cel maai bine, eu si cu Domnul meu. Si cand ma gasesc cu El, sorb ploaia dragostei si ma satur. Sunt in lan si sunt in siguranta. Siguratatea de fir rebel, amenintarea frangerii sub un vant mai puternic, m-au obosit.

Dumnezeu mi-a dat raspunderea firului de grau: sa incoltesc, sa cresc, uneori cu neghina alaturi, sa ma sprijin de celelalte fire cand bate vantul (ce daca sunt si de neghina, important e sa raman in picioare!) si sa fac rod. Si neghina face rod. Pana la seceris.

...

Cristina Olariu

Mesajul ghiocelului

Cine s-ar fi asteptat ca micutul si plapandul mugur de floare sa razbeasca prin greul zapezii... Daca ghiocelul ar fi inflorit in miezul verii, l-ar mai fi observat careva?

Mesajul ghiocelului este simplu si clar. Ma indentific, eu pocaitul de azi cu mesajul sau.

Nu are nimic din robustetea trandafirului, din impozanta crinului si totusi are indrazneala de a inflori iarna, in mijlocul zapezii. Fara sa fie arogant, fara sa aiba stralucire si culoare, discret si fragil, tremurand in vant, sfidand parerile celorlati despre vulnerabilitatea lui, traieste ca sa comunice un adevar simplu: primavara va veni! Oricat de mult ar ninge, oricat ar bate vantul de tare, in iarna singuratatii si tristetii acestei lumi, nu se poate ca primavara sa nu vina!

Te mai poti gandi la lipsa de creativitate a ghioceilor? La platitudinea albului lor, ii mai poti acuza ca nu au macar un dram de imaginatie si personalitate? De ce nu contrasteaza mai puternic cu zapada, macar in felul acesta sa se faca remarcati?!

Mesajul ghiocelului... E mesajul pocaitilor de astazi. Frumusetea lor consta in mesajul pe care il aduc. Comoara mare din vasul de lut. Chiar daca sunt vulnerabli si fragili, exista in ei puterea care germineaza viata, care dicteaza inflorescentei sa se aprinda, in conditii absolut imposibile de inflorit. Sunt oamenii care vad soarele in spatele norilor si pulseaza viata, cand nu-i mai arde nimanui de trait si inflorit.

Imi ticaie inima mocnit in mine... pocaitul anului 2003, mai poti vorbi de frumusete, de sensibilitate, de ghiocei cand lumea din jurul tau e pragmatica, moare de foame, are nevoie de parghii pentru a supravietui?

Dar si ghioceii infloresc iarna... Chiar in fata mea, sfrijite si tremurande imi zambesc cateva fire. Le zambesc si eu. Sunt ca si voi, dragelor!

Catalin Lata - Fructe de padure

2007-11-08T16:11:00.000+01:00

(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Catalin Lata

"Pentru mine, Edi, esti pe undeva la limita dintre voia buna si 'melancolia' sau 'nostalgia' lui Sartre, adica de 'greata' lui. Cu alte cuvinte esti in echilibru nici prea prea, nici foarte foarte. Eu continui sa mananc un stres fara de orizont..." (Catalin Lata - 2004)

Catalin Lata incheie sirul colaboratorilor SSJ, in putinul timp impreuna, dar si "after SSJ", Catalin Lata, s-a dovedit un inimos si sincer prieten. In SSJ, Catalin Lata, a semnat cu pseudonimul "Fructe de padure".

Titlurile textelor de mai jos:

. Ce (nu) sunt pocaitii - (studiu auto-critic)
. Poftim cultura!

Linkuri:

Aa - Harta blogului - Explicatii "pas cu pas" despre SSJ

...

Ce (nu) sunt pocaitii - (studiu auto-critic)

( debut - text publicat in SSJ nr. 152, numarul cu tema: "Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?")

(Toata actiunea se petrece intr-un gand)

"Cum adica: "ce sunt pocaitii?"?! Uneori?! Sau intotdeauna?!"

Fantoma lui Mircea Vulcanescu:
"In tot de-a una"...
"Ce?!..."
"..."
"Sunt?!..."
"..."
"Pocaitii?!..." (fragmentul preluat dintr-o convorbire telefonica)

(...)

(Punctele de mai sus apar pentru ca s-a descarcat, ca un fulger, trazni-l-ar... (Doamne, iarta-ma!) ...celularul.)

(Uf! E bine ca am dus pana la capat propozitia, desi unele propozitii spun totul doar cand sunt citite pe jumatate.)

Partea urmatoare (continuare):

Auzi Edi, pentru ca veni vorba de "pocaiti", mi se face dor de zoologia nevertebratelor nevesti-mii. Stii, desigur: euglenele, fluturii, racii, molustele, viermii, meduzele, tantarii... animale foarte dragute de altfel (uneori cu mult mai dragute!) care, asa, lipsite de coloana vertebrala cum sunt, teribil ce se bucura de fiecare zi. (De unde o stiu?! Hai, nu fi ridicol!)

Pe urma... tot pentru ca veni vorba de "pocaiti" sa luam geografia scumpei noastre tari, de pilda: cat relief, ce de forme! Te inalti, te adancesti, tatonezi hotarele pregatit pentru inconjurul lumii , si, intr-un final, iesi in afara, in imponderabilul unei alte guri de rai si... Apropo, e adevarat ca sufletele pe la voi, prin Moldova, umbla asa, hai-hui, de se vad cu ochiul liber, nu alta, ca in palma?! Ca pe aici, pe la...

(...)

(Na ca mi s-a taiat curentul. Din senin. Ca o ploaie. Ca o maioneza. Poate e un accident, poate un drept al omului... (Ia te uite! Talpa iadului…) Cum "intunericul nu va stapani de-a pururi", sper sa (nu) fi cotrobait prin locuri din acelea pe unde "mana omului nu a pus inca piciorul" si asta numai pentru ca veni vorba de "pocaiti". Crezi ca am calcat pe spatiile verzi? Poate chiar pe “un picior de plai”, ce zici?! Diseara imi tratez bataturile ca, stii, si eu strig la mine cateodata cu:- “Opac-ule!”)

Sa (ne) revenim:

"Pocaitii", prin urmare, sunt oameni de mirare care pe masura ce isi desavarsesc mantuirea ar trebui sa nu piarda din vedere Frumusetea care i-a vrajit! Au inceput printr-un fenomen supranatural in miezul caruia li s-au desteptat spiritele?! Foarte bine! Sa continue insa prinzandu-se tot mai strans in legaturile iubirii. Pentru ca s-au aruncat in valtoarea vietii.

Si totusi... uneori, “pocaitii” nu sunt "in-tot-de-a-una", nu-i asa?!

...

Poftim cultura!

(text publicat in SSJ nr. 153, numarul cu tema: "Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura")

Intr-alte vremuri, nu intr-ale noastre, Biserica era un generator de civilizatie, era un cuib in care se nasteau esente luminoase de adevar. "Un adevar, adica un spor de cunoastere." (Andrei Plesu, "Minima moralia", pag. 79) Intr-alte vremuri, nu intr-ale noastre, Biserica, prin lucrarile ei duhovnicesti, insufletea spatiul intregii materii, facand sa palpite de viata pana si muribunzii. Intr-alte vremuri, nu intr-ale noastre, in afara Adunarii fiilor lui Dumnezeu nu ti se putea intampla decat o "dasartaciune a dasartaciunilor" deplina, o imprastiere, cum ar veni, de fiu risipitor.

De exemplu:
Intr-o adunare generala, un membru ordinar indrazneste: "De la cap se impute pestele."
Fata bisericeasca (incoltita probabil) contreaza:
"Frateee..."
("E"-ul din coada tine de artificialitatea dialogului, ca "E"-urile din majoritatea conservelor ceea ce nu inseamna ca "mai marii nostri" "nu vor vedea putrezirea". Vocea ii e taraganata de parca ar fi o nota incoronata desi ma tem ca "regele e gol")
"...frateee, va rog sa vorbim mai cu respect: capul Bisericii e Cristos."

Poftim cultura! Nu vi se pare ca ar fi trebuit sa isi asume injuria si sa Il crute pe Cristos de rusinea unor vorbe care, in definitiv, nici macar nu Ii fusesera adresate?!

Eu zic ca unui om nu-i sta bine sa fie rata. Nici capra. Cu atat mai putin magar. (Scuzati-mi ragetul!) Catar doar daca e adevarat ca acestia nu mai au putere de reproducere. Cel mult miel si acela pe cat posibil fara cusur pentru a se incerca, cu el, o jertfa de bun miros printr-o ardere de tot.

"Frateee... vad ca impartasim viziuni diferite.
Dumnezeu nu ne forteaza sa mergem impreuna. Uite: Pavel si Barnaba, daca nu s-au putut pune de acord au lucrat pe taramul Evangheliei, fiecare in ogorul lui."

Poftim cultura! Ei bine, la un asa argument pe mine unul parca m-ar musca un caine turbat. In locul vorbelor de duh mi se servesc gogosi. Pai, se poate!? Ce e cu logica asta avramesca?! De cand e "biblic" sa nu se inteleaga slujitorii lui Dumnezeu intre ei si mai ales sa se desparta unii de altii?! Ce, nu ne mai incape locul?! (Genesa 13:6)

Misionarii au ajuns sa se imparta in grupuri de cate doi, dar, haideti s-o recunoastem, nu la porunca dulce a Mantuitorului, ci datorita "ranchiunilor care ii macina pe dinauntru" caci important le e nu "sa fie una" ci "sa se duca in toata lumea".
Sa se mai duca?!
"Ce ne pasa?!" mi-ati putea spune cu gandul la cuvintele lui Pavel din Filipeni 1 sugerand nevoia unei oarecare detasari si a unei indiferente, vezi Doamne!, binecuvantate. "Va rog", vi-as raspunde cu gandul la cuvintele aceluiasi Pavel, "nu adaugati un necaz lanturilor mele."

Eh, dar s-a facut tarziu. Poate ca n-ar strica sa ne despartim, ce ziceti?!

The Salt Street Journal nr. 152

2007-11-06T20:42:00.001+01:00

Nr. 152 / 13 februarie 2003, Iasi - Romania

Ce sunt pocaitii?

Introducere

Despre "ce sunt pocaitii?" se poate afla din marturisirile de credinta, din manualele de dogmatica si din cele de istorie ale crestinismului. Se mai poate afla din viziunile si talmacirile asupra Scripturii ce se nasc in bisericile reprezentative, loc unde impresioneza ori liderul, ori numarul credinciosilor, ori arhitectura bisericii sau adunarii, ori corul. Se poate afla in fundatiile, asociatiile si gradinitele crestine. Dar se mai poate afla si de la persoana la persoana, in bisericile cele mai mici.

Despre "ce sunt pocaitii?" se pot afla lucruri minunate si luminoase, dar se pot auzi si mizerii, asa cum se poate gasi si gunoiul. Se poate afla despre iubire si sacrificiu, asa cum se poate afla despre egoism si prostie. Se poate afla despre modele credibile, dar si despre impostori cu epoleti sau cu frustrari (sau cu diploma). Se poate auzi despre mantuire si efort, dar se poate gasi si trandaveala si curvie. Se poate auzi despre tot.

Noi nu putem decat sa fim sinceri, nu cuprinzandu-le pe toate, nu numindu-le pe toate, nu acuzand, nu dispretuind slabiciunea, nu salvand falsitatea si nu ocolind adevarul.

Texte scrise de: Daniel Bud, Adrian Plamada, Catalin Lata, Sabina Dodan, Ionatan Pirosca si Cristina Olariu

(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Daniel Bud

Pocaitii romani – o incercare de identificare

Cine sunt pocaitii? O intrebare simpla la prima vedere. Aproape orice definitie va fi socotita de unii, partizana. Un crez general suficient de larg ca sa fie acceptat de cei mai multi si suficient de specific ca sa diferentieze protestantismul de catolicism sau ortodoxism, ar putea fi sumarizat prin trei devize folosite in perioada Reformei: sola fide, sola gratia, si sola scriptura. Intelegerea doctrinei despre credinta, har si Scriptura este una din cheile care pot defini un pocait roman.

Se afirma ca Reforma protestanta a inceput in oraselului Wittenberg din Germania in ziua de 31 octombrie 1517, prin raspindirea celor 95 de teze ale calugarului augustinian Martin Luther. Trebuie amintit faptul ca protestantii Reformei nu au dorit sa creeze o ruptura in sinul Bisericii Catolice, ci au dorit sa o reformeze. Majoritatea continutului doctrinar al reformatorilor nu era original. Ideile lor au fost cladite pe traditia teologica patristica si medievala.

Protestul reformatorilor a fost indreptat in special impotriva directiei de atunci a teologiei Bisericii Catolice. Aceasta, printre altele, promova un fel de “neprihanire dobindita si prin fapte.” Protestul lor elimina orice merit in mintuire si o fixeaza in harul divin si a darului oferit de Dumnezeu, credinta. Ei au cimentat doctrina protestanta a mintuirii prin har si prin credinta in solul Scripturii, ca autoritate suprema.

Protestantii au tradus Scriptura in limbile nationale. Erau constienti ca citirea Scripturii trebuie sa devina o practica religioasa intilnita in casele credinciosilor. Din pacate, inca si astazi istoricilor romani le este greu sa recunoasca influenta protestanta in traducerea Noului Testament in limba romana. William Tyndale, cel care a tiparit Noul Testament in limba engleza in 1525, a sfirsit prin a fi strangulat si ars pe rug de catre Biserica Catolica in 1536. In acelasi an tinarul de nici treizeci de ani, John Calvin, tiparea prima versiune a “Institutelor Religiei Crestine,” lucrare capitala reprezentativa pentru gindirea reformata.

La scurt timp Reforma a patruns in Transilvania pe doua linii etnice, adica intre saxonii si maghiarii catolici. Prin cartile aduse in Transilvania de catre negustorii veniti de la tirgul de carte de la Frankfurt, in 1520, Saxonii au fost expusi ideilor lui Luther. Prin urmare, saxonii catolici din Transilvania au devenit luterani. Maghiarii ajung sub influenta ideilor calvine, si astfel au devenit reformati.

Romanii ordodoxi din Transilvania au reprezentat tinta eforturilor misionare luterane si reformate cel putin 150 de ani, pina spre sfirsitul secolului al XVII-lea, timp in care pentru prima data a fost tradus Noul Testament in limba romana, iar preotii romani au fost sprijiniti in organizarea Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania. Dupa toti acesti ani de eforturi misionare, nu a ramas, si cred ca de fapt nici nu a fost infiintata, nici macar o biserica reformata sau luterana romanesca. Romanii convertiti la protestantism s-au integrat din punct de vedere cultural, lingvistic si social printre maghiari sau saxoni.

In anul 1856, daca bine imi amintesc, a fost infiintata prima biserica baptista de limba germana din Bucuresti. La scurt timp doctrinele baptiste s-au raspindit in Transilvania si intre romani, iar la sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX au fost infiintate si solidificate cultele protestante romanesti. De data aceasta, contextul in care a luat fiinta protestantismul romanesc a fost definit de Biserica Ordoxa Romana, biserica fortificata in Transilvania de catre protestantii Reformei.

In perioada Reformei ideile protestante au fost raspindite atit cu ajutorul “cartilor de invataturi”, adica a catechismelor, cit si cu ajutorul “marturisirilor de credinta.” Aceste carti si marturisiri nu au fost folosite de catre protestantismul romanesc tirziu.

Protestantismul romanesc din prima parte a secolului XX a fost puternic influentat de ideile liberalismului german. Noua generatie de protestanti contemporani sunt, deocamdata, sub influenta nord-americana a fundametalismului si a evanghelicalismului. Astazi, la fel ca peste tot pe mapamond, bisericile penticostale au o crestere dubla fata de celelalte culte protestante.

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?")

Adrian Plamada

Un om

Dragul meu prieten,

M-ai intrebat ce este un pocait. Ei bine, cred ca este greu de enuntat o fraza care sa defineasca intr-un mod exaustiv acest termen. Dar cred ca pot sa-ti spun ce nu este un pocait.

In primul rand, un pocait nu este un SUPRA OM. El nu este un om desavarsit, care a atins perfectiunea si care nu mai are nimic de invatat. Din contra, pocaitul este un om invatabil, un om intr-un proces de desavarsire. El este angajat in drumul dinspre coruptibilitatea umana spre desavarsirea divina. Nu este drumul cel mai usor de parcurs, ci este cel mai anevoios. Nu exista o stare de perfectiune pe acest pamant, ci perfectiunea va fi experimentata doar in veacul ce va sa vina. Daca te astepti de la un pocait sa fie desavarsit, te inseli. Poti insa sa te astepti sa-l vezi angajat pe drumul desavarsirii.

In al doilea rand, un pocait nu este un SUPER OM. Nu este un om care experimenteaza doar realizari pe toate planurile vietii, ci poti intalni pocaiti care au esuat la un examen, care nu au un serviciu bine platit, care isi petrec o gramada de timp pe paturile unui spital sau care nu au un acoperis sub care sa se odihneasca. Cu toate acestea, pocaitul poate experimenta bucurie si satisfactie in orice situatie se afla. Realizarea lui cea mare este insusi faptul ca este pocait, ca este un om care a realizat cel mai nobil lucru care poate fi realizat: este mantuit.

In al treilea rand, un pocait nu este un SUB OM, o persoana neajutorata care avea nevoie de o religie pentru a se descurca in viata. Nu este un om care si-a pierdut mintile si a devenit membru al unei caste inferioare a oamenilor limitati, care nu mai cunosc gustul bucuriei si al fericirii si care se comporta de parca ar fi tot timpul frustrati. El nu si-a pierdut demnitatea umana, ci o experimenteaza in modul in care Dumnezeu a proiectat-o. Nu este un om cu care sa-ti fie rusine sa te insotesti, ci prezenta lui te provoaca. El se bucura de o viata noua, de o noua perspectiva asupra valorilor umane si de un viitor nou.

De aceea, draga prietene, vreau sa te asigur ca un pocait este un OM. Nu te astepta sa vezi mai mult decat atat, dar asteapta-te sa fii provocat sa fii si tu OM.

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?")

Catalin Lata

Ce (nu) sunt pocaitii - (studiu auto-critic)

(Toata actiunea se petrece intr-un gand)

"Cum adica: "ce sunt pocaitii?"?! Uneori?! Sau intotdeauna?!"

Fantoma lui Mircea Vulcanescu:
"In tot de-a una"...
"Ce?!..."
"..."
"Sunt?!..."
"..."
"Pocaitii?!..." (fragmentul preluat dintr-o convorbire telefonica)

(...)

(Punctele de mai sus apar pentru ca s-a descarcat, ca un fulger, trazni-l-ar... (Doamne, iarta-ma!) ...celularul.)

(Uf! E bine ca am dus pana la capat propozitia, desi unele propozitii spun totul doar cand sunt citite pe jumatate.)

Partea urmatoare (continuare):

Auzi Edi, pentru ca veni vorba de "pocaiti", mi se face dor de zoologia nevertebratelor nevesti-mii. Stii, desigur: euglenele, fluturii, racii, molustele, viermii, meduzele, tantarii... animale foarte dragute de altfel (uneori cu mult mai dragute!) care, asa, lipsite de coloana vertebrala cum sunt, teribil ce se bucura de fiecare zi. (De unde o stiu?! Hai, nu fi ridicol!)

Pe urma... tot pentru ca veni vorba de "pocaiti" sa luam geografia scumpei noastre tari, de pilda: cat relief, ce de forme! Te inalti, te adancesti, tatonezi hotarele pregatit pentru inconjurul lumii , si, intr-un final, iesi in afara, in imponderabilul unei alte guri de rai si... Apropo, e adevarat ca sufletele pe la voi, prin Moldova, umbla asa, hai-hui, de se vad cu ochiul liber, nu alta, ca in palma?! Ca pe aici, pe la...

(...)

(Na ca mi s-a taiat curentul. Din senin. Ca o ploaie. Ca o maioneza. Poate e un accident, poate un drept al omului... (Ia te uite! Talpa iadului…) Cum "intunericul nu va stapani de-a pururi", sper sa (nu) fi cotrobait prin locuri din acelea pe unde "mana omului nu a pus inca piciorul" si asta numai pentru ca veni vorba de "pocaiti". Crezi ca am calcat pe spatiile verzi? Poate chiar pe “un picior de plai”, ce zici?! Diseara imi tratez bataturile ca, stii, si eu strig la mine cateodata cu:- “Opac-ule!”)

Sa (ne) revenim:

"Pocaitii", prin urmare, sunt oameni de mirare care pe masura ce isi desavarsesc mantuirea ar trebui sa nu piarda din vedere Frumusetea care i-a vrajit! Au inceput printr-un fenomen supranatural in miezul caruia li s-au desteptat spiritele?! Foarte bine! Sa continue insa prinzandu-se tot mai strans in legaturile iubirii. Pentru ca s-au aruncat in valtoarea vietii.

Si totusi... uneori, “pocaitii” nu sunt "in-tot-de-a-una", nu-i asa?!

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?")

Sabina Dodan

"A fi pocait este cel mai normal lucru"

Traiesc fraza aceasta de ceva vreme, aveam nevoie de ea, n-am constientizat-o insa pana n-am auzit-o sambata la un recital Liviu Bocaniala. Cand abia te intorci la Domnul ti se pare ca esti ciudat, fatalist, nebun, te-ntrebi daca n-ai gresit, daca n-ai luat-o razna, cel rau vine si te-ntreaba "esti sigur?" Eu stau la panda si-o sa ai de furca cu mine... Sa fii pocait e cel mai normal lucru si as adauga eu si cel mai greu.

Si ce este un pocait? Un copil al Lui? Un dor aprins dupa Cuvantul Lui? Un foc care nu se stinge niciodata? O faptura minunata? Un om nou? Fosnetul paginilor Scripturii? Sangele varsat? Sudoarea fruntii Lui? Vesmantul ingeresc? Stelele ceresti? Un prigonit? Un vesnic izvor? Sa fie un pocait un om care se intoarce zilnic cu pocainta la Hristos? Sa fie mai mult de-atat, sa fie mai putin?

Spuneam ca pocainta e cel mai natural si normal lucru care ti se poate intampla, spuneam ca pocainta e cea mai grea cale de urmat. Nimeni nu contesta faptul ca viata unui pocait e plina de suisuri si coborasuri, plina de izbande si compromisuri, poate ca si acestea definesc pocainta, doar ca tot acest drum de piatra si gropi duce la cruce. Ea sta acolo in picioare, pe ea sta rastignit Isus care-a murit pentru noi - atata timp cat toate acestea duc la El, pocainta-i adevarata. Daca insa uitam de cruce si mergem pe un drum betonat de noi, lin si fara gropi iar la final pe cruce nu-i Isus, n-am fost pocaiti niciodata.

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?")

Ionatan Pirosca

Peisaj cu sperietoare de ciori

Biserica este in lume. Pocaitii sunt in lume. Raul si binele sunt amestecate. Graul cu neghina cresc impreuna. E vina graului? E vina Semanatorului?

Cioara urii si-a lasat samintele peste tot. Ce sa facem, daca si astea rasar si se ingrasa sub aceleasi ploi ca si graul? De ce sa calcam in picioare si sa distrugem lanul, numai fiindca nu vedem exact acum care-i grau si care-i neghina?

Ce unii numesc "politica eclesiala" poate fi dragoste de frati. "Fund raising" - unduirea sub bataia vantului. Sponsorul din America - sperietoare de ciori.

Da, nu toate lucrurile sunt frumoase. O sperietoare de ciori nu e frumoasa. Dar e utila. Ce treaba are graul, decat sa rodeasca? Ca si neghina, de altfel. "Dupa faptele lor ii veti cunoaste."

Nu m-am simtit niciodata tolerat in biserica mea, chiar daca pot fi caracterizat ca "ciudat", dimpotriva, ma simt dorit si fericit sa fiu acolo, fiindca nu ma duc acolo ca sa vad oameni. Daca m-as duce sa vad oameni, barna din ochiul meu ar creste pana m-ar acoperi. Iar eu as crede ca sunt paiele din ochii fratilor mei. Acolo ne gasim cel maai bine, eu si cu Domnul meu. Si cand ma gasesc cu El, sorb ploaia dragostei si ma satur. Sunt in lan si sunt in siguranta. Siguratatea de fir rebel, amenintarea frangerii sub un vant mai puternic, m-au obosit.

Dumnezeu mi-a dat raspunderea firului de grau: sa incoltesc, sa cresc, uneori cu neghina alaturi, sa ma sprijin de celelalte fire cand bate vantul (ce daca sunt si de neghina, important e sa raman in picioare!) si sa fac rod. Si neghina face rod. Pana la seceris.

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?")

Cristina Olariu

Mesajul ghiocelului

Cine s-ar fi asteptat ca micutul si plapandul mugur de floare sa razbeasca prin greul zapezii... Daca ghiocelul ar fi inflorit in miezul verii, l-ar mai fi observat careva?

Mesajul ghiocelului este simplu si clar. Ma indentific, eu pocaitul de azi cu mesajul sau.

Nu are nimic din robustetea trandafirului, din impozanta crinului si totusi are indrazneala de a inflori iarna, in mijlocul zapezii. Fara sa fie arogant, fara sa aiba stralucire si culoare, discret si fragil, tremurand in vant, sfidand parerile celorlati despre vulnerabilitatea lui, traieste ca sa comunice un adevar simplu: primavara va veni! Oricat de mult ar ninge, oricat ar bate vantul de tare, in iarna singuratatii si tristetii acestei lumi, nu se poate ca primavara sa nu vina!

Te mai poti gandi la lipsa de creativitate a ghioceilor? La platitudinea albului lor, ii mai poti acuza ca nu au macar un dram de imaginatie si personalitate? De ce nu contrasteaza mai puternic cu zapada, macar in felul acesta sa se faca remarcati?!

Mesajul ghiocelului... E mesajul pocaitilor de astazi. Frumusetea lor consta in mesajul pe care il aduc. Comoara mare din vasul de lut. Chiar daca sunt vulnerabli si fragili, exista in ei puterea care germineaza viata, care dicteaza inflorescentei sa se aprinda, in conditii absolut imposibile de inflorit. Sunt oamenii care vad soarele in spatele norilor si pulseaza viata, cand nu-i mai arde nimanui de trait si inflorit.

Imi ticaie inima mocnit in mine... pocaitul anului 2003, mai poti vorbi de frumusete, de sensibilitate, de ghiocei cand lumea din jurul tau e pragmatica, moare de foame, are nevoie de parghii pentru a supravietui?

Dar si ghioceii infloresc iarna... Chiar in fata mea, sfrijite si tremurande imi zambesc cateva fire. Le zambesc si eu. Sunt ca si voi, dragelor!

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?")

Concluzie

Dragii nostrii, daca credeti ca sunt inca multe ganduri neresostite, ca o scaldam, ca nu punem cutitul in rana si punctul pe i, va rugam s-o faceti. Iata, dupa cum veti vedea numarul trecut n-a ramas fara reactii, publicam mai jos, la "rubrica cititorului", textele primite. In doua saptamani asteptam atat reactiile dumneavoastra cat si gandurii asupra temei “Pocaitul si cultura” pe adresa: iapostu@....

Rubrica cititorului

Adi Roman

Indraznesc sa intreb cine e de vina, oare, pentru "adolescentul mileniului III". El, pentru ca nu da importanta lucrurilor cu adevarat importante? Societatea, pentru ca tolereaza toate aceste manifestari ale desfraului, si mai mult, le si mediatizeaza? Parintii, pentru ca nu au stiut sa imprime o educatie "corespunzatoare" propriului fiu? Biserica, pentru ca nu stie cum sa se implice si sa-si faca publicitate buna? Toate la un loc?

Se poate considera ca tinerii de astazi nu mai au nimic sfant? Oare tinerii din alte vremuri aveau asa ceva pentru ca era meritul lor? Este asta o chestie rea? Se poate considera doar o etapa din viata unui om? Este (in cazul in care o consideram o chestie rea) iremediabila aceasta situatie? Este dreptul nostru sa (ne) punem intrebari si sa cautam raspunsuri?

...

Daniel Boca

Pajiste, pian, copii în haine albe

Acum cativa ani pe postul national de televiziune se difuza un spot publicitar la un produs igienic in care cativa copii imbracati in haine albe alergau pe o pajiste inflorita spre un copac la umbra caruia un domn in haine albe desigur canta mirific la un pian alb. Pentru mine atunci si acolo acest spot reprezenta ceva din viata pocaitilor. Sa fie oare din cauza unei Evanghelii false pe care o auzisem? Isus te iubeste si... atat, o fi creionat in mintea mea o imagine falsa legata de viata de crestin?

Dupa un timp am intalnit un om care s-a oferit sa culega ceea ce eu risipisem din plin in viata mea si m-a chemat sa il urmez in faptele pregatite inainte de intemeierea lumii (pentru a umbla in ele) dar omul acesta pentru ca era si dumnezeu a fost extrem de sincer cu mine si m-a anuntat ca o data cu dragostea Lui va tebui sa primesc si prigoana din partea lumii in care traiesc. Dar de ce aceasta prigoana?... de ce atata respingere in momentul cand eu devin mai bun si nu mai rau?...

Lumina care acuza deranjeaza si atunci ai un singur gand sa o stingi cat mai repede pentru ca este atat de puternica incat simpla inchidere a ochilor nu rezolva mai nimic. Da, cred ca pocaitul este sau cel putin trebuie sa fie lumina care sa deranjeze intunericul. Pocaitul trebuie sa fie constient ca intunericul deranjat va reactiona si atunci trebuie sa-l deranjeze si mai tare ... raspunzand cu dragoste.

In atata suferinta... unde este pajistea inflorita? Unde sunt copii in alb? Unde este domnul cu pianul lui alb? De ce nu se mai aud acordurile acelea divine?... Chiar daca nu sunt toate acestea acum si aici, vor fi atunci si acolo si nu uita ca prin suferinta ta formezi o nota unica pe partitura unei cantari noi si vesnice.

...

Maria Schafer

In primul rind ma bucur cu si pentru tine, Sabina, ca in ciuda stingaciei noastre a pocaitilor in legatura cu cei "din afara" ai gasit Calea, Adevarul si Viata. Te imbratisez sora, din departare.

Termenul de "pocait" ca stampila a grupului de neoprotestanti il cunosc numai in Romania. De-a lungul istoriei s-au dat multe denumiri urmasilor lui Christos. De multe ori veneau aceste mai mult sau mai putin porecle din afara si caracterizau poate o trasatura exagerata a gruparilor, ori erau deduse pur si simplu din numele liderilor grupurilor. Unii si-au facut din porecla o virtute sau chiar un credo, deviind de la esential. Nu doresc sa ma ocup de istorie. Exista experti in aceasta directie.

Cumnatul meu era proaspat venit la credinta. Lui i-a placut foarte mult aceasta denumire a romanilor. Asa ca la o vizita in Romania, inca pe vremea dictaturii, in timp ce-si prezenta pasaportul ofiterului la granita, a aratat cu degetul spre sine spunind unul din putinele cuvinte romanesti care le-a invatat: "pocait, pocait". Nu i s-a intimplat nimic. Si-or fi zis: "la neamt ii lipseste o doaga".

Pocaitul este cineva care a trecut prin procesul pocaintei. Ioan Botezatorul chema la botezul pocaintei, si el a descris-o ca o regretare adinca a pacatelor, a vietii anterioare in fata lui Dumnezeu, pecetluita cu un simbol vizibil, botezul, urmata de o schimbare radicala a comportarii.

Exista putine persoane care pot sa-si schimbe radical viata printr-un act de vointa sau in urma unui soc adinc. Aceasta insa nu este pocainta.

Pocainta este un pas important pe calea mintuirii. Curios ca este folosita ca porecla de crestinii bisericilor traditionale, desi este un element binecunoscut si necesar si in doctrina lor. Si un crestin ortodox poate sa se pocaiasca. Acest lucru este parte a spovedaniei. Si aici se regreta pacatul in fata lui Dumnezeu si se ia hotarirea de a nu repeta. Daca acest regret vine din toata inima, si acest crestin ortodox ajunge sa recunoasca faptul ca are nevoie de Isus Christos ca Domn si Mintuitor, il invita ca atare in inima sa, si il proclama ca Domn si Dumnezeu asupra vietii sale, ferice de acest om! Poate sa rasufle usurat. In Christos gaseste plinatatea si eliberarea de tote corvoadele si poverile de origine animista ce s-au strecurat de-a lungul veacurilor in traditia bisericeasca.

Unii crestini neoprotestanti, produsi in societatea de consum din vest, amintesc pocainta marginal, punind accentul pe primirea lui Christos ca Mintuitor. Pastorul se retrage cu cel interesat, atins emotional de predica, intr-o camaruta. Ii explica din Biblie "calea romana", si daca a inteles despre ce este vorba se roaga cu el o rugaciune stereotipa (de gasit si pe net sau pe tractate) in care e drept, se afla si urmartoarea propozitie: imi pare rau cit posibil de viata mea pacatoasa. Si apoi se invita Christos ca Mintuitor in inima. Daca vine intr-adevar acest lucru din inima, a avut loc o nastere dein nou. Cel ce s-a rugat sincer din convingere a devenit un copil al lui Dumnezeu. Dar ce daca rugaciunea a fost interpretata ca un fel de formula magica? Ia te uita, din nou animismul... In acest caz intilnim un crestin care sade mai departe la cirma vietii sale. Pe Christos l-a asezat alaturea. Nu prea are voie sa spuna ceva, ca sa nu deranjeze la conducere. De asemenea prin concentrarea tuturor eforturilor de a-si maiestri pe mai departe singur viata, "crestinul" nu are timp sa-si cunoasca pasagerul de alaturea. In vesnicie, daca ajunge si nu s-a amagit, da de un necunoscut. Christos ii spune: "mai baiete, lasa-ma sa conduc eu, ruta ta o cunosc cu exactitate".

Crestinul nostru spune: "Nu, Isuse, daca vrei iti fac un alt favor, le povestesc tuturor ca te-am primit si esti garantul meu pentru viata vesnica". Si intr-adevar zis si facut. Lumea asculta si se minuneaza: "Asta il are pe Christos? Unde l-a ascuns? O fi drept ce povesteste el despre viata vesnica?"

Exista din nou altii care scriu pocainta cu litere mari, si uita sa-l primeasca pe Christos in inima. Uita sa-l proclame ca Domn si Dumnezeu asupra vietii lor.Se straduiesc o viata intreaga prin legalism accentuat sa-i fie pe plac lui Dumnezeu si sa-l imbuneze (ia te uita, iara animism) si se simt impovarati si chinuiti. Pe deasupra si Dumnezeu zice: "Pfui!" Pai, doar nu va fi asa de nedrept? El este Drept si Sfint. Si noi cu staduintele noastre de plins. De ce? Nu putem sa-I fim pe plac decit numai prin si in Fiul Sau. Numai in Christos si prin Christos putem sa-i fim pe plac lui Dumnezeu.

Pastorul bisericii copilariei mele amintea mereu de o pocainta superficiala si de una veritabila. A durat destul de mult pina am inteles la ce se referea. Aceasta este concluzia la care am ajuns si as dori sa v-o impartasesc. Este ca in medicina. Daca se trateaza simptomele, se ajunge la o anumita alinare dar nu insanatosire. Tratamentul eficace este acela care se ocupa de cauza bolii.

Deci, pocainta superficiala arata cam in felul urmator: Imi pare rau de asta, asta s.a.m.d., o intreaga lista de pacate. Cer iertare. Data viitoare din nou. La nesfirsit. Pocainta veritabila, este o capitulare. Fiinta mea este pacatoasa. Pacatele sint simptomele, cauza bolii este despartirea de Dumnezeu. Recunosc ca fara El sint o existenta fara sens adevarat. Aceasta capitulare nu este nici o problema pentru cineva care e "spalat cu toate apele". Mai greu o sa-i cada cuiva care are o parere prea buna despre sine insusi.

Concluziile acestea le-am tras din experienta proprie. Nu pot sa afirm ca am ajuns la o cunoastere perfecta. Ne aflam intr-un proces de crestere. Sa ne ajute Dumnezeu sa-I cunoastem intentiile Sale cu noi.

(recomandam a se vedea: “Maria Schafer – Galeriile “germane” ale SSJ-ului”)

...

Lidia Crisan

Dragi prieteni, va felicit sincer pentru acest ultim numar. Se vede ca intr-adevar va framanta problema cum de biserica a ajuns sa-si piarda calificarea pentru care a fost instituita. Este bine ca puneti intrebari pertinente, la care nu aveti raspunsuri deocamdata.

Exista o solutie? Cred ca da. Biserica are in ea ceva divin, Capul ei este Domnul Isus. Biserica adevarata nu a falimentat deloc. Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui. Multi chemati, dar putini alesi. Dar cei alesi, sunt "fara pata si fara zbarcitura".

Nu pretind ca am o solutie la iesirea din starea jalnica in care bisericile au ajuns. Poate este vina liderilor, poate este vina apartinatorilor, din pricina ca vor sa slujeasca doi stapini in acelasi timp, adica sa fie si cu Dumnezeu si cu lumea. Aceasta este cea mai subtila si groaznica autoinselare. Dar stiu ca cei ce "nu sunt nici reci nici in clocot" vor fi vomitati din gura Domnului Isus (Apoc.3:16).

Numai cei ce se intorc la dragostea dintai prin pocainta, raman in biserica (Ekklesia) Domnului Isus. Pocainta a ajuns "out of fashion" (in afara modei) si aceasta este una din cauzele falimentului Bisericilor. Deci raspunsul la intrebarea pentru numarul urmator, ce este un pocait, pot spune ca este "omul care stie sa se pocaiasca", care renunta la pacat, oricit l-ar costa, si care calca pe urmele Domnului Isus, cu lepadare de sine si purtarea crucii.

Am ajuns sa ma conving, mai ales aici in lumea libera si poate ca acum chiar si in Romania, lucrurile ieftine nu sunt ieftine degeaba. Ne dam seama imediat ce am ajuns in posesia lor. Este o mare diferenta intre ceea ce ne ofera lumea, totul ieftin uneori si gratis, si ceea ce ne ofera Dumnezeu, si care implica jertfa, suferinta, umilinta. Maleahi spune de altfel lucrul acesta cu multe mii de ani in urma:"Si veti vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce slujeste lui Dumnezeu si cel ce nu-i slujeste". (3:18)

Este o zi, in viitorul, cred, foarte apropiat cand se va vedea deosebirea intre fals si adevarat, dar va fi prea tarziu de reparat ceva.
Ce redeti voi ca este de facut? Aveti in minte vreo iluminare venita de sus? Nu ar fi bine ca toti cititorii sa fie chemati la o zi de pocainta, cu post si rugaciune? Este o metoda invechita, dar inca efiecienta.

Ma rog ca Dumnezeu sa va foloseasca la trezirea de constiinte si sa aveti un impact asupra generatiei in care traiti. Incercati voi insiva sa va ridicati la standardul lui Dumnezeu si cu siguranta veti fi instrumentali in reintoarcerea la crestinismul adevarat, cel intentionat din vesnicii de Dumnezeu si care este doar o avampremiera a ceea ce va fi in Imparatia lui Dumnezeu pe care o asteptam (mai mult sau mai putin) sa vina. Dumnezeu sa va binecuvinteze dragi tineri, frati si surori

...

Ioan Ciobota

Ce-i aia "serica"?

Dar bi-serica?

"Serica" se refera la ser, ser fiziologic, ser imunologic, etc.
Iar bi-serica inseamna doua seruri. Sau 2 surse, 2 izvoare. Care pot fi antagoniste uneori.

Pe cand "BISERICA" inseamna un singur trup. Al lui Cristos !!

Doua izvoare ?!????

Cum ar zice Ap. Iacov:
"Cu ea (limba) binecuvantam pe Domnul si Tatal nostru, si tot cu ea blestemam pe oameni, care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu. Din aceeasi gura iese si binecuvantarea si blestemul! Nu trebuie sa fie asa fratii mei! Oare din aceeasi vana a izvorului tasneste si apa dulce si apa amara?"

Cred ca dintotdeauna BISERICA s-a confruntat cu aceasta problema: dualismul. (Doamne ce ti-i mai incondeia Domnul Isus pe farisei in talk-show-urile de pe dealurile Galileii.)

Bine, bine, dar noi nu blestemam pe nimeni !

Oare?

"Oricine uraste pe fratele sau, este un UCIGAS!" (I Ioan 3:15)

Asta ar fi un aspect. Alt aspect ar fi BANUL.
Da, ati citit bine - BANUL !!
In atat de multe biserici banul indica sfintenia. Sunt unii care cred ca daca dau "un leu pentru Ateneu" L-au cumparat pe Domnul. Ce NEBUNIE ! Sa crezi ca poti, cu "ochiul dracului", sa-l cumperi pe Domnul, care este SFANT, SFANT, SFANT. Facem afaceri murdare, dam apoi cativa gologani la biserica, si dintr-o data suntem mai sfinti ca papa.

Dar nebunia cea mai mare este a celor ar trebui sa vegheze la viata de sfintenie a bisericii, si care accepta tot felul de compromisuri, doar ca sa "puna un acoperis nou la biserica", sau ca sa faianteze toaleta pe banii fratelui cutarica...

(Am participat odata, intr-o biserica, la o sedinta in care se incerca numirea in comitet a unui membru al bisericii, businessman plin de succes, iar respectivul NU VROIA ! Nu vroia sa fie facut "baiat de comitet" cu forta, sau datorita banilor lui)

Apoi.
Spunea odata un pastor "respectabil" (datorita numarului de ani si faptului ca n-are absolut nici un ucenic la amvon, semn ca a tinut bine "fraiele" zeci de ani, ca "One man show") ca dumnealui sta cu bata la usa bisericii, ca sa nu intre lupii in biserica. Sau mai rau, ca sa nu intre LUMEA in biserica.
Da, da, dar ce te faci cu MISIUNEA bisericii, aceea de a merge ca niste oi in mijlocul lupilor? Sarea pamantului si lumina lumii...puse sub obroc, intre zidurile frumoase ale bisericii.

In plus, degeaba stai cu bata la usa bisericii sa nu-i lasi pe "spurcati" sa intre, ca "oile" tale vor merge acasa si vor fi ispitite sa se uite la mult prea multele fuste mult prea scurte de pe strada, sau la mult prea multele filme sexi/porno de la TV? Sau sa insele in afaceri, sa minta, sa dea mita, sa corupa?

Pentru o gandire de genul acesta singura sansa ar fi un program de biserica de 24 de ore din 24. Sa fii sigur ca "oile" sunt la adapost.

O, dar aici am deschis alta cutie a Pandorei, am amintit cuvantul "program". "Doamne binecuvanteaza programul de astazi!..."

In plus nici chiar in biserica "oaia" nu este in siguranta, cand se uita mai lung la ea vreun "berbec" mai acatarii...

Dar am auzit in ultima vreme niste lucruri deosebite, care se petrec "underground" in unele biserici. Cum ca unii tineri nu mai suporta fariseismul si ipocrizia cu iz de naftalina, si s-au pus pe rugaciune pentru o trezire spirituala. Chiar auzeam despre doua surori din Arad care au inceput un post de 40 de zile, (consuma doar apa si lichide) pentru trezirea bisericilor. (Apropo, cine se inscrie in continuare pe aceasta lista?...)

Care este de fapt datoria unui membru intr-o biserica, oricare ar fi aceasta?
Sa fie sfant, spre Gloria si Slava lui Dumnezeu Tatal, prin Isus Cristos, Domnul nostru si prin puterea Duhului Sfant.

Si "Oldies but goldies" sloganul slagarelor anilor '60 ascultate in veacul urmator, nu este neaparat aplicabil si in biserici.
Exista tineri cu adevarat curati, care doresc sa traiasca sfinti si se lupta din greu cu ispitele anilor 2000 si ceva.

Are Dali o pictura celebra, un fel de "Sf. Ioan fata cu reactiunea", cred ca se numeste "Ispitirea Sf. Ioan". (Nu-l apreciez pe Dali ca om, dar unele lucrari ale sale sunt deosebite). Ispitele sunt reprezentate prin niste elefanti uriasi, care vin spre sf. Ioan. Acesta pune crucea intre el si ispite, dar secretul picturii, - si aici Dali a intuit perfect, (cu toate ca Salvador era inclinat spre "pacatul manastiresc") - secretul picturii este ca aceste ispite, sub forma unor elefanti, au picioare de ... paianjen.

Si acesti tineri deosebiti, care se roaga in multe biserici din Romania pentru o trezire spirituala, au inteles ca ispitele se inving pe genunchi si doar cu ajutorul LUI.

Dar "Ce-i de facut?".
Pai ce-a facut si Noe.
Pe corabia plina cu animale, va dati seama cam ce mirosuri erau dupa mai multe zile "impreuna". Gaini, iepuri, gaste, elefanti, dromaderi si cameleoni (sa fi luat oare Noe din greseala mai mult de o pereche de cameleoni, care-si schimba pielea doar duminica, iar de luni pana sambata...).
Dar, saracul Noe n-avea incotro. Trebuia sa stea pe corabie.
Era ce era inauntru, dar afara era...potopul...

Senzatia este ca starea multor biserici seamana cu cea descrisa in Apocalipsa 3:17:
"Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic", si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol... Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te!" spune Domnul Isus Cristos.

O posibila concluzie.

Scopul bisericii este largirea Imparatiei Celui Prea Inalt, "precum in cer, asa si pe pamant".

Cum si-ar putea duce biserica mandatul la indeplinire?
Matei 28 "Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit."

DUCETI-VA, nu asteptati sa vina ei la voi, faceti ucenici ai lui Cristos, nu ai vostri, apoi nu uitati sa-i botezati si sa-i invatati.
Si aici este vorba despre FIECARE membru al biserici. Despre absolut FIECARE membru. Sarcina aceasta nu trebuie sa o duca doar pastorul, ci fiecare membru este responsabil de castigarea sufletelor.

Ar mai fi ceva. In Europa Occidentala, bisericile (cladirile acestora) sunt goale, catedralele pustii, pietre moarte, lipite cu smoala.
O, dar Europa Occidentala a trecut prin 3 revolutii absolut anticrestine si ateiste (franceza, nazista si comunista).

In plus cancerul darwinismului L-a decimat pe Dumnezeu din sufletul oamenilor. In tari protestante ca Anglia, Danemarca, Olanda, Norvegia, crestinismul nu mai inseamna acum aproape nimic.

In Suedia de exemplu, cineva si-a pus pe piept o pancarta cu un verset din Biblie impotriva homosexualilor. Ce i-au facut? L-au arestat, bineinteles. "Au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au inchinat fapturii, in locul Facatorului". Umanismul si iluminismul si-au desavarsit opera...

Octavian Andronic-Ando, intr-un editorial despre noua emisiune a lui Florin Calinescu: "Alo, Florin?", il caracteriza pe Calinescu in noua lui aparitie ca un pinguin singuratic, pe o bucata de gheata, plutind in deriva in mijlocul unui ocean inghetat.

Cu siguranta Ando nu se gandea la cele sfinte, dar parca imaginea seamana perfect cu o parte din ceea ce este biserica lui Cristos.

Si acum...Quo vadis, Domini? Mergi sa mori din nou?
Sau Quo vadis, biserica?
Cei din biserica, care si-au spalat hainele, merg spre intalnirea cu EL. Cu Domnul nostru Isus Cristos, Cel care va veni, sa judece vii si mortii.
Ceilalti...."in focul cel vesnic, pregatit Diavolului si ingerilor lui".
Suna dur, nu? Si cam anacronic pentru o LUME RELATIVISTA "pana-n prasele", si FARA NICI UN ABSOLUT. Dar sunt cuvinte din care "nici o iota nu va trece" !!

Sa ne vedem cu bine...dincolo...la masa cu Avram, Isac si Iacov...si cu Domnul bineinteles...

(recomandam a se vedea: “Ioan Ciobota – Galeriile banatene ale SSJ-ului”)

...

Ada Cioroianu

Am citit cu multa atentie numarul trecut si mi-au starnit interesul pentru ca dezbat probleme cat se poate de actuale. Intr-adevar biserica nu mai este ceea ce a fost sau ceea ce am dori noi sa fie. Dumnezeu a lasat biserica pentru ca noi oamenii, copii Lui sa fim mai aproape de El.

Eu sunt ortodoxa - sper ca totusi asta nu ma impiedica sa imi exprim parerea despre acest subiect - dar cred ca subiectul este valabil pentru oricine, indiferent de religie. Eu, cel putin, nu fac discriminari.

In legatura cu subiectul “Ce este un pocait?” voi incerca sa dau o definitie. Multi spun, atunci cand aud acest cuvant, ca este vorba despre persoane fanatice, chiar nebune, care probabil nu sunt intelese de cei din jur si se "refugiaza" in Dumnezeu. Eu cred ca este vorba despre credinciosi adevarati, care nu se ascund dupa aparente si nu le este rusine de ceea ce sunt. Eu am toata admiratia pentru aceste persoane si cred ca toti ceilalti ar trebui macar sa incerce sa le urmeze exemplul. Toti ar trebui sa cautam alinare in biserica si nu numai: ar trebui sa facem din acest lucru modul nostru de viata pentru ca Dumnezeu este viata!

Hyde Park

Alin Cristea

Un secol de cinema

Anii '20: Marele cinema mut

Expresionismul cinematografic preia temele si stilurile expresionismului literar: eul, dimensiunea interioritatii, abstractia, magia, legendele cu personaje malefice (vrajitori, magicieni, savanti ai raului, hipnotizatori), fantasticul si imaginarul demoniac, absolutul. Filmele sunt turnate exclusiv in studiouri, unde natura este stilizata, expresie a unor stari psihice specifice: teama, suspiciunea, amenintarea permanenta. Atitudinile actorilor sunt sculpturale (pe plan interpretativ, expresionismul inseamna un regres), fetele devin masti incremenite, inexpresive si doar simbolice. Expresia plastica, cultul exclusiv al imaginii domina aceste productii. In acest sens, de altfel, isi va exercita influenta expresionismul german si asupra filmului american si celui rusesc.

Epoca expresionismului german incepe cu Cabinetul doctorului Caligari (1920), realizat intr-o perioada de experimentari, de explozie a filmelor abstracte. Este o poveste fantastic-tenebroasa, descinzand direct din marea traditie romantica germana si din legendele medievale. Caligarismul impune temele psihiatrice, cea a dedublarii eului sau tema fantasticului transpus in lumea psihica. Gustul pentru oniric, magic, demoniac, al curentului expresionist face din arta filmului expresia subiectivitatii emotionale, haotice, dominata de grotesc si irational. Ultimul titlu de referinta al curentului este Metropolis (1927), "o stralucita capodopera de baroc decorativ si de fantasmagorie futurista". Kammerspiel-ul, "expresionismul realist", cauta sa exprime psihologia individuala intr-o maniera simbolica: omul care cauta si altceva decat mediocrul sau destin nu gaseste altceva decat dezastru, asasinat si dezolare (Jean Mitry). Capodopera kammerspiel-ului este Ultimul dintre oamenii (1924).

Impresionismul promovat de autori francezi cam in aceeasi perioada, "prima avangarda" franceza (1918-1925), este influentat de cinematograful american, suedez si de kammerspiel. Interesat de viata oamenilor simpli, de realitati concrete pe care le observa cu finete, impresionismul francez propune un program estetic menit sa restituie cinematografului puritatea lui ca arta vizuala. Louis Delluc ramane cunoscut ca "parintele criticii cinematografice", cel care a aprofundat conceptul de "fotogenie" si a definit acceptia moderna a notiunilor de "cineast" si "cinefil". In 1926, la doi ani de la moartea sa, se fondeaza "Asociatia cinecluburilor din Franta", reunind aproape 20 de "grupari de spectatori luminati si iluminati, care vizioneaza noile filme in sedinte private si le discuta cu pasiune" (Georges Sadoul).

Suprarealismul este marcat de experienta freudista si dadaista, de investigare a subconstientului si totodata de transcriere vizuala a manifestarilor intamplatoare, incontrolabile, nesupuse ratiunii, ale acestuia. Violenta, oribilul, erotismul, prefacatoria sociala, perversitatea, fragilitatea morala sunt aspecte pe care se intemeiaza filmele suprarelistilor. Principalul reprezentant al curentului, spaniolul Luis Bunuel, "un Goya al celei de a saptea arte", va dezvolta aceste motive tematice in filmele sale. Ciinele andaluz (1928) este "o suita elaborata de imagini socante, de cosmar, inlantuite conform poeticii suprarealiste: un ochi retezat cu o lama de brici, o mana invadata de furnici prinsa intr-o usa, un pian in care se afla lesuri de magar etc., totul avand ca acompaniament muzica de Wagner si fragmente dintr-un tangou argentinian" (Cinema… un secol si ceva, 2002)

Scoala suedeza ajunge in anii '20 la apogeu prin Victor Sjostrom: Trasura-fantoma (1921), Vantul (1928) - realizat in SUA, si Maurice Stiller, care, in Zarul ursitei (1923) "trece, cu o rara arta a tranzitiilor, de la realism la misticism poetic, cei doi poli ai cinematografului suedez" (Georges Sadoul). Numele lui Stiller ramane in istoria cinematografului si ca descoperitor al actritei Greta Garbo. Cinematograful suedez va intra insa intr-un somn de aproape 15 ani dupa plecarea lui Sjostrom, Stiller, Garbo la Hollywood, noua capitala a cinematografului mondial.

Patimile Ioanei d'Arc (1928)

"S-a spus ca Pasiunea Ioanei d'Arc reprezinta culmea filmului mut si ca dupa opera lui Dreyer nu mai ramanea nimic de gasit decat filmul sonor." (Ion Barna, Lumea filmului) In celebrul Top Ten al revistei britanice Sight and Sound, realizat din 10 in 10 ani, Patimile Ioanei d'Arc, filmul regizorului danez Carl Th. Dreyer, a fost clasat pe locul 9 in 1952, locul 7 in 1972, locul 7 in 1992. "Filmul, devenit un maiestuos monument clasic al celei de-a saptea arte, e un oratoriu, in care 'aparitia unor miscari bruste si dezordonate (judecatorii care se ridica, gurile care urla, roti de tortura care se invirtesc, multime in delir) imprima interogatoriilor, doar aparent lente si statice, o pulsatie aspra si necautata' (Philippe Parrain)." (Cinema… un secol si ceva, 2002)

"Ideea geniala a autorului este de a-si fi conceput drama constient de handicapul major al mijlocului sau de expresie, cinematograful mut, si de a fi vrut in mod deliberat sa filmeze cuvantul in actiune numai prin imagine. Pentru aceasta, el a condensat admirabil textul si a scandat filmul printr-o alternanta de planuri ale fetelor, gurilor, privirilor, gesturilor, mimicilor si scurtelor inserturi pe care spectatorul le citeste cateva secunde dupa ce cuvintele au fost rostite de catre personaje. Pentru prima oara Dreyer face sa se vada cuvantul." (Marcel Martin) Cinema… un secol si ceva, 2002)

(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)

Posta redactiei

Chris (Oradea): Vreau sa te felicit, Sabina pentru articolele tale din ultima vreme, care tradeaza o superba maturitate spirituala!!!!! O stire de ultima ora pentru SSJ: QUO VADIS se va muta la Bucuresti incepand cu acest an!!! Iar in perioada 28-30 mai , tot la Bucuresti va fi o mare manifestare muzicala, la care vor participa in jur de 20 de nume sonore ale muzicii crestine din Romania. Va voi tine la curent!

Nota redactiei: Deci pana la urma lucrurile incep sa mearga. Iti multumim pentru inima ta batand inspre Moldova… Asteptam alte vesti despre festival. Cu bine dragul nostru prieten.

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Roxana Gacea
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 750 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea

2007-11-06T20:23:00.000+01:00

(SSJ - The Definitive Collection 2007)

BISERICA SI LUMEA

Introducere (Intrebari)

Biserica se privatizeaza, se muleaza pe "trupul" grasut si rebel al unei familii? Lumea nu mai pune intrebari despre Biserica pentru ca oricum nu o sesizeaza? Daca ma "enervez" pot sa-mi fac biserica mea? Lumea discuta despre crestinism la trecut? Biserica are "departamente", are dictatori, are functii cumulate, nu stiu cum, de un singur om? Lumea nu mai trebuie evanghelizata, ci convertita la interpretarile personale si absolut "corecte" ale Bibliei? Biserica e padurea de scaune, desertul de singuratati, oceanul de "ajutoare, americani si vize"?

Texte scrise de: Eduard Orasanu, Cristina Olariu, Alina Simion, Daniel Bud, Sabina Dodan, Alin Cristea si Ionut Apostu

Eduard Orasanu

Biserica si adolescentul

F.H.M. este titlul revistei pe care o zaresc dosita pe sub birou, discutam, el este adolescentul mileniului III, eu sunt adultul tolerant, dar putin prafuit de veacul XX. Cand era copil stia multe texte din acea carte tradusa de Cornilescu, acum stie multe despre internet si Eminem, in plus stie rapid ce fata implineste 18 ani.

Inca mai merge la Adunare, dar televizorul ii spune mai multe. Imi spune ca e-mail-lul lui e "securizat", eu intreb la ce bun si astfel aflu ca: "Cumpar domenii si alte cele de pe internet", "Dar cu ce bani?", "Am spart codul unei carti de credit", "Bine dar asta e un furt", "Lasa ca el are prea mult...", "Nu poti justifica furtul asa".

Adunarea este irelevanta, nu contine mesajul care bantuie pe holurile Liceului, la emisiunea "Surprize - Surprize" sau in revista de calculatoare. Adunarea nu spune nimic despre sex, despre bani, despre masini, despre inghetata, despre Milano sau Canada. "Uite, de pilda, cum crezi tu ca as putea trai fara bani? Da, vreau sa fac o facultate, bineinteles ca Automatizari si Calculatoare. M-am saturat de atatea cuvinte si de atatea (pseudo)analize pe text. Vezi, sunt intoxicat de studii biblice, vreau numere, vreau unu si cu unu, vreau explicatii tehnice, simple, credibile".

Cum stai cu dragostea? "Am avut 11 prietene, acum sunt cu a doisprezecea...", "Bine, dar n-ai nici 18 ani, cum ai putut sa treci prin atatea relatii?", "De ce complici lucrurile, cine a vorbit de iubire, aici e vorba de plictiseala.", "Ce stii tu despre ceea ce viseaza prietena ta?", "Nu stiu prea multe, vorbim despre muzica si calculatoare, nu ne promitem nimic, nu avem viitor impreuna. Dragul meu, suntem la acelasi Liceu, orasul e mic, habar n-ai unde sa te distrezi...".

Adunarea este irelevanta, nu are liderii care sa marcheze sau care sa starneasca o generatie. Lumea vizibila a invins lumea invizibila. Dumnezeu ramane o "ipoteza" stanjenitoare care plictiseste si inrautateste situatia. Adunarea nu spune nimic, ea seamana cu o uriasa parcare in care fiecare isi parcheaza masina lui. Una langa alta, la linie, strans, dar departe, dar stinghere, dar personale. Adunarea nu cere fidelitate, nu cere aderare la un traseu de lunga durata, la un traseu performant si plin de efort.

"Ai auzit de Paul Negrut?", "Nu, cine e?", "Ai auzit de Beni Faragau?", "Nu, si ce-i cu asta? Vezi, ai putea crede ca sunt un ticalos, adevarul e ca acum am de invatat, am de dat Bac-ul".

...

Cristina Olariu

Corespondenta de la Timisoara

La Timisoara strazile sunt pavate cu un strat alunecos si perfid de gheata. In incercarea de a-ti pastra echilibrul, treci pe langa oameni fara sa zaresti nici chipuri, nici priviri... Ciudata asemanare intre mersul pe gheata si plimbarea bisericii prin lume.

Ca mersul pe gheata nu e o jucarie, e simplu de descoperit. Privind la altii cum se descurca, gasesti usor de dat sfaturi. De indata ce pasesti tu pe terenul alunecos, sfaturile nu iti mai tin de cald. Care ar fi punctul comun al celor doua? Poate ca le-am aflat asemantoare in incercarea de a mentine un echilibru in circumstante deloc favorabile - sunt atatea lucruri care pot devia biserica de la tinta propusa. Unele biserici folosesc carjele unui legalism rigid, pentru a-si intepeni picioarele pe "cale", altele isi taraie picioarele cu dezinvoltura, amuzandu-se in programe confortabile. Sa fii echilibrat in incercarea de a-ti pastra echilibrul, nu e deloc usor!

Apoi, ar mai fi de spus ca atat timp cat stai pe loc, nu ai probleme cu echilibrul, dar ingheti! Ma gandesc la atatea biserici tremurand de teama unei schimbari ce le-ar strica echilibrul dobandit cu atata truda si migala, prin munca de zeci de ani. Dar daca nu misti, mori. Si ar mai conta in discutia noastra despre biserica si lume, asa cum am plasat-o eu pe gheata, faptul ca marea dificultate in pastrarea echilibrului este sa plasezi corect centrul de greutate. Si daca raspunsul e corect la intrebarea aceasta, te gasesti intr-o stare de echilibru perfect.

"Dar pantofii?!" ma intrebati "sunt bocanci si cizme, talpi antiderapante." E adevarat ca incaltamintea adecvata rezolva pe undeva problema. Insa in momente cheie, cea mai sigura talpa te tradeaza. Semn ca, bine a zis cine a zis, cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada!

Nu as putea sa nu ma gandesc ca Dumnezeu are din belsug simtul umorului. Altfel, cum ar privi toata cursa acesta, numeroasele discutii de comitet legate de culoarea cravatelor, de numarul becurilor, disputele inutile dintre imnuri vechi si cantece contemporane, in incercarea de a gasi echilibrul intre relevanta si reverenta.

A gasit cineva centrul de greutate? As fi curioasa...pentru cat timp!

La Timisoara, bisericile petrec destul de mult timp cu incercari de a gasi un echilibru, intre lumesc si dumnezeiesc. Uneori, insa, trecem pe langa oameni fara sa vedem decat umbre, nimic din tristetea sau singuratatea lor.

...

Alina Simion

"Daruind vei dobandi"

Situati in contemporaneitatea "veacului religios"(fiind singura posibilitate de a supravietui, pentru ca admitand probabilitatea non-religiozitatii sale ne-am desfiinta ca umanitate) existenta unor inegalitati si diferentieri devine universala, globala (termen actual). Societatea umana contemporana se vede obligata a gasi solutii la aceste inerente inegalitati provenite din cultura, religie, mediu geografic etc.

Sentimentul excluderii sociale, ca ultima treapta a inegalitatii, determina frica omului de libertate. Urmand rationamentul unei relatii matematice, aceasta frica inhiba, la randul sau, instinctul individului de a mai actiona in vederea cuceririi fericirii. Odata atrofiat acest instinct, caci atingerea unui ideal (daca se identifica fericirea cu idealul) e pur omeneasca, fiinta umana traieste in anxietate si izolare.

Se pune intrebarea daca acest rezultat este produsul societatii sau vina apartine in intregime persoanei? Oricum ar fi abordata interogatia, raspunsul ar fi nefolositor atat timp cat premisele nu sunt corect evaluate. Trebuie vazut care e sursa insecuritatii si a excluderii (manifestata in cele din urma prin izolare voluntara).

Una din cauze s-ar putea concretiza in alternativele oferite de societate la problemele actuale (saracia, libera circulatie a persoanelor, traficul de stupefiante, terorismul, educatia etc.) Majoritatea indivizilor (caci in democratia inseamna majoritate) identifica fericirea cu bunastarea, in forma ei materiala.

Reducerea la minimum sau inexistenta unui spatiu privat (si aici timpul liber poate fi privit din aceasta perspectiva a teritoriului in care nimeni nu are voie sa patrunda fara acordul tau) a determinat amagirea individului prin propriile sale resurse.

In cele mai multe cazuri se pune accent pe o fericire apropiata, posibila (palpabila si eventual numarabila); "dobandirea" fericirii supreme (in viziune crestina: dragostea, linistea, egalitatea sau impacarea) fiind amanata din lipsa de timp, spatiu sau vointa.

Amanarea e o forma de lasitate care indeparteaza viitorul, determinandu-ne a trai la trecut sau prezent. Se uita adesea ca "daruind vei dobandi" (Steinhardt). Se ignora, si aici e de datoria crestinatatii de a interveni (in principal prin institutia sa - biserica), valorificarea la maxim a potentialului spiritual.

Acel "daruind vei dobandi" nu se refera la bunastarea ta din ale carei valorificari iti permiti a-i ajuta si pe altii.

Acest "daruind vei dobandi" e pur religios. Daruiesti din ceea ce nu ai. Dandu-le celor care vin la tine ceea ce ei asteapta de la tine si ceea ce tu stii prea bine ca in clipa aceea se poate intampla sa nu ai, te vei milui si tu din pomana facuta altuia.

"DAND LUMINA PE CARE NU O AI, O VEI AVEA SI TU." ( H. Michaux 1899-1988)

...

Daniel Bud

"Adolescentii, o minoritate bisericeasca in tranzitie"

Adolescenta este perioada in care fiinta umana se afla intr-o etapa psihologica critica, insa tranzitorie. Adolescentul este copilul crescut inca nematurizat. A fi adolescent nu este o vocatie, nu este o stare permanenta, si nu este faza dezvoltarii umane de cea mai lunga durata. Toti copiii vor fi adolescenti si toti adultii au fost adolescenti. Adolescentii sunt fosti copii ce vor deveni adulti. In afara de schimbarea nemaiintilnita experimentata de persoana aflata in tranzitie, nu e nimic nou sub soare.

In societate adolescentii formeaza un segment minoritar tocmai pentru ca "starea de adolescent" este tranzitorie, si in mod normal, in citiva ani cei mai multi sfirsesc cu adolescenta si devin adulti. Nu am devenit adolescenti la cerere si nu putem ramine adolescenti la nesfirsit.

Tema adolescentului debusolat si plictisit (inclusiv de biserica) nu e noua, la fel cum e si acuza de irelevanta eclesiastica. "Racolarea" adolescentilor nu este si nici nu trebuie sa fie sarcina primordiala a bisericii! Inainte de a vorbi de racolare ar trebui sa stim unde sunt "ascunsi", de cine se ascund, si din ce motive. Racolarea presupune o dezertare. Adolescentul abandoneaza biserica din anumite motive, rationale, emotionale sau pur si simplu circumstantiale.

Daca ne referim la copilul bisericos transformat in adolescent rebel, intrebarea "De ce nu vine la biserica?" are un raspuns simplu: din cauza parintilor. Daca adolescentul are parinti crestini care doresc participarea la biserica, adolescentul participa la inchinarea din biserica pentru ca NU are de ales. Datoria de a fi parinti nu e cu nimic mai mare decit datoria de a fi ascultator de parinti! In starea de adolescent, traiul pe spinarea altora (a parintilor) implica supunere. Adolescentul este supus parintilor nu numai in inchinare, dar si in filmele vizionate, in cartile sau revistele citite, in preteniile intocmite, si asa mai departe. Numai faza urmatoare - in care adolescentul devine persoana matura si responsabila "aflata pe propriile picioare" - implica libertatea pe care unii adolescenti o pretind nejustificat inainte de vreme.

Daca ne referim la adolescentul crescut de la stadiul de copil in afara bisericii protestante, atunci in limita posibilitatilor, biserica poate crea forme de inchinare destinate interactiunii cu acest grup. Este evident faptul ca nu exista o biserica formata exclusiv din adolescenti, pentru ca mai devreme decit mai tirziu adolescentii ajung la maturitate.

In concluzie, adolescentul crescut de copil intr-o familie crestina nu are de ales, indiferent de relevanta bisericii el trebuie sa participe la inchinare cu intreaga familie. Cine pune piinea pe masa decide cum traieste cel care se infrupta din ea. Punctul din care adolescentul poate abandona biserica incepe doar atunci cind ajunge sa traiasca pe propriile picioare, adica - in principiu - la faza maturitatii responsabile. In mod normal, biserica ar trebui sa gaseasca forme de inchinare adecvate fiecarei etape din cadrul dezvoltarii psihologice, fiind extrem de sensibila la oscilatiile si impulsurile contradictorii ale stagiului adolescentin.

...

Sabina Dodan

Pocaitii si restul, sau cum se vede de la fereastra mea...

"Prin fereastra ovala, norii treceau", in camera mea fereastra a fost mereu deschisa; sa nu vad oare diferentele intre fereastra mea si ferestrele lor? Pentru prima data in 150 de numere se SSJ, tema numarului acesta imi da ocazia sa-mi "vars of-ul" si nu ma voi feri sa fiu dura. Sunt cam opt ani de cand traiesc in lumea pocaitilor si abia in al optulea an am invatat sa-i accept, sa-i iubesc sau sa ma identific cu ei. Cum se vedea de-afara dupa atata amar de vreme? O lume rece in care outsiderii n-o sa ajunga niciodata ca "noi" pocaitii, o lume a detinatorilor adevarului absolut care au avut sansa de-a se naste in familii de pocaiti, o lume calda si deschisa in adunari si teribil de rece si exclusivista in afara lor. Au fost momente in care m-au facut sa plang prin purtarea lor, momente in care m-am simtit tradata si data afara, neintrebata nimic, privita urat, susotita mereu.
Sa nu fi facut eu nimic?

Sa fi facut ei prea mult si eu am refuzat? Cum sa inteleg eu lumea lor cand eu sunt abia la inceput dupa atata vreme?

De la fereastra mea am criticat totul, am fost sceptica sau din contra, m-am implicat in reviste, tabere, sarbatori si prietenii pe care le-am abandonat mai apoi negasind acea baza comuna pe care trebuie s-o ai ca sa patrunzi in lumea lor, recent lumea mea. Drumul n-a fost deloc usor si poate ca nu eu am hotarat asa... Ce-am inteles acum e ca exista o singura Biserica a Domnului la care "au acces" toti cei care-L marturisesc pe Dumnezeu dintr-o inima curata si-L lasa pe El drept Stapan si Salvator al vietii lor. Pentru noi a murit Fiul Lui, Isus, oricine Il accepta pe El si jertfa Lui si vine cu pocainta la El, are viata vesnica. E nevoie pentru aceasta de o viata curata si fara de pacat dupa cuvantul Evangheliei prin care suntem mantuiti.

Nu poti trai si cu Dumnezeu si in lume in acelasi timp, nu exista nici un negot si nici o! cale intre ele care sa nu fie un compromis si un pacat. Este usor sa fii un pocait fals cu o relatie calduta cu Dumnezeu si este teribil de greu sa traiesti o viata in lume si sa-ti fie indeajuns un singur moment in care sa te pocaiesti si sa devii un copil al Lui.

Un pocait devine astfel purtatorul credintei adevarate care se traieste si se vede la exterior. Mesajul pe care-l poarta devine model celor din jur pe care are datoria sa-i "informeze". Un astfel de model am intalnit si eu, Dumnezeu a semanat samanata cea buna, m-a zdrobit si-apoi mi-a deschis ochii si inima. A fost atat de simplu si de frumos, a meritat suferinte si sacrificii ca sa castig marele premiu. Multumesc pocaitilor pe care nu-i jignesc cu nimic spunandu-le asa, ci din contra, e un mare castig sa se numeasca asa, ei sunt copiii Lui Dumnezeu.

...

Alin Cristea

Pace/Ciao

Cred ca acest binom exprima in modul cel mai concis atat clivajul Biserica/Lume in varianta contemporana a neo-protestantismului romanesc, cat si subcultura de tranzitie a celor doua sfere. Acum doua decenii mai auzeam salutul "Pacea Domnului Isus", apoi "Pacea Domnului", acum e "Pace", in curand va fi "Pa". Sau se practica deja o astfel de varianta a globalizantului "Hi" american? S-a ajuns si la altfel de prescurtari: "Amin", adica "Asa sa fie", pare, in momentele profunde de rugaciune ale comunitatii, prea lung pentru a-l exprima public si a deranja astfel atmosfera pioasa, fiind inlocuit de rasuflarile afectat-cugetatoare "Hm" ale starurilor religioase locale sau ale "chibitilor" care mai sunt atenti la "convorbirile" precum pe pamant-asa si in cer ale - de multe ori - prea umanoizilor.

Salutul "Ciao" l-am auzit prima oara acum 7 ani, cand am venit in Oradea, oras vestic, gandeam in ignoranta-mi modestie. Nu a trecut mult timp pana sa-mi dau seama ca sufera, la fel ca toata Romania, de un provincialism cronic si, bineinteles, prostul nu-i prost destul daca nu-i si fudul. O continua serbare campeneasca, intrerupta din cand in cand de cite o treaba in jurul casei. Si mai tare m-a durut cand am regasit asfel de atitudini in onor spatiul confesional neo-protestant. Artificialitate, superficialitate, mercantilism - triada atat de caracteristica secolului XX si-a pus amprenta si asupra eclesiei. In afara barfelor confesionale, mai putin sau mai mult amplificate, mult prizatele subiecte inepuizabile - baticul femeilor (sau, in cel mai bun caz, stiluri de innodare), muzica pe care o promovam/ascultam, "profeti" si "prooroci", ziua de odihna - intr-o combinatie ciudata cu afaceri "second hand" si fundatii "second hand", evenimente festiviste "second hand" si subcultura "first class".

"Ciao" m-a salutat atunci dezinvolt adolescentul de 15 ani, de care ma desparteau aproape tot atatia ani (si barba), copil de pastor, care nu ma cunostea, dar il cunostea pe mult mai tanarul meu coleg cu care eram. "Ciao" a salutat-o deunazi un tinerel de aceeasi varsta pe sotia mea, casatorita de 11 ani. Ne-am adus aminte de sotia "nepocaita" a unui frate care, la scurt timp dupa casatoria noastra, i-a atras atentia sotiei mele asupra noului statut: Acum esti femeie maritata, nu-mi mai spune "Sarut' mina", ci "Buna ziua". Mai exista pe undeva, in Romania (invitata sa intre in NATO, UE si in mai stiu eu ce alte organizatii si organisme internationale) salutul asta? Bineinteles ca exista, dar de multe ori e parca semnul non-relatiei cu cel pe care il saluti, conventional, sau echivalentul pentru "Sfarsit" (conversatie), la fel cum "Amin" e accesat, la fel de coventional, la sfarsitul rugaciunii comunitare.

Oricum, mai bine sa ne multumim cu "Ciao" decat cu o mutenie gen "Buna ziua, caciula, ca stapanul n-are gura", cum ni se intampla de atatea ori. Copii, adolescenti, tineri din familii de "pocaiti" trec grabiti pe strada pe langa noi, fara a ne saluta, desi ne cunosc bine din "evolutia" noastra la "aparatele eclesiale". Cred ca am gasit o solutie "de tranzitie", probabil tot in spiritul contemporan al injumatatirii cuvintelor si sintagmelor: "Buna…". Se poate aplica cu succes si pe strada, si in mesajele e-mail, e destul de echivoc, si apoi, poate fi urmat de o completare mnemotehnica din partea celuilalt: "…ziua"! Sau, cine stie, o sa avem surprize, surprize: "…sa-ti fie inima"!

Oameni buni, nu de salut e vorba aici, ci de cine pe cine influenteaza. E vorba de Skanderbeg-ul pe care Biserica il face cu Lumea. Nu cu cei din lume, ci cu Lumea, spiritul veacului dinainte de veacul ce va sa vie, care, de la Adam incoace, ne perverteste vorba si fapta, gandul si visele. Bunaoara, pentru a ramane la limbaj, cum sa fi cucerit de etichete cu sonoritati bizare precum "trupa" de inchinare, "grupa" de copii, "program" duminical? Avem responsabili cu "departamente" in cadrul "echipei" cu care lucreaza pastorul. De fapt sunt destui carora ar trebui sa li se scrie in cartea de munca: "manager" eclesial. Bisericile sunt organizate in "uniuni", conform "statutului", au o data pe an "sedinta", fiecare membru are dreptul la "vot". Va puteti imagina votul lui Pavel, al lui Timotei sau al celor priviti ca "stalpi" ai bisericii - Iacov, Chifa, Ioan (Galateni 2:9) - numarat ca vot egal cu cel al unora precum Anania si Safira? De unde vine egalitarismul pagubos al enoriasilor neo-protestanti si la fel de paguboasa confuzie intre "vedetism" si elita duhovniceasca ("Omul duhovnicesc, dimpotriva, poate sa judece totul, si el insusi nu poate fi judecat de nimeni" - 1 Corinteni 2:15)? Ar fi prea simplu sa dam vina doar pe deceniile de comunism. Daca am cerceta putin istoria bisericii, am vedea ca intotdeauna au fost astfel de provocari "lumesti" si ca au existat momente cruciale cand Biserica a stiut sa preia termeni culturali ai vremii (precum cel de "persona" - persoana, din filozofia greaca, sau Pavel vorbindu-le atenienilor in piata utilizand notiuni ca fiinta, miscare, citate din poetii lor) pentru a articula adevaruri pe care le intrupa de mult timp in acte de credinta.

Aici e esenta problemei: degeaba spunem "Pace" daca nu imprastiem "mireasma de la viata spre viata". Degeaba spunem ciao (un salut italian) daca nu avem constiinta si stiinta de a fi europeni. Daca trebuie sa ne diferentieze ceva de Lume, diferenta specifica nu este o denumire, un salut, o grimasa afectata, o cantare sau o zicatoare bisericoasa, ci acele fapte bune facute in lumina care ii fac pe oameni sa-L slaveasca pe Tatal ceresc. Responsabilitatea mareata a Bisericii de a binecuvanta - a cuvanta de bine - are de a face cu marturia unei vieti coordonate de aspiratii spirituale.

Mie nu-mi este greu sa repet si tuturor ne este de folos: Artificialitate, superficialitate, mercantilism - triada atat de caracteristica secolului XX si-a pus amprenta si asupra eclesiei. Biserica e chemata sa fie "o mireasma a lui Hristos" printre cei din Lume (2 Corinteni 2:16). De prea multe ori, insa, "pocaitii" sunt o mireasma doar pentru ei, "ghetoul" confesional devenind sufocant. Diferenta pe care ne-o afisam fata de cei din afara acestui "ghetou" nu ne ofera identitatea pe care ne-o dorim. Si desi "iarna nu-i ca vara", evanghelizarile agresive/fortate nu constituie interfata potrivita pentru mesajul "extra-terestru". Mai bine am lua in seama cuvintele lui Rick Warren: "Una din cele mai mari bariere in calea evanghelismului o constituie faptul ca cei mai multi crestini isi petrec timpul exclusiv in compania altor crestini." Dintr-un astfel de "ghetou", in vremuri de tranzitie, afisez "sfarsit" la "respirarile" mele cu un salut de tranzitie: "Buna…"

P.S. Puteti sa "deletati" sau sa "forwardati"! Numai sa nu uitati ca exista echivalente romanesti pentru aceste cuvinte. Oricum, de marile amenzi ale Legii Pruteanu am scapat. Ne ramane insa responsabilitatea de a bine-cuvanta!

...

Ionutz Apostu

Biserica si Lumea

In zilele actuale biserica se confrunta cu provocari dintre cele mai diverse. Cum previne aceste provocari, sau cum sunt ele intampinate este greu de spus. Depinde de la zona la zona, de la oras la oras, de la biserica la biserica, de la om la om…

Biserica a fost instituita pentru a reprezenta Hristosul pe pamant si ca atare are datoria de a fi ambasadoare intr-o lume atat de ostila incat multi nici nu mai vad acest lucru. Toate atacurile sunt puse pe seama dezvoltarii societatii, pe seama democratiilor dintre cele mai diverse si de ce nu pe seama nevoilor din ce in ce mai diverse ale oamenilor.

Cum se raporteaza biserica la toate acestea? Baga capul in pamant sau incepe sa negocieze? Cum confrunta ea toate aceste “noutati” ale lumii noi? Pe ce anume se bizuie cand combate sau aproba “imprumuturi” dintre cele mai ciudate, care este justificarea si indreptatirea?

Biserci macinate de negot, de schimburi comerciale; mirodenii si matasuri; ceaiuri si cafele din cele mai scumpe si mai placute; asta e tot ce reuseste sa adune biserica actuala? Unele s-au pierdut printre atatea rute si drumuri comerciale incat cu greu mai reusesc sa se orienteze printre atatia luceferi stralucitori.

Cum arata Biserica lui Hristos dupa 2000 de ani? Poate singura, poate sluta atat de deformata incat cu greu o mai recunosti. Un Quasimodo al lumii contemporane, cocosatul alergand printre clopote si sfori, incercand sa scape de rusinea ce o poarta asupra-i…

Cum se vede Lumea din Biserica? De cele mai multe ori atractiva, fara ca nimeni sa combata aceasta imagine falsa a lumii. Ne amestecam atat de usor dar ne strangem laolalta atat de greu.

Pana unde merge negotul cu lumea? Cat de adanci sunt rutele comerciale? Iata intrebari care nu au raspunsuri, cel putin nu vor gasi raspuns pana nu vor fi macinate de “navigatori”.

...

Bonus: Reactii din partea colaboratorilor si cititorilor SSJ la acest "dosar"

Adi Roman

Indraznesc sa intreb cine e de vina, oare, pentru "adolescentul mileniului III". El, pentru ca nu da importanta lucrurilor cu adevarat importante? Societatea, pentru ca tolereaza toate aceste manifestari ale desfraului, si mai mult, le si mediatizeaza? Parintii, pentru ca nu au stiut sa imprime o educatie "corespunzatoare" propriului fiu? Biserica, pentru ca nu stie cum sa se implice si sa-si faca publicitate buna? Toate la un loc?

Se poate considera ca tinerii de astazi nu mai au nimic sfant? Oare tinerii din alte vremuri aveau asa ceva pentru ca era meritul lor? Este asta o chestie rea? Se poate considera doar o etapa din viata unui om? Este (in cazul in care o consideram o chestie rea) iremediabila aceasta situatie? Este dreptul nostru sa (ne) punem intrebari si sa cautam raspunsuri?

...

Daniel Boca

Pajiste, pian, copii în haine albe

Acum cativa ani pe postul national de televiziune se difuza un spot publicitar la un produs igienic in care cativa copii imbracati in haine albe alergau pe o pajiste inflorita spre un copac la umbra caruia un domn in haine albe desigur canta mirific la un pian alb. Pentru mine atunci si acolo acest spot reprezenta ceva din viata pocaitilor. Sa fie oare din cauza unei Evanghelii false pe care o auzisem? Isus te iubeste si... atat, o fi creionat in mintea mea o imagine falsa legata de viata de crestin?

Dupa un timp am intalnit un om care s-a oferit sa culega ceea ce eu risipisem din plin in viata mea si m-a chemat sa il urmez in faptele pregatite inainte de intemeierea lumii (pentru a umbla in ele) dar omul acesta pentru ca era si dumnezeu a fost extrem de sincer cu mine si m-a anuntat ca o data cu dragostea Lui va tebui sa primesc si prigoana din partea lumii in care traiesc. Dar de ce aceasta prigoana?... de ce atata respingere in momentul cand eu devin mai bun si nu mai rau?...

Lumina care acuza deranjeaza si atunci ai un singur gand sa o stingi cat mai repede pentru ca este atat de puternica incat simpla inchidere a ochilor nu rezolva mai nimic. Da, cred ca pocaitul este sau cel putin trebuie sa fie lumina care sa deranjeze intunericul. Pocaitul trebuie sa fie constient ca intunericul deranjat va reactiona si atunci trebuie sa-l deranjeze si mai tare ... raspunzand cu dragoste.

In atata suferinta... unde este pajistea inflorita? Unde sunt copii in alb? Unde este domnul cu pianul lui alb? De ce nu se mai aud acordurile acelea divine?... Chiar daca nu sunt toate acestea acum si aici, vor fi atunci si acolo si nu uita ca prin suferinta ta formezi o nota unica pe partitura unei cantari noi si vesnice.

...

Maria Schafer

In primul rind ma bucur cu si pentru tine, Sabina, ca in ciuda stingaciei noastre a pocaitilor in legatura cu cei "din afara" ai gasit Calea, Adevarul si Viata. Te imbratisez sora, din departare.

Termenul de "pocait" ca stampila a grupului de neoprotestanti il cunosc numai in Romania. De-a lungul istoriei s-au dat multe denumiri urmasilor lui Christos. De multe ori veneau aceste mai mult sau mai putin porecle din afara si caracterizau poate o trasatura exagerata a gruparilor, ori erau deduse pur si simplu din numele liderilor grupurilor. Unii si-au facut din porecla o virtute sau chiar un credo, deviind de la esential. Nu doresc sa ma ocup de istorie. Exista experti in aceasta directie.

Cumnatul meu era proaspat venit la credinta. Lui i-a placut foarte mult aceasta denumire a romanilor. Asa ca la o vizita in Romania, inca pe vremea dictaturii, in timp ce-si prezenta pasaportul ofiterului la granita, a aratat cu degetul spre sine spunind unul din putinele cuvinte romanesti care le-a invatat: "pocait, pocait". Nu i s-a intimplat nimic. Si-or fi zis: "la neamt ii lipseste o doaga".

Pocaitul este cineva care a trecut prin procesul pocaintei. Ioan Botezatorul chema la botezul pocaintei, si el a descris-o ca o regretare adinca a pacatelor, a vietii anterioare in fata lui Dumnezeu, pecetluita cu un simbol vizibil, botezul, urmata de o schimbare radicala a comportarii.

Exista putine persoane care pot sa-si schimbe radical viata printr-un act de vointa sau in urma unui soc adinc. Aceasta insa nu este pocainta.

Pocainta este un pas important pe calea mintuirii. Curios ca este folosita ca porecla de crestinii bisericilor traditionale, desi este un element binecunoscut si necesar si in doctrina lor. Si un crestin ortodox poate sa se pocaiasca. Acest lucru este parte a spovedaniei. Si aici se regreta pacatul in fata lui Dumnezeu si se ia hotarirea de a nu repeta. Daca acest regret vine din toata inima, si acest crestin ortodox ajunge sa recunoasca faptul ca are nevoie de Isus Christos ca Domn si Mintuitor, il invita ca atare in inima sa, si il proclama ca Domn si Dumnezeu asupra vietii sale, ferice de acest om! Poate sa rasufle usurat. In Christos gaseste plinatatea si eliberarea de tote corvoadele si poverile de origine animista ce s-au strecurat de-a lungul veacurilor in traditia bisericeasca.

Unii crestini neoprotestanti, produsi in societatea de consum din vest, amintesc pocainta marginal, punind accentul pe primirea lui Christos ca Mintuitor. Pastorul se retrage cu cel interesat, atins emotional de predica, intr-o camaruta. Ii explica din Biblie "calea romana", si daca a inteles despre ce este vorba se roaga cu el o rugaciune stereotipa (de gasit si pe net sau pe tractate) in care e drept, se afla si urmartoarea propozitie: imi pare rau cit posibil de viata mea pacatoasa. Si apoi se invita Christos ca Mintuitor in inima. Daca vine intr-adevar acest lucru din inima, a avut loc o nastere dein nou. Cel ce s-a rugat sincer din convingere a devenit un copil al lui Dumnezeu. Dar ce daca rugaciunea a fost interpretata ca un fel de formula magica? Ia te uita, din nou animismul... In acest caz intilnim un crestin care sade mai departe la cirma vietii sale. Pe Christos l-a asezat alaturea. Nu prea are voie sa spuna ceva, ca sa nu deranjeze la conducere. De asemenea prin concentrarea tuturor eforturilor de a-si maiestri pe mai departe singur viata, "crestinul" nu are timp sa-si cunoasca pasagerul de alaturea. In vesnicie, daca ajunge si nu s-a amagit, da de un necunoscut. Christos ii spune: "mai baiete, lasa-ma sa conduc eu, ruta ta o cunosc cu exactitate".

Crestinul nostru spune: "Nu, Isuse, daca vrei iti fac un alt favor, le povestesc tuturor ca te-am primit si esti garantul meu pentru viata vesnica". Si intr-adevar zis si facut. Lumea asculta si se minuneaza: "Asta il are pe Christos? Unde l-a ascuns? O fi drept ce povesteste el despre viata vesnica?"

Exista din nou altii care scriu pocainta cu litere mari, si uita sa-l primeasca pe Christos in inima. Uita sa-l proclame ca Domn si Dumnezeu asupra vietii lor.Se straduiesc o viata intreaga prin legalism accentuat sa-i fie pe plac lui Dumnezeu si sa-l imbuneze (ia te uita, iara animism) si se simt impovarati si chinuiti. Pe deasupra si Dumnezeu zice: "Pfui!" Pai, doar nu va fi asa de nedrept? El este Drept si Sfint. Si noi cu staduintele noastre de plins. De ce? Nu putem sa-I fim pe plac decit numai prin si in Fiul Sau. Numai in Christos si prin Christos putem sa-i fim pe plac lui Dumnezeu.

Pastorul bisericii copilariei mele amintea mereu de o pocainta superficiala si de una veritabila. A durat destul de mult pina am inteles la ce se referea. Aceasta este concluzia la care am ajuns si as dori sa v-o impartasesc. Este ca in medicina. Daca se trateaza simptomele, se ajunge la o anumita alinare dar nu insanatosire. Tratamentul eficace este acela care se ocupa de cauza bolii.

Deci, pocainta superficiala arata cam in felul urmator: Imi pare rau de asta, asta s.a.m.d., o intreaga lista de pacate. Cer iertare. Data viitoare din nou. La nesfirsit. Pocainta veritabila, este o capitulare. Fiinta mea este pacatoasa. Pacatele sint simptomele, cauza bolii este despartirea de Dumnezeu. Recunosc ca fara El sint o existenta fara sens adevarat. Aceasta capitulare nu este nici o problema pentru cineva care e "spalat cu toate apele". Mai greu o sa-i cada cuiva care are o parere prea buna despre sine insusi.

Concluziile acestea le-am tras din experienta proprie. Nu pot sa afirm ca am ajuns la o cunoastere perfecta. Ne aflam intr-un proces de crestere. Sa ne ajute Dumnezeu sa-I cunoastem intentiile Sale cu noi.

...

Lidia Crisan

Dragi prieteni, va felicit sincer pentru acest ultim numar. Se vede ca intr-adevar va framanta problema cum de biserica a ajuns sa-si piarda calificarea pentru care a fost instituita. Este bine ca puneti intrebari pertinente, la care nu aveti raspunsuri deocamdata.

Exista o solutie? Cred ca da. Biserica are in ea ceva divin, Capul ei este Domnul Isus. Biserica adevarata nu a falimentat deloc. Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui. Multi chemati, dar putini alesi. Dar cei alesi, sunt "fara pata si fara zbarcitura".

Nu pretind ca am o solutie la iesirea din starea jalnica in care bisericile au ajuns. Poate este vina liderilor, poate este vina apartinatorilor, din pricina ca vor sa slujeasca doi stapini in acelasi timp, adica sa fie si cu Dumnezeu si cu lumea. Aceasta este cea mai subtila si groaznica autoinselare. Dar stiu ca cei ce "nu sunt nici reci nici in clocot" vor fi vomitati din gura Domnului Isus (Apoc.3:16).

Numai cei ce se intorc la dragostea dintai prin pocainta, raman in biserica (Ekklesia) Domnului Isus. Pocainta a ajuns "out of fashion" (in afara modei) si aceasta este una din cauzele falimentului Bisericilor. Deci raspunsul la intrebarea pentru numarul urmator, ce este un pocait, pot spune ca este "omul care stie sa se pocaiasca", care renunta la pacat, oricit l-ar costa, si care calca pe urmele Domnului Isus, cu lepadare de sine si purtarea crucii.

Am ajuns sa ma conving, mai ales aici in lumea libera si poate ca acum chiar si in Romania, lucrurile ieftine nu sunt ieftine degeaba. Ne dam seama imediat ce am ajuns in posesia lor. Este o mare diferenta intre ceea ce ne ofera lumea, totul ieftin uneori si gratis, si ceea ce ne ofera Dumnezeu, si care implica jertfa, suferinta, umilinta. Maleahi spune de altfel lucrul acesta cu multe mii de ani in urma:"Si veti vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihanit si cel rau, dintre cel ce slujeste lui Dumnezeu si cel ce nu-i slujeste". (3:18)

Este o zi, in viitorul, cred, foarte apropiat cand se va vedea deosebirea intre fals si adevarat, dar va fi prea tarziu de reparat ceva.
Ce redeti voi ca este de facut? Aveti in minte vreo iluminare venita de sus? Nu ar fi bine ca toti cititorii sa fie chemati la o zi de pocainta, cu post si rugaciune? Este o metoda invechita, dar inca efiecienta.

Ma rog ca Dumnezeu sa va foloseasca la trezirea de constiinte si sa aveti un impact asupra generatiei in care traiti. Incercati voi insiva sa va ridicati la standardul lui Dumnezeu si cu siguranta veti fi instrumentali in reintoarcerea la crestinismul adevarat, cel intentionat din vesnicii de Dumnezeu si care este doar o avampremiera a ceea ce va fi in Imparatia lui Dumnezeu pe care o asteptam (mai mult sau mai putin) sa vina. Dumnezeu sa va binecuvinteze dragi tineri, frati si surori

...

Ioan Ciobota

Ce-i aia "serica"?

Dar bi-serica?

"Serica" se refera la ser, ser fiziologic, ser imunologic, etc.
Iar bi-serica inseamna doua seruri. Sau 2 surse, 2 izvoare. Care pot fi antagoniste uneori.

Pe cand "BISERICA" inseamna un singur trup. Al lui Cristos !!

Doua izvoare ?!????

Cum ar zice Ap. Iacov:
"Cu ea (limba) binecuvantam pe Domnul si Tatal nostru, si tot cu ea blestemam pe oameni, care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu. Din aceeasi gura iese si binecuvantarea si blestemul! Nu trebuie sa fie asa fratii mei! Oare din aceeasi vana a izvorului tasneste si apa dulce si apa amara?"

Cred ca dintotdeauna BISERICA s-a confruntat cu aceasta problema: dualismul. (Doamne ce ti-i mai incondeia Domnul Isus pe farisei in talk-show-urile de pe dealurile Galileii.)

Bine, bine, dar noi nu blestemam pe nimeni !

Oare?

"Oricine uraste pe fratele sau, este un UCIGAS!" (I Ioan 3:15)

Asta ar fi un aspect. Alt aspect ar fi BANUL.
Da, ati citit bine - BANUL !!
In atat de multe biserici banul indica sfintenia. Sunt unii care cred ca daca dau "un leu pentru Ateneu" L-au cumparat pe Domnul. Ce NEBUNIE ! Sa crezi ca poti, cu "ochiul dracului", sa-l cumperi pe Domnul, care este SFANT, SFANT, SFANT. Facem afaceri murdare, dam apoi cativa gologani la biserica, si dintr-o data suntem mai sfinti ca papa.

Dar nebunia cea mai mare este a celor ar trebui sa vegheze la viata de sfintenie a bisericii, si care accepta tot felul de compromisuri, doar ca sa "puna un acoperis nou la biserica", sau ca sa faianteze toaleta pe banii fratelui cutarica...

(Am participat odata, intr-o biserica, la o sedinta in care se incerca numirea in comitet a unui membru al bisericii, businessman plin de succes, iar respectivul NU VROIA ! Nu vroia sa fie facut "baiat de comitet" cu forta, sau datorita banilor lui)

Apoi.
Spunea odata un pastor "respectabil" (datorita numarului de ani si faptului ca n-are absolut nici un ucenic la amvon, semn ca a tinut bine "fraiele" zeci de ani, ca "One man show") ca dumnealui sta cu bata la usa bisericii, ca sa nu intre lupii in biserica. Sau mai rau, ca sa nu intre LUMEA in biserica.
Da, da, dar ce te faci cu MISIUNEA bisericii, aceea de a merge ca niste oi in mijlocul lupilor? Sarea pamantului si lumina lumii...puse sub obroc, intre zidurile frumoase ale bisericii.

In plus, degeaba stai cu bata la usa bisericii sa nu-i lasi pe "spurcati" sa intre, ca "oile" tale vor merge acasa si vor fi ispitite sa se uite la mult prea multele fuste mult prea scurte de pe strada, sau la mult prea multele filme sexi/porno de la TV? Sau sa insele in afaceri, sa minta, sa dea mita, sa corupa?

Pentru o gandire de genul acesta singura sansa ar fi un program de biserica de 24 de ore din 24. Sa fii sigur ca "oile" sunt la adapost.

O, dar aici am deschis alta cutie a Pandorei, am amintit cuvantul "program". "Doamne binecuvanteaza programul de astazi!..."

In plus nici chiar in biserica "oaia" nu este in siguranta, cand se uita mai lung la ea vreun "berbec" mai acatarii...

Dar am auzit in ultima vreme niste lucruri deosebite, care se petrec "underground" in unele biserici. Cum ca unii tineri nu mai suporta fariseismul si ipocrizia cu iz de naftalina, si s-au pus pe rugaciune pentru o trezire spirituala. Chiar auzeam despre doua surori din Arad care au inceput un post de 40 de zile, (consuma doar apa si lichide) pentru trezirea bisericilor. (Apropo, cine se inscrie in continuare pe aceasta lista?...)

Care este de fapt datoria unui membru intr-o biserica, oricare ar fi aceasta?
Sa fie sfant, spre Gloria si Slava lui Dumnezeu Tatal, prin Isus Cristos, Domnul nostru si prin puterea Duhului Sfant.

Si "Oldies but goldies" sloganul slagarelor anilor '60 ascultate in veacul urmator, nu este neaparat aplicabil si in biserici.
Exista tineri cu adevarat curati, care doresc sa traiasca sfinti si se lupta din greu cu ispitele anilor 2000 si ceva.

Are Dali o pictura celebra, un fel de "Sf. Ioan fata cu reactiunea", cred ca se numeste "Ispitirea Sf. Ioan". (Nu-l apreciez pe Dali ca om, dar unele lucrari ale sale sunt deosebite). Ispitele sunt reprezentate prin niste elefanti uriasi, care vin spre sf. Ioan. Acesta pune crucea intre el si ispite, dar secretul picturii, - si aici Dali a intuit perfect, (cu toate ca Salvador era inclinat spre "pacatul manastiresc") - secretul picturii este ca aceste ispite, sub forma unor elefanti, au picioare de ... paianjen.

Si acesti tineri deosebiti, care se roaga in multe biserici din Romania pentru o trezire spirituala, au inteles ca ispitele se inving pe genunchi si doar cu ajutorul LUI.

Dar "Ce-i de facut?".
Pai ce-a facut si Noe.
Pe corabia plina cu animale, va dati seama cam ce mirosuri erau dupa mai multe zile "impreuna". Gaini, iepuri, gaste, elefanti, dromaderi si cameleoni (sa fi luat oare Noe din greseala mai mult de o pereche de cameleoni, care-si schimba pielea doar duminica, iar de luni pana sambata...).
Dar, saracul Noe n-avea incotro. Trebuia sa stea pe corabie.
Era ce era inauntru, dar afara era...potopul...

Senzatia este ca starea multor biserici seamana cu cea descrisa in Apocalipsa 3:17:
"Sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic", si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol... Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de ravna dar, si pocaieste-te!" spune Domnul Isus Cristos.

O posibila concluzie.

Scopul bisericii este largirea Imparatiei Celui Prea Inalt, "precum in cer, asa si pe pamant".

Cum si-ar putea duce biserica mandatul la indeplinire?
Matei 28 "Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit."

DUCETI-VA, nu asteptati sa vina ei la voi, faceti ucenici ai lui Cristos, nu ai vostri, apoi nu uitati sa-i botezati si sa-i invatati.
Si aici este vorba despre FIECARE membru al biserici. Despre absolut FIECARE membru. Sarcina aceasta nu trebuie sa o duca doar pastorul, ci fiecare membru este responsabil de castigarea sufletelor.

Ar mai fi ceva. In Europa Occidentala, bisericile (cladirile acestora) sunt goale, catedralele pustii, pietre moarte, lipite cu smoala.
O, dar Europa Occidentala a trecut prin 3 revolutii absolut anticrestine si ateiste (franceza, nazista si comunista).

In plus cancerul darwinismului L-a decimat pe Dumnezeu din sufletul oamenilor. In tari protestante ca Anglia, Danemarca, Olanda, Norvegia, crestinismul nu mai inseamna acum aproape nimic.

In Suedia de exemplu, cineva si-a pus pe piept o pancarta cu un verset din Biblie impotriva homosexualilor. Ce i-au facut? L-au arestat, bineinteles. "Au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu, si au slujit si s-au inchinat fapturii, in locul Facatorului". Umanismul si iluminismul si-au desavarsit opera...

Octavian Andronic-Ando, intr-un editorial despre noua emisiune a lui Florin Calinescu: "Alo, Florin?", il caracteriza pe Calinescu in noua lui aparitie ca un pinguin singuratic, pe o bucata de gheata, plutind in deriva in mijlocul unui ocean inghetat.

Cu siguranta Ando nu se gandea la cele sfinte, dar parca imaginea seamana perfect cu o parte din ceea ce este biserica lui Cristos.

Si acum...Quo vadis, Domini? Mergi sa mori din nou?
Sau Quo vadis, biserica?
Cei din biserica, care si-au spalat hainele, merg spre intalnirea cu EL. Cu Domnul nostru Isus Cristos, Cel care va veni, sa judece vii si mortii.
Ceilalti...."in focul cel vesnic, pregatit Diavolului si ingerilor lui".
Suna dur, nu? Si cam anacronic pentru o LUME RELATIVISTA "pana-n prasele", si FARA NICI UN ABSOLUT. Dar sunt cuvinte din care "nici o iota nu va trece" !!

Sa ne vedem cu bine...dincolo...la masa cu Avram, Isac si Iacov...si cu Domnul bineinteles...

...

Ada Cioroianu

Am citit cu multa atentie numarul trecut si mi-au starnit interesul pentru ca dezbat probleme cat se poate de actuale. Intr-adevar biserica nu mai este ceea ce a fost sau ceea ce am dori noi sa fie. Dumnezeu a lasat biserica pentru ca noi oamenii, copii Lui sa fim mai aproape de El.

Eu sunt ortodoxa - sper ca totusi asta nu ma impiedica sa imi exprim parerea despre acest subiect - dar cred ca subiectul este valabil pentru oricine, indiferent de religie. Eu, cel putin, nu fac discriminari.

In legatura cu subiectul “Ce este un pocait?” voi incerca sa dau o definitie. Multi spun, atunci cand aud acest cuvant, ca este vorba despre persoane fanatice, chiar nebune, care probabil nu sunt intelese de cei din jur si se "refugiaza" in Dumnezeu. Eu cred ca este vorba despre credinciosi adevarati, care nu se ascund dupa aparente si nu le este rusine de ceea ce sunt. Eu am toata admiratia pentru aceste persoane si cred ca toti ceilalti ar trebui macar sa incerce sa le urmeze exemplul. Toti ar trebui sa cautam alinare in biserica si nu numai: ar trebui sa facem din acest lucru modul nostru de viata pentru ca Dumnezeu este viata!

The Salt Street Journal nr. 151

2007-11-04T19:22:00.000+01:00

Nr. 151 / 30 Ianuarie 2003, Iasi - Romania

BISERICA SI LUMEA

Introducere (Intrebari)

Biserica se privatizeaza, se muleaza pe "trupul" grasut si rebel al unei familii? Lumea nu mai pune intrebari despre Biserica pentru ca oricum nu o sesizeaza? Daca ma "enervez" pot sa-mi fac biserica mea? Lumea discuta despre crestinism la trecut? Biserica are "departamente", are dictatori, are functii cumulate, nu stiu cum, de un singur om? Lumea nu mai trebuie evanghelizata, ci convertita la interpretarile personale si absolut "corecte" ale Bibliei? Biserica e padurea de scaune, desertul de singuratati, oceanul de "ajutoare, americani si vize"?

Texte scrise de: Eduard Orasanu, Cristina Olariu, Alina Simion, Daniel Bud, Sabina Dodan, Alin Cristea si Ionut Apostu

(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Eduard Orasanu

Biserica si adolescentul

F.H.M. este titlul revistei pe care o zaresc dosita pe sub birou, discutam, el este adolescentul mileniului III, eu sunt adultul tolerant, dar putin prafuit de veacul XX. Cand era copil stia multe texte din acea carte tradusa de Cornilescu, acum stie multe despre internet si Eminem, in plus stie rapid ce fata implineste 18 ani.

Inca mai merge la Adunare, dar televizorul ii spune mai multe. Imi spune ca e-mail-lul lui e "securizat", eu intreb la ce bun si astfel aflu ca: "Cumpar domenii si alte cele de pe internet", "Dar cu ce bani?", "Am spart codul unei carti de credit", "Bine dar asta e un furt", "Lasa ca el are prea mult...", "Nu poti justifica furtul asa".

Adunarea este irelevanta, nu contine mesajul care bantuie pe holurile Liceului, la emisiunea "Surprize - Surprize" sau in revista de calculatoare. Adunarea nu spune nimic despre sex, despre bani, despre masini, despre inghetata, despre Milano sau Canada. "Uite, de pilda, cum crezi tu ca as putea trai fara bani? Da, vreau sa fac o facultate, bineinteles ca Automatizari si Calculatoare. M-am saturat de atatea cuvinte si de atatea (pseudo)analize pe text. Vezi, sunt intoxicat de studii biblice, vreau numere, vreau unu si cu unu, vreau explicatii tehnice, simple, credibile".

Cum stai cu dragostea? "Am avut 11 prietene, acum sunt cu a doisprezecea...", "Bine, dar n-ai nici 18 ani, cum ai putut sa treci prin atatea relatii?", "De ce complici lucrurile, cine a vorbit de iubire, aici e vorba de plictiseala.", "Ce stii tu despre ceea ce viseaza prietena ta?", "Nu stiu prea multe, vorbim despre muzica si calculatoare, nu ne promitem nimic, nu avem viitor impreuna. Dragul meu, suntem la acelasi Liceu, orasul e mic, habar n-ai unde sa te distrezi...".

Adunarea este irelevanta, nu are liderii care sa marcheze sau care sa starneasca o generatie. Lumea vizibila a invins lumea invizibila. Dumnezeu ramane o "ipoteza" stanjenitoare care plictiseste si inrautateste situatia. Adunarea nu spune nimic, ea seamana cu o uriasa parcare in care fiecare isi parcheaza masina lui. Una langa alta, la linie, strans, dar departe, dar stinghere, dar personale. Adunarea nu cere fidelitate, nu cere aderare la un traseu de lunga durata, la un traseu performant si plin de efort.

"Ai auzit de Paul Negrut?", "Nu, cine e?", "Ai auzit de Beni Faragau?", "Nu, si ce-i cu asta? Vezi, ai putea crede ca sunt un ticalos, adevarul e ca acum am de invatat, am de dat Bac-ul".

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea")

Cristina Olariu

Corespondenta de la Timisoara

La Timisoara strazile sunt pavate cu un strat alunecos si perfid de gheata. In incercarea de a-ti pastra echilibrul, treci pe langa oameni fara sa zaresti nici chipuri, nici priviri... Ciudata asemanare intre mersul pe gheata si plimbarea bisericii prin lume.

Ca mersul pe gheata nu e o jucarie, e simplu de descoperit. Privind la altii cum se descurca, gasesti usor de dat sfaturi. De indata ce pasesti tu pe terenul alunecos, sfaturile nu iti mai tin de cald. Care ar fi punctul comun al celor doua? Poate ca le-am aflat asemantoare in incercarea de a mentine un echilibru in circumstante deloc favorabile - sunt atatea lucruri care pot devia biserica de la tinta propusa. Unele biserici folosesc carjele unui legalism rigid, pentru a-si intepeni picioarele pe "cale", altele isi taraie picioarele cu dezinvoltura, amuzandu-se in programe confortabile. Sa fii echilibrat in incercarea de a-ti pastra echilibrul, nu e deloc usor!

Apoi, ar mai fi de spus ca atat timp cat stai pe loc, nu ai probleme cu echilibrul, dar ingheti! Ma gandesc la atatea biserici tremurand de teama unei schimbari ce le-ar strica echilibrul dobandit cu atata truda si migala, prin munca de zeci de ani. Dar daca nu misti, mori. Si ar mai conta in discutia noastra despre biserica si lume, asa cum am plasat-o eu pe gheata, faptul ca marea dificultate in pastrarea echilibrului este sa plasezi corect centrul de greutate. Si daca raspunsul e corect la intrebarea aceasta, te gasesti intr-o stare de echilibru perfect.

"Dar pantofii?!" ma intrebati "sunt bocanci si cizme, talpi antiderapante." E adevarat ca incaltamintea adecvata rezolva pe undeva problema. Insa in momente cheie, cea mai sigura talpa te tradeaza. Semn ca, bine a zis cine a zis, cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada!

Nu as putea sa nu ma gandesc ca Dumnezeu are din belsug simtul umorului. Altfel, cum ar privi toata cursa acesta, numeroasele discutii de comitet legate de culoarea cravatelor, de numarul becurilor, disputele inutile dintre imnuri vechi si cantece contemporane, in incercarea de a gasi echilibrul intre relevanta si reverenta.

A gasit cineva centrul de greutate? As fi curioasa...pentru cat timp!

La Timisoara, bisericile petrec destul de mult timp cu incercari de a gasi un echilibru, intre lumesc si dumnezeiesc. Uneori, insa, trecem pe langa oameni fara sa vedem decat umbre, nimic din tristetea sau singuratatea lor.

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea")

Alina Simion

"Daruind vei dobandi"

Situati in contemporaneitatea "veacului religios"(fiind singura posibilitate de a supravietui, pentru ca admitand probabilitatea non-religiozitatii sale ne-am desfiinta ca umanitate) existenta unor inegalitati si diferentieri devine universala, globala (termen actual). Societatea umana contemporana se vede obligata a gasi solutii la aceste inerente inegalitati provenite din cultura, religie, mediu geografic etc.

Sentimentul excluderii sociale, ca ultima treapta a inegalitatii, determina frica omului de libertate. Urmand rationamentul unei relatii matematice, aceasta frica inhiba, la randul sau, instinctul individului de a mai actiona in vederea cuceririi fericirii. Odata atrofiat acest instinct, caci atingerea unui ideal (daca se identifica fericirea cu idealul) e pur omeneasca, fiinta umana traieste in anxietate si izolare.

Se pune intrebarea daca acest rezultat este produsul societatii sau vina apartine in intregime persoanei? Oricum ar fi abordata interogatia, raspunsul ar fi nefolositor atat timp cat premisele nu sunt corect evaluate. Trebuie vazut care e sursa insecuritatii si a excluderii (manifestata in cele din urma prin izolare voluntara).

Una din cauze s-ar putea concretiza in alternativele oferite de societate la problemele actuale (saracia, libera circulatie a persoanelor, traficul de stupefiante, terorismul, educatia etc.) Majoritatea indivizilor (caci in democratia inseamna majoritate) identifica fericirea cu bunastarea, in forma ei materiala.

Reducerea la minimum sau inexistenta unui spatiu privat (si aici timpul liber poate fi privit din aceasta perspectiva a teritoriului in care nimeni nu are voie sa patrunda fara acordul tau) a determinat amagirea individului prin propriile sale resurse.

In cele mai multe cazuri se pune accent pe o fericire apropiata, posibila (palpabila si eventual numarabila); "dobandirea" fericirii supreme (in viziune crestina: dragostea, linistea, egalitatea sau impacarea) fiind amanata din lipsa de timp, spatiu sau vointa.

Amanarea e o forma de lasitate care indeparteaza viitorul, determinandu-ne a trai la trecut sau prezent. Se uita adesea ca "daruind vei dobandi" (Steinhardt). Se ignora, si aici e de datoria crestinatatii de a interveni (in principal prin institutia sa - biserica), valorificarea la maxim a potentialului spiritual.

Acel "daruind vei dobandi" nu se refera la bunastarea ta din ale carei valorificari iti permiti a-i ajuta si pe altii.

Acest "daruind vei dobandi" e pur religios. Daruiesti din ceea ce nu ai. Dandu-le celor care vin la tine ceea ce ei asteapta de la tine si ceea ce tu stii prea bine ca in clipa aceea se poate intampla sa nu ai, te vei milui si tu din pomana facuta altuia.

"DAND LUMINA PE CARE NU O AI, O VEI AVEA SI TU." ( H. Michaux 1899-1988)

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea")

Daniel Bud

"Adolescentii, o minoritate bisericeasca in tranzitie"

Adolescenta este perioada in care fiinta umana se afla intr-o etapa psihologica critica, insa tranzitorie. Adolescentul este copilul crescut inca nematurizat. A fi adolescent nu este o vocatie, nu este o stare permanenta, si nu este faza dezvoltarii umane de cea mai lunga durata. Toti copiii vor fi adolescenti si toti adultii au fost adolescenti. Adolescentii sunt fosti copii ce vor deveni adulti. In afara de schimbarea nemaiintilnita experimentata de persoana aflata in tranzitie, nu e nimic nou sub soare.

In societate adolescentii formeaza un segment minoritar tocmai pentru ca "starea de adolescent" este tranzitorie, si in mod normal, in citiva ani cei mai multi sfirsesc cu adolescenta si devin adulti. Nu am devenit adolescenti la cerere si nu putem ramine adolescenti la nesfirsit.

Tema adolescentului debusolat si plictisit (inclusiv de biserica) nu e noua, la fel cum e si acuza de irelevanta eclesiastica. "Racolarea" adolescentilor nu este si nici nu trebuie sa fie sarcina primordiala a bisericii! Inainte de a vorbi de racolare ar trebui sa stim unde sunt "ascunsi", de cine se ascund, si din ce motive. Racolarea presupune o dezertare. Adolescentul abandoneaza biserica din anumite motive, rationale, emotionale sau pur si simplu circumstantiale.

Daca ne referim la copilul bisericos transformat in adolescent rebel, intrebarea "De ce nu vine la biserica?" are un raspuns simplu: din cauza parintilor. Daca adolescentul are parinti crestini care doresc participarea la biserica, adolescentul participa la inchinarea din biserica pentru ca NU are de ales. Datoria de a fi parinti nu e cu nimic mai mare decit datoria de a fi ascultator de parinti! In starea de adolescent, traiul pe spinarea altora (a parintilor) implica supunere. Adolescentul este supus parintilor nu numai in inchinare, dar si in filmele vizionate, in cartile sau revistele citite, in preteniile intocmite, si asa mai departe. Numai faza urmatoare - in care adolescentul devine persoana matura si responsabila "aflata pe propriile picioare" - implica libertatea pe care unii adolescenti o pretind nejustificat inainte de vreme.

Daca ne referim la adolescentul crescut de la stadiul de copil in afara bisericii protestante, atunci in limita posibilitatilor, biserica poate crea forme de inchinare destinate interactiunii cu acest grup. Este evident faptul ca nu exista o biserica formata exclusiv din adolescenti, pentru ca mai devreme decit mai tirziu adolescentii ajung la maturitate.

In concluzie, adolescentul crescut de copil intr-o familie crestina nu are de ales, indiferent de relevanta bisericii el trebuie sa participe la inchinare cu intreaga familie. Cine pune piinea pe masa decide cum traieste cel care se infrupta din ea. Punctul din care adolescentul poate abandona biserica incepe doar atunci cind ajunge sa traiasca pe propriile picioare, adica - in principiu - la faza maturitatii responsabile. In mod normal, biserica ar trebui sa gaseasca forme de inchinare adecvate fiecarei etape din cadrul dezvoltarii psihologice, fiind extrem de sensibila la oscilatiile si impulsurile contradictorii ale stagiului adolescentin.

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea")

Sabina Dodan

Pocaitii si restul, sau cum se vede de la fereastra mea...

"Prin fereastra ovala, norii treceau", in camera mea fereastra a fost mereu deschisa; sa nu vad oare diferentele intre fereastra mea si ferestrele lor? Pentru prima data in 150 de numere se SSJ, tema numarului acesta imi da ocazia sa-mi "vars of-ul" si nu ma voi feri sa fiu dura. Sunt cam opt ani de cand traiesc in lumea pocaitilor si abia in al optulea an am invatat sa-i accept, sa-i iubesc sau sa ma identific cu ei. Cum se vedea de-afara dupa atata amar de vreme? O lume rece in care outsiderii n-o sa ajunga niciodata ca "noi" pocaitii, o lume a detinatorilor adevarului absolut care au avut sansa de-a se naste in familii de pocaiti, o lume calda si deschisa in adunari si teribil de rece si exclusivista in afara lor. Au fost momente in care m-au facut sa plang prin purtarea lor, momente in care m-am simtit tradata si data afara, neintrebata nimic, privita urat, susotita mereu.
Sa nu fi facut eu nimic?

Sa fi facut ei prea mult si eu am refuzat? Cum sa inteleg eu lumea lor cand eu sunt abia la inceput dupa atata vreme?

De la fereastra mea am criticat totul, am fost sceptica sau din contra, m-am implicat in reviste, tabere, sarbatori si prietenii pe care le-am abandonat mai apoi negasind acea baza comuna pe care trebuie s-o ai ca sa patrunzi in lumea lor, recent lumea mea. Drumul n-a fost deloc usor si poate ca nu eu am hotarat asa... Ce-am inteles acum e ca exista o singura Biserica a Domnului la care "au acces" toti cei care-L marturisesc pe Dumnezeu dintr-o inima curata si-L lasa pe El drept Stapan si Salvator al vietii lor. Pentru noi a murit Fiul Lui, Isus, oricine Il accepta pe El si jertfa Lui si vine cu pocainta la El, are viata vesnica. E nevoie pentru aceasta de o viata curata si fara de pacat dupa cuvantul Evangheliei prin care suntem mantuiti.

Nu poti trai si cu Dumnezeu si in lume in acelasi timp, nu exista nici un negot si nici o! cale intre ele care sa nu fie un compromis si un pacat. Este usor sa fii un pocait fals cu o relatie calduta cu Dumnezeu si este teribil de greu sa traiesti o viata in lume si sa-ti fie indeajuns un singur moment in care sa te pocaiesti si sa devii un copil al Lui.

Un pocait devine astfel purtatorul credintei adevarate care se traieste si se vede la exterior. Mesajul pe care-l poarta devine model celor din jur pe care are datoria sa-i "informeze". Un astfel de model am intalnit si eu, Dumnezeu a semanat samanata cea buna, m-a zdrobit si-apoi mi-a deschis ochii si inima. A fost atat de simplu si de frumos, a meritat suferinte si sacrificii ca sa castig marele premiu. Multumesc pocaitilor pe care nu-i jignesc cu nimic spunandu-le asa, ci din contra, e un mare castig sa se numeasca asa, ei sunt copiii Lui Dumnezeu.

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea")

Alin Cristea

Pace/Ciao

Cred ca acest binom exprima in modul cel mai concis atat clivajul Biserica/Lume in varianta contemporana a neo-protestantismului romanesc, cat si subcultura de tranzitie a celor doua sfere. Acum doua decenii mai auzeam salutul "Pacea Domnului Isus", apoi "Pacea Domnului", acum e "Pace", in curand va fi "Pa". Sau se practica deja o astfel de varianta a globalizantului "Hi" american? S-a ajuns si la altfel de prescurtari: "Amin", adica "Asa sa fie", pare, in momentele profunde de rugaciune ale comunitatii, prea lung pentru a-l exprima public si a deranja astfel atmosfera pioasa, fiind inlocuit de rasuflarile afectat-cugetatoare "Hm" ale starurilor religioase locale sau ale "chibitilor" care mai sunt atenti la "convorbirile" precum pe pamant-asa si in cer ale - de multe ori - prea umanoizilor.

Salutul "Ciao" l-am auzit prima oara acum 7 ani, cand am venit in Oradea, oras vestic, gandeam in ignoranta-mi modestie. Nu a trecut mult timp pana sa-mi dau seama ca sufera, la fel ca toata Romania, de un provincialism cronic si, bineinteles, prostul nu-i prost destul daca nu-i si fudul. O continua serbare campeneasca, intrerupta din cand in cand de cite o treaba in jurul casei. Si mai tare m-a durut cand am regasit asfel de atitudini in onor spatiul confesional neo-protestant. Artificialitate, superficialitate, mercantilism - triada atat de caracteristica secolului XX si-a pus amprenta si asupra eclesiei. In afara barfelor confesionale, mai putin sau mai mult amplificate, mult prizatele subiecte inepuizabile - baticul femeilor (sau, in cel mai bun caz, stiluri de innodare), muzica pe care o promovam/ascultam, "profeti" si "prooroci", ziua de odihna - intr-o combinatie ciudata cu afaceri "second hand" si fundatii "second hand", evenimente festiviste "second hand" si subcultura "first class".

"Ciao" m-a salutat atunci dezinvolt adolescentul de 15 ani, de care ma desparteau aproape tot atatia ani (si barba), copil de pastor, care nu ma cunostea, dar il cunostea pe mult mai tanarul meu coleg cu care eram. "Ciao" a salutat-o deunazi un tinerel de aceeasi varsta pe sotia mea, casatorita de 11 ani. Ne-am adus aminte de sotia "nepocaita" a unui frate care, la scurt timp dupa casatoria noastra, i-a atras atentia sotiei mele asupra noului statut: Acum esti femeie maritata, nu-mi mai spune "Sarut' mina", ci "Buna ziua". Mai exista pe undeva, in Romania (invitata sa intre in NATO, UE si in mai stiu eu ce alte organizatii si organisme internationale) salutul asta? Bineinteles ca exista, dar de multe ori e parca semnul non-relatiei cu cel pe care il saluti, conventional, sau echivalentul pentru "Sfarsit" (conversatie), la fel cum "Amin" e accesat, la fel de coventional, la sfarsitul rugaciunii comunitare.

Oricum, mai bine sa ne multumim cu "Ciao" decat cu o mutenie gen "Buna ziua, caciula, ca stapanul n-are gura", cum ni se intampla de atatea ori. Copii, adolescenti, tineri din familii de "pocaiti" trec grabiti pe strada pe langa noi, fara a ne saluta, desi ne cunosc bine din "evolutia" noastra la "aparatele eclesiale". Cred ca am gasit o solutie "de tranzitie", probabil tot in spiritul contemporan al injumatatirii cuvintelor si sintagmelor: "Buna…". Se poate aplica cu succes si pe strada, si in mesajele e-mail, e destul de echivoc, si apoi, poate fi urmat de o completare mnemotehnica din partea celuilalt: "…ziua"! Sau, cine stie, o sa avem surprize, surprize: "…sa-ti fie inima"!

Oameni buni, nu de salut e vorba aici, ci de cine pe cine influenteaza. E vorba de Skanderbeg-ul pe care Biserica il face cu Lumea. Nu cu cei din lume, ci cu Lumea, spiritul veacului dinainte de veacul ce va sa vie, care, de la Adam incoace, ne perverteste vorba si fapta, gandul si visele. Bunaoara, pentru a ramane la limbaj, cum sa fi cucerit de etichete cu sonoritati bizare precum "trupa" de inchinare, "grupa" de copii, "program" duminical? Avem responsabili cu "departamente" in cadrul "echipei" cu care lucreaza pastorul. De fapt sunt destui carora ar trebui sa li se scrie in cartea de munca: "manager" eclesial. Bisericile sunt organizate in "uniuni", conform "statutului", au o data pe an "sedinta", fiecare membru are dreptul la "vot". Va puteti imagina votul lui Pavel, al lui Timotei sau al celor priviti ca "stalpi" ai bisericii - Iacov, Chifa, Ioan (Galateni 2:9) - numarat ca vot egal cu cel al unora precum Anania si Safira? De unde vine egalitarismul pagubos al enoriasilor neo-protestanti si la fel de paguboasa confuzie intre "vedetism" si elita duhovniceasca ("Omul duhovnicesc, dimpotriva, poate sa judece totul, si el insusi nu poate fi judecat de nimeni" - 1 Corinteni 2:15)? Ar fi prea simplu sa dam vina doar pe deceniile de comunism. Daca am cerceta putin istoria bisericii, am vedea ca intotdeauna au fost astfel de provocari "lumesti" si ca au existat momente cruciale cand Biserica a stiut sa preia termeni culturali ai vremii (precum cel de "persona" - persoana, din filozofia greaca, sau Pavel vorbindu-le atenienilor in piata utilizand notiuni ca fiinta, miscare, citate din poetii lor) pentru a articula adevaruri pe care le intrupa de mult timp in acte de credinta.

Aici e esenta problemei: degeaba spunem "Pace" daca nu imprastiem "mireasma de la viata spre viata". Degeaba spunem ciao (un salut italian) daca nu avem constiinta si stiinta de a fi europeni. Daca trebuie sa ne diferentieze ceva de Lume, diferenta specifica nu este o denumire, un salut, o grimasa afectata, o cantare sau o zicatoare bisericoasa, ci acele fapte bune facute in lumina care ii fac pe oameni sa-L slaveasca pe Tatal ceresc. Responsabilitatea mareata a Bisericii de a binecuvanta - a cuvanta de bine - are de a face cu marturia unei vieti coordonate de aspiratii spirituale.

Mie nu-mi este greu sa repet si tuturor ne este de folos: Artificialitate, superficialitate, mercantilism - triada atat de caracteristica secolului XX si-a pus amprenta si asupra eclesiei. Biserica e chemata sa fie "o mireasma a lui Hristos" printre cei din Lume (2 Corinteni 2:16). De prea multe ori, insa, "pocaitii" sunt o mireasma doar pentru ei, "ghetoul" confesional devenind sufocant. Diferenta pe care ne-o afisam fata de cei din afara acestui "ghetou" nu ne ofera identitatea pe care ne-o dorim. Si desi "iarna nu-i ca vara", evanghelizarile agresive/fortate nu constituie interfata potrivita pentru mesajul "extra-terestru". Mai bine am lua in seama cuvintele lui Rick Warren: "Una din cele mai mari bariere in calea evanghelismului o constituie faptul ca cei mai multi crestini isi petrec timpul exclusiv in compania altor crestini." Dintr-un astfel de "ghetou", in vremuri de tranzitie, afisez "sfarsit" la "respirarile" mele cu un salut de tranzitie: "Buna…"

P.S. Puteti sa "deletati" sau sa "forwardati"! Numai sa nu uitati ca exista echivalente romanesti pentru aceste cuvinte. Oricum, de marile amenzi ale Legii Pruteanu am scapat. Ne ramane insa responsabilitatea de a bine-cuvanta!

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea")

Ionutz Apostu

Biserica si Lumea

In zilele actuale biserica se confrunta cu provocari dintre cele mai diverse. Cum previne aceste provocari, sau cum sunt ele intampinate este greu de spus. Depinde de la zona la zona, de la oras la oras, de la biserica la biserica, de la om la om…

Biserica a fost instituita pentru a reprezenta Hristosul pe pamant si ca atare are datoria de a fi ambasadoare intr-o lume atat de ostila incat multi nici nu mai vad acest lucru. Toate atacurile sunt puse pe seama dezvoltarii societatii, pe seama democratiilor dintre cele mai diverse si de ce nu pe seama nevoilor din ce in ce mai diverse ale oamenilor.

Cum se raporteaza biserica la toate acestea? Baga capul in pamant sau incepe sa negocieze? Cum confrunta ea toate aceste “noutati” ale lumii noi? Pe ce anume se bizuie cand combate sau aproba “imprumuturi” dintre cele mai ciudate, care este justificarea si indreptatirea?

Biserci macinate de negot, de schimburi comerciale; mirodenii si matasuri; ceaiuri si cafele din cele mai scumpe si mai placute; asta e tot ce reuseste sa adune biserica actuala? Unele s-au pierdut printre atatea rute si drumuri comerciale incat cu greu mai reusesc sa se orienteze printre atatia luceferi stralucitori.

Cum arata Biserica lui Hristos dupa 2000 de ani? Poate singura, poate sluta atat de deformata incat cu greu o mai recunosti. Un Quasimodo al lumii contemporane, cocosatul alergand printre clopote si sfori, incercand sa scape de rusinea ce o poarta asupra-i…

Cum se vede Lumea din Biserica? De cele mai multe ori atractiva, fara ca nimeni sa combata aceasta imagine falsa a lumii. Ne amestecam atat de usor dar ne strangem laolalta atat de greu.

Pana unde merge negotul cu lumea? Cat de adanci sunt rutele comerciale? Iata intrebari care nu au raspunsuri, cel putin nu vor gasi raspuns pana nu vor fi macinate de “navigatori”.

(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea")

In loc de concluzie

Daca considerati ca avem dreptate, daca credeti ca am "deraiat de pe linie", deschidem linia reactiilor. Asteptam reactiile de azi in doua saptamani. Dar asteptam si texte, tot in doua saptamani, despre urmatoarea tema: "Ce este un pocait?"

Hyde Park

Alin Cristea

Un secol de cinema

Primele capodopere

D.W. Griffith, Thomas Ince, Mack Sennett: "Datorita acestor trei realizatori, cinematograful american avea sa atinga apogeul." (Georges Sadoul) (Istoria cinematografului mondial) D.W. Griffith - "parintele cinematografului", "profetul si descoperitorul artei filmului", "inventatorul limbajului celei de a saptea arte la baza caruia aseaza decupajul si "montajul", omul care a nascocit totul in materie de film, celorlalti ramanandu-le doar sa preia si sa perfectioneze intuitiile sale de geniu. (Dictionar de cinema, 1997)

"El a fost primul care a stiut sa aduca frumusetea si poezia in ceea ce era pe atunci un spectacol dezlanat si banal; a intuit, primul, potentialul enorm al cinematografului si a fost primul care a facut din el un instrument de recreere, cel mai eficient si mai popular din cate au existat vreodata." (Erich von Stroheim) (Cinema… un secol si ceva, 2002)

"A fost pentru cinema ceea ce a fost Eschil pentru teatru." (Andrew Sarris) (Cinema… un secol si ceva, 2002)

Nasterea unei natiuni (1915)

"Document al furiei rasiste a Ku Klux Klan-ului, prezentat ca salvator al natiunii americane. Filmul infatiseaza istoria a doua familii de proprietari din Sud, pentru care razboiul de secesiune reprezinta o ispasire fara vina. Fortele principale aflate in conflict sunt, pe de o parte, armata de negri, care ameninta cu distrugerea totala, ducand pretutindeni abuzul, violul, crima, iar pe de alta parte, Ku Klux Klan-ul." (Cinema… un secol si ceva, 2002)

"Polemicile violente provocate de Nasterea unei natiuni au determinat cresterea succesului comercial. Numarul de spectatori a atins cifra de o suta de milioane. Cariera filmului a durat cincisprezece ani plini. […] Dupa noua luni filmul fusese reprezentat de 6 266 ori la New York. Castigurile au fost imense. […] Griffith, care investise in film tot salariul si viitoarele lui beneficii, castiga intr-un an mai mult de un milion (pe care se va grabi sa-l inece in Intolerance)." (Georges Sadoul) (Istoria cinematografului mondial)

"Daca urmarile acestui film sunt imediate in Statele Unite, ele sunt mult mai putin considerabile in celelalte tari. In Franta, cenzura considera proiectarea acestei opere violent rasiste ca inoportuna, mai ales in acel moment, cind trupele coloniale luptau pe front. Astfel, acest film este vazut in Franta cu sapte ani intarziere, dupa ce o suta de alte filme ii popularizasera invataturile. A fost nevoie de reculul istoriei pentru ca Europa sa inteleaga ca 8 februarie 1915, data reprezentarii filmului Nasterea unei natiuni, este prima zi de domnie universala a Hollywoodului." (Georges Sadoul) (Istoria cinematografului mondial)

"Cu Nasterea unei natiuni, filmul a fost recunoscut ca forma de arta cea mai persuasiva si mai penetranta a timpului nostru. Si aceasta, la numai 20 de ani de la prima demonstratie publica a lui Edison." (Arthur Knight) (Cinema… un secol si ceva, 2002)

Intoleranta (1916)

"Persii lui Cyrus ameninta zidurile Babilonului, Iisus ii combate pe farisei, hughenotul Coligny starneste furia regelui Carol si sotia unui patron de uzina, domnisoara batrana, face, cu puritanismul ei, iad din existenta muncitorilor. In toate e de vina numai blestemata de intoleranta! Pornind de la acest pretext tematic a patru episoade, unite de imaginea-simbol a lui Gish balansand leaganul istoriei umanitatii, Griffith realizeaza o grandioasa tentativa de sinteza a timpului si spatiului prin intermediul montajului paralel. A rezultat un esec comercial, dar si un experiment cu consecinte covarsitoare pentru dezvoltarea artei cinematografice pe plan mondial." (Dictionar universal de filme, 2002)

"Costul total al realizarii - doua milioane de dolari, cifra record, pe care nu o va mai atinge nici un film pana in 1926. Din cele o suta de mii de metri de negativ turnati, regizorul monteaza initial o varianta de noua ore, apoi o alta de cinci ore si apoi pe cea finala, care apare pe ecrane, de trei ore si patruzeci de minute. Primit cu un deosebit interes de critica si de spectatorul intelectual, filmul nu are succes la marele public, derutat de forma revolutionara si refractar la mesajul sau. Retras treptat din circulatie ca inoportun, Intoleranta va deveni cel mai mare fiasco financiar din istoria cinematografului. Cauzele si implicatiile acestui esec, dar si imensa forta novatoare a filmului fac obiectul a numeroase analize intreprinse de istoricii de cinema." (Cinema… un secol si ceva, 2002)

"Opera baroca, confuza si geniala, in avans cu zece ani fata de cinematograful vremii sale, Intoleranta a fost productia cea mai arbitrara incercata vreodata. Griffith si-a ales prost momentul de a realiza un asemenea film - intr-o epoca in care nici geniul lui, nici limbajul filmic nu erau in masura sa domine un asemenea subiect, o epoca in care motivatiile trebuiau sa fie melodramatice pentru a putea fi intelese de catre public. Exista in Intoleranta un constant decalaj intre o conceptie revolutionara, o structura ultramoderna, un ritm uluitor, o ambitie suverana si slabiciunile unei constructii dramatice fondate pe motivatii imposibile si fundamental conventionale. Influenta filmului a fost considerabila nu numai asupra cinematografului, ci si asupra literaturii; acestui film ii datoreaza romanul anglo-saxon constructiile acronologice si salturile in timp/spatiu, in care vor excela ulterior Dos Passos, Faulkner, Huxley, Virginia Woolf si altii, constructii romanesti pe care le cautam zadarnic inainte de 1916." (Jean Mitry) (Cinema… un secol si ceva, 2002)

"Intoleranta este cel mai insemnat film produs vreodata, o capodopera de conceptie si de executie creatoare, care sta alaturi de opere de arta de talia Simfoniei a IX-a de Beethoven, a "Coborarii de pe cruce" de Rembrandt, a "Giocondei" de Da Vinci, de sculpturile Parthenonului sau de opere literare de talia romanului lui Tolstoi, "Razboi si pace", a poemelor lui Whitman si de "Hamlet" al lui Shakespeare." (Th. Huff) (Cinema… un secol si ceva, 2002)

Thomas Ince - "cel mai mare tehnician al montajului", "maestrul cinematografiei", "primul poet al ecranului", "primul dramaturg" al filmului, "primul mare autor de western", "poet al Far-West-ului" - este, alaturi de Griffith, creatorul naratiunii cinematografice. "Influenta lui Ince asupra cinematografiei suedeze si franceze este capitala, ca si asupra primilor realizatori sovietici." (Georges Sadoul) (Istoria cinematografului mondial)

Mack Sennett, un mare descoperitor de talente, ii va scoate din anonimat pe Buster Keaton, Harold Lloyd, Bing Crosby. Mijloacele lui sunt acumularea de gaguri si de trucaje, inmultirea figurantilor si impopotonarea lor caricaturala. Parodia fiind unul din procedeele preferate ale lui Sennett, studioul "Keystone" angajeaza, contra unui salariu de 50 de dolari pe saptamina, un tanar actor englez de pantomima in turneu prin Statele Unite: Charles Chaplin, care va turna 35 de filme scurte intr-un an. Lui Chaplin i-au trebuit doar citeva luni pentru a cuceri o glori pe care nici Griffith, nici vreun alt american nu o atinsese. O popularitate fara seaman in lume ii va rasplati stradaniile. Filmele lui sunt poate singurele apreciate deopotriva de clasele cele mai sarace, de populatiile cele mai primitive, ca si de publicul cel mai ales, de intelectualii cei mai rafinati. Filmele sale sunt singurele care, fara intrerupere, din 1914 si pana astazi, au atras publicul. Viata de caine (1918), Charlot soldat (1918), Idila la cimp (1918) sint trei capodopere care incheie apogeul cinematografului american. De acum incolo producatorul tinde sa devina stapan pe aceasta arta. Incepe domnia Hollywoodului.

(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Roxana Gacea
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 750 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Cristina Olariu

2007-11-03T13:09:00.000+01:00

(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Cristina Olariu

Fiind o veche cititoare a revistei, Cristian Olariu, pentru foarte scurt timp, la finalul SSJ-ului, a colaborat cu noi. Multumim!

Titlurile textelor de mai jos:

. Draga SSJ-ule
. Corespondenta de la Timisoara
. Mesajul ghiocelului

Linkuri:

Aa - Harta blogului - Explicatii "pas cu pas" despre SSJ

http://www.rve-timisoara.ro/

...

Draga SSJ-ulue
(reactie la editorialul din numarul 149)

(debut SSJ nr. 150)

Eduard,

Habar n-am daca s-ar cuveni sa-ti spun asa, pe nume sau altfel... Insa ma simt provocata sa iti raspund pe masura. "Eu si tu..." Motivator mesajul, n-am ce spune... Sa pun mana "pe tastatura" si sa-mi dau drumul la gura. Asa ca asta am sa si fac:

Draga SSJ-ule, te primesc de trei ani si mai bine, te citesc pe nerasuflate de cele mai multe ori. Alte ori, e drept, cu aerul "sa vedem ce mai spun SSJ-istii!" Sunt destepti, simpatici, au fler, transanti - fara a fi obraznici, visatori uneori si totusi nu se feresc a spune lucrurilor pe nume.

Ma amuza intr-un fel faptul ca ati "crescut baietii mari". Ar trebui sa ma sperie cumva? Suna a amenintare? M-ar durea sa va pierd. Mi se pare ca va cunosc de cand lumea, ca va stiu chipurile, "ca ne tragem de sireturi". Aici in Vest se prinde bine SSJ-ul. Vorbim aceeasi limba, gandim in acelasi ton se pare ca frecventa e buna iar subiectele abordate, precum si maniera in care o faceti, isi ating tinta. Adica "zgandara".

E normala si pretentia de a stii cine va sunt cititorii, insa asa suntem noi, inghitim multe si nu spunem nimic. Intr-un fel, pentru ca asa suntem obisnuiti, in altul, pentru ca suntem prea ocupati ca sa mai remarcam nevoia celuilalt de a stii ca ne-a picat bine ce a facut el... Si poate din ezitarea de a nu reusi sa fim atat de "impresionanti" cum ati reusit voi sa fiti in ultimii patru ani :)

Promit sa mai revin.

...

Corespondenta de la Timisoara

(text publicat in SSJ nr. 151, numarul cu tema: "Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea")

La Timisoara strazile sunt pavate cu un strat alunecos si perfid de gheata. In incercarea de a-ti pastra echilibrul, treci pe langa oameni fara sa zaresti nici chipuri, nici priviri... Ciudata asemanare intre mersul pe gheata si plimbarea bisericii prin lume.

Ca mersul pe gheata nu e o jucarie, e simplu de descoperit. Privind la altii cum se descurca, gasesti usor de dat sfaturi. De indata ce pasesti tu pe terenul alunecos, sfaturile nu iti mai tin de cald. Care ar fi punctul comun al celor doua? Poate ca le-am aflat asemantoare in incercarea de a mentine un echilibru in circumstante deloc favorabile - sunt atatea lucruri care pot devia biserica de la tinta propusa. Unele biserici folosesc carjele unui legalism rigid, pentru a-si intepeni picioarele pe "cale", altele isi taraie picioarele cu dezinvoltura, amuzandu-se in programe confortabile. Sa fii echilibrat in incercarea de a-ti pastra echilibrul, nu e deloc usor!

Apoi, ar mai fi de spus ca atat timp cat stai pe loc, nu ai probleme cu echilibrul, dar ingheti! Ma gandesc la atatea biserici tremurand de teama unei schimbari ce le-ar strica echilibrul dobandit cu atata truda si migala, prin munca de zeci de ani. Dar daca nu misti, mori. Si ar mai conta in discutia noastra despre biserica si lume, asa cum am plasat-o eu pe gheata, faptul ca marea dificultate in pastrarea echilibrului este sa plasezi corect centrul de greutate. Si daca raspunsul e corect la intrebarea aceasta, te gasesti intr-o stare de echilibru perfect.

"Dar pantofii?!" ma intrebati "sunt bocanci si cizme, talpi antiderapante." E adevarat ca incaltamintea adecvata rezolva pe undeva problema. Insa in momente cheie, cea mai sigura talpa te tradeaza. Semn ca, bine a zis cine a zis, cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada!

Nu as putea sa nu ma gandesc ca Dumnezeu are din belsug simtul umorului. Altfel, cum ar privi toata cursa acesta, numeroasele discutii de comitet legate de culoarea cravatelor, de numarul becurilor, disputele inutile dintre imnuri vechi si cantece contemporane, in incercarea de a gasi echilibrul intre relevanta si reverenta.

A gasit cineva centrul de greutate? As fi curioasa... pentru cat timp!

La Timisoara, bisericile petrec destul de mult timp cu incercari de a gasi un echilibru, intre lumesc si dumnezeiesc. Uneori, insa, trecem pe langa oameni fara sa vedem decat umbre, nimic din tristetea sau singuratatea lor.

...

Mesajul ghiocelului

(text publicat in SSJ nr. 152, numarul cu tema: "Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?")

Cine s-ar fi asteptat ca micutul si plapandul mugur de floare sa razbeasca prin greul zapezii... Daca ghiocelul ar fi inflorit in miezul verii, l-ar mai fi observat careva?

Mesajul ghiocelului este simplu si clar. Ma indentific, eu pocaitul de azi cu mesajul sau.

Nu are nimic din robustetea trandafirului, din impozanta crinului si totusi are indrazneala de a inflori iarna, in mijlocul zapezii. Fara sa fie arogant, fara sa aiba stralucire si culoare, discret si fragil, tremurand in vant, sfidand parerile celorlati despre vulnerabilitatea lui, traieste ca sa comunice un adevar simplu: primavara va veni! Oricat de mult ar ninge, oricat ar bate vantul de tare, in iarna singuratatii si tristetii acestei lumi, nu se poate ca primavara sa nu vina!

Te mai poti gandi la lipsa de creativitate a ghioceilor? La platitudinea albului lor, ii mai poti acuza ca nu au macar un dram de imaginatie si personalitate? De ce nu contrasteaza mai puternic cu zapada, macar in felul acesta sa se faca remarcati?!

Mesajul ghiocelului... E mesajul pocaitilor de astazi. Frumusetea lor consta in mesajul pe care il aduc. Comoara mare din vasul de lut. Chiar daca sunt vulnerabli si fragili, exista in ei puterea care germineaza viata, care dicteaza inflorescentei sa se aprinda, in conditii absolut imposibile de inflorit. Sunt oamenii care vad soarele in spatele norilor si pulseaza viata, cand nu-i mai arde nimanui de trait si inflorit.

Imi ticaie inima mocnit in mine... pocaitul anului 2003, mai poti vorbi de frumusete, de sensibilitate, de ghiocei cand lumea din jurul tau e pragmatica, moare de foame, are nevoie de parghii pentru a supravietui?

Dar si ghioceii infloresc iarna... Chiar in fata mea, sfrijite si tremurande imi zambesc cateva fire. Le zambesc si eu. Sunt ca si voi, dragelor!

The Salt Street Journal nr. 150

2007-11-02T18:45:00.000+01:00

Nr. 150 / 15 Ianuarie 2003, Iasi - Romania

Tema acestui numar este:

SSJ la puterea 150

Introducere

Cine ar fi crezut ca numarului 150 e posibil? Cine ar fi putut sa vada atat de departe: vremea, incercarile, ideile si provocarile.

Noi, impreuna, "internetici, "e-mail-isti", iubitori de frumos, de tandrete, de joc, de spirit si de Logos. Noi, impreuna, tacuti sau guralivi, inteligenti sau prostuti, americani sau ieseni, "sararisti" sau …, am fost pe o aceiasi corabie, spre un acelasi tarm, vorbind o aceiasi limba.

Cine ar fi crezut ca fidelitatea si incapatanarea tin uneori loc de program, de pastila, de incurajare? Suntem atat de departe incat nu mai pricepem de unde am plecat, suntem atat de multi, incat nu mai auzim fiecare voce, suntem atat de bogati incat am putea "inchide" ferestrele senini si impacati.

Dar iata ei, adica voi, adica tu, spui "inca nu", spui "e loc de mai bine, de mai multa claritate, de profunzime", spui "inca o vreme lasa ferestrele deschise… soarele inca n-a apus"

(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Daniel Bud (USA)

Stimata redactie,

Numarul 149 ne indeamna la citit si evaluat, criticat si reactionat. SSJ e o revista inedita si cu potential, insa, asa cum se afirma, are nevoie de o continua refacere. Are nevoie de teme de mare interes, cit si de o gama variata de autori.
Citeva ginduri personale:

(1) Revista ar avea nevoie de o rubrica continua in care cititorul sa poata sa isi exprime gindurile, si ele sa apara in numarul urmator. "Curier si Posta Redactiei" este un titlu bun, insa are nevoie de o adresa email afisata imediat sub titlu.

(2) In cuprins ar fi bine sa apara o provocare, un fel de rubrica permanenta, ceva de genul: "Audienta raspunde", unde cititorul sa fie indemnat atit la o evaluare critica a numarului, cit si la propuneri de teme noi. Este important sa se faca un sondaj prin care sa se determine care sunt temele de interes major.

(3) Apoi, ar fi bine sa reapara o rubrica permanenta de stiri, sa se continue traditia initiala intr-o noua forma. Stirile a fie deschise cititorului astfel incit oricine sa poata anunta un eveniment din toata lumea. Se poate preciza de exemplu, "stirea transmisa sa nu fie mai lunga de 30 de cuvinte." Aceasta rubrica ar stringe unitatea cititorilor si ar crea sentimentul unei audiente existentiale SSJ.

(4) In plus, la cuprins ar trebui, cred eu, inceputa practica listarii titlurilor de articole si apoi a autorilor. Asta ar mari atentia autorului in formularea unui titlu atractiv si reprezentativ continutului, si ar creste interesul nascut din primul impuls al cititorului din contactul initial cu SSJ.

(5) E necesar, cred, sa fie un anunt special care sa deschida usa tuturor celor ce doresc sa contribuie cu articole in SSJ. Ceva de genul: SSJ primeste articole pe adresa email X. Mesajul trebuie sa fie cuprins intre 100-400 de cuvinte, sa aibe titlu, sa nu contina limbaj ..., si sa ..... SSJ isi rezerva dreptul de a selecta mesajele pentru publicare fara (sau cu) a da explicatii autorului in cazul in care materialul nu este publicat. Materialul trimis spre publicare trebuie sa reflecte tema unui numar propus, ... Parerile expimate in SSJ nu exprima vederile revistei ci ale autorului. Materialul publicat ramine copyright ... O citare completa are nevoie de permisiunea in scris a redactiei SSJ (sau a autorului).

(6) SSJ trebuie sa isi propuna sa invite si a insiste pe linga acele persoane care ar putea contribui in mod semnificativ la o anumita tema. O planificare facuta pe termen mai lung, de citeva luni, ar asigura timp in organizarea numerelor mult mai eficace. Cu alte cuvinte, daca pentru nr. 10 al SSJ din iunie, tema este "Omul in fata cu moartea," articolele trebuie sa soseasca la redactie pe 10 mai, sa zicem. Exemplele de aici exprima opinia mea ca organizarea numerelor revistei ar imbunatati calitatea.

(7) Instinctul cititorului nu e format spre a raspunde unor articole. Daca in mod specific si real revista/ziarul cere parerea cititorului, si numai daca realmente cititorul se convinge ca este curtat de redactie, probabil ca va raspunde. Altfel, reflexul ne spune sa ne vedem de treaba.

(8) SSJ trebuie, zic eu, sa se deschida lumii careia i se adreseaza. E greu insa sa isi formeze o audienta noua, in cazul in care ar dori sa se adreseze unei alte audience. Asa cum stau lucrurile, ca cel mai simplu este sondarea adreselor existence, cca. 700, si sa descopere virsta medie si alte caracteristici importante ale cititorului pentru a avea un portret robot. Temele trebuie sa fie relevante pentru acest tip de cititor, si contributiile trebuiesc indreptate spre acest timp de cititor.

(9) Financiar, revista ar trebuie sa isi largeasca spatiul virtual de inmagazinare, si sa fie in stare sa construiasca o arhiva virtuala a tuturor numerelor. Daca are nevoie de sprijinire financiara, are nevoie de un cont in lei, cel putin, unde sa poata aduna donatii.

Toate aceste lucruri sugerate aici ar schimba revista substantial, si aici intervine factorul cheie, care este viziunea redactiei SSJ cu privire la revista?

Libertatea de expresie si dialogul cu cititorii poate incepe in SSJ numai daca redactia in mod intentionat isi deschide paginile catre cititori. Intr-un fel, mingea ramie in terenul SSJ, si niciodata ea nu trece la cititor, cel putin nu atita vreme cit SSJ ramine "blocat" in pozitia in care actualmente se afla: (a) temele sunt alese de SSJ fara un prealabil sondaj al celor 700 de adrese email, si (b) cititorul nu stie daca poate contribui cu o idee, cu o tema (chiar daca SSJ crede ca poate, cititorul nu are informtia), nu stie daca ideea sa va fi citita de redactie cu atentie, si nu stie daca SSJ cauta cu adevarat noi autori. Daca mesajul SSJ nu e comunicat constant si clar, prin rubrici specifice, cititorul nu are de unde sa intuiasca bunele intentii ale SSJ.

Cu speranta ca SSJ va lua o decizie strategica, si care va crea un echilibru practic intre viziunea redactiei si nevoile cititorilor, Daniel Bud

(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”:”Daniel Bud – galeriile ‘americane’ ale SSJ-ului”)

Teofil Stanciu (Oradea)

Am aruncat o privire destul de insistenta pe ultimul vostru numar. M-a bucurat si m-a indispus nu stiu in ce proportie, insa nu ma straduiesc nici sa aflu.

Vin mai intai Edi si Sabina cu dureroasa intrebare: mai are SSJ un rost pe lume? Si legata de prima: care e acest rost? Ce sa le raspunzi? Ce sa va raspund? Nu va raspund. Nu eu.

Urmeaza apoi articolele de sezon. Alin Creanga. Ce pot sa spun e ca, in cazul meu, din tot cate ceva se aduna si da un Craciun. Ca am si culinar, si muzical, si material, si ceremonial si... din fiecare. De altfel imparteala mi se pare in scopuri pur didactice fiindca nu stiu pe nimeni sa isi propuna sa aiba un Craciun social de pilda. Lista aceasta de craciunuri alternative ai zice ca e mai degraba un index al derapajelor posibile, un desfasurator moralist. As fi preferat mai multe amanunte despre acel Craciun autentic ramas a fi descoperit.

Si chiar asta face Alina Simion. Mi-a intrat drept la inima bobul de sare cu care a dat o parte din gustul numarului.

Alin Cristea e impresionant cu radiografia pe care ne-o supune atentiei. Radiografie ramasa cam neinterpretata insa (intr-un sens). Plus ca e deranjant sa mi se puna intrebarea cu raspuns inclus: "Cum sa nu fredonezi, inspirat de aceasta feerie promotionala: Always Coca-Cola?" Foarte bine! raspund. Nu stiu pe nici unul dintre prietenii mei, evanghelici sau neevanghelici, care sa fredoneze sloganul respectiv. Deci se poate fara Coca-Cola. Intrebarile tendentios puse doar pentru a sustine o demonstratie nu cred ca sunt necesare. Cat despre McChristmas, la randul lui pare cam prea mult spus. Da, formularea e de efect. Si cam atat. McDonald's stiu ca denumeste intr-un fel globalizarea. Dar lumea e in mai multe feluri nu numai in felul Mc. Se poate ca nu am inteles eu, dar se poate si ca ar trebui explicat ce inseamna McDonaldizare. Fiindca altfel nu vad de unde trimiterea la sincretism.

Regret ca nu am reusit sa identific tonul textului despre Spania al Roxanei. Am remarcat ca se plang si copiii cei omorati de Irod (daca se plang) si ca se sarbatoreste la iesle nu la brad.

E bine cand se termina cu bine. Sau: stai sa vedem cum se termina. Lena a iesit senina din Craciunul frantuzesc.

"Sensul si trairea" lui Daniel Bud nu prea a avut sens pentru mine. Adica, lasa-le incolo de culori, imi zic. Iau batul si il bag in gura bucurandu-ma ca ii dulce nu ca e rosu si alb. Oricum dupa foarte scurta vreme se sterge rosul si ce ne facem?

Eu nu mai am brad de ceva vreme, dar nu asta imi descompleteaza Craciunul.

Teologic, ieslea nu inseamna nimic. Adica mi se pare o speculatie dulceaga insistenta pe smerenia din iesle. Daca m-as face furnica, marturisesc ca nu m-ar interesa in mod deosebit daca m-as naste in varful sau la baza musuroiului.

Ce mai mare umilinta decat sa devina om supus acelorasi slabiciuni ca si noi (dar fara pacat)? Si sa o pun si asa: care dintre oamenii de dinainte si de dupa au avut parte de ingeri la nastere? Si inaintea caruia s-au mai inchinat oameni intelepti veniti de la sute de kilometri? (In textul din Filipeni ni se spune de smerenia pana la moarte de cruce si nimic despre iesle). S-a nascut un imparat, cel mai imparat dintre imparati, intr-o iesle. Dar el nu si-a revendicat-o vreodata. I-am pus-o noi in cârcã dintr-un sentimentalism pe care incercam sa-l facem dogma.

Mai in echilibru ma aflu cand se spune: "simplitate si maretie" (Ionutz). Cam asa, de la inceput intr-un paradox. Impresia dupa lectura e ca, in ciuda nenumaratelor articole, nu prea stim cum se sarbatoreste. Ca exista lectii pentru posteritate si prostime. Mi-e teribil de ciuda pentru incrancenarea (ca sa nu o chem dupa alt nume) cu care e descris Craciunul celorlalti. Imi amintesc de panaourile pioneresti: ASA DA, ASA NU.

(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Teofil Stanciu – Teofilisme – ‘un bihorean pe strazile de sare...’”)

Cristina Olariu (Timisoara)

(reactie la editorialul din numarul 149)

Eduard,

Habar n-am daca s-ar cuveni sa-ti spun asa, pe nume sau altfel... Insa ma simt provocata sa iti raspund pe masura. "Eu si tu..." Motivator mesajul, n-am ce spune... Sa pun mana "pe tastatura" si sa-mi dau drumul la gura. Asa ca asta am sa si fac:

Draga SSJ-ule, te primesc de trei ani si mai bine, te citesc pe nerasuflate de cele mai multe ori. Alte ori, e drept, cu aerul "sa vedem ce mai spun SSJ-istii!" Sunt destepti, simpatici, au fler, transanti - fara a fi obraznici, visatori uneori si totusi nu se feresc a spune lucrurilor pe nume.

Ma amuza intr-un fel faptul ca ati "crescut baietii mari". Ar trebui sa ma sperie cumva? Suna a amenintare? M-ar durea sa va pierd. Mi se pare ca va cunosc de cand lumea, ca va stiu chipurile, "ca ne tragem de sireturi". Aici in Vest se prinde bine SSJ-ul. Vorbim aceeasi limba, gandim in acelasi ton se pare ca frecventa e buna iar subiectele abordate, precum si maniera in care o faceti, isi ating tinta. Adica "zgandara".

E normala si pretentia de a stii cine va sunt cititorii, insa asa suntem noi, inghitim multe si nu spunem nimic. Intr-un fel, pentru ca asa suntem obisnuiti, in altul, pentru ca suntem prea ocupati ca sa mai remarcam nevoia celuilalt de a stii ca ne-a picat bine ce a facut el... Si poate din ezitarea de a nu reusi sa fim atat de "impresionanti" cum ati reusit voi sa fiti in ultimii patru ani :)

Promit sa mai revin.

(textul acesta se poate citi si in "arhiva de aur" - Cristina Olariu)

Alina Simion (SSJ)

(reactie la editorialul din numarul 149)

vrei sa iti spun? vrei sa auzi ca sunt oarba si ca nu vreau sa ma vindec?

vrei sa auzi ca in orbirea mea ii implic si pe altii si mai ales ii incurc?

vrei sa auzi ca nu exista un program suport pentru revista si ca orbecaim?

vrei sa mai auzi si ca nu facem nimic sa ne redresam?

vrei sa auzi cum strigam dupa ajutor si nimeni nu ne aude?

vrei sa auzi cum ca toti ne prefacem ca nu auzim?

si VREI SA MAI AUZI CA DACA TU RENUNTI S-A DUS DE RAPA TOTUL?

(acest text poate fi citit si in "Alina Simion - Privirea")

Maria Schaefer (Germania)

Citesc cu mare interes revista SSJ.

Eduard pare sa fie intr-o situatie melancolica. Desi nu-l cunosc nici eu personal, nu este o piedica sa citesc cu placere aceasta revista. Da, e adevarat, astimpara oarecum dorul de tara. Este un loc de intilnire a celor cu aceeasi "matrice spirituala". Ar fi mare pacat daca nu ati continua.

Unele hotariri nu sint bine de luat iarna cind vedem prea putin soare si avem cugetul ingreunat. In tarile nordice, marea majoritate a populatiei sufera de depresie iarna pentru ca o petrec in mare masura in bezna. De aceea in locuintele lor se gasesc lampi speciale care imita lumina soarelui, ca sa reziste psihic pina la vara.

Cu privire la numarul care a avut ca tema "SINGURATATE", aproape ca am vrut sa va scriu si eu. Si anume ca exista cineva care va intelege. Omul a fost creat pentru partasie. In primul rind cu Dumnezeu. Avem o problema grava noi, omenirea, atit timp cit nu traim in aceasta partasie. Tot Dumnezeu ne-a oferit si calea cum sa ajungem la ea. Prin Isus Christos. (Cred ca nu scriu nimica nou).

Exista un alt fel de singuratate, in legatura cu care Dumnezeu insusi a spus ca nu este buna. Si daca unul sau altul sufera din aceasta cauza este total normal. Va propun voua, tineretului sa organizati activitati comune, ceva unde sa lucrati impreuna, in actiune va puteti cunoaste cel mai bine.

Incredeti-va in Dumnezeu, nu luati hotariri in panica de a ramine singuri si nici ca sa-i faceti cuiva in ciuda. Sint starturi periculoase. In ce priveste "singuratatea in doi", la aceasta se poate lucra. Fiecare este un unicat in felul lui, si armonia se cizeleaza cu timpul. Pe de alta parte contrariile se atrag si se intregesc.

Va doresc multa putere si nou elan pentru anul nou inceput si pentru viitor. Ultimul numar, a fost din nou excelent.

(recomandam a se vedea: “Maria Schafer – Galeriile “germane” ale SSJ-ului”)

Ionut Apostu (SSJ)

Edi a incercat sa va starneasca sa scrieti cum va raportati la SSJ (cei din redactie). Daniel zice ca nu are ce sa scrie la acel mesaj.

Bun!

Este o criza? Este sfarsitul SSJ? Eu unul vad si luminita de la capatul tunelului, dar vad si moartea revistei in acelasi timp. In ultimele zile m-am tot gandit cum ar fi mai bine. Si m-am mai intalnit si cu Edi si am zis: progres, dezvoltare. Ce-i ala progres intr-un grup?

Progresul revistei inseamna de fapt progresul individual. O crestere calitativa a ceea ce scriem despre lucruri ceva mai profunde. Revista nu da verdicte, noi scriem pentru noi. E drept ca nu ne stim cititorii sa ne putem pune in locul lor.

Eu nu stiu ce va fi, urmatorul numar nu stiu ce va contine.

M-am apucat de lucru impreuna cu Daniel la noul site SSJ si asta ar putea insemna dezvoltare. Intr-o singura directie. Cum putem face revista mai buna? Edi aducea in discutie copilaria cu care scriem desi avem facultati si licente. Cum se reflecta alte realitati din viata noastra in ceea ce scriem. Cum ne putem dezvolta individual? Astea intrebari.

Cand fiecare va fi gasit raspunsul la aceste intrebari poate va da un semn de viata.

(textul acesta se poate citi si in “Ionut Apostu – Sunt tanar ‘alte texte’”)

Chris (Oradea)

Dragii mei, mi-a scris Ionutz in ultimul mesaj ca vrand-nevrand, sunt un model pentru multi... daca e asa atunci va rog sa luati exemplu de la mine: in ciuda oricaror dificultati, Quo vadis va merge mai departe... si nu uitati ca nu am o echipa ca a voastra!!! Adunati-va, ridicati-va si... la lupta! SSJ nu trebiue sa moara!!!

Lidia Crisan (Australia)

Iubiti colaboratori ai revistei SSJ

Multumesc si pentru acest numar al revistei voastre, bogata in continut, cu remarci folositoare, bine documentata, si totusi ceva i-a lipsit. E-adevarat ca editorialul a fost, cred, bine motivat, eu nu va cunosc decat de trei luni, dar nu am inteles care este sursa nelinistii voastre? De ce credeti ca pana acum v-ati jucat si de acum va luati rolul in serios? Si ce vrea asta sa insemne? Va este teama sa spuneti Adevarului pe nume? Apreciez onestitatea si curajul editorului. Felicitari!

Apreciez incercarea Sabinei de a mentiona cel mai minunat lucru care i s-a intamplat in ultimile trei luni si totusi vorbele i-au ramas in gat pe jumatate. Draga Sabina, faleste-te cu Cel ce s-a nascut in inima ta, pentru ca El este Fiul lui Dumnezeu! El este Cel ce lipseste din vietile multora si de aceea este atata tragedie in lume azi! Vantul Duhului Sfant este totdeauna prielnic, depinde unde vrei sa arunci ancora. Totul depinde de alegerea ta. Poti alege sa fii fericita sau poti alege sa continui sa traiesti in mizeria ta spirituala, o viata fara sens si fara nici o tinta. Sabina, te felicit pentru alegerea ce ai facut-o!

Alina, te felicit pentru remarca ta. Tu stii ce ai vrut sa spui mai bine prin titlu. Fiecare cititor poate intelege ceva cu totul diferit de ce tu ai intentionat. Este nevoie de un bob de sare in toate actiunile si vorbele noastre. Sa pastram ce avem chiar daca pentru altii inseamna nimic. Cumpara adevarul si nu-l vinde spune un proverb, iar alt proverb spune ca "nu este bine sa mananci multa miere" (dulciuri), adica numai lucruri placute, ca ti se poate face rau. In schimb sarea da gust, sarea vindeca, sare conserva. Daca inima este plina de eroul colizilor, isi vor gasi o cale de a se lasa auzite.

Felicitari si Lenei, care a sarbatorit un adevarat Craciun. Ea a trait minunea serenitatii launtrice prin faptul ca a ascultat de o simpla urare a unui prieten. A fost o urare inspirata si venita la momentul oportun. Ce minuant este sa ai un prieten adevarat. El te iubeste oricand, aproape sau departe, si in nenorocire ajunge ca un frate.

Felicitari si tie, Ionutz, care ai prins totul celei mai majestice cantari intonate vreodata pe pamant. Ai uitat, sunt sigura de asta, sa mentionezi ca bucuria ingerilor este si bucuria ta. Nu-i asa! Nu-i asa ca te bucuri ca ai un Mantuitor? Cum sa nu? Daca ingerii s-au bucurat de sansa pe care Dumnezeu i-a dat omenirii, cum nu s-ar bucura un pacatos ca tine si ca mine pentru Domnul Isus? Bucuria, ca si plansul, stiu ca sunt molipsitoare. Corecteaza-ma daca sunt gresita.

Felicitari si lui Daniel Bud. Ma bucur de voi ca sunteti un manunchi de talente. Va completati unul pe celalalt, si parca va luati la intrecere unul cu altul, o competitie sanatoasa, pentru ca aveti ca tinta o revista completa. De asemenea sunt convinsa ca si tu ai gasit sensul vietii, urmand steaua calauzitoare. Fii fericit ca inca straluceste si nu inceta sa urmezi calauzirea ei. Dar nu uita ca ieslea saraca reprezinta o inima smerita. Da, bucuria primului Craciun se poate reedita de fiecare data si asa cum mentiona Alin Cristea, pentru cei ce iubesc pe Domnul Isus si venirea Lui, Cristos nu poate fi lasat afara din centrul acestei minunate sarbatori. De alfel pentru cei credinciosi, bucuria este perpetua, este pentru fiecare zi a anului si nu doar pentru un sezon.

Alin Cristea si Alin Creanga, amandoi sunteti pe deplin indreptatit sa deplingeti starea trista de demitizare a Craciunului. Apropo, Craciunul nu este un nume biblic. Corect este Sarbatoarea Intruparii Domnului Isus. In engleza este o zicala foarte interesanta si corecta, am putea zice din punct de vedere doctrinar: "Christ is reason for the Season". Daca Cristos nu este motivul Sarbatorii, sarbatorim orice dar nu intruparea lui Dumnezeu, planuita din vesnicie, pentru salvarea neamului omenesc. Apropo, Alin. Cum ai sarbatorit tu Craciunul? Ai avut un pahar de Coca-Cola? Eu de mult am incetat sa fac pom de Craciun. Cred ca in cei 53 de ani, am avut doar doi pomi de Craciun. Ma dezgusta aspectul comercial al sarbatorilor (pentru ca nu este numai Craciunul comercializat).

O, si ar mai putea fi spuse multe. Aceasta scrisoare vreau sa circulati doar intre voi. Nu stiu daca credeti ca este necesar sa o publicati. Ramane la aprecierea voastra. Psalmul 1 spune: "Tot ce incepe duce la bun sfarsit". Nu abandonati lucrarea voastra. Daca credeti ca nu are rasunet, incercati sa aflati de ce, si acceptati sugestiile. Poate trebuie schimbat ceva, pe ici pe colo. Sa excelati si in aspectul spiritual, nu numai in cel literar sau al cunostintelor. Puneti mai mult din ceea ce sunteti voi. Daca voi ati gasit ca frumusetea este Cristos, prezentati-L cat mai atragator ca si altii sa se poata indragosti de El.

Cu dragoste sincera si cu un respect deosebit.

Sabina Dodan (SSJ)

Si m-am gandit sa punem inainte Domnului problema noastra, da, stiu ca eu abia am renascut si acum asa fac cu orice in viata mea, cer Lui.... Sa ne rugam Lui sa-L chemam si nu vom ramanea fara raspuns. Si la inimile noastre impietrite tot El poate lucra, si la dificultatile revistei tot El, de ce sa ignoram ajutorul Lui? De astazi sera ma rog pentru noi, ca SSJ... aceasta-i hotararea pe care am luat-o, cea mai simpla si cea mai frumoasa. Cu drag Sabina

(textul acesta se poate citi si in “Sabina Dodan - Texte publicate in dosarele SSJ”)

In loc de concluzie

Asadar reactii sunt, framantari nu sunt putine, doar ca lipsesti chiar tu, cu opiniile si gandurile tale. Iata tema urmatorului numar este: "Biserica si Lumea". Incercam sa aflam de unde incepe "lumea" si unde se sfarsesc zidurile bisericii. Ce zici?

Hyde Park

Alin Cristea - Un secol de cinema

Epoca inceputurilor

Data de nastere a cinematografului este socotita 28 decembrie 1895, cand a avut loc la Paris primul spectacol public al cinematografului Lumiere. Francezii Auguste si Louis Lumiere, conducatorii unei uzine de material fotografic din Lyon, inregistrasera la inceputul acelui an brevetul pentru "un aparat servind la obtinerea si la vizionarea probelor cronofotografice", pe care il vor numi CINEMATOGRAPHE. In martie avusese loc deja prima proiectie: La Sortie des Usines "Lumiere" / Iesirea muncitorilor de la Uzinele "Lumiere", iar in iunie, intr-un program de opt filme, fusese prezentata prima banda cu subiect, L'Arroser arrose / Gradinarul stropit (poate singurul film produs de Lumiere care are o importanta pe planul expresiei cinematografice). In decembrie, fratii Lumiere detineau circa 80 de filme.

Spre deosebire de agregatul de luat imagini al lui Dickson (un colaborator al lui Edison, de care se despartise), care era transportat cu mare dificultate (cintarea 500 de kg), camera lui Lumiere era de zece ori mai usoara si putea fi dusa ca o simpla valiza. In aceasta perioada, una si aceeasi persoana, operatorul, asigura atat filmarea, cat si proiectia.

In etapa urmatoare se produce o prima separare intre producatorul de filme si exploatatorul lor. Producatorul nu vinde celui care va exploata filmul decat o copie. Pentru a se putea vinde mai multe copii, trebuiau gasiti mai multi consumatori. In Franta, Charles Pathe si Gaumont au mutat locul reprezentatiei in asa fel incat nu spectatorul sa fie atras spre salile cinematografului din centru, ci proiectiile sa mearga in intimpinarea lui; astfel s-a nascut cinematograful de balci. In acelasi timp, reprezentatia cinematografica a fost inclusa si in popularele spectacole de varieteu si music-hall. O data cu cistigarea unui anumit public apare si dispretul intelectual pentru vulgarizarea cinematografului si vor trece multi ani pana cand cineastii vor reusi sa impuna ideea cinematografiei ca arta.

Lumiere se specializase in filme de actualitati, propunindu-si sa "surprinda viata asa cum e". El reprezinta astfel tendinta realista, in timp ce George Melies este descoperitorul fantasticului in cinematografie. Melies este primul creator in cinematografie: el foloseste tehnica recent inventata pentru a realiza alt scop decat cel pentru care fusese inventat aparatul. Filmul american se va naste realmente abia dupa ce va fi cunoscuta aici opera lui Melies, care a exercitat o influenta hotaritoare pe teritoriul american.

In 1902, la Los Angeles, se separa spectacolul cinematografic de celelalte spectacole si se inaugureaza astfel prima sala specializata. Salile de cinema, cu caracter popular, se inmultesc rapid: ele se numesc acum "nickel-odeons", deoarece pretul de intrare e de 5 centi, moneda numita curent "nickel". In New York existau 16 sali in 1906 si 500 in 1908, in Chicago in 1905 functionau doar 2, dar in 1908 ele ajung sa fie 116. La Melbourne un miliardar construieste un cinematograf gigant, cu 4000 de locuri, cel mai mare din lume la acel moment.

In 1908 apare prima cenzura cinematografica de stat in Europa, instituita prin decret in Germania ca reactie la proliferarea spectacolelor cu filme pornografice. Tot in 1908 are loc la Paris primul Congres al producatorilor cinematografici europeni, unde se discuta adoptarea unor tactici de lupta impotriva Trustului "Motion Picture Patent Corporation", care interzicea intrarea filmelor europene in SUA (cu exceptia celor de la "Pathe" si "Melies"). Congresul decide sa vinda filme in SUA pe orice cale, neacceptand conditiile lui Edison.

La inceputurile cinematografului american, centrul productiei de film a fost la New York. In 1908, turnarile la Contele de Monte Cristo in exterioare, impiedicate din cauza vremii proaste din Chicago, sunt reluate in insorita Californie. Peste un an, o alta companie soseste pe coasta Pacificului si astfel va incepe istoria Hollywood-ului, un ranch care devenise suburbie a orasului Los Angeles.

(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)

Posta redactiei

Daniel (?): Ma bucur ca primesc jurnalul sarii, ma bucur sa citesc crampeie din sufletul fiecaruia, am o dorinta, lucrez la un site, de orientare crestina, sa ii spun, in cazul in care gasesc ceva ce mi se pare indeajuns de interesant sa citeasca si altii as putea sa pun pe acel site aceste lucruri. Nu mi se pare corect sa fiu egoist savurand lucruri interesante, care duc la zidire. Multumesc!

Nota redactiei: Iti multumim pentru randurile trimise. Crampeie din noi, crampeie din voi, cam acesta este SSJ. Tinem legatura. Poate ne spui mai multe despre tine si site-ul tau.

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Roxana Gacea
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 750 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Alin-Lucian Creanga

2007-11-02T15:57:00.000+01:00

(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Alin-Lucian Creanga

Alin-Lucian Creanga face parte din grupul ultimilor trei colaboratori veniti la SSJ, alaturi de Catalin Lata si Cristina Olariu. Doar disparitia revistei a facut sa nu ne bucuram mai mult de prezenta lui printre noi. Multumim!

Linkuri:

Aa - Harta blogului - Explicatii "pas cu pas" despre SSJ

Meandrele Craciunului
- tipologie de sezon -

(debut in SSJ nr. 149)

Diversele moduri de a sarbatori Craciunul sint tot atitea provocari. Semnificatia personala cu care se apropie oamenii de acest eveniment universal defineste puterea lor de intelegere, conceptia cu care traiesc si care ii reprezinta. Arta diversificarii semnificatiilor s-a desavirsit in diferite stadii ale desacralizarii, ale carei meandre se pot identifica intr-o tipologie de sezon.

Craciunul muzical

O serata muzicala! O intilnire animata de un grup simpatic de colindatori din care poti face parte chiar si tu. Si chiar daca nu vei avea ocazia sa fii tu insuti colindator, te vor colinda altii: la televizor, prin oras, la tramvai, la casetofonul masinii. Artistii nostri nelinistiti, care tot anul si-au varsat amarul lor sentimental, se imbraca dintr-odata decent, isi inchiriaza un zimbet prietenos si o voce calda cu care alinta intrega atmosfera de Craciun.

Craciunul social

Daca te distrezi cu aceasta ocazie intr-un grup de prieteni, e si mai bine. Craciunul devine astfel o oportunitate deosebita pentru a sta putin de vorba cu vecinii si cu prietenii, pentru a reface relatiile marginalizate tot anul, pentru a petrece vremea in pace si armonie. Dimensiunea sociala a evenimentului trebuie dezvoltata la maxim, fiindca urmeaza un an intreg in care s-ar putea sa-ti fie de folos faptul ca ti-ai asumat de Craciun un gest afectiv sau o invitatie neasteptata.

Craciunul material

Ce nu ai reusit sa-ti iei tot anul, achizitionezi acum. Doar e luna cadourilor! Nu se poate sa nu-ti permiti, macar o data in an, sa-ti faci placerea sau sa ai, in sfirsit, obiectul necesar. Un computer, un telefon mobil, o haina sau o carte. Mai ales ca se fac reduceri! Craciunul devine astfel in mentalul colectiv implinirea vremii, momentul providential, timpul sarbatorii generice.

Craciunul romantic

Nu putini tineri sint in cautarea unui astfel de Craciun. Ce poate fi mai frumos decit citeva zile de vacanta petrecute cu persoana iubita, in atmosfera onirica in care bradul impodobit si luminarile parfumate ocupa locul central? Sau macar o noapte in care povestile sa tina pina dimineata, iar amintirea pina la Craciunul urmator. In lipsa acestor momente/persoane deosebite, pentru acesti tineri Craciunul nu mai are semnificatie.

Craciunul ceremonial

Insa lumea trebuie sa mearga si la biserica, si imaginea in public conteaza, nu-i asa?, astfel ca fiecare incearca sa fie cit mai sclipitor. Prin urmare, in cadrul multor ceremonii bisericoase dedicate acestui eveniment, fiecare ajunge cel putin o panglica decolorata, fie un glob stralucitor al liturghiei. Daca natura l-a inzestrat si cu alte daruri, atunci se va simti cu totul privilegiat...

Craciunul culinar

O pleiada ametitoare de salate de toate soiurile, de la cele mai obisnuite la cele mai inedite, gramezi astronomice de chiftelute imbibate cu sosuri picante, girle multicolore de bauturi la preturi promotionale (doar e Craciun!). Ne mai putem imagina o sarbatoare de Craciun fara toate acestea? Sau fara tipologia descrisa pina aici?

Cum ramine insa cu drumul magilor? Cum ramine cu marea aventura a cautarii Imparatului de curind nascut? Fiecare isi cunoaste cararile interioare si fiecare poate aprecia valoric descoperirile cu care ar putea resemnifica sarbatoarea aproape uitata. De aceea nu adaug nimic despre Craciunul spiritual, autentic. El trebuie descoperit de fiecare, indiferent de anotimp, indiferent de zi.

The Salt Street Journal nr. 149

2007-11-02T13:47:00.000+01:00

Nr. 149 / 30 Decembrie 2002, Iasi - Romania

Numar de Craciun (2002)

La realizarea acestui numar au participat: Eduard Orasanu, Sabina Dodan, Alin-Lucian Creanga, Alina Simion, Alin Cristea, Roxana Gacea, Lena Grigoroscuta, Daniel Bud, Ionut Apostu

(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)

Eduard Orasanu

Editorial

Lasati-ma sa fiu putin patetic, putin "obraznic", putin nemultumit. Lasati-ma sa va scutur putin, sa patrund, de pe tastatura si ecran, in suma dumneavoastra de obiecte sau idei, de prietenii sau indiferente, care merita pastrate, "rontaite", discutate.

Vreau sa fiu pentru o secunda (si mai bine) pe buzele voastre. Buze oarecum distrate, oarecum obisnuite cu e-mail-urile, cu revistele, cu anunturile, cu reclamele. Pe buzele ce rostesc, hmm, ssj...

Lasati-ma sa va spun ca aproape nu va cunosc, ca m-am obisnuit sa scriu, uite asa, cititorului fara chip si nume. Ca m-am obisnuit sa nu simt respiratia si freamatul, crezurile si nelinistile, din spatele adreselor de mail.

Vreau pentru o secunda (si mai bine) sa ne oprim, eu si tu. Eu sa ma opresc si sa nu mai scriu de-a valma, de-a "oricum", de-a "SSJ-ul nu trebuie sa moara", iar tu sa te opresti si sa nu ma mai primesti din obisnuita, din: "oricum, sunt baietii simpatici – s-au luat ei de multi si multe", din: "e slabut, e difuz, e fara rost, dar dorul meu de tara..."

Lasati-ma sa va spun ca joaca s-a terminat. Am crescut baieti mari, avem patru ani de hoinareala pe "strada jurnalului sarat". Si uite asa am descoperit ca ne invartim, ca ne sucim, ca nu avem proiecte sau un minim sentiment de dezvoltare, ca nu suntem relevanti, ca nu informam, ca nu ne bagam in seama, ca nu ne bagati in seama, ca nu ne luam in serios, ca nu ne luati in serios.

Vreau pentru o secunda (si mai bine) sa ne oprim, eu si tu. Iata, putin ne-am plictisit, putin am ramas fara directie, putin am renuntat la reactii, la corespondenta, putin am renuntat la puntea dintre noi, dintre mine si tine. Vezi, nici nu stiu de cand ma primesti, nici nu stiu de cand ai auzit de mine (ssj), poti sa ai trei ani, poti sa ai o saptamana, cum sa te privesc, cum sa ma las privit?

Lasati-ma sa va spun ca jocul s-a sfarsit. Am crescut baieti mari, avem patru ani de santier, de constructie, de zugraveala. Si uite asa am invatat sa ne exprimam, sa avem curaj sau, dimpotriva, temeri, sa ne facem placuti sau neplacuti, doriti sau refuzati. Dar cine suntem? Dar cine sunteti? Existam doar ca sa va umplem casutele postale? Suntem doar ca sa aparem in "Confesionalele" lui Alin Cristea? Sau poate sa ne luam la intrecere cu cei de la "Cuvinte la Schimb"?

Vreau pentru o secunda (si mai bine) sa ne oprim, eu si tu. Vreau sa inteleg identitatea mea, scrisul meu. Macar in parte, macar cat sa ma motiveze sau sa ma opreasca definitiv. Vreau sa inteleg identitatea ta, tacerea ta, apatia ta, crezul si iluziile tale. Sunt ele comune? Vorbim aceeasi limba?

Daca da, spune-mi, arata-mi aceasta si multe altele. Deschide-mi ochii.

(Decembrie – 2002, ultimul Craciun impreuna, in poza: Eduard Orasanu)

...

Sabina Dodan

Craciun pentru voi si pentru noi

Au trecut atatea zile de Craciun ca nu reusesc sa-mi amintesc nici una mai fericita, dar stiu ca va urma una, cea mai fericita - voi sarbatori Nasterea Domnului Isus si in inima mea... El a avut rabdare, a batut in fiecare an la usa inimii mele si n-am deschis niciodata, m-am uitat pe vizor si nu L-am zarit sau nici nu m-am straduit sa vad Cine-i.

Dar stiu ca va doriti sa cititi altceva in numarul acesta si eu va bat la cap cu dezvaluirile mele... Sunt cititori care poate deja stiu ce voi scrie pana la sfarsit sau care sar peste multe articole ale revistei negasind ceea ce cauta.

SSJ-ul s-a intalnit de curand intr-un cadru festiv si-au descoperit ce mult s-a schimbat fiecare, cat de greu rezista revista in continuare si cat de necomunicativi sunt cititorii nostri. Ne simtim imbatraniti in ceea ce scriem si garboviti in lipsa trairilor pe care revista ni le-ar putea oferi. Scriem si nu stim pentru cine scriem, scriem dar nu avem nici o iluzie, nici un vis cu privire la scopul final al acestei reviste, daca exista unul... Ducem in spate "un cadavru"? Suntem de folos cuiva din afara granitelor tarii?

Am stiut mereu ca intr-o zi nu vom mai scrie si-mi doresc ca aceasta zi sa fie cat mai indepartata, aceasta-i dorinta mea de Craciun. Iata ca am rostit-o cu glas tare, oare ea nu se va mai indeplini? Cum sa facem sa rezistam cat mai mult si sa sa ne asteptati la fiecare doua saptamani? In ce moment v-am pierdut? Cum sa ajungem la voi?

"Atunci cand nu stii in ce port sa ancorezi, nici un vant nu-ti este prielnic", revista are nevoie de-o ancora si de panze noi care s-o faca sa ajunga la cei ce ne citesc. Purtati-ne in gandul vostru de Craciun si nu lasati ca furtuna sa ne arunce pe tarmuri indepartate. Intr-o iesle, intr-o noapte minunata, intr-o zi preacurata, pentru noi s-a nascut Salvatorul si Mantuitorul, slavit sa fie El!

Va doresc cel mai frumos Craciun, pentru voi toti, pentru noi toti, pentru Diane si pentru sora Lidia.

(Decembrie – 2002, ultimul Craciun impreuna, in poza: Sabina Dodan, Alina Simion si Ionut Apostu)

...

Alin-Lucian Creanga

Meandrele Craciunului
- tipologie de sezon -

Diversele moduri de a sarbatori Craciunul sint tot atitea provocari. Semnificatia personala cu care se apropie oamenii de acest eveniment universal defineste puterea lor de intelegere, conceptia cu care traiesc si care ii reprezinta. Arta diversificarii semnificatiilor s-a desavirsit in diferite stadii ale desacralizarii, ale carei meandre se pot identifica intr-o tipologie de sezon.

Craciunul muzical

O serata muzicala! O intilnire animata de un grup simpatic de colindatori din care poti face parte chiar si tu. Si chiar daca nu vei avea ocazia sa fii tu insuti colindator, te vor colinda altii: la televizor, prin oras, la tramvai, la casetofonul masinii. Artistii nostri nelinistiti, care tot anul si-au varsat amarul lor sentimental, se imbraca dintr-odata decent, isi inchiriaza un zimbet prietenos si o voce calda cu care alinta intrega atmosfera de Craciun.

Craciunul social

Daca te distrezi cu aceasta ocazie intr-un grup de prieteni, e si mai bine. Craciunul devine astfel o oportunitate deosebita pentru a sta putin de vorba cu vecinii si cu prietenii, pentru a reface relatiile marginalizate tot anul, pentru a petrece vremea in pace si armonie. Dimensiunea sociala a evenimentului trebuie dezvoltata la maxim, fiindca urmeaza un an intreg in care s-ar putea sa-ti fie de folos faptul ca ti-ai asumat de Craciun un gest afectiv sau o invitatie neasteptata.

Craciunul material

Ce nu ai reusit sa-ti iei tot anul, achizitionezi acum. Doar e luna cadourilor! Nu se poate sa nu-ti permiti, macar o data in an, sa-ti faci placerea sau sa ai, in sfirsit, obiectul necesar. Un computer, un telefon mobil, o haina sau o carte. Mai ales ca se fac reduceri! Craciunul devine astfel in mentalul colectiv implinirea vremii, momentul providential, timpul sarbatorii generice.

Craciunul romantic

Nu putini tineri sint in cautarea unui astfel de Craciun. Ce poate fi mai frumos decit citeva zile de vacanta petrecute cu persoana iubita, in atmosfera onirica in care bradul impodobit si luminarile parfumate ocupa locul central? Sau macar o noapte in care povestile sa tina pina dimineata, iar amintirea pina la Craciunul urmator. In lipsa acestor momente/persoane deosebite, pentru acesti tineri Craciunul nu mai are semnificatie.

Craciunul ceremonial

Insa lumea trebuie sa mearga si la biserica, si imaginea in public conteaza, nu-i asa?, astfel ca fiecare incearca sa fie cit mai sclipitor. Prin urmare, in cadrul multor ceremonii bisericoase dedicate acestui eveniment, fiecare ajunge cel putin o panglica decolorata, fie un glob stralucitor al liturghiei. Daca natura l-a inzestrat si cu alte daruri, atunci se va simti cu totul privilegiat...

Craciunul culinar

O pleiada ametitoare de salate de toate soiurile, de la cele mai obisnuite la cele mai inedite, gramezi astronomice de chiftelute imbibate cu sosuri picante, girle multicolore de bauturi la preturi promotionale (doar e Craciun!). Ne mai putem imagina o sarbatoare de Craciun fara toate acestea? Sau fara tipologia descrisa pina aici?

Cum ramine insa cu drumul magilor? Cum ramine cu marea aventura a cautarii Imparatului de curind nascut? Fiecare isi cunoaste cararile interioare si fiecare poate aprecia valoric descoperirile cu care ar putea resemnifica sarbatoarea aproape uitata. De aceea nu adaug nimic despre Craciunul spiritual, autentic. El trebuie descoperit de fiecare, indiferent de anotimp, indiferent de zi.

(textul acesta se poate citi si in "arhiva de aur" - Alin-Lucian Creanga)

...

Alina Simion

Un bob de sare

E un brad reusit, anul asta. Al meu frate l-a decorat. L-a decorat asa frumos si asa de bine incat eu nu am unde sa mai pun ieslea. E un brad reusit, bradul de anul asta, dar eu nu am unde sa imi mai pun gandurile. Colindele mele nu mai incap in bradul acesta atat de frumos caci ele nu sunt in acelasi ton cu decoratiunile. Colindele mele abia mai respira printre cele frumos stilizate si primenite. Colindele mele sunt vechi, pe o parte deja le-am uitat partial, pe altele le mai fredonez cu teama sa nu cumva sa fac nota discordanta cu restul corului. Colindele mele trebuie sa fie resuscitate in invalmaseala evenimentelor de sfarsit de an. Ele nu sunt atat de importante fata de proiectul de pensie pentru parlamentari. Ei nu vor colindele mele, ei nu vor decat sa isi asigure batranetea, marindu-si pensiile, dar in acelasi timp sunt dispusi sa le suspende rentele sportivilor pe criterii morale. Nu-i asa ca cine nu are batrani sa si-i cumpere? Dar si colindele mele sunt batrane si nimeni nu mi-a venit sa le vand.

Printre colindele mele, pentru mine, oare mai incape cineva?

(Decembrie – 2002, ultimul Craciun impreuna, in poza: Alina Simion si Sabina Dodan)

...

Alin Cristea

McChristmas - Incercare de demitizare

Intr-un film prezentat la televizor in anii '90 la noi, Gods must be crazy (coproductie 1981 Africa de Sud-Botswana, cu succes in Occident, 7 ani mai tirziu facindu-se o continuare, la coproductie adaugindu-se si SUA), intr-un trib din Africa ajunge o sticla goala de Coca-Cola, aruncata de la joasa inaltime dintr-un avion usor de catre pilot, dupa golirea continutului. Tribul respectiv avea o caracteristica deosebita: buna intelegere intre membrii sai. Nimeni nu isi aducea aminte de vreo cearta in sinul tribului. Insa odata cu aparitia sticlei binecunoscute de lumea civilizata, nu si de ei, aceasta buna intelegere a disparut.

Pentru femei sticla constituia cel mai dur obiect pe care il aveau, folosindu-l la maruntirea legumelor stil varza, copiii se distrau suflind in ea si scotind sunete diferite, iar de intrebuintarea pe care i-o dadeau barbatii nu imi mai aduc aminte. Cert e ca se certau intre ei din cauza acelui obiect pe care zeii li-l dadusera. Asa ca la sfatul barbatilor s-a hotarit ca unul dintre ei sa inapoieze acel obiect zeilor, despre care ajunsesera sa creada ca au innebunit, de la trimite o astfel de belea pe cap. Omul pleaca la drum si filmul consta din mai multe episoade care se intretaie, intr-o comedie moderna, dar plina de invataminte: ratacirea a doi copii din trib, un mic razboi intre alte doua triburi, contrabanda de fildes, o idila a unei tinere ce cauta sa ajunga la o conferinta.

Ei bine, de atunci incoace imi amintesc de aceasta sticla de Coca-Cola la fiecare Craciun, mai bine zis la fiecare inceput de decembrie, cind incep campaniile de publicitate la tot felul de produse, dar ca a marcii Coca-Cola mai rar. Ce poate fi mai fermecator decit caravana stralucitoare de camioane de pe spatele carora Mos Craciun iti face cu ochiul. Cum sa nu fredonezi, inspirat de aceasta feerie promotionala: Always Coca-Cola? Isi mai poate cineva inchipui sarbatorile de iarna fara Coca-Cola, fara Mos Craciun si culorile lor care se suprapun?

Si totusi, Craciunul nu a avut importanta care i se da astazi pina in secolul XIX. Nici copiilor nu li se dadea pina in secolul XIX atentia de care se bucura astazi. His Majesty Baby a aparut in secolul XX, tot atunci cind s-a conturat si grandoarea acestor sarbatori de iarna. Inainte de secolul XIX membrii familiilor nu aveau obiceiul de a-si face cadouri reciproc.

Imaginea actuala a Mosului se datoreaza unor evenimente publicistice si comerciale. Clement Moore a scris in 1822 "The Night Before Christmas" pentru a o amuza pe fiica sa. Povestea a fost preluata de un ziar si retiparita in reviste, raspindinde-se in intreaga lume. Moore a recunoscut abia in 1838 ca este autorul povestii in care mosul "blind si bun" merge cu sania trasa de reni si intra pe horn pentru a lasa cadourile din sacul burdusit sub bradul impodobit. A mai fost apoi o serie de povesti ilustrate din "Harper's Weekly", in care Mos Craciun a fost vazut lucrind in atelierul lui de jucarii, citind scrisorile copiilor si verificindu-si lista de cadouri. Pina in secolul XIX Mos Craciun nu era un personaj indragit, el speria copiii cu nuiele de mesteacan. In Anglia, cel care a marcat schimbarea de atitudine fata de acest personaj a fost Charles Dickens, cu a sa "Poveste de Craciun".

In cele din urma, imaginea Mosului cu barba alba, obraji bucalati si ochii jucausi a fost imprimata de o campanie publicitara a companiei Coca-Cola, din anii '30, care a continuat pina in 1964. Autorul acestei imagini cuceritoare este Haddon Sundblom. De atunci Mos Craciun nu mai este reprezentat de culoare verde, ci de culorile rosu si alb ale binecunoscutei firme.

In secolul XIX isi intra in drepturi si bradul de Craciun, si felicitarea de sarbatori, tot atunci apar primele colinde atit de cunoscute acum. Impodobirea bradului era un obicei german, de prin secolul VIII, care a ajuns in America prin imigranti. In 1837, la Paris, nora regelui Louis-Phillipe impodobeste un brad, iar in 1941, printul Albert al Germaniei ii ofera cadou sotiei sale, regina Victoriei a Angliei, un brad de Craciun. In 1843, englezul John Calcott Horsley realizeaza prima felicitare de sarbatori, tiparita in 1846, avind urarea: Craciun fericit si un an nou fericit si tie. Prima felicitare color o realizeaza germanul Lius Preng in 1875. In 1857 americanul James Pierpont ofera omenirii colindul "Jingle Bells".

Craciunul nu a devenit insa prilej de distractie, imbuibare si desacralizare doar in secolul XX sau XIX. In secolul XVI, protestantii au interzis Craciunul, deoarece devenise o ocazie binecunoscuta pentru abuz de jocurile de noroc, mincare si bautura. Secolul XX a mondializat insa Craciunul, canalele media au transportat pina in cele mai indepartate colturi ale planetei imaginea Craciunului, pretext de sezon pentru lumini artificiale si intruniri de multe ori la fel de artificiale.

Ana Blandiana remarca, referitor la Mos Craciun, faptul ca "felul, in care, intr-un singur secol, a devenit un mit al copiilor de pe tot globul este, mai mult decit un semn de globalizare, o dovada a nevoii de un asemenea mit." Si Sarbatoarea Nasterii lui Isus a intrat astfel sub patronajul psihozei mitologice, iar intr-o lume Disneylandizata, intr-o societate aflata in plin proces de McDonaldizare, cu greu mai poti distinge in aceasta perioada a anului altceva decit McChristmas, matrice sincretista a celor mai diferite obiceiuri. Pe plan autohton, probabil cea mai depreciata practica sateasca o constituie ouale incondeiate atirnate in bradul de Craciun.

Nu e de mirare ca Tatal, cunoscind prea bine natura umana, i-a zis Fiului: "Iata, te trimit ca pe un miel in mijlocul lupilor. N-are rost sa apari la palat, ca Irod nu lasa in viata nici un urmas al lui. Imparatul roman spunea chiar ca mai bine sa fii porcul lui Irod decit fiul lui. Daca nu te vor omori la Betleem, mai tirziu, intr-o noapte, tribul asta de terestri vor face sfat, pentru a te expedia inapoi, convinsi ca God must be crazy, trimitind pe unul care le strica legea."

(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)

...

Roxana Gacea

In Spania

Sarbatorile de Craciun incep pe 8 decembrie, zi numita La Inmaculada Concepción (Zamislirea fara prihana). Cu aceasta ocazie, in Sevilla se relizeaza ceremonia “dansului celor sase”. Un grup de copii, imbracati dupa moda secolului al XVI-lea, executa trei dansuri ritmice simple: unul dedicat Fecioarei Maria, al doilea prelatului si al treilea autoritatilor si intregului popor. Urmeaza pe 22 decembrie un eveniment care anunta oficial inceputul Craciunului. Este vorba despre El Sorteo, loteria nationala a Spaniei. Timp de 5 ore se transmite la televizor si la radio aceasta tragere la sorti. Localurile, fabricile, institutiile isi inceteaza activitatea pentru a-i asculta pe copiii de la Colegiul San Ildefonso din Madrid cantand numerele castigatoare. Premiul cel mare (“el gordo”) poate schimba viata multor spanioli. Loteria spaniola a fost instituita de regele Carol III in 1763 si de atunci s-a pastrat traditia an de an. Nici macar Razboiul Civil nu a impiedicat acest obicei; in acea perioada au fost doua mari premii, cate unul pentru fiecare grupare politica.

O alta traditie, proprie Spaniei, este Hogueras (ruguri). Originea ei este mai indepartata decat cea a Craciunului. Ea marcheaza solstitiul de iarna, cea mai scurta zi a anului, si inceputul iernii. Cu aceasta ocazie, oamenii sar peste focuri in aer liber, act simbolic pentru protectia lor impotriva bolilor. Noaptea de 24 decembrie (Nochebuena) se sarbatoreste nu in jurul bradului, ci al ieslei (pesebre), reprezentata prin mici figurine care infatiseaza scena Nasterii. Traditia ieslei vine din secolul al XIII-lea, din Italia, cand Sfantul Francisco de Asís a instalat o iesle intr-o pestera si o figurina a pruncului Isus, cu un vitel si un catar vii in jurul acesteia. Si acolo s-a tinut slujba de Craciun in anul 1223. La miezul noptii, in Ajunul Craciunului, se tine litrughia numita La Misa del Gallo (Liturghia Cocosului). Se spune ca primul care a anuntat nasterea Mantuitorului a fost cocosul. Pe 28 decembrie se sarbatoreste El Día de los Inocentes, care aminteste de porunca data de Irod ca sa fie ucisi toti copiii sub 2 ani. Cu aceasta ocazie se publica in ziare tot felul de stiri absurde, iar unul dintre copii este numit primar si are voie sa le porunceasca adultilor sa faca diferite activitati in folosul comunitatii. Copiii spanioli nu primesc cadouri de la Mos Craciun, ci de la cei trei magi (los Reyes). In seara de 5 ianuarie isi lasa incaltarile la fereastra, pline cu fan pentru animalele magilor, iar a doua zi le gasesc pline cu daruri.

(Decembrie – 2002, ultimul Craciun impreuna, in poza: Roxana Gacea)

...

Lena Grigoroscuta

Primul meu Craciun in Franta

Am inceput sarbatorile cu o consolare pentru a-mi astampara dorul de tot ce am mai frumos acasa (familie si prieteni): e poate o sansa unica sa traiesc un Craciun in Franta. Nu stiu daca a fost sau nu ultimul, dar stiu ca planul meu nu a mers. Am sarbatorit intr-o familie plina de dragoste pentru mine, dar inca nu stiu daca am sarbatorit Craciunul. Au fost cadouri cum inca nu am vazut, dar am simtit un gol in inima provocat nu de faptul ca sunt departe de Iasi, ci de o atentie minora acordata Sarbatoritului. Mi-au lipsit si colindele si bradul natural si frigul, dar acestea in plan secundar.

Pe 25 am primit un mesaj de la un prieten drag din tara: "Linistea sa se astearna peste sufletul tau... Doar atunci vei putea sa auzi ingerii strigand de bucurie: "Cristos S-a intrupat!". Craciun fericit!". Am inceput sa plang si sa visez dar...

Am continuat ziua conform planului: programasem impreuna cu o prietena sa mergem pana in camin sa luam ceva din camera mea si pentru ca erau 17° am luat bicicletele! Le-am lasat la parter legate, iar cand ne-am intors lipsea una din rotile unei biciclete si saua celeilalte! Linistea sa se astearna peste sufletul tau... Lacrimi, teama si lupta sa fiu linistita! Avem idee cine a fost dar nu mai conteaza! A trecut Craciunul si la sfarsitul zilei de 25 pot spune ca am auzit ingerii strigand de bucurie: Cristos S-a intrupat! Nu stiu de ce si nu stiu cum am avut linistea si pacea necesare pentru a auzi ingerii dupa asa o zi! Poate a fost o minune de Craciun! Si, da, pot spune: am avut un Craciun fericit! Multumesc, prietene pentru ca m-ai ajutat sa am un Craciun fericit!

Asadar Craciunul in Franta nu e de vis, dar daca Sarbatoritul e in centru e un Craciun fericit!

Multa pace si un an 2003 senin tuturor in special celor care sunt departe de cei dragi pentru ca acum incep sa inteleg!

(acest text se poate citi in “arhiva de aur” – Lena Grigoroscuta)

...

Daniel Bud

Sens si traire

Obiceiurile traditionale ale Craciunului exprima esenta evangheliei si pot ramine relevante daca le folosim ca simboluri ale evenimentelor si invataturilor scripturale. Organizarea obiceiurilor si a simbolurilor se poate face in functie de structura invataturii biblice a vinovatiei, harului si multumirii.

(I) Vinovatia este rezultatul pacatului. Istorica culoare liturgica folosita este purpuriul, semn al pocaintei de pacate si al pregatirii pentru venirea (advent) Imparatului (Ioan 19:2; Marcu 1:1-5). Trandafirul mesianic isi are originea in Vechiul Testament (Isaia 35:1).

(II) Harul este binecuvintarea divina nemeritata prin care Dumnezeu ne sterge pacatul si vina. Ieslea simbolizeaza nasterea in umilinta a lui Cristos (Luca 2:7). Teologic, ieslea este initierea starii de umilinta, a robului slujitor si suferind care a venit in natura umana (Filipeni 2:6-11).

Luminarile simbolizeaza lumina adusa de Isus (Ioan 8:12); parintele Ieronim, traducatorul Bibliei in latina (Vulgata), spunea ca luminarile reprezinta bucuria crestina. Culoare verde reprezinta viata oferita de Cristos celor morti in pacat (1 Cor. 15:22). Rosul reprezinta singele lui Cristos varsat pentru iertarea pacatelor (Col. 1:20). Coroana de ramuri verzi simbolizeaza viata eterna (Ioan 11:25-26), si ne aminteste de coroana de spini a lui Cristos, cu acele roscove portretizind singele oferit ca dovada a iubirii dumnezeiesti (Luca 22:44, Rom. 5:6-11).

Pomul de Craciun a fost multa vreme asociat cu nasterea lui Cristos. Multi atribuie lui Martin Luther introducerea bradului in casa (1483-1546). Bastonasele de zahar ne amintesc de toiagele pastorilor care s-au inchinat la copilul care este Marele Pastor (Evrei 13:20). Puritatea lui Cristos este vazuta in alb, iar linia rosie trimite la singele varsat.

Steaua e simbolul luminii spirituale cristice patrunzind in lumea intunecata de nascultarea omenirii (Mat. 2:1-12). Ingerii sunt mesagerii cerului in ajunul Craciunului (Luca 1:11-20).

(III) Multumirea este totdeauna raspunsul biblic al credinciosului in fata harului divin. Colindele sunt numele antice folosite de poporul lui Dumnezeu in exprimarea bucuriei, laudei si multumirii pentru inestimabilul dar in Cristos Isus.

Cadourile reflecta cadoul suprem trimis de Dumnezeu, singurul Sau Fiu, cit si cadourile oferite de cei trei magi. Ele ne amintesc de cel mai mare cadou primit vreodata, Isus Cristos Domnul. Daruim fara gindul dobindirii, mai ales al dobindirii de merit. Mintuirea nu se poate cistiga, este un cadou nemeritat si gratuit, este cadoul dragostei si al justitiei divine. Ascultarea si generozitatea noastra reflecta multumirea unica intilnita in cadrul crestinismului. Toate celelalte religii sunt autosoteristice, adica ofera diferite cai prin care oamenii se pot mintui. Cadourile de linga brad si familia adunata pentru desfacerea lor pot reprezenta bucuria daruirii, fiecare persoana aflindu-se in fata cadourilor pe care le daruieste si in fata celor pe care le primeste.

Nu trebuie sa ne fie frica de incercarea unora de a “seculariza” pe Cristos si de a-L scoate in afara Craciunului. Este imposibil. Capcanele culturale pot fi trasformate in sensuri reale ale Craciunului. Ele pot sa ne aminteasca de vina noastra si de harul lui Isus Cristos, si pot transforma intelegerea in experiente prin care ne exprimam multumirea pentru tot ce a facut Dumnezeu pentru noi. Deci putem trai bucuria Craciunului.

(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”:”Daniel Bud – galeriile ‘americane’ ale SSJ-ului”)

...

Alin Cristea

Exercitii de admiratie

La sfarsit de an

Atunci cand am inceput acesta rubrica, am mentionat faptul ca, pentru a te putea bucura de creatii complexe precum simfoniile, trebuie mai intai sa audiezi menuete, valsuri, sa fii dispus sa te miri si sa admiri. Am considerat ca trebuie sa prezint mai intai cativa creatori si interpreti de film, acel artefact artistic - prin excelenta al secolului XX - pe care l-am numit "noua simfonie" a epocii contemporane. Intr-o era a poluarii iconice, sonore si a agresivitatii individualismului propriu relativismului celei de a doua parti a secolului XX, intr-un imperiu al consumului, intr-o societate a spectacolului, am incercat sa propun o "filarmonica cinematografica", cu mari "solisti" si mari "dirijori" ca invitati.

Am incercat sa remarcam in randurile de actori si regizori inrolati in regimentele hollywoodiene pe acei care s-au ridicat deasupra practicii comerciale prin contributii estetice cu valoare de necontestat, dar si deasupra practicilor hedoniste printr-o viata decenta, in spiritul unor principii aplicate cu consecventa. Au fost prezenti in aceasta rubrica cineasti ale caror merite au fost recompensate cu premii Oscar, dar si cu titlul de Sir, in cazul britanicilor. Am putut observa ca un Spielberg, de exemplu, ar trebui recunoscut nu numai in pelicule comerciale, ci mai ales in creatii cinematografice de o realizare artistica exceptionala. Europeni precum Andrei Tarkovski si Emir Kusturica ne-au convins de valoarea traditiei cinematografiei europene. Multi altii ar mai fi trebuit "invitati" intr-o astfel de rubrica, pentru a primi exercitiile noastre de admiratie, dar, din diferite motive, ii amintim doar acum: Jack Nicholson, singurul actor cu 4 premii Oscar, recordmen la nominalizari (12), Tom Hanks, Denzel Washington (pentru a aminti doar cativa actori americani care isi continua cariera stralucita); Julia Roberts - 20 de milioane de dolari pentru rolul, recompensat si cu Oscar, din Erin Brockovich, Jodie Foster (actrite puternice ca interpretare actoriceasca, dar si in industria cinematografica); Robert Altman, Luc Besson, David Cronenberg, Terry Gilliam, Quentin Tarantino, Joel si Ethan Coen (regizori care isi pun in continuare amprenta asupra modului novator de concepere a operei cinematografice si, prin ea, asupra modului in care practicam exegeza artistica a vietii in secolul XXI).

Este nevoie insa si de lectiile trecutului, pentru a intelege metaforele culturale, interpretarile postmoderne care citeaza atat de mult din alte creatii, din alte epoci, cu un gest ironist, ludic care nu poate fi perceput fara o minima cultura generala din domeniul cinema-ului. In rubrica pe care v-o propun in 2003, fiecarei luni ii va corespunde un deceniu, astfel, dupa ce in ianuarie va fi prezentata epoca inceputurilor, in februarie vor fi anii '20, in a treia luna anii '30 si asa mai departe, asa incat, la sfarsitul anului, sa inchidem spirala istorica in care sa fi dobandit cateva notiuni generale, dar fundamentale, despre cum a ajuns omenirea sa faca din cinema o preocupare fundamentala, personalitatile reprezentative, pelicule-capodopere, genuri si scoli de film, repere culturale intr-UN SECOL DE CINEMA.

(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)

...

Ionut Apostu

Bucuria ingerilor

Un staul mic, un prunc preasfant, pastori si magi deopotriva. Bogatie si respect in aceasi masura.

Daca ingerii nu ar fi cantat de bucurie pe campiile Bethleemului, oare ar fi stiut pastorii ca un print se nascuse?

Un print se nascuse si ei, pastorii, au fost anuntati de multimea de ingeri. Oare uimirea lor se datora si faptului ca nu se asteptau la o asemenea onoare? Sau erau inspaimantati de stralucirea si aparitia ingerilor alaturi de ei, oameni obisnuiti cu oile si nu cu grandoarea. In acele clipe ei au dat fuga la locul indicat de ingeri si au gasit pruncul preasfant intr-o iesle saraca.

O stea stralucea deasupra locului indicand nasterea unui fiu de rege.

Daca steaua nu ar fi stralucit, ar fi stiut magii ca un nou rege se nascuse? Ei, magi obisnuiti cu cititul in stele, au strabatut mii de kilometri in cautarea fiului de imparat. Ce nu stiau ei era ca acest fiu de imparat renuntase la slava pentru a se imbraca cu un trup ca si al lor, un trup sortit mortii.

Un staul mic, Dumnezeu intrat in fiinta se decopera unor pastori si unor magi. Simplitate si maretie. Invatati si oameni simpli deopotriva.

Un staul mic, oameni grabiti sa demitizeze absolut totul, atat de superficiali incat trec pe langa staul fara a observa un prunc preasfant, fara a observa o stea ce indica cu perseverenta locul. Acelasi Bethleem plin pana la refuz, aceasi dorinta de a refuza un loc linistit pentru pruncul ce se naste.

Un staul mic, un prunc preasfant...

Posta redactiei:

Multumim tuturor ce si-au amintit de SSJ si au vrut sa fie in inimile noastre in aceste zile de sarbatoare. Fiti binecuvantati cu multa odihna!

Epilog: In loc de epilog va facem o urare: Un an nou in care sa o luati de la capat cu mai multa dorinta de a ciopli din chipul Celui ce s-a nascut intr-un staul alaturi de pastori si magi... La Multi Ani!

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Roxana Gacea
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 750 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

The Salt Street Journal nr. 148

2007-11-01T18:24:00.000+01:00

Nr. 148 / 17 Decembrie 2002, Iasi - Romania

Quo Vadis 2002

Introducere

Dincolo de personaje si scena, dincolo de sisteme de departajare si valori inseamna o intalnire a prietenilor (a celor de pe scena si nu numai). O prietenie ce dureaza in ciuda dificultatilor de limbaj, in ciuda diferentelor de exprimare. “Quo Vadis” reprezinta numitorul comun in care fiecare incearca sa inteleaga pe celalalt. Fiecare incearca sa se exprime cat mai clar pentru a se face inteles.

Nu credem ca “Quo Vadis” reprezinta aceasta generatie, insa incearca sa o inteleaga. Si asta pentru ca nu se poate spune ca acestia, pentru care exista Quo Vadis, ar avea sisteme de valori, ei iau totul de-a gata. Oare incearca ei sa inteleaga “Quo Vadis”? Incearca ei sa vada toata truda si oboseala?

Credem ca “Quo Vadis” reprezinta punctul de plecare pentru a arata o directie in muzica contemporana cu mesaj crestin. Si asta doar daca va fi privita cu seriozitate de lumea muzicala evanghelica, atat studiouri de productie, radiouri crestine cat si de cei ce o receptioneaza. Aceasta depinde de disponibilitatea fiecaruia de a accepta, de a intelege ca exista mai multe tipuri de flori...

Eduard Orasanu

Chris

Oameni buni, nu tin sa fiu in "contrast" si cer un alt tip de "agape". Prieteni dragi, stiu sa numar dincolo de "trei, doi, unu", si prefer sa fiu "nascut din nou" pe romaneste. Iubitilor, nu sunt extrem de dificil, imi place linistea mai degraba decat zgomotul (numit arta). Am si eu dificultatile mele, nu pot fluiera in biserica si nu pot purta de-a prostu’, in timpul liturghiei, fes...

Dragilor, am mers si-n lung si-n lat, am vazut si chipuri si masti, asadar lasati-ma sa va povestesc, doar oleaca, despre el. Nu ma opriti si nu intoarceti privirea, el este prezent in cetate (in cetatea muzicii evanghelice contemporane). Modestia, sinceritatea si caldura lui pot fi pietre de povara, sau izvor de mangaiere.

Nu, nu strambati din nas, nu fugiti repede la tranzistor, la RVE-ul vostru cel de multe zile, e posibil sa nu-l aflati, si apoi cine a spus ca criteriile lor, gusturile lor sunt legile de pe Sinai. Cu siguranta el nu e o amagire, poate un corabier, poate un suflet de copil, poate putin dincolo de timp. El este cel ce, astazi, poate coagula viata muzicala evanghelica din Romania. El este peronul pe care gareaza trenuri muzicale diverse si contrarii, doar de dragul lui.

Nu, nu-mi vorbiti de modestie si de vedetism, aveti putintica rabdare. Uitati-va mai bine, el le zice tuturor ca "suna" bine, ca are de invatat. El crede sincer ca in fiecare exista un sambure de valoare, un minim mesaj, un continut. El vrea ca fiecaruia ce canta sa-i ofere o scena, nu pustie, nu friguroasa, ci in culori luminata. El vrea ca fiecaruia ce canta sa-i ofere o sonorizare, nu haraita, nu chinuita, ci clara si performanta. Si pentru ca vrea acestea organizeaza un festival, si dragilor, il organizeaza in biserica, si iubitilor, o face spre mare slava Lui!

Prietenii mei dragi, el apara si se straduieste sa priceapa o generatie nu putin dificila, nu putin haotica, nu putin superficiala. El vorbeste limba lor, le exploreaza gusturile si nu le tranteste usa atunci cand se mai sare peste cal... ba dimpotriva ii invita la clatite, in tabere, si-n biserica. El vorbeste si pe limba celor ca mine si a celor ca tine, si reuseste pentru ca are har, are frumusete si sensibilitate. Si reuseste pentru ca nu spune NU, pentru ca tine usile deschise, pentru ca, ei bine, nu poate altfel.

Iubitilor, hai sa mai incercam. Hai sa nu povestim despre esec, ci despre continuitate. Hai sa povestim despre muzica la prezent. Hai sa nu ne pierdem cu firea, sa nu ne complicam in strategii si-n labirinturi de "lauda si inchinare". Va rog.

Ionut Apostu

Quo Vadis 2002

Am vazut oameni insetati sa cunoasca, insetati sa auda. Ei nu si-au potolit nicicand setea si tocmai de aceea nu sunt pregatiti sa vada valoarea, truda. Ei vad in jurul lor o lume posibila, facila si de cele mai multe ori atat de superficiala.

Am vazut si oameni tampon, care stau intre generatii luand boabarnace din ambele parti. Oameni care incearca sa inteleaga pe cei care au drepturi. Singurul sau drept este de a tacea si de a suporta cu stoisicm inconvenientele conjuncturale.

Am vazut si oameni care nu rumega usor ceea ce li se ofera. Ei apreciaza calitatea si osteneala, talentul si munca. Acestia se raporteaza cu totul altfel la ce ofera societatea evitand grandiosul si zgomotosul avant tineresc.

Quo Vadis 2002, dincolo de aparente este un liant intre trei generatii la fel de dificile, generatii ce se neaga reciproc, negand practic valoarea, talentul, munca si de ce nu tot ceea ce tine de personalitatea omului.

Quo Vadis reprezinta terenul prieteniei in care toti cei prezenti trebuie sa uite de eu si sa se preocupe de tu fara a uita ce face el.

Dincolo de aparente acest festival a reprezentat un vis frumos pentru multi; pentru si mai multi nu a fost decat un eveniment de promenada pentru care nu s-a platit bilet, ba mai mult si-au permis sa ignore prezenta scenica. Artisti ce au tratat cu destula seriozitate acest eveniment au platiti tribut educatiei MTV.

O generatie din ce in ce mai galagioasa care merge incotro bate vantul, care se uita unde o duce ochii si care aude ce prinde din zbor. O generatie pentru care trebuie croit un drum ca apoi sa poti pune legitim intrebarea Quo Vadis?

Hyde Park

Teofil Stanciu - Poveste de Craciun - ratata (Dialog)
Alin Cristea - Exercitii de admiratie: Dustin Hoffman

Teofil Stanciu

Poveste de Craciun - ratata (Dialog)

Motto:…

Intunericul s-a lasat cu toata greutatea peste imprejurimi. Adie un zvon de vant. Parca se aud stelele in cer cum isi cauta locul fiecare. Animalele respira adanc si somnolent generand un cantec sforait. Doi-trei greieri mai speriosi isi zbarlesc inca aripile membranoase. Si poveste ar putea continua in acest ton.

Dar, se insinueaza o prezenta inedita. Langa ieslea boului cel mare un zgomot persistent distrage atentia rumegatoarelor si nerumegatoarelor. Dintr-acolo s-a intins si o lumina peste asa-numita poiata. E clar pentru cunoscatori ca lumea ar vrea tare mult sa se supuna gravitatiei si somnului, legi de bun augur in Univers. Magarul repeta cu multa emfaza aceasta concluzie pe care o datoreaza neamului magaresc.

Insa nu e linistea pamantului la cheremul magarului, asa ca, din spirit de contradictie poate, un sunet se naste intr-unul dintre cei care adusera lumina. E ca o chemare (sau alungare) a mortii. Si e insistent acest parinte al galagiei. Unde mai pui ca acum un fel de brotac oracaie ca iesit din minti. Asa fac ei cand vor ploaie, tot cer pana la cer.

In sfarsit e liniste. Broscuta a tacut malc, are o forma ciudata care nu aduce cu nici unul dintre animalele familiare. Nu poarta blana sau par decat oleaca pe crestet. De frumos se poate spune ca e frumos ca toti puii. Magarul isi revendica imediat rubedenia. Dar indiscutabil nu are dreptate. In afara de zgomotele la fel de jignitoare pentru muzica pe care le fac amandoi, nu au nimic asemanator. Boul din dreapta e mai mofluz din fire, a tras mereu in juguri de joasa conditie. Asa ca ridica pe rand cate o pleoapa si plescaie lung din limba. Sigur vietatea cea mica nu are cum sa-i influenteze calitatea staulului. Scapa o sugestie plina de bale: inca unul. Stapan adica. Laconic si sententios.

Vacile nu ar interveni in discutii ca sa nu contrazica prin fapte ora culcarii pe care au decretat-o viteilor. Asa ca isi rumega hrana laolalta cu gandurile in tacere. In tabara baltata a caprinelor se da o lupta pentru tribuna din fundul grajdului (mormanul de gunoi). Se repede tineretul puternic incurajat de mame cu vocatie si atestat. Castiga unul care stie cum sa behaiasca incat sa fie ajutat de directia vantului. Isi scutura barbisonul, bate din picior si incepe. Dar nu mai incepe nimic fiindca au intrat niste ciudati dintre aceia despre care povestesc oile nomade ca le pazesc noptile. Se tot ploconesc in fata creaturii care a stricat linistea stabilimentului zootehnic. Fetele lor lucesc precum iarba uda de roua.

Ochii de carbuni au un jar la mijloc. Arata ciudat aplecati, adusi de umeri ca intr-o rasturnare. Stau tacuti si prelinsi in batatura. Iedul orator bate nervos din picioare. Nu se stie cate ceasuri albe au trecut din noaptea asta.

Intra acum un cortegiu de fiinte de acelasi soi numite oameni. De fapt sunt numai trei, insa par mai multi din pricina straielor. Aduc tot felul de ladite si alte recipiente cu forma si continut neasteptate. Barbile lungi ating pamantul de asa plecaciune. Prin fereastra priveste un mititel cu palarie si baston care mereu se ridica de turul pantalonilor ca sa poata vedea lumea de la alte inaltimi. Unde ajunge starneste rasete. De unde pleaca el ramane umbra unei considerabile dureri.

Cu tomuri groase in spinare se iveste de dupa suflete un cautator. Aventura l-a impins sa scurme adancimi si scruteze inaltimi apoi sa le puna laolalta. Se pregatea sa spuna ceva, dar exclama bucuros catre un colt cu ingeri: Ne revedem, Marmeladov.

Garbovit urca treptele cu greu un o umbra de om. Apoi altul si altul si altul parca acelasi repetat fara sfarsit urca si coboara in negura gratiilor reci. De pe buzele lor picura o primavara mirata. Peretii toti isi simt povara pietrelor pustii.

Oglinda, oglinjoara. din cenusa oglinzii se ridica zvonul ca Lucifer are chip de Don Juan. Ocolind secretare, schele, masini, microscoape apar din incheieturile orizontului oameni cu pahare in mana gata sa inchine.

Eu, cel care va povestesc toate astea, sunt o samanta purtata de vant incoace, mai ales incoace, si incolo, mai ales incolo. Acum imi astept rafala prielnica. Povestea am auzit-o de la unul -sau poate ca erau mai multi- dintre stramosii care au putrezit la radacina mea. Stiu, si eu am intrebat de unde o stie cel dintai batran. era un pai carturar care invatase limba animalelor de frica sa nu fie mancat. Tare intelept mai era paiul, stra-stra-stra bunicul meu. Avea el o vorba. Zicea batranul asa: Fiule, cand simti ca te calca o talpa care nu vrea sa te striveasca, sa…

(textul acesta se poate citi si in “arhiva de aur”: “Teofil Stanciu – Teofilisme – ‘un bihorean pe strazile de sare...’”)

Alin Cristea

Exercitii de admiratie: Dustin Hoffman

"Tipul antistarului hollywoodian, scund, urat, fara stralucire, dar cu o extraordinara caldura umana, plin de umor si stapanind la perfectie mijloacele de expresie." (Cinema... un secol si ceva, 2002) "Interpretul unei galerii de antieroi, dotat cu mari posibilitati de transformare prin machiaj si cu o extraordinara capacitate de improvizatie. Simpla sa prezenta acapareaza intregul film. Cucereste simpatia spectatorului prin sinceritate si caldura, si uneori prin vulnerabilitatea datorata unor handicapuri fizice sau generozitatii unui suflet prea deschis." (Dictionar de cinema, 1997) Dustin Hoffman a fost nominalizat de 7 ori pentru premiul Oscar - datorita rolurilor din filmele de mai jos - si l-a obtinut de doua ori, pentru performantele actoricesti din Kramer contra Kramer si Rain Man.

Absolventul (1967)

"Considerat de critici cea mai buna comedie a anului, filmul, privit din perspectiva timpului, e mai mult decat atat: 'e o piatra de hotar in istoria cinematografului american' (Stanley Kauffman), deoarece anunta aparitia unei noi generatii de regizori si a unei innoiri in filmul hollywoodian." (Cinema... un secol si ceva, 2002) "Filmul a devenit un baromentru al mentalitatii tinerilor americani ai epocii." (Dictionar universal de filme, 2002)

Cowboyul de la miezul noptii (1969)

"Punand fata in fata America legendei si America realitatii, Schlesinger reia una dintre temele sale preferate: nevoia individului de securitate si fericire, precum si complexitatea relatiilor umane." (Cinema... un secol si ceva, 2002) "Foarte buna creatie petru Hoffman si pentru... New York, vazut ca un oras coplesitor si sordid, cum nu apare prea des." (Dictionar universal de filme, 2002)

Lenny (1974)

"Evocarea carierei unui comic american din anii '50, care-i soca pe puritani prin limbajul frust si exhibitionism. […] Filmul e integral dominat de performanta lui Hoffman." (Dictionar universal de filme, 2002)

Kramer contra Kramer (1979)

"Divortul din perspectiva masculina si contradictia dintre cariera sotului si emanciparea femeii, tratate in cheia melodramei." (Dictionar universal de filme, 2002)

Tootsie (1982)

"Hoffman il joaca pe Michael, care o joaca pe Dorothy, care, in ultima instanta, o va juca pe infirmiera Emmily! Nu cred ca exista demers mai incalcit in istoria actoriei cinematografice si, totusi, Hoffman sustine acest dublu travesti mai bine de jumatate de film. Actorul ratat si nedreptatit, feminista batoasa cu gulere inchise pe beregata, teribila sora-sefa, cruciatul adevarului in arta, sunt caractere diverse intrepatrunse in jocul actorului, punct de plecare si tinta a intregului film." (Dictionar universal de filme, 2002)

Rain Man (1988)

"Hoffman a compus portretul unui lunatic, cufundat in fluxul gindirii obsesive, cu un mers de robot docil si o voce de computer. (...) Levinson realizeaza nu breviar patologic, nici melodrama, ci o arlechiniada a absurdului." (Dictionar universal de filme, 2002)

Inscenarea / Wag the Dog (1997)

"Pamflet politic, elaborat cu mijloace de o zdrobitoare sugestie cu mai bine de un an inaintea conflictului din Kosovo." (Dictionar universal de filme, 2002)

(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)

Posta redactiei

Lidia Crisan: Dragi tineri si tinere colaboratoare ale acestui SSJ ( magazin electronic, sa zic asa),

Multumesc si pentru acest ultim numar al acestei reviste. Ma simt indatorata sa va scriu pentru ca eu insumi editez o revista si stiu cat de importanta este opinia cititorilor (feed back).

In primul rand sugerez fratiorului Grigoroscuta (nu stiu daca este corect) mai multa atentie la corectare. La mine unele articole apar amanate spre dreapta screenului si nu se vede tot randul.

Apoi am observat o nota foarte pesimista in filozofiile voastre despre viata. Desi aveti acel minunat motto, ca "frumusetea este Cristos”, si stiu ca o parte dintre voi sunteti crestini, parca va este rusine sa pomeniti numele lui Hristos. Viata fara Hristos da nastere la sentimentul de tristete, pesimism, izolare. Noi nu am fost creati sa traim izolati. Pentru ca Adam a fost singur, Dumnezeu i-a creat-o pe Eva si apoi le-a dat copii. Biserica este formata incepind cu doi, dar partasia este destinata pentru cei multi.

Eu obisnuiesc sa ies cu sotul ori pentru o zi intr-un parc, ori plec la 300-400 km de casa unde sunt locuri pitoresti minunate sa fim doar noi doi, cu Dumnezeu in sanctuarul naturii, si apoi cu o carte sau cu Biblia. Simt nevoia de singuratate pentru o stare de vorba cu mine insami, cu Dumnezeu prin rugaciune si apoi o partasie minunata in doi, cu sotul, fara telefoane, vizite, indatoriri casnice fata de familie. Dumnezeu formeaza caractere in singuratate ca si pe Ilie, ori Pavel in Arabia, ca apoi sa fie folositi pentru multimi. Singuratatea nu este un lucru rau. Fratele Tzon spunea intr-o predica ca omului nu-i place sa stea cu el insusi pentru ca atunci cand incearca sa se uite in el insusi se ingrozeste de ce vede acolo si atunci pune muzica cu decibeli de-ti sparg creierii, tocmai ca sa nu se auda pe sine.

Ca doi batrani se iubesc si repovestesc de n ori si retraiesc din amintiri povestea vietii lor, nu este atat de grav ca si doi tineri care traiesc, cum spunea un articol, in aceeasi casa dar intre care se pun bariere si nu mai este urma de dragoste.

Am 33 de ani de casatorie si pot spune ca nu am experimentat singuratatea separarii. Cand s-a terminat iubirea am venit la Domnul Isus si m-a umplut din nou. Partasia ce o simtim acum este la alt nivel decat cea de la inceput. Acum este o fuziune a sufletelor, gandim la fel, ne intelegem din priviri, ne complementam,este o stare minunata. Avem copii si-i iubim si facem tot ce putem pentru ei ca parinti, dar astept clipa cand cuibul sa se goleasca, caci acesta este cursul vietii, la care nu ne putem impotrivi.

Dar, nu uitati, tot ce oamenii experimenteaza este rezultatul alegerii lor. Daca se izoleaza din cauza ca sunt mandri, paguba este a lor. Daca se izoleaza din timiditate, trebuie sa-si biruiasca vulnerabilitatea, sa iasa din zona de comfort si sa se bucure de faptul ca am fost pusi intr-o gradina cu multi oameni, de la care au asa de multe de invatat.Nu putem trai fara alti oameni. Suntem creati pentru comuniune. Cine se izoleaza cu buna stire se autodistruge. Domnul Isus a venit sa ne elibereze din orice robie, inclusiv cea a singuratatii.

Va doresc Sarbatori fericite si un An nou cu succes in viata particulara, de familie si in profesiile pe care le profesati. Fiti plini de optimism. Sfidati necazurile si lipsurile. La urma urmei, viata este mai mult decat ce mancam si ce imbracam. Cu un Hristos viu in inima nu putem fi decat voiosi si fericiti. Cu stima, Lidia

Nota redactiei: Multumim mult pentru randurile trimise. E drept ca ce alege omul aceea va si semana si mai mult ca sigur nu va semana ce trebuie. Multumim mult si pentru urarile de sarbatori. Va uram si dumneavoastra sa va bucurati de sarbatoarea nasterii Mantuitorului pentru a nu trece pe langa sarbatorit in graba mare. Cu respect, SSJ-istii

Liviu C. Marhao: Dragi frati, in primul rind va multumesc pentru SSJ pe care il citesc cu mare placere. Referitor la singuratate, ea e doar unul dintre cei zece Giganti cu care ne batem mai mult sau mai putin. Pentru a vedea cum putem fi biruitori asupra lor va recomand cartea "Pietre netede pentru uriasii zilei" autor Dr. David Jeremiah (traducere editura Aqua Forte Cluj - aparuta recent). Cu respect, Liviu C. Marhao

Informatii subscribe/unsubscribe

Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste

The Salt Street Journal - adica:

Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Roxana Gacea
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 750 de adrese

"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski

...iar frumusetea este
HRISTOS

Dosar SSJ nr. 26 - Singuratate in doi

2007-11-01T17:54:00.000+01:00

(SSJ - The Definitive Collection 2007)

Singuratate in doi

Introducere

Uneori singuratatea poate fi cea care iti "aripi", alteori iti incetineste pasul aruncandu-te in haul trecutului, al amintirilor si nostalgiilor.

Texte scrise de: Daniel Grigoroscuta, Sabina Dodan, Daniel Bud, Roxana Cazacu, Ionut Apostu, Aretta Bazdara si Alina Simion

Daniel Grigoroscuta

Sticla singuratatii

Ce are a face cuplul cu singuratatea? Pot fi singur "de unul singur", putem fi singuri "in doi", putem fi "singurii care..."

Singuratatea "de unul singur". Ma feresc de ceilalti, ma feresc sa fiu precum ceilalti. Nu imi trebuie nimic si nimeni. Vreau sa fiu altfel decat ceilalti, vreau sa investesc in cariera mea, in pasiunile mele, vreau sa culeg singur roadele acestor investitii. Incet-incet ma "inalt", ajung la etajul celor "in doi", ii depasesc, sunt usor de depasit, mai urc, ajung la cei singuri ca si mine, tare greu mai sunt de depasit, cand cred ca l-am depasit pe ultimul, mai vad unul mai sus. Trec si de el, in fine ajung sus de tot. "Hei, voi, cei de jos! Aici sus e viata!"

Ii observ pe cei de putin mai jos ca incet-incet o pornesc "la vale". Imi place singuratatea, dar daca stau bine sa ma gandesc, imi place sa-mi fie observata, imi place sa existe macar acea mana de oameni in jurul meu care sa spuna: "Uite-l! E singur! E un erou!". Incep asadar si eu sa "o iau la vale". Ciudat, e mult mai greu decat la urcat. Imi apar si ceilalti in raza vizuala! Dubios insa, sunt doi cate doi. Daca tot am mai "coborat", trebuie sa-mi gasesc si eu un partener! Uite-o! E si ea singura, e draguta, cred ca ne-am potrivi. Are o voce placuta, e o prezenta extraordinara; in timp ajungem chiar sa tinem unul la altul. Nu are rost sa ii spun ca tin la ea; deja stie lucrul asta. In plus, vad ca nici ceilalti nu spun partenerilor, se intalnesc frecvent mai cate multi, discuta nimicuri, rad. Observ in jur ca e penibil sa-i spui partenerului ce simti, "cobori" mai mult facand asta, si nu ajuta nimanui. Da, e mult mai bine asa! E bine sa fim "singuri in doi", fiecare cu ce simte sau nu simte, fiecare cu idealurile sale, fiecare cu timpul si prioritatile sale.

Vad ca ceilalti deja au inceput sa "urce" din nou, vor ajunge probabil de unde am venit si eu, fiecare tragand in directia sa. Ce daca urcand se indeparteaza unul de celalalt? Bine ca se stiu ei si ii stie lumea ca fiind "doi". Sunt cate doi, merg insa "in sus", inspre a ajunge singuri din nou.

Ma gandesc ca as vrea si eu sa ajung din nou acolo sus, singur, ca inainte. Aproape fara voia noastra incepem si noi sa "urcam", sunt insa trist, chiar incepuse sa imi placa aici "jos"; pe langa asta, "urcand" ne departam unul de altul. Ii spun ca tin la ea, ca inseamna mult pentru mine; mai intai mirata, apoi zambind cald imi spune acelasi lucru. Ne apropiem atunci tot mai mult si incepem sa "coboram". Suntem singurii care "coboara". Aerul devine mai curat, atmosfera nu mai e apasatoare... sticla in care plutim si ne chinuim cu totii sa ajungem sus, e cu susul in jos.

...

Sabina Dodan

Obisnuinta si plictiseala

"Casatoria trebuie sa lupte fara incetare cu acel monstu care distruge totul: obisnuinta" (Honore de Balzac)

Psihologii explica fenomenul singuratatii in doi prin dorinta fiecarui partener de a isi urma propriul drum interior, fiind vorba despre incapacitatea depasirii propriului egoism. Astfel de parteneri refuza sa priveasca in celalalt jumatatea lipsa, cel/cea cu care trebuie sa simta, sa traiasca, sa imparta totul.

Singuratatea in doi devine astfel o iubire aparenta, egoista in care cei doi nu sunt suficient de pregatiti pentru o casatorie, nu sunt capabili sa se angajeze intr-o viata in doi in care trebuie sa impartaseasca totul. Aceasta se intampla pentru cei tineri care nu s-au maturizat inca afectiv dar insingurarea poate sa apara si dupa o perioada de viata petrecuta impreuna. Cei doi sunt incapabili sa-si mai vorbeasca deschis, ascund totul si sufera in tacere considerandu-l pe cel de langa el vinovat, transformandu-l intr-un strain.

Se ajunge astfel ca cei doi sa nu-si mai vorbesca, se feresc unul de celalalat, dorm in paturi separate si mai stau sub acelasi acoperis din cauza copiilor sau din comoditate. Ei traiesc vieti paralele, robotizate si chinuite de disimulare in fata copiilor care crescand o sa-i observe. Pentru copii incepe o deruta afectiva cu un impact covarsitor asupra identitatii afective si a ceea ce insemna familia. Cu un astfel de "model" familial la ce sa ne asteptam in viata lor?

E greu sa stabilim o cauza a acestui fenomen de insingurare, este sigur insa ca fiecare familie este unica, cu sau fara valori adevarate, cu sau fara credinta, cu sau fara rabdare, manie, bunatate, suferinta, mandrie, rabdare, nelegiuire sau adevar. O casnicie adevarata trebuie sa fie bazata pe o dragoste capabila sa "acopere totul, sa creada totul, sa nadajduiasca totul, sa sufere totul". Doar o astfel de dragoste nu va pieri niciodata!

...

Daniel Bud

Cuplu insingurat: Nicu si Elena

In ce sens a fost cuplul prezidential afectat de singuratate? In 26 mai 1987, intr-un dialog intim in fata semineului dintre N. Ceausescu si Mihail Gorbaciov, aflat in vizita la dictator, ii spune urmatoarele: “Ceea ce pretinzi in tara dumitale ca ar fi o societate a bunastarii si a umanismului nu are, in opinia mea, nici o legatura […], ca sa nu mai vorbim de democratie: in realitate tii tara intr-o stare de frica si teroare, dupa ce ai izolat-o de restul lumii.”

Singuratatea si izolarea tarii a reflectat perfect singuratatea in care zacea Ceausescu inca de atunci, stare in care si-a gasit sfirsitul doi ani mai tirziu. Elena si Raisa au participat la discutii.

Presedintele rus incearca sa penetreze blocajul care il infasura strins pe N. Ceausescu, insa “m-am convins” scrie Gorbaciov, “ca Ceausescu pur si simplu nu era in stare sa porneasca pe drumul democratizarii, al deschiderii, al innoirii. Chiar si primii pasi pe acest drum ar ridica probmema desprinderii de regim si a propriei sale pozitii. Cred ca a inteles asta perfect, dar tocmai de aceea refuza cu atita incapatinare sa ia cunostinta de realitati.”

In octombrie 1989, intr-o discutie la Moscova Ceausescu afirma ca “daca procedam solidar, vom reusi sa instauram socialismul nu numai in tarile noastre, ci si in intreaga lume.” “Am inteles atunci,” continua Gorbaciov, “ca in spatele inflacararii lui pentru solidaritate se afla de fapt panica.” Ii era frica ca Romania nu va putea ramine izolata, neafectata de restul schimbarilor care aveau loc in statele din cadrul Pactului de la Varsovia. La 4 decembrie 1989 Gorbaciov s-a intilnit pentru ultima data cu Ceausescu, la Moscova. Reprosindu-i ca a pierdut ani de zile in reformele impuse in Romania, Ceausescu “abia daca avea ce sa riposteze” lui Gorbaciov. “Toata ziua Ceausescu a ramas extrem de tensionat si, ca intotdeauna cind era agitat, vorbea cu dificultate. Nu se putea sa nu i se observe bilbiiala. Ii venea greu sa-si duca frazele pina la capat, fata i se schimonosea. Cu putin timp inainte de incheierea discutiei, Ceausescu m-a intrebat: Iti place sa vinezi?”

Retroactiv, Gorbaciov spune ca “Ceausescu personal simtea desigur ce il ameninta si recunostea ca doar cu greu va putea sa fie iertat. Pina si persoane din imediata sa apropiere nu puteau sa nu vada dezastrul iminent.” Finalul cuplului prezidential infiereaza singuratatea in care au trait o buna parte din ultimul lor sfert de veac.

Citatele au fost luate din Memoriile lui M. Gorbaciov, 1995. Vezi traducerea din numarul 31 al revistei Memoria.

...

Roxana Cazacu

O altfel de singuratate in doi...

Cum toata lumea stie teorie, trecem peste definirea termenului de singuratate.

Ca un argument al singuratatii in doi sa luam ca exemplu doi batranei trecuti prin viata, pensionati si care stau frumusel in casuta lor, nu prea mare dar nici prea mica, intr-un cuvant numai buna pentru ei. Ei stau si asteapta… Ce asteapta? Sa se intample ceva, fie cu ei, fie cu altii, numai sa se intample ceva care sa genereze discutii, mici controverse chiar. Asa isi petrec ei viata… zi de zi, ceas de ceas, discuta si iar discuta. Fara a obosi defel, ei incep chiar a retrai totul, incepand cu prima bataie si terminand cu celebrarea nuntii de argint. Cu toate ca dialogurile purtate de ei sunt banale si pline de stereotipii, nu suntem in masura a afirma ca batranii sunt niste nebuni sau niste ramoliti care au halucinatii si fabuleaza mai tot timpul.

Noua, “purtatori ai unui gol de simtire si ganduri adevarate” (cum ne-ar numi Eugen Ionesco) totul ni se pare nonsens, plictiseala, culmea grotescului sa stai si sa povestesti aceleasi lucruri de zeci de ori. Lor nu le-a ramas decat aceasta alternativa de a se alimenta, trecutul.

Cei doi batranei au ajuns sa formeze un cuplu atat de strans sudat, prin trecerea timpului, prin izolarea fata de ceilalti sau prin obisnuintele comune, incat nici unul nu mai poate exista independent de celalalt si adesea cei doi tind sa se confunde unul cu altul, sa-si confunde amintirile si visurile. Suradem si uneori chiar radem de-a dreptul cand vedem pe strada batrani care merg de mana, in acelasi pas, cu aceasi viteza, cu aceasi mimica a fetei si chiar se uita in acelasi loc. Acesta este omul care traieste alaturi de alt om! Singuratate in doi? Bineinteles ca acum exista… din moment ce doua persoane se confunda, traiesc, gandesc si fac aceleasi lucruri impreuna zi de zi… amintirea unuia e si amintirea celuilalt… E dureros si greu de acceptat ca eu as putea fi tu si tu ai putea fi eu! Asta ne cam inspira un sentiment de stranietate absurda, dar la asta duce izolarea, fie ca e in unul, fie ca e in doi, tot izolare e!

...

Ionut Apostu

Singuratatea ca fenomen

Ca finite umane, concepute dupa chipul trinitatii nu suntem destinate a fi singure. In fiecare din noi este un gol imens ce asteapta a fi umplut. Singuratatea consta in alegerile proaste de a umple acest gol cu orice altceva decat cu ingredientul original. Poti fi singur in mijlocul societatii, un inadaptat sau poti fi singur in mijlocul universului personal, un solitar cautand o copie a originalului.

O lume ce consta intr-un fir si o alegere. Un fir care duce in sus si o alegere ce ne poate duce in sus. Dar in acelasi timp ne poate lasa orbecaind dupa copii ale originalului. Si astfel singuratatea este cea care intervine, care ne arunca pe culmile trecute, in nostalgii de mult apuse, sau de ce nu iti coloreaza un viitor atat de frumos incat utit ca esti singur…. O singuratate in doi, in trei, in cati vreti… o nebunie generala, o societate insingurata.

Un fir ce se vrea a fi legatura intre doua stari. O alegere ce vrea a evita singuratatea. Un fir ce poate sa tina doi oameni fara nici o problema. Conditia ar fi sa se agate amandoi cu nadejde de fir, lasand lumea insingurata in cautarile ei nebunesti. Un fir si o alegere ce ne apar mai tot timpul. Singuratatea tine de fiecare in parte. Este o alegere personal ce nu are a face cu absolut nimeni decat cu golul imens si originalul ce trebuieste pus in forma lui initiala.

Singuratatea consta in dorinta permanenta de a taia acest fir, de a fi liberi in propriul nostru univers, de a refuza originalul oricat de generos s-ar oferi acesta.

...

Aretta Bazdara

Iubirea!

Uneori sunt asa sigura ca nu exista... alteori prefer sa ma mint dar din toate nu invat decit ca dezamagirea doare... Sunt unii oameni care nu au loc in aceasta lume si trairea lor in acest cadru al realitatilor e doar un chin. Acei oameni iubesc total... de cite ori poti iubi in viata? Sincera sa fiu tare as vrea sa aflu...

Nu exista singuratate in doi... exista doar lipsa de dragoste si prostie. Mi-e scirba de asa zisa iubire a acestui secol... dar sa nu fiu asa dura, sa ma amagesc cu gindul ca poate in lumea asta salbaticita de progres exista undeva, cumva, o forma de iubire totala... si pe cine sa dai vina. Sa nu dam vina pe nimeni, unde exista singuratate categoric nu e dragoste... si ce poate fi mai nedrept decit sa iubesti si sa te simti singur si in acelasi timp luindu-te cu paradoxul la brat sa fii alaturi de persoana iubita. Unde sa fugi cind inima iti cere sa mai visezi si cind stii sigur ca nu mai poti ramine?

“niciodata nu am fost asa singura... niciodata nu am iubit ca azi. Inca mai caut sa visez si totusi stiu ca nu mai are rost sa caut..."

...

Alina Simion

Doar atat si numai atat, cu precizarea de rigoare: "in toata povestea asta care-i cobaiul?"

Hoitul, cand soarele-l mangaie, schiteaza un ranjet. Cand capul ti-l pleci spre mine zambesc tampit la gandul ca tu esti soarele meu. Zambesc tampit la gandul ca poti sa (ma) domini, ca vrei sa domini. Imi revine pregnant in memorie ideea de soare si tare as vrea sa iti spun ca din starv el nu se-nfrupta niciodata. Soarele nu-i decat vasalul vulturului.

Cam asta ar fi cadrul povestii. Si atunci te intreb daca ti-ar mai conveni rolul soarelui in piesa mea iar in cea regizata de tine sa fiu eu cobaiul?

Acum de ce nu-mi strigi ca am uitat de vultur - veriga de legatura intre noi? Ti-as raspunde atat de limpede ca nimeni nu-i simte lipsa.