Blogul lui Mircea Geoană

Noul site Mircea Geoana

2008-11-09T02:30:00.003+02:00

Incepand de astazi, blogul meu poate fi accesat la adresa www.mirceageoana.ro. Va multumesc pentru toate mesajele pe care mi le-ati trimis si pentru discutiile interesante avute la aceasta adresa si va astept sa continuam dezbaterile la noua adresa.

Modelul Social Romanesc

2008-10-23T21:15:00.004+02:00

Vreau sa va multumesc pentru mesajele pe care mi le-ati trimis, pentru comentariile, sugestiile si sustinerea voastra de pana acum.

Imi face o deosebita placere sa va invit maine la evenimentul pe care l-am organizat cu prilejul lansarii volumului "Modelul social romanesc. Calea catre o alta Romanie". Este un volum scris inainte de debutul crizei economice care a zguduit lumea, un volum prin intermediul caruia am vrut sa atrag atentia asupra faptului ca, timp de aproape 20 de ani, clasa politica din Romania s-a rezumat la a aplica modele de societate copiate de la vecini.

Cred ca este momentul sa gandim si sa implementam un model tipic romanesc, un model social care sa tina seama de specificul nostru national si de nevoile cu care se confrunta inca Romania, cu atat mai mult cu cat ne aflam dupa 4 ani de guvernare de dreapta, guvernare pentru care "socialul" nu a prezentat foarte mare importanta.

Intr-un fel acest volum se vrea a fi o "a treia cale" gandita pentru Romania, urmand traseul descris de prietenul Anthony Giddens in volumul sau " A treia cale", in care acesta propune o regandire a social-democratiei, pentru a o adapta societatii moderne.

Va astept maine, 24 octombrie 2008, ora 11.00, in Aula Bibliotecii Centrale Universitare, unde va avea loc lansarea acestui volum. La eveniment vor participa Poul Nyrup Rasmussen, presedinte PES, Phillip Cordery, secretarul general PES, si membrii ai corpului diplomatic, din domeniul economic si academic.

Dacă nu ai bătrâni, trebuie să îi cumperi ...

2008-10-01T00:27:00.000+02:00

O vorbă înţeleaptă spune că „dacă nu ai bătrâni trebuie să îi cumperi”. Iar cei care au avut nevoie măcar odată în viaţă de un sfat, de o vorbă bună şi de un sprijin în momente grele înţeleg perfect aceste cuvinte. La fel cum bunicul este cel ce octoteşte şi îndrumă un copil, tot aşa oamenii experimentaţi şi trecuţi prin viaţă sunt cei care asigură stabilitatea şi echilibrul în orice societate.

Astăzi, 1 octombrie, este Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice. Cu acest prilej vreau să vă adresez cele mai sincere urâri de sănătate şi să vă asigur că voi fi întotdeauna un partener al dumneavoastră şi un sprijin de nădejde. Alături de colegii mei vrem o Românie în care pensionarii să poată trăi fericiţi şi fără griji. Vrem să vedem bunicii plimbându-se liniştiţi alături de nepoţi, nu stând la cozi la farmacii sau trăind cu teama că pensia nu ajunge nici măcar pentru alimente. Acesta este crezul nostru şi ne vom lupta să îndreptăm lucrurile.

Dar vorbele nu ţin de foame sau de cald. De la 1 octombrie pensiile vor fi majorate cu 20 %, iar această majorare s-a făcut la presiunile PSD. Am somat Guvernul să crească veniturile pensionarilor pentru că aceştia au nevoie de sprijin, mai ales acum în prag de iarnă.
Este a doua oară când PSD obligă Guvernul să majoreze pensiile. În vara anului trecut am pus Guvernul să aleagă: ori creşte pensiile, ori pleacă de la guvernare. Considerăm că este de datoria nostră să îi răsplătim onest pe oamenii care au muncit o viaţă întreagă şi care la rândul lor au fost un sprijin pentru fiecare dintre noi.

Pentru noi problemele pensionarilor sunt pe primul plan. De aceea, intenţionăm ca din toamnă să acordăm cea de-a 13-a pensie şi să introducem tariful social la energie. Astfel, preţul va scădea cu 33% faţă de valoarea actuală şi va fi un sprijin pentru pensionarii care fac faţă cu greu cheltuielilor curente.

În acelaşi timp, vrem să micşorăm preţurile la alimentele de bază prin reducerea TVA şi să desfiinţăm cozile de la farmacii. Pensionarii trebuie să beneficieze de medicamente compensate şi gratuite şi de servicii medicale civilizate.
Dar dincolo de aceste măsuri, consider că oamenii vârstnici trebuie în primul rând respectaţi de către stat şi de fiecare dintre noi. Dacă pensionarii vor fi trataţi cu respect în societate, multe dintre probleme se vor rezolva. Este de datoria noastră să facem viaţa vârstnicilor mai bună, iar eu mă voi îngriji personal de acest lucru.

Aşa să ne ajute Dumezeu!

La apa Vavilonului […] acolo şezum şi plânsem

2008-07-30T13:09:00.000+03:00

Iar avem inundaţii. Şi de ce nu am avea, dacă plouă. De ce nu am avea înzăpeziri, dacă ninge? România anului 2008 e diferită în faţa naturii de cea a anului 1908 numai prin faptul că acum şeful guvernului poate să ne spună, tuturor, în direct că situaţia e sub control.
Sub controlul cui, nu a reieşit foarte clar, iar părerile sunt împărţite. El, premierul, ştie ce spune, în fond e premierul ploii, pentru cei care îşi amintesc motivul pentru care a renunţat, în 2005 la demisia anunţată: pentru a se face dig în calea vâltorii.

Românii nu înţeleg mare lucru din ce spune. Între liniştitorul: „situaţia e sub control” şi apodicticul „iarna nu e ca vara” românul se zbate ca o râmă pusă pe jeratic, în calea tuturor exceselor naturii.
Şi a guvernanţilor, nu mai puţin devastatoare, doar mai constante.
Pentru că apele, chiar dacă o fac mai des, nu o fac altfel decât întotdeauna. Se umflă şi ies din matcă. Sunt previzibile precum anotimpurile. Din acest punct de vedere, într-adevăr, situaţia e sub control. Se întâmplă cum era normal să se întâmple.

De ce nu se face nimic pentru a se împiedica acest lucru?
Poate şi o doză de fatalism a românului, care îşi construieşte nesmintit locuinţa pe locul vechii case luate de apă cu un an înainte.
Poate o doză de calcul a guvernanţilor, cărora cataclismele le vin bine la imagine şi la buzunare.
Din banii care s-au dat firmelor clienţilor politici ai PD-L şi PNL pentru diguri, în aceşti patru ani, se putea construi şi zidul chinezesc din nou. Sau măcar un dig.
Şi când suntem în lipsă de dezastre, inventăm, cum a fost cu gripa aviară. Care s-a tratat tot apă.
Şi în toţi aceşti ani, tot solidaritatea oamenilor a contat. În fiecare an, după prăpădul inundaţiilor şi serenitatea premierului, între două băi de nămol ale preşedintelui, filialele noastre au venit şi au sprijinit populaţia lipsită de apărare în faţa naturii.
Nu a fost suficient şi nu va fi niciodată, pentru că ceea ce se face „după” e doar consolator, nu ziditor.

Ce se face înainte, în asta ar trebui să constea diferenţa. Ce se face până la sfârşitul anului, de exemplu, nu până în 2013, sau în 2015, când promite guvernul.
Dar până atunci? În mod sigur ploi vor mai fi, apele se vor mai revărsa, situaţia va fi sub control şi ţara sub ape.
Care este soluţia guvernului pentru următoarea viitură? Cea care poate fi în două luni, sau în două săptămâni. Ce s-a făcut în 4 ani? Să ni se spună un singur loc în care apa a crescut peste cota de inundaţie şi a fost împiedicată să se reverse de măsurile aplicate de la inundaţia din cauza căreia a rămas premierul premier, până când a constatat, în 2008, că „situaţia e sub control”.
Sau, altă variantă, să se facă publice sumele care au fost acordate, în aceşti patru ani, pentru reconstrucţii, despăgubiri, ajutoare, şi cele care s-au acordat pentru prevenire.
Măcar, dacă nu s-a investit nimic, dacă nu s-a pierdut nici un leu de la buget, putem considera şi asta o strategie.
Dar nu a fost aşa. Banii s-au dus. Şi nu i-a luat apa. I-au luat tot ei. De aceea e „situaţia sub control”.

Amurgul Zeilor

2008-07-24T16:16:00.003+03:00

Vai, ce ruşine păţi! Am trăit cu impresia, de câţiva ani de zile, că deasupra capetelor noastre, dar ce spun eu, ale noastre, dar şi deasupra capetelor Uniunii Europene care vine de multe ori peste ele – chiar şi în locul lor, dacă ar fi după unii – deaspura capetelor noastre, cum spuneam, tronează incoruptibilă, pură şi imparţială, societatea civilă, cu apostolii ei notorii, peste care pas să mai comenteze cineva ceva în cunoştinţă de cauză.

Pentru că această cunoştinţă de cauză era deţinută, în totalitate de EI, grăitorii adevărului.
Aveam o problemă cu justiţia, alergam cu toţii la Sorin Ioniţă. Aveam cu sănătatea, la Sorin Ioniţă; cu cultura, la Sorin Ioniţă; cu agricultura, la Sorin Ioniţă; cu presopunctura, aşişderea. (Pentru a nu jigni pe nimeni, trebuie să recunosc că Sorin Ioniţă nu e, pentru mine, o personă, ci deja un concept plurivalent, acoperind şi înglobând alte concepte, precum puritatea, inteligenţa, competenţa, imparţialitatea, grija faţă de aproapele şi altele, şi altele, concept plurivalent care poate purta, după caz, şi alte nume proprii: Alina Mungiu Pippidi, Sever Voinescu, Cătălin Avramescu, Cristian Preda, Andreea Pora, Monica Macovei…)

Degeaba încercau unii să mă convingă că entuziasmul şi priceperea „societăţii civile” întrupate în aceşti tineri de perspectivă au un iz „uşor” partizan, rămâneam la punctul meu fix în haos care îmi şoptea că asemenea catalogări vin din pizma unora care nu reuşesc să se ridice la asemenea înălţimi ale spiritului.

Era, în câteva rânduri, cât pe ce să mi se zdruncine credinţa, atunci când coborau printre noi în diverse campanii şi afirmau explicit că susţin pe unul sau pe altul dintre adversarii noştri politici sau chiar acceptând câte o slujbă bine remunerată şi generos utilată cu facilităţi de tot felul pe la câte un palat sau altul.
Dar îmi reveneam brusc şi realizam că nu pentru ei o fac, ci pentru ţară şi pentru democraţie, pentru că venise vremea să nu mai poată sta deoparte şi că, nu numai că nu îmbrăcau ideologia celui pe care declarau că îl servesc şi îl susţin, ci dimpotrivă, îşi asumau ingrata sarcină de a-l ridica pe respectivul în aerul rarefiat al imparţialităţii şi al atotcunoaşterii binelui.
Un mic regret tot încercam pentru că dovedeau că trebuie să trăiască şi ei cumva şi îmi subminau discret crezul conform căruia ascetismul lor politic şi civic se răsfrânge asupra întregii lor vieţi, că nu cu mămăligă şi caviar trăiesc, ci numai cu har civic republican, că îşi iau energia din Energia-mamă, că dorm cu un ochi deschis permanent asupra societăţii noastre - pentru a o împiedica să derapeze cât de puţin - că se hrănesc din carnea ideilor şi, în fond, că existenţa lor seamănă cu acea „masă fără picioare, bazată pe calcule şi probabilităţi”, descrisă de Urmuz în Pâlnia şi Stamate.

Şi asta până deunăzi, când totul păru să se surpe.

Doi dintre cei în care s-a întrupat civismul şi imparţialitatea absolută – doi până acum – Sever Voinescu şi Cătălin Avramescu – au declarat că sunt gata să mai facă un sacrificiu – încă unu! – pentru ca ţării să îi fie bine – au decis să intre în politică şi să candideze din partea PD-L-ului la proximele alegeri.

Acum… nu am nici cea mai mică îndoială că îşi vor păstra imparţialitatea în continuare şi vor veghea asupra noastră tot din punctul care i-a lipsit lui Arhimede pentru a răsturna lumea, dar… lumea, milioanele de românii care însetau după analizele lor necruţătoare îi vor mai credita?
Oare, în condiţiile votului uninominal, menit a schimba din rărunchi învechita şi înţepenita clasă politică românească, nu era mai indicat să se sacrifice ca independenţi?
Să ne înţelegem bine: nu sunt dintre aceia care consideră că meseria de politician ar fi rezervată unor anumite profesiunii. Nu cred – de aceea sunt social democrat, că pentru parlamentul unei ţări trebuie să candieze numai anumiţi „specialişti” şi că există ocupaţii care nu „dau bine” în parlemantul unei ţări. Pentru că exact asta ar fi definiţia unui for legislativ democratic: să conţină reprezentanţi cât mai feluriţi ale nenumăratelor profesii şi specializări dintr-o societate. În guvern, e altceva. Dar Parlamentul este forul democratic reprezentativ al cetăţenilor unei ţări, care cetăţeni sunt egal îndreptăţiţi, indiferent de ocupaţiiunea lor legitimă şi legală, să fie aleşi în această demnitate.

Iar tuturor celor care consideră că sportivii sau cântăreţii – pentru a folosi exemplele „negative” cele mai condamnate - nu au ce să caute în alegeri, le recomand sincer să-şi caute de sănătate, nu să emită sentinţe referitoare la politică şi democraţie.
Ah, că printre ei par a se afla nenumăraţi „apostoli” ai societăţii civile… probabil se datorează doar capacităţii noastre reduse de înţelegere a esenţelor exprimate de aceştia.
Nu despre asta e vorba. Să fie sănătoşi, să fie aleşi şi să refuze – cum desigur o să o facă – toate „avantajele” vieţii de parlamentar împotriva cărora nu au ostenit niciodată să se pronunţe.
Este vorba puţin despre trecut şi puţin despre viitor.
Despre trecut – înţeleg că au optat pentru o funcţie a unui sistem pe care îl injură pe unde apucă. Or avea şi ei nevoi. Dar optând efectiv pentru un partid, nu doar teoretic, ci practic, înregimentându-se, cum ar veni, pe faţă, ce valoare retroactivă mai pot avea toate sentinţele împărţite de ei de-a lungul vremii?

Despre viitor – dacă dau toţi năvală să ne fericească în politică, cine se mai ocupă de curăţenia Parlamentului, de listele cu indezirabili, cine mai veghează asupra justiţiei, asupra drepturilor omului, asupra purităţii dosarelor de cadre?
Toată această campanie bolşevică - dusă de 20 de ani - de demascare, de înfierare a persoanelor publice în funcţie de dosarul de cadre, de cel de securitate şi de ocupaţia părinţilor în sarcina cui va cădea?
Cine va duce înainte lupta împotriva Parlamentului, când luptătorii vor fi înăuntru?
Dar sunt temeri nefondate. Doar nu întâmplător au ales PD-L-ul. Adică pe cei care pot fi azi de stânga, mâine de dreapta, poimâine de stânga împrejur. Cei care critică guvernul fiind la guvernare, cei care crititică parlamentarii fiind în Parlament, cei care se opun măririi pensiilor şi apoi strigă că pensionarii o duc rău, cei care se opun uninominalului şi apoi se dau de ceasul morţii că nu este gata împărţirea colegiilr, cei care au înjurat 4 ani pe colegii lor de coaliţie şi acum declară că sunt gata să facă un al treilea CDR…

Unde se puteau potrivi mai bine?

Hillary

2008-06-08T14:54:00.003+03:00

Hillary Clinton si-a “suspendat” candidatura la nominalizarea democrata pentru Casa Alba, incheind o campanie de o intensitate fara precedent in istoria alegerilor interne americane.

Dupa 18 luni, Hillary a acceptat infrangerea cu eleganta, cerand ca cei 18 milioane care au votat-o sa fie “respectati si auziti” si sa sa se incoloneze in spatele lui Barack Obama in lupta cu John McCain.
Ce s-a intamplat in cele 18 luni intr-o campanie in care in octombrie trecut “inevitabilitatea” victoriei era pe buzele tuturor, iar avansul in sondaje parea insurmontabil? Sa fie bagajul de elemente negative pe care expunerea publica de peste 30 de ani de politica le-au adus lui Bill si Hillary? Sa fi fost votul din Senat in favoarea interventiei in Irak? Sa fi fost perceptia ca dupa doua administratii Bush, dinastia Clinton ar reprezenta simbolul vechii ordini in Washington? Sau poate gafele lui Bill Clinton care au indepartat votantii de culoare, altadata vajnici sustinatori ai acestuia? Sau faptul ca delegatii din Michigan si Florida nu au fost socotiti la numaratoare, data fiind decizia acestora sa nu respecte calendarul decis de Comitetul National Democrat si suspendati de acesta? Sa fi fost problema ca Hillary este femeie sau pentru ca este femeia care este?

A fost in primul rand o lupta intre un candidat “transformational” – Barack Obama – si unul “aspirational” – Hillary Clinton. O confruntare epica intre nevoia de schimbare, intruchipata de un tanar charismatic cu o ascensiune meteoritica si experienta ceruta unui lider care doreste sa conduca America intr-o perioada de provocari strategice in exterior si recesiune economica pe plan intern. O confruntare intre prima femeie si primul afro-american in istorie care au ajuns sa strapunga o noua frontiera a prejudecatilor, ilustrare a vitalitatii democratiei americane. O confruntare intre fantastica masinarie politica si de fund-raising a lui Bill Clinton si reteaua de mici donatori pe internet si armata de voluntari dedicati ai lui Obama. In sfarsit, o confruntare cu alti candidati redutabili, ca John Edwards sau Joseph Biden, dar si o lupta permanenta de pozitionare fata de Bush si McCain pentru a demonstra “eligibilitatea” la alegerile din noiembrie.
Va accepta Hillary Clinton o functie de vicepresedinte in echipa cu Barack Obama? Parerea mea este ca nu. Cunoscand-o pe Hillary si stiindu-i tenacitatea, sunt convins ca va astepta campania din 2012, atunci cand fie un Obama neexperimentat, fie un McCain la aproape 80 de ani ii vor oferi, poate, sansa pe care azi a ratat-o. Dar ce lupta frumoasa a fost! Aproape la fel de frumos ca la noi...

Bookfest

2008-06-07T23:19:00.009+03:00

Dragii mei,

stiu ca nu am mai scris de ceva vreme pe blog si nu am mai raspuns intrebarilor voastre, numai ca timpul pare ca nu e de partea online-ului. Mai mult decat atat, nu am vrut sa va scriu despre campanie sau despre incrancenari politice.

Am sa ma rezum la a-mi felicita colegii si la a le multumi pentru mobilizarea exemplara de care au dat dovada si as vrea sa va spun ca sunt foarte mandru de ei si de victoria PSD la aceste alegeri locale.

Gata cu politica. Acum va voi povesti despre vizita de astazi de la Bookfest. Am primit numeroase invitatii la diferite lansari de carte si vreau sa le multumesc tuturor pentru ele si sa imi exprim regretul ca nu le-am putut onora pe toate. Avand o zi mai libera, fara vizite in teritoriu, am decis sa imi dedic dupa-amiaza culturii.

Am ajuns la Romexpo in jurul orei 11.00, tocmai la timp pentru a lua parte la evenimentul prilejuit de lansarea volumului "Razboiul tacut" de la editura Polirom, un volum despre lumea informatiilor, o introducere in universul informatiilor secrete. Am avut placerea sa ii reintalnesc aici pe Mihai-Razvan Ungureanu, George Maior, Ioan Mircea Pascu, Gabriel Oprea, Claudiu Saftoiu, Bogdan Chireac si multi alti vechi prieteni.

Impreuna cu Ana-Maria, fiica mea, am vizitat cateva dintre standurile editurilor prezente la targ si trebuie sa va spun ca am fost impresionat de buna organizare si de numarul mare de volume extraordinare expuse. De la editura Curtea Veche, de exemplu, am cumparat ultima carte a lui Orhan Pamuk - Zapada. Imi place foarte mult stilul lui Pamuk si, mai mult decat atat, imi place ca, spre deosebire de alti scriitori care au o frecventa la fel de mare a lansarii de volume, acesta a reusit sa isi pastreze stilul, fara ca frecventa sa ii altereze in vreun fel greutatea sau valoarea si fara sa alunece pe panta comercialului.

Vreau sa multumesc reprezentantei editurii, care mi-a daruit o carte extrem de interesanta, o biografie a lui Nicolas Sarkozy, scrisa de Catherine Nay, o cunoscuta jurnalista si scriitoare franceza.

In jurul orei 13.00, la editura Polirom a fost programata lansarea celui mai recent volum al lui Mihai-Razvan Ungureanu - "Intotdeauna loial. Note diplomatice pentru o Romanie moderna, 2005-2007". Volumul a fost prezentat de Emil Hurezeanu, iar intre participanti i-am remarcat de aceasta data pe Sebastian Vladescu, Adriana Saftoiu sau pe ASR Principele Radu Duda.

Expozitia este deschisa pana maine la ora 18.00 si va recomand din tot sufletul sa mergeti sa o vizitati, pentru ca este o adevarata oaza de cultura intr-un Bucuresti din ce in ce mai agitat si cufundat in problemele cotidiene.

Decizii si strategii de Summit

2008-04-02T23:11:00.006+02:00

Am participiat astazi la The Bucharest Conference organizata de German Marshall Found, la Cercul Militar National. Panelul s-a numit: “The Door to NATO: Open or Closed?”, iar dintre distinsii participanti au mai facut parte: Craig Kennedy – Presedinte al German Marshall Found, Bruce Jackson, Jaques Rupnik.
Discutiile m-au facut sa ma gandesc la importanta strategica a acestui summit, atat pentru Romania, cat si pentru stalele al caror viitor depinde direct de deciziile adoptate la Bucuresti. Ma gandesc aici la Georgia si la Ucraina, a caror integrare in structurile euro-atlantice s-ar fi putut decide zilele urmatoare - in aceasta seara, in urma dineurilor oficiale, purtatorul de cuvant al NATO a anuntat ca nu se asteapta la aparitia vreunei propuneri catre aceste doua tari.

Cred ca alianta nord-atlantica si intreaga Uniune Europeana se bazeaza, in primul rand, pe valori. Pozitia fata de aceste doua state se intemeiaza pe argumente strategice, dar perspctivele includerii in NATO sau in UE a tarilor aflate in plin proces de transformare poate fi un catalizator al schimbarii.
Ca un cetatean al unei tari care a trait sub opresiune si comunism, nu voi nega niciodata dreptul oricarei natiuni din Europa de a visa si de a aspira sa fie parte a familiilor europene si nord-atlantice. Acest fapt probabil ca motiveaza noii membri NATO care sustin pe deplin inceperea unor negocieri cu Ucraina si Georgia.

O a doua motivatie a mea este mult mai strategica, desigur. Suntem martori, in aceste zile, la schimbari geografice si geopolitice in Europa. Incet-incet suprapunem harta geopolitica si pe cea geografica ale Europei, si descoperim faptul ca Europa nu se mai termina la granitle de Est si Vest pe care le stiam din timpul Razboiului Rece.
Astazi, in fapt, putem spune ca Georgia si Caucazul reprezinta Sud-Estul Europei, iar Ucraina este noul Centru. Si aceste lucruri se intampla chiar acum, pentru ca evenimentele din lume stau la baza acestor “recuperari” dintre geopolitic si geografic. Acesta este un pas major inainte. Si cred ca este un argument pentru noi pentru a fi mai curajosi si pentru a imbratisa si aceasta regiune a Europei.

Al treilea lucru la care ma gandesc este ultima extindere, care a fost anuntata de Presedintele Bush la Varsovia, intr-un discurs istoric despre zona Baltica. Cred ca discursul de azi, de langa Marea Neagra, va pune bazele unei noi extinderi, ce va incepe aici la Bucuresti. Probabil aceste discutii despre extindere vor continua si la urmatoarele summit-uri ale Aliantei.
Incepem sa vorbim de o alianta si de o Europa de la Marea Adriatica la Marea Caspica, pentru ca noi, zilele acestea, la Bucuresti, dam un raspuns partial Balcanilor. Mai este mult de lucru in Balcani pentru a definitiva statutul de membru UE si NATO al acestei zone. De asemenea, trebuie sa vorbim despre Georgia si incet-incet – nu fac previziuni – despre Azerbaijan si Armenia, ca piese ale noului puzzle care se construieste.

Experienta mea din cazul Romaniei este ca niciodata nu trebuie sa spui niciodata. Nimeni nu ar fi pariat un penny, un eurocent sau orice alta moneda acum 10 sau 15 ani pe faptul ca Romania va fi parte a NATO sau UE. Este o interdependenta mutuala intre NATO si UE. Pana acum, intai a avut loc extinderea NATO, UE urmand exemplul apoi. In viitor s-ar putea sa vedem lucrurile desfasurandu-se in ordine inversa. Cine stie? Depinde cat de ambitioasa va deveni Uniunea Europeana.
Tot din experienta va spun, ca odata trenul pornit – si trenul porneste, chiar daca decizia in privinta Georgiei si Ucrainei nu va fi luata in Romania, desi ne-ar fi placut lucrul acesta – nimeni si nimic nu il poate deraia. Problema care se pune acum este sa ne asiguram ca suntem pe drumul cel bun catre aniversarea de 60 de ani a aliantei noastre de la Berlin de anul viitor.

In urma deciziilor anuntate in seara asta legate de invitatiile de aderare la NATO care se pare ca vor fi adresate maine Croatiei si Albaniei, cred ca trenul a pornit. Desi sunt unii care vor sa il incetineasca, acesta nu poate fi oprit.

România, de la invitat la gazdă

2008-03-31T20:49:00.003+02:00

La începutul anilor ’90, aderarea României la NATO era nu numai un „obiectiv major de politică externă”, ci şi un vis. Un vis devenit realitate abia în aprilie 2004, la 7 ani după marea dezamăgire de la summit-ul Alianţei de la Madrid. După doar 2 luni, la Istanbul – primul summit la care ţara noastră participa în calitate de aliat - România a obţinut organizarea reuniunii la nivel înalt NATO din 2008.
Unii spun că alegerea României reprezintă o recunoaştere a rolului de aliat important al Statelor Unite. Alţii spun că este o recunoaştere a interesului strategic al NATO pentru regiunea noastră. Eu spun că este mai mult decât atât. Este rezultatul multor, multor ani de lobby. Cu atât mai mult cu cât, într-o primă fază, Portugalia – mai precis capitala Lisabona – era favorită. Din fericire, oficialii portughezi au fost suficient de flexibili pentru a accepta contraoferta noastră, summit NATO contra summit OSCE. Din fericire, Washingtonul ne-a ajutat, în pofida crizei politice prelungită de la Bucureşti.

Alături de preşedinte şi primul ministru, şi principalul partid de opoziţie s-a angajat să asigure un minim de stabilitate politică în perioada premergatoare Summit-ului. Pentru că alegerea Bucureştiului şi a României are un aspect simbolic şi strategic. Să nu uităm când preşedintele Bush vorbea despre o Europă unită, democratică, liberă şi prosperă de la Marea Baltică la Marea Neagră... Bucureştiul şi România reprezintă, cel puţin din punct de vedere simbolic, încheierea unui ciclu de reclădire a unei Europe democratice. Agenda summit-ului va fi cea mai ambiţioasă, complexă şi variată din istoria Alianţei. Dar care vor fi rezultatele şi dividendele pentru România după ce Air Force One va fi părăsit Bucureştiul pentru Soci?
Liderii României au şansa – poate unică - de a folosi acest summit pentru a aşeza definitiv România pe harta internaţională. Din păcate, riscăm ca singurul beneficiu al acestui summit să fie eliminarea vechii erori a confundării Bucureştiului cu Budapesta. Din păcate, liderii României nu sunt suficient de solidari între ei şi sofisticaţi în relaţiile noastre externe pentru a impune pe agenda reuniunii NATO subiecte vitale pentru România şi pentru noii veniţi în NATO şi UE. Nu cred că preşedintele Băsescu se va preocupa să discute cu liderul de la Kremlin problema dependenţei României de gazul rusesc, pe care ţara noastră îl achiziţionează la preţurile cele mai mari din Europa. Şi asta în special din cauza stângăciilor făcute şi de preşedintele Băsescu şi de Guvernul de dreapta de după 2004, atât în relaţiile cu Rusia, cât şi în politica externă în general. Nu cred că oficialii români vor „impune”, măcar pe agenda discuţiilor bilaterale, problema Republicii Moldova, care e pe cale să facă un pas decisiv spre Moscova. Cum nu cred – ţinând cont de relaţiile „cordiale” dintre preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu - că România va reuşi să aibă o poziţie unitară pe teme de interes major pentru NATO – operaţiunile din Afganistan, extinderea Alianţei, situaţia din Kosovo, sprijinirea Serbiei in drumul sau catre Europa sau sistemul defensiv antirachetă.

Există riscul ca summit-ul Alianţei să rămână în istorie doar printr-o extindere mediocră în Balcani. Dacă NATO nu va avea un răspuns pentru viitorul Serbiei ca parte a familiei europene, un răspuns credibil pentru Ucraina şi Georgia si zona Marii Negre, un răspuns, inclusiv cu Rusia, pentru problema Afganistanului sau pentru scutul anti-rachetă, România va rămâne după acest summit doar un hotel de lux pentru NATO, o gazdă bună şi prietenoasă care a cheltuit zeci de milioane de euro pentru confortul oaspeţilor ei, o capitală blocată pentru locuitorii ei şi un no zone pentru manifestanţii anti-globalizare. Mai mult, România va rămâne mulţi ani de zile graniţa de est a vestului, ceea ce nu e - să recunoaştem - deloc reconfortant.
Să sperăm că summit-ul de la Bucureşti nu va rămâne în istorie doar ca ultimul din mandatul George Bush....

Apel pentru sănătatea pământului

2008-03-29T15:45:00.005+02:00

În goana noastră zilnică uităm de dreptul la viaţă al generaţiilor viitoare. Încălzirea globală pune sub un mare semn de întrebare viaţa celor care vor veni după noi.
Acest lucru nu mai este o glumă. Pământul se află în cel mai sufocant an din ultimii 650.000. Este nevoie de 2.000 de miliarde de dolari anual, în următorii 30 de ani, pentru ca tendinţa ascendentă a încălzirii globale să fie stopată. Este preţul scump al acţiunii umane din ultima sută de ani de dezvoltare adesea iresponsabilă. Pe care îl plătim cu toţii.

România, am văzut-o cu toţii vara trecută, nu poate fi ferită de efectele acestui fenomen teribil, căruia trebuie să îi găsim un răspuns, în următorii ani, dacă vrem să dăm o şansă generaţiilor viitoare.
Răspunsul nostru colectiv în favoarea sănătăţii pământului trebuie să înceapă cu un minim gest de solidaritate. Pe care îl putem face cu toţii, în această seară.

Fac un apel către toţi românii, dinăuntrul şi dinafara graniţelor ţării, către toţi colegii din Partidul Social Democrat, către toţi prietenii mei din România şi din lume ca în această seară, între orele 20.00 şi 21.00 să oprim toţi consumatorii de energie din casele şi instituţiile noastre.

Nu este doar un exerciţiu de economisire a resurselor limitate ale Planetei. Este un gest uman şi civic necesar, orientat către viitor. Este un gest de responsabilitate pentru copiii noştri.
Să renunţăm la o clipă din viaţa noastră pentru a da pământului o oră de sănătate şi de speranţă!

Mai multe informaţii puteţi citi aici.

Aparitie TV

2008-02-06T14:32:00.000+02:00

Miercuri, 6 februarie 2008, ora 20.10, presedintele PSD Mircea Geoana este invitatul Monicai Ghiurco la emisiunea "Fata-n fata", la TVR.

SCE PSD

24 ianuarie

2008-01-25T15:03:00.000+02:00

Pentru ca este prima postare de anul acesta, vreau sa va multumesc pentru toate mesajele voastre si sa va urez si eu un 2008 plin doar de bucurii, sanatate si mult spor.

Aseara m-am intors de la Iasi, din capitala Moldovei, unde speram sa particip la o adeavarata sarbatoare a Unirii. Din pacate am avut impresia ca sunt la o expozitie de materiale electorale printre care isi faceau cu greu loc sentimente de bucurie, patriotism sau respect pentru cei carora le datoram Romania de azi. Avem alegeri anul acesta, dar nu e o scuza pentru faptul ca s-a incercat din partea unor partide sa se transforme acest moment festiv intr-un moment electoral.

24 ianuarie este o zi cu o semnificatie aparte, iar din capitala Moldovei, de la Iasi, acest lucru se vedea si cu mai mare claritate. Iasiul merita din partea Bucurestiului si a intregii natiuni romane o multumire speciala pentru ca iesenii au renuntat si au sacrificat pe altarul Unirii Principatelor, pozitia lor de capitala. De aceea cred ca avem cu toti obligatia sa investim mai mult si in Iasi si in Moldova.
Inaintasii nostri au avut viziunea sa creada intr-un ideal al unirii tuturor romanilor intr-un stat national, unitar si modern. Aceste idealuri nu au pierit, cel putin nu pentru toti romanii.
Asa cum am spus si ieri, cred ca este obligatia actualelor generatii de romani si de politicieni romani sa duca mai departe acest obiectiv inca nedesavarsit al natiunii noastre.
E pacat ca atmosfera politica mai rece intre guvernele si presedintiile Romaniei si Moldovei ne face, de cele mai multe ori, sa uitam de fratii nostri de peste Prut, care privesc cu speranta si incredere la fratii lor romani si europeni.

Legamantul si obiectivul pe care il avem de indeplinit in anii urmatori il constituie tocmai inlaturarea oricaror divergente si implinirea idealului de Unire al inaintasilor.

Urmarind discursurile de ieri, nu am putut sa nu ma intreb daca patriotismul clamat la microfonul unei adunari populare este unul real sau constituie doar un alt prilej pentru discursuri electorale.
Eu sper ca acest patritotism sa fie unul adevarat, pe care sa il crestem in fiecare zi pentru noi si pentru generatiile viitoare. Dragostea de tara si de popor ar trebui sa ii anime pe toti politicienii si nu lupta pentru portofolii ministeriale sau procente electorale.

Benazir Bhuto

2007-12-29T00:52:00.000+02:00

Am cunoscut-o pe Benazir Bhuto. Prima oara in 1994. Era prim ministru si am participat la vizita condusa de primul ministru al Romaniei al perioadei, Nicolae Vacaroiu. Relatia noastra cu Pakistanul era inca la cote calde, ca urmare a pozitionarii noastre in timpul Razboiului Rece, mai aproape de Islamabad decat de New Delhi. Doua lucruri m-au frapat: educatia si tinuta impecabile. Parca era de pe alta lume, educata la Harvard, femeie, intr-o tara musulmana si la intersectia marilor axe de tensiune ale lumii. Si maniera obsesiva in care a discutat in timpul convorbirilor, dar si la pranzul oficial, de problemele militare si de relatia cu India. Din toate produsele noastre, o interesau aproape exclusiv echipamentele militare. Am intalnit-o si mai tarziu, In America, in perioada exilului (auto) impus. Aceeeasi personalitate, dar cu un nor al dezamagirii ce atarna greu. Americanii au tinut-o la mare pret, iar asasinarea ei risca sa produca o si mai mare destablizare a unui Pakistan slabit si fracturat la frontiera cu talibanii si terorismul global.

Apropos, am vazut un film despre razboiul sovieticilor in Afganistan si rolul unui congressman american in 1980 in finantarea campaniei CIA de inarmare a mujahedinilor cu echipamente sol-aer performante. Infrangerea URSS in Afganistan a precipitat victoria Vestului si a Americii in Razboiul Rece. Dar neglijarea reconstructiei Afganistanului a permis ca aceeasi talibani, utili in razboiul cu rusii, sa devina sursa principala a Al-Qaida si a terorismului global. Ironica istoria, nu-i asa? Daca americanii i-ar fi intrebat pe britanici, poate ar fi invatat din istoria acestora in Afganistan. Oricum, nimeni nu a reusit sa castige si razboiul, si pacea in acesta tara. Poate NATO, inclusiv cu romani, polonezi si altii... Desi ma indoiesc, in pofida vestilor mai bune de pe front din ultimele luni.

Urmariti ce se intampla in zona. E mai aproape de Romania decat credeti.

Interviul acordat de preşedintele PSD, Mircea Geoană, pentru BBC-Hotnews.ro – 9 decembrie 2007

2007-12-09T15:36:00.000+02:00

Liderul PSD, Mircea Geoana, admite, intr-un interviu BBC-HotNews.ro, ca s-a intalnit joi seara cu premierul Calin Popescu Tariceanu la vila Lac 1, dar sustine ca nu a discutat despre o eventuala intrare la guvernare alaturi de PNL, ci exclusiv despre bugetul pe 2008. Dar cum poate negocia Geoana cu Guvernul, cand seful opozitiei declara ca nu are casa si ca va cere la sfarsitul acestui an prelungirea contractului de chirie pentru vila de protocol primita de la RAAPPS? Despre iesirea lui Octav Cozmanca, care l-a criticat vehement pentru scorul obtinut la alegeri, Geoana sustine ca facea parte dintr-o strategie care viza debarcarea sa in caz ca partidul ar fi obtinut sub 20% la europarlamentare. Despre pozitia sa fata de Ion Iliescu, relatiile tensionate cu grupul de la Cluj, despre o eventuala guvernare cu PNL, Mircea Geona vorbeste intr-un interviu BBC-HotNews.ro, difuzat duminica de la orele 14 la BBC si in reluare de la orele 18.

Puteti citi intregul interviu in site-ul PSD, urmand linkul: http://www.psd.ro/newsroom.php?newi_id=896 .

SCE PSD

Mircea Geoana in dialog cu cititorii Hotnews.ro

2007-12-07T14:21:00.000+02:00

Duminica, 9 decembrie, la postul BBC Romania, va avea loc o discutie intre Dan Tapalaga si liderul PSD, Mircea Geoana. Cititorii HotNews.ro sunt invitati sa-i adreseze intrebari liderului PSD. Ca in fiecare saptamana, cele mai interesante teme, idei sau intrebari sugerate de cititori se vor regasi in “Discutia Saptamanii”.Programul va fi transmis in fiecare duminica pe BBC incepand cu orele 18 00, pe frecventele 88 FM Bucureşti, 93.9FM la Timişoara, 88.4FM la Sibiu, 96.9FM la Constanţa si 97,2FM la Constanţa. Continutul disctuiei va fi publicat duminica si pe site-ul Hotnews.Emisiunea este realizata de Dan Tapalaga, jurnalist la HotNews.ro.

Puteti adresa intrebari domnului Mircea Geoana aici. Toate intrebarile si raspunsurile vor fi publicate ulterior pe site-ul PSD.

SCE PSD

Despre Europarlamentare, Referendum si alte asemenea

2007-11-19T22:09:00.000+02:00

De cand a inceput campania electorala am fost mai mult prin teritoriu si am luat legatura cu diferite categorii de oameni: tineri, batrani, de la oras sau de la tara, membri PSD, simpatizanti sau chiar combatanti.

Dincolo de discutii ideologice, despre oferte, candidati si adversari politici, am sesizat aproape peste tot aceeasi ingrijorare pe care o am si eu, legata de prezenta scazuta la scutinul de sambata. Imi este teama ca va fi o participare foarte scazuta la vot, in pofida eforturilor partidelor de a mobiliza cetatenii sa vina la vot. Alegerile europene au participare relativ modesta in toata Uniunea Europeana. Cauzele pentru o participare slaba vor fi direct legate de felul demn in care s-a desfasurat aceasta campanie. PSD-ul s-a mobilizat extraordinar. Am vizitat aproape toate judetele tarii si am vazut ca din punct de vedere al mobilizarii a organizaţiilor de partid, al militantilor si al simpatizantilor este o atmosfera ca in timpul unei campanii cu miza puternica. Sper insa ca, din partea electoratului PSD, vom asista la o participare masiva si vom obtine un rezultat foarte bun. Desi campania a fost una foarte buna, la standarde europene, am si un regret, acela ca, din pacate nu am reusit suficient de mult sa traducem problematica europeana si interesul in chestiuni concrete pentru viata obisnuita a romanului.

Avem pentru anii viitori o obligatie de a face o campanie de informare a cetatenilor Romaniei cu privire la problemele europene, la deciziile europene, mult mai intens decat acum. E drept ca evenimentele si agitatia de pe scena politica din ultimele luni au distras atentia oamenilor de la alegerile pentru Parlamentul European, astfel ca a ramas doar o luna in care partidele trebuiau sa explice care e treaba cu Parlamentul European, sa isi prezinte ofertele politice si candidatii si, daca mai e timp, sa conduca aceasta tara. Oricum, romanii au o vorba care spune ca nu se ingrasa porcul in ajun. De aceea si rezervele cu care cetatenii primesc informatii in perioadele de campanie. Primul examen pentru noi in Uniunea Europeana va fi pentru noi in anul 2009, cand vom avea alegeri cu toata Europa, in aceeasi zi, si atunci va fi un mandat de 5 ani, mandat complet pentru europarlamentari romani. De acum pana in 2009, noi, politicienii, avem obligatia sa informam cetatenii si sa le explicam miza reala a alegerilor europene.

Revenind la momentul 25 noiembrie, sper ca toate informatiile care ajung la noi de la oameni legate de pregatiri de fraudare, facute de un partid sau altul sa nu fie adevarate si sa ne comportam exemplar, cu respect fata de dorintele alegatorilor. Sunt indicii foarte serioase ca cei de la PD s-au specializat în tehnici dincolo de lege, asa cum ne-au aratat si la referendumul pentru demiterea presedintelui. Exista deja un plan foarte serios de folosit mijloace neortodoxe si ilegale pentru aceasta campanie. Sunt facute pregatiri pentru turism electoral, au autocare si sacose cu bani pregatite.

Raspunsuri pentru voi

2007-11-06T22:08:00.000+02:00

B.Florin spunea...
Pe dumnavoastra va cred ca va scrieti blogul singur pentru ca nu scrieti asa de mult precum adrian nastase..care nici pana acum nu mi-a raspuns la intrebarea mea

Multumesc pentru incredere. Nu reusesc sa scriu cat de des mi-as dori si , de cele mai multe ori, lucrurie pe care as vrea sa vi le povestesc raman pe lista “lucrurilor de facut”, insa atunci cand scriu pe blog ma adresez in primul rand unor oameni pe care ii consider prietenii mei din spatiul virtual si nu potentiali alegatori.

nico spunea...
off-topic:e adevarat ca Dragnea si Rus v-au propus un troc inainte de intalnirea de la Bran ?vor sa va inlature si pe dvs si pe Ponta,Corlatean etc?ar trebui sa plece ei ca oricum nu-i cunoaste nimeni si n-au nici un pic de sare si piper!sper ca nu renuntati fara lupta,meritati sa fiti presedintele PSD si al Romaniei!

Deoarece intalnirea de la Bran a trecut, intreb si eu “ e adevarat?”. In PSD e loc pentru toata lumea si nu trebuie sa luam in seama toate zvonurile rautacioase. PSD-ul este pentru mine o familie. O familie numeroasa, cu membri de toate varstele, care se mai contrazic uneori, dar care, la sfarsitul zilei stiu sa uite de probleme si sa se adune in jurul mesei pentru a pune la punct un mesaj coerent si proiecte realiste pentru Romania.

Darius spunea...
Postati extrem de rar domnule Geoana. La ce va foloseste acest blog daca il vizitati atat de rar?

Pentru mine blogul reprezinta un instrument de comunicare cu un potential deosebit şi inca neexploatat pe deplin in Romania, complementar canalelor de comunicare publica traditionale. O modalitate de a te dezvalui intr-o mai mare masura celor interesati si o maniera inedita de a intra in contact, de a discuta si de a polemiza precum si o posibilitate semnificativa de a comunica mai degajat, mai onest si mai neprotocolar despre probleme si solutii, despre impliniri si dezamagiri. Cu toate acestea, nu am facut si nu voi face centrul activitatii mele politice din blog, dar voi fi conectat la acest instrument esential de comunicare.

Bibliotecaru spunea...
Precis sfârşitul nu-i aici? Nu mai văd prezenta domniei voastre pe blog.

Pentru noi nu, insa, cu foarte mare tristete spun, pentru unii dintre cei mai mari romani, anul asta a reprezentat sfarsitul. E drept ca mi-a fost foarte greu sa mai abordez orice tema, dupa ce am scris despre disparitia lui Florian Pittis.

Va multumesc tuturor pentru intrebari si comentarii si am sa incerc sa fiu cat mai prezent pe blog.

Romania noastra, romanii lor

2007-11-05T22:23:00.000+02:00

Dragii mei, de dincoace si de dincolo de granite,

Ultimele zile ne-au pus in fata unei situatii complexe, sensibile si greu de abordat, atat pentru noi ca natiune, cat si pentru cei mai experimentati politicieni.
O tratare gresita a acesteti situatii, asa cum am vazut la Ministrul Cioroianu in ultimele iesiri publice, ne-ar putea aduce in situatia sa importam in Romania aceasta criza din Italia, riscand sa adancim clivajul care exista deja intre romani si tigani.

Declaratiile politicianiste ale lui Cioroianu evoca lagarele naziste si nu isi au nicidecum locul in Europa anului 2007. Mi se pare inadmisibil ca un ministru European sa faca astfel de declaratii prin care sa propuna deportarea si torturarea “celor care ne fac de ras”. E culmea ca aceasta fraza pleaca tocmai de la un coleg de partid si de Guvern cu domnul Remes! Dupa cum am spus si astazi la Constanta, cred ca domnul Cioroianu ar face foarte bine daca ar demisiona si s-ar implica activ in colonizarea desertului egiptean.

Atat Guvernul, cat si Presedintia, au dovediti o incapacitate crasa in gestionarea acestui conflict, desi situatia din Italia nu dureaza doar de cateva zile, ci de aproape un an. Este de necrezeut cum in aceasta situatie, Premierul refuza orice dialog cu Presedintele, insa asta nu ne dovedeste decat ca siguranta romanilor este mult mai putin importanta decat orgoliile si razboiul pe ciolan. Cei doi prefera sa defileze cu declaratii pe la televizor ca pe podiumul unui concurs de frumusete, in loc sa caute impreuna solutii pentru sutele de mii de romani care aduc anual milioane de euro la bugetul de stat.

De asemenea, mi se pare nefiresc ca, în condiţiile date, să existe declaraţii care aduc mai degraba cu retorica de dreapta şi xenofobă şi rasistă, pe care dreapta europeană le practică în mod constant.

Deoarece trebuie luate masuri cat mai rapid pentru dezamorsarea situatiei din Roma si pentru a preveni generalizarea conflictului la nivelul intregii Italii, dar si in celelalte state europene unde romanii muncesc pentru un trai mai bun, am decis, in calitatea mea de presedinte al comisiei de politica externa din Senat si impreuna cu Cristian Diaconescu, presedintele comisiei de aparare din Senat, sa invitam in aceasti saptamana la discutii pe ministrii justitiei, apararii, externelor si al muncii, pentru a ne prezenta planul de actiuni pe care guvernul Romaniei le are in vedere pentru protejarea cetatenilor romani.

Cu privire la Hotararea de urgenta adoptata de guvernul italian, privind expulzarea cetatenilor romani, am adresat luni o scrisoare si presedintelui Comisiei de Afaceri Externe din Parlamentul European, inclusiv subcomisiei pentru Drepturile Omului, pentru a analiza daca deciziile luate de guvernul de la Roma sunt in concordanta cu legislatia europeana si normele cu privire la respectarea drepturilor omului. De asemenea, inca de dimineata i-am trimis primarului Romei o scrisoare al carei text il puteti citi mai jos:

“Vă scriu în calitatea mea de Preşedinte al Partidului Social Demorat, cel mai mare partid al opoziţiei din România, membru al familiei socialiste europene.
PSD a luat act de declaraţiile unor lideri politici italieni în privinţa implicării unor reprezentanţi ai comunităţii româneşti din Italia în activităţi ilegale şi criminale.
În numele partidului nostru, condamn orice act ilegal comis de către orice român din orice ţară, şi cer aplicarea legii cu stricteţe, în funcţie de gravitatea faptului comis.
Cu această ocazie, ţin să transmit condoleanţe familiei Giovannei, precum şi scuze sincere persoanelor care au căzut victime actelor comise de unii cetăţeni români din Italia. Cu toate acestea, declaraţiile publice făcute atât de dumneavoastră cât şi de alţi lideri politici italieni tind să generalizeze, în mod nedemocratic, percepţia că întreaga comunitate românească din Italia este formată din răufăcători şi criminali.
Totodată, în ultimele 3 zile au fost exprimate atacuri inacceptabile, rasiste şi xenofobe către întreaga comunitatea românească din Italia, iar români nevinovaţi care muncesc în Italia au fost agresaţi.
Domnule primar, aş dori să vă reamintesc că, după 1990, România şi Italia au dezvoltat un parteneriat strategic, Italia devenind primul partener comercial al României şi primul investitor străin în ţara noastră. Totodată, zeci de mii de români muncesc cinstit în ţara dumneavoastră şi contribuie - ca cetăţeni ai Uniunii Europene - la prosperitatea şi progresul ţării noastre prietene - Italia. În acelaşi timp, zeci de mii de italieni sunt implicaţi în afaceri prospere în România.
Îmi exprim speranţa că noile reguli adoptate în spiritul standardelor europene vor face ca aceste abuzuri să nu mai fie permise.
PSD este îngrijorat că aceaste evenimente vor afecta relaţiile excelente dintre statele şi cetăţenii ţărilor noastre. De aceea, rog toţi liderii politici italieni să manifeste echilibru şi prudenţă în declaraţiile lor ce ar putea afecta reputaţia şi demnitatea compatrioţilor mei.
Cu toţii trebuie să respectăm legislaţia şi standardele europene şi să le aplicăm cu stricteţe în toate cazurile, după natura lor, dar aş vrea să subliniez, domnule primar, că resping atacurile generalizate către întreaga comunitate românească din Italia.
În calitatea mea de lider al principalului partid de opoziţie, aş vrea să vă asigur că voi cere, fără întârziere, autorităţilor române să coopereze cu autorităţile italiene competente în vederea prevenirii şi adoptării tuturor măsurilor necesare pentru aplicarea legii.
Sunt convins că valorile europene comune, interesele majore ale ţărilor noastre şi responsabilitatea noastră comună ne vor ajuta să identificăm cele mai eficiente măsuri pentru a readuce situaţia la normal.
Aştept cu nerăbdare să reluăm legăturile stabilite la Bucureşti,
Cu prietenie,
Mircea Geoană,
Preşedintele Partidului Social Democrat”

Ţine minte: Sfârşitul nu-i aici...

2007-08-07T01:19:00.000+03:00

In memoriam, Florian Pittiş

De la Moţu nu îmi pot lua „Rămas bun”. Moţu va fi mereu în sufletul meu... Moţu va fi mereu în sufletul unei întregi generaţii... O generaţie pe care a educat-o în spiritul său nonconformist, pe care a învăţat-o să-şi depăşească limitele... O generaţie căreia i-a deschis, ani la rând, porţile libertăţii... Sute, mii de tineri veneau, duminică de duminică, la profesorul de libertate... Omul liber care ne-a învăţat să ascultăm muzică, adevărata muzică, cu inima... The Beatles, Bob Dylan, The Rolling Stones, Queen... Omul liber care, cu vocea sa inconfundabilă, ne-a învăţat să citim poezia cu sufletul... „Poezia Muzicii Tinere”... Omul liber care ne-a învăţat să cântăm liber, să gândim liber, să visăm liber... Toate acestea într-o epocă sumbră, cenuşie, când „libertate” era un cuvânt interzis.
Moţu a plecat la îngeri... să le cânte... The answer, my friend, is blowing in the wind... The answer is blowing in the wind...

Un Parinte bland, intelept si luminat

2007-08-01T00:15:00.000+03:00

Vestea trecerii la cele sfinte a Prea Fericitului Parinte TEOCTIST ne-a luat pe toti prin surprindere, in ciuda varstei sale destul de inaintate. Ni se parea pururea pe acest pamant. Acum, numai amintirile au ramas. Si nu sunt deloc putine.

L-am cunoscut pe Prea Fericitul Parinte TEOCTIST pe cand eram amabasador la Washington. Biserica Ortodoxa Romana are in America de Nord numai un numar restrans de eparhii, celelalte apartinand Episcopiei romanesti din exil, traditional legata de biserica rusa "alba" si de cea greceasca. Patriarhul a avut intotdeauna preocuparea reunificarii bisericii romanesti din exil, separata de Biserica Ortodoxa Romana in perioada comunista.
Am discutat atunci si de epocala vizita in Romania a Papei Ioan Paul al II-lea. Cred ca aceasta va fi principala initiativa pentru care Patriarhul TEOCTIST va fi amintit in tara si in lume. Astazi un fapt relativ banal, impactul in lumea ecleziatica si politica internationala a primei vizite dupa secole de ruptura simbolizeaza firea, credinta si filosofia de viata ale acestui Intelept al Neamului: bunatate, echilibru, armonie. Indiferent de epoca, de tensiuni sau schimbari de echilibru de forte, Patriarhul nostru a stiut sa tina corabia spirituala a poporului roman pe fagasul interesului national.

Asa l-am cunoscut si in nenumarate intalniri pe perioada ministeriatului meu de la externe. Soarta romanilor din Valea Timocului si Voivodina, starea lacasurilor noastre sfinte de la Ierusalim, relatia cu Mitropolia Basarabiei si cu romanii din Moldova, toate au fost preocupari constante si parte a mostenirii diplomatice pe care Prea Fericitul o lasa urmasului si urmasilor sai.

Un alt eveniment important pentru poporul pe care l-a indrumat cu intelepciune a fost vizita Patriarhului TEOCTIST la Vatican, ca raspuns la invitatia Papei Ioan Paul al II-lea. Ca Ministru de Externe al Romaniei din acea perioada, apreciez la superlativ onoarea care s-a făcut Patriarhului TEOCTIST, Bisericii Ortodoxe Romane si in mod cert Romaniei insasi, prin primirea deosebita si ceremoniile religioase si diplomatice organizate la Vatican in octombrie 2002. Documentul comun semnat atunci si mesajul de unitate crestina transmis de catre cei doi conducatori de Biserici surori a demonstrat fara echivoc determinarea Romaniei de a contribui la demersurile moderne ale democratiei si libertatii umane. Cu siguranta ca tara noastra nu ar fi putut transmite un astfel de mesaj cancelariilor diplomatice ale lumii intregi daca n-ar fi existat aprecierea si contributia vizionara a Patriarhului TEOCTIST.

Nu a avut numai prieteni, dar lasa in urma o mare de dragoste si evlavie. Va ramane in istorie ca cel care a readus Biserica in centrul vietii Cetatii dupa decenii grele de comunism si o tranzitie agitata. Dumnezeu si poporul roman il vor aminti ca unul dintre cei mai de seama pastori ai neamului.

Cateva raspunsuri pentru voi

2007-07-13T00:58:00.000+03:00

Laurian: De acord cu vechiul sistem de admitere. Lucrul cu care nu sunt de acord este sansa clasei politice de a-si spala pacatele. Legea pensiilor e buna si chiar sunt intrigat de tenacitatea cu care a urmarit PSD-ul tema asta. Se vede ca uneori si santajul (la adresa PNL) e bun de ceva. Astept insa cu nerabdare pareri despre china si mai ales sunt foarte curios ce va face dl. Geoana in aceata vara. Si poate va ganditi la ceva si pentru studenti, pentru tineri, nu doar pentru pensionari. ca altfel, plec si io in spania.

@Laurian,
asa cum vad eu lucrurile, este o ruşine ca 1 elev din 4 să nu promoveze BAC-ul. De aceea cred ca este momentul ca toate partidele politice sa se aseze la o masa si sa punem la punct o strategie coerenta si viabila in domeniul educatiei. Noi am propus un pact pentru educatie, care sa nu tina cont de culori politice sau de cine se afla la guvernare. Pe agenda PSD se afla si proiecte pentru tineri, dar trebuie sa intelegi ca nu se pot face toate in acelasi timp. Nu vrem sa adoptam legi de dragul de a le adopta. Trebuie sa ne asiguram ca sunt sustenabile si pot fi implementate. In sesiunea din toamna vom introduce un proiect de lege cu privire la bursele studentesti si poate te vei razgandi cu privire la plecarea in Spania.
Ce voi face in vara asta? Imi doresc foarte mult sa merg prin tara, prin orase mici si prin comune. Vreau sa fac un tur al Romaniei, sa le prezint oamenilor propunerile noastre si sa vad ce probleme au ei. Si, in functie de ce voi auzi, vom veni cu noi proiecte de legi sociale in toamna.

Marcel: nesperat de bataios psd-ul in privinta legii pensiilor. pentru ca ati demonstrat in felul acesta ca puteti face ceva pentru oameni nu credeti ca ar fi indicat sa va folositi de forta parlamentara de care dispuneti si pentru alte proiecte deosebit de necesare si care, de altfel, sunt prezente in discursul partidului dumneavoastra?

@Marcel,
interesant comentariul tau. Asa cum am mai spus-o si cu alte ocazii, PSD-ul va folosi forta parlamentara pe care o detine in Parlamentul Romaniei pentru a promova proiectele noastre sociale, de stanga. Unii spun ca asta se cheama santaj. Nu ma deranjeaza asemenea acuzatii. Pana la urma, care e menirea partidelor? De ce ne-au trimis oamenii pe noi in parlament? Ca sa facem niste lucruri bune pentru ei. Iar marirea pensiilor este un lucru foarte bun pentru foarte multi oameni. Dar nu numai pensionarii sunt tratati cu dispret in Romania si merita un raspuns la asteptarile si nemultumirile lor. Si tinerii si micii intreprinzatori si agricultorii merită să li se raspunda la probleme.

Cristi: patetic domnule Geoana, patetic.
Lasati politica la TV.
Viata asta nu e ca'n filme ... target-ul dvs de oameni care percep astfel de articole inca nu stau indeajuns de mult pe internet a.i. sa apuce sa citeasca si blug dvs.

Ref la admitere/teste nationale: sistemul actual este mai bun pentru elevi dar nu se poate aplica in romania pentru ca elevii sunt favorizati de profesori corectori si supraveghetori.

@Cristi,
eu respect parerea fiecaruia, dar cred ca si cei care folosesc internetul sunt interesati de astfel de teme. Sistemul de invatamant reprezinta un subiect foarte important pentru milioane si milioane de oameni: elevi, parinti, bunici. Cat despre "target-ul" meu, asa cum il numesti tu, e o chestiune relativa. O pilda buna este cometariul lui Costi, care uite ce ne spune "Eu am o vorba: sa nu razi niciodata de omul bolnav sau de cel batran pentru ca vei ajunge intr-o zi ca el". Nu cred ca atitudinea asta ironica a ta la adresa anumitor categorii sociale este potrivita. Incetul cu incetul vom ajunge sa folosim cu totii internetul, la fel ca si telefonul. Oare cati dintre noi foloseam email-ul in urma cu 10 ani? Cu totii invatam, si cei mai batrani si cei de la tara.

olivia i.p. :Legat de sistemul de invatamant.Eu l-am prins pe cel in care se dadea examen ptr admiterea la liceu iar bacul la mine in liceu a fost cat se poate de serios.Din pacate insa anul asta la bac a fost un dezastru.Vorbind cu o prietena profesoara, am ajuns sa aflu ca s-a copiat in draci, ca s-au luat note de 9 si 10 de catre toti cei care au vrut sa copieze, iar copiii buni care invatasera au luat note de 7 poate 8 pentru ca nu au scris exact ca in carte.Dupa cum zicea prietena mea, corijenta clasei pe care o treceau de mila a avut peste 9 media la bac.Si ea o sa concureze la facultate cu toti copiii care au invatat si nu au copiat si au luat poate 8.Si uite asa se promoveaza mediocritatea.Din experienta personala pot sa spun ca din pacate calitatea invatamantului scade pe masura inaintarii catre invatamantul superior.Eu cel putin am avut cei mai buni si mai daruiti profesori in scoala generala care pe langa faptul ca ne cereau sa invatam discutau cu noi si ne ajutam sa urmarim logic ceea ce se invata.In liceu am avut profesori care se oboseau sa ne predea, unii dintre ei intr-un mod exceptional dar am avut si materii ptr care nu exista interes caci erau secundare si care se faceau mai putin caci la materiile principale materia era prea multa si nu prea mai aveam timp fizic sa mai facem si altceva.Iar in facultate - dezastru. Profesori lipsiti de interes, plini de propria persoana pana la refuz care ne tratau ca pe niste retardati.Cursuri in care profesorul dicta cuvant cu cuvant din cursul tiparit, seminare la care asistentii discutau mai putin si erau peocupati mai mult sa asculte ca sa puna note.Examene la care eram asezati pe randuri in functie de nr de carti pe care le cumparasem de la libraria facultatii.Examene date la care aflai ca ai fost absent ptr ca profesorul iti pierduse lucrarea, examene la care nu puteai sa faci contestatie caci n-aveai la cine, examene la care copia toata lumea dar picam la norma un anumit procent, s.a.m.d.Oricum trecand peste toate acestea ceea ce vreau sa spun este ca in scoala generala si liceu mai mult decat cultura generala ar trebui sa dobandim in primul rand un sistem de gandire, care din pacate este defectuos la multi pur si simplu ca urmare a faptului ca in invatamantul primar si secundar au avut avut parte de prea multi profesori prosti sau dezinteresati.In felul asta tara asta s-a umplut de oameni la care 2+2 nu face niciodata 4, dar care sunt in schimb perfect capabili sa produca bani, fara sa faca vreodata ceva constructiv, facand ceea ce stiu romanii mai bine in ultima vreme si anume "combinatii".Si din pacate, fara sa vreau sa jignesc pe nimeni scena politica este locul in care se remarca din pacate o mare parte a acestui gen de oameni care nu sunt interesati sa faca nimic pentru nimeni decat fireste bani ptr propria persoana.Trecand peste asta nici macar nu pot sa ma supar pe ei ca au ales ca unica valoare banul, caci sistemul din pacate nu ofera valori alternative.Ai bani ai repectul celor din jur.Nu ai, ghinion.Oricum cui ii pasa ca excelezi in meseria ta? Nu e ca si cand ai fi platit proportional cu rezultatele obtinute, ci mai degraba cu gradul de profitabilitate imediata al rezultatelor tale. Si asta daca ai noroc si nu este rasplatit altul ptr rezultatele tale.Si din nou mediocritatea iese in fata.Ceea ce at putea in mod real sa ofere sistemul de invatamant ar fi un alt set de valori cum ar fi de exemplu perfectiunea (care din pacate este tot mai neimportanta dar care a a fost o valoare reala in perioadele istorice de inflorire culturala cum a fost Renasterea).Si in mod real o cultura generala pe care nu o ofera ptr ca programa de liceu este si asa sufocata cu matematici superioare,prea multa fizica ,perea multe materii care se studiaza in liceu la un mivel mult prea ridicat si cu care din pacate nu te alegi cu nimic atunci cand termini, caci lucrurile prea specializate se uita usor,si o totala lipsa a unor lucruri de cultura generala cum ar fi muzica clasica, literatura universala, istoria artelor plastice,ceva coregrafie,o istorie a muzicii secolului xx, lucruri care sa ofere alternative la manele, la subcultura de dupa blocuri si care sa ofere copiilor si alte vise decat sa ajunga cantareti de manele ca sa faca bani, sa fie inconjurati de femei, sa fie in general respectati, sa fie invitati la televiziuni, sa li se faca publicitate gatuita, sau sa faca bani facand indiferent ce si apoi sa intre in politica ptr a face si mai multi bani, sa fie invitati in emisiuni, sa fie inconjurati de femei, sa isi ia masini cat mai scumpe si sa scrie despre ei pe prima pagina a ziarelor ce amante mai au.Acestea fiind spuse politicienii de azi aleg valorile dupa care se vor ghida generatiile de maine,si care ar putea sa nu mai fie banii si kitsch-ul.

@Olivia,

in mare masura ai dreptate. Sistemul din invatamant se indreapta spre un dezastru ce poate avea efecte devastatoare pe termen lung. Si, trebuie sa recunosc, ca si clasa politica poarta o vina pentru asta. S-au incercat prea multe “reforme” pe pielea elevilor, fara o gandire profunda asupra consecintelor.
Din punctul meu de vedere, primul pas pe care trebuie sa-l facem este sa incetam sa privim educatia ca fiind o cheltuiala pentru bugetul public. Educatia este o investitie pe care o facem in viitorul societatii noastre. Cei 7% din PIB pe care noi ii consideram necesari pentru acest domeniu nu reprezinta doar cresterea salariilor cadrelor didactice, care oricum este extrem de necesara, dar e mai mult de atat. Ma refer la dotari pentru institutii, la cercetare, la investitii intr-o pregatire permanenta, in special pentru copiii care provin din familii cu venituri reduse. Asta este solutia pe care eu o consider a fi eficienta. Nu spun ca este solutia perfecta, dar este baza de la care pornim in Pactul nostru pentru Educatie.

multumesc tuturor pentru comentarii si voi avea grija sa fiu cat mai prezent pe blog.

Gânduri despre politică, lume şi viaţă – 1

2007-07-02T19:02:00.000+03:00

Mai agitat decât de obicei – motiv pentru care am şi neglijat un timp spaţiul virtual - sfârşitul de sesiune parlamentară a coincis cu primul examen major din viaţa mea de părinte. Slavă Domnului, Alexandru, băiatul meu, a trecut cu brio peste testele naţionale. Cât de corect, cât de eficient este acest sistem de testare poate fi – şi ar trebui să fie - un subiect de dezbatere pentru milioane de părinţi, profesori, specialişti din această ţară. Mie, unul, mi s-a părut foarte bun sistemul cu examen de admitere la liceu, cum era pe vremea mea. Nu spun că ar trebui să se revină la acest sistem, spun doar că ar trebui să existe o coerenţă, o constanţă. Pentru că toată această harababură, cu schimbări ale sistemului în fiecare an, nu face decât să năucească mii şi milioane de copii care reprezintă, să nu uităm, viitorul acestei ţări.
Şi pentru că voi lipsi din nou din spaţiul virtual - voi fi o săptămână în China împreună cu Poul Nyrup Rasmussen, liderul PES (promit un comentariu special când mă întorc despre China şi ce putem învăţa de acolo) – şi veţi avea atâta timp de dezbateri în absenţa mea, aş vrea să vă propun şi o a doua temă de discuţii. La finalul oricărei sesiuni parlamentare – cu atât mai mult la sfârşitul celei mai agitate sesiuni parlamentare din istoria democraţiei româneşti - nu rămân nici suspendările, nici negocierile, nici traseiştii, ci cea mai mare creştere a pensiilor de după 1989. Scandaluri, demisii, candidaturi publicitare, ofensive mediatice sau false reveniri, toate sunt fumigene de vară timpurie. Important e că o lege fundamentală propusă de noi şi votată de toate partidele va face viaţa mai bună pentru câteva milioane de oameni. Şi dacă am reuşit să aducem la un numitor comun Parlamentul şi Guvernul pentru a face ceva bun pentru pensionari, eu cred că această clasă politică mai are o şansă să-şi spele măcar 1% din păcate. Cei mai mulţi dintre noi, dacă nu chiar toţi, avem părinţi sau bunici pensionari. Unii dintre noi au posibilitatea materială de a-şi ajuta financiar părinţii sau bunicii. Dar nu aceasta este soluţia! Pentru că această formă de a creşte nivelul de trai al unor oameni care au muncit 30-35-40 de ani şi acum sunt nevoiţi să trăiască o lună întreagă cu 2-3-4 milioane de lei nu este decât o păcăleală. Noi credem că le facem viaţa mai bună, ei cred că sunt o povară pentru copiii lor. Şi nu se pot bucura... Voi ce credeţi?

Demonii lipsei unui proiect naţional

2007-05-09T10:22:00.000+03:00

Ieri am fost invitat la o dezbatere a Fundaţiei Constantin Titel Petrescu, unde am vorbit despre România Socială, proiectul nostru pentru o nouă societate şi mi-a făcut plăcere să descopăr că mai există în România şi oameni interesaţi de problemele reale, de drumul pe care trebuie să îl alegem. Pentru că, dincolo de ceea ce pare un referendum pentru demiterea unui om, se ascunde o opţiune mult mai importantă pentru orice român - opţiunea pentru un nou proiect naţional.
De 17 ani România, împreună cu toată Europa de Est, este lipsită de un proiect propriu. Ne-am mulţumit să acceptăm proiectele altora, ale FMI, ale Băncii Mondiale. Am acceptat să devenim terenul de experimentare al unor politici neo-liberale duse la extrem, iar acum suportăm consecinţele.
După integrarea în Uniunea Europeană însă, am rămas fără proiect. Iar asta se simte şi în Polonia, şi în Cehia, ţări intrate în criză care deja dau semne de respingere a proiectul european.
România nu şi-a pregătit cetăţenii pentru ce va urma, nu şi-a creat o clasă de mijloc, nu a corectat dezechilibrele redistribuirii capitalului în perioada de tranziţie, iar elita politică şi intelectuală nu a avut curajul şi viziunea de a oferi soluţii pentru România.
Trebuie să punem bazele unui mare proiect social pentru România, indiferent cine este la putere. A venit vremea ca stânga să compenseze profundele inechităţi ale tranziţiei. A venit vremea să înţelegem că educaţia, sănătatea şi protecţia familiei sunt productive, pentru că de calitatea şi liberul acces la aceste servicii depinde viitorul celei mai de preţ resurse a noastre: oamenii.
O dezbatere şi un acord între toate partidele politice, cetăţeni, sindicate şi patronate este necesară. Este necesară pentru a ne asuma viitorul şi pentru a construi Republica pe care o dorim.
Statul îşi are limitele sale, chiar dacă poate a fost excesiv demonizat, astfel că pentru a oferi soluţii viabile trebuie să intre într-o relaţie onestă, bazată pe obiective clare, cu partenerii săi sociali. Este timpul să înţelegem că dezvoltarea socială este o situaţie win-win. Patronatul trebuie încurajat fiscal pentru a oferi condiţii de munca şi dezvoltare personală angajaţilor. Familia trebuie stimulată fiscal să investească în educaţie şi perfecţionare. Biserica trebuie stimulată să-şi îndeplinească rolul social. Trebuie să încetăm a mai asista şi să învăţăm a stimula dezvoltarea socială echitabilă. În România lui 2007 lipsesc minimele şanse pentru cei mai puţin înstăriţi şi este de datoria stângii să ofere soluţii.
Iar pentru a asigura ducerea la îndeplinire a unui astfel de proiect ambiţios nu mai putem continua în a înlocui toată administraţia centrală şi locală la fiecare schimbare de guvern. Este nevoie de o administraţie profesionistă, eliberată de presiuni politice şi capabilă să-şi asume acest proiect.
Şi, nu în ultimul rând, trebuie să ne dezobişnuim să mai preluăm necritic idei sau modele provenite din occident. Ele sunt utile doar pentru a structura o dezbatere despre ce dorim să avem noi, aici. Dar modelele vestice nu se potrivesc ţărilor nou integrate în Uniunea Europeană. Suntem în altă etapă de dezvoltare, ne confruntăm cu alte probleme fundamentale, avem profile istorice şi culturale diferite, precum şi capacităţi diferite.

Spiritul critic şi dezbaterea onestă trebuie să ne conducă în anii ce vor urma.

PS: Nu pot sa nu îmi exprim regretul pentru dispariţia dintre noi a lui Octavian Paler, un remarcabil om de cultură, un caracter puternic şi un critic neobosit - un adevărat model de om de stânga.

Ce va urma după 19 mai?

2007-04-25T21:38:00.000+02:00

Nu pot să ascund preocuparea pe care o am faţă de impactul extern al acestei crize de la Bucureşti. Fără să ne ascundem după degete, impresia este proastă. Partenerii noştri europeni şi transatlantici se întreabă ce se întâmplă în România. Ce se întâmplă cu această ţară care şi-a luat angajamente internaţionale cu ocazia aderării la Uniunea Europeană, cu ocazia intrării în NATO, care astăzi pare un butoi de pulbere, lipsită de direcţie şi de predictibilitate?

O spun cu toată gravitatea şi seriozitatea, inclusiv ca lider al unui partid care a pornit această acţiune de suspendare. Există în acest moment un mare semn de întrebare cu privire la ce se va întâmpla după ce închidem această perioadă de referendum. Ce va urma pe 20 mai? Ce se întâmplă a doua zi după referendum?

Ce se întâmplă în condiţiile în care Legea Referendumului rămâne neschimbată, deci avem o ţintă artificială, imposibil de atins: 9 milioane de cetăţeni care trebuie să fie în favoarea sau împotriva acestui referendum şi, mai ales, ce se întâmplă dacă Curtea decide că se poate accepta principiul simetriei, prin care un preşedinte al României să poată să fie demis aşa cum a fost ales. A fost ales în două tururi cu majoritate simplă de voturi, trebuie să poată fi demis prin simetrie cu majoritate simplă de voturi.
Din punctul meu de vedere, 20 mai, în condiţiile în care referendumul nu va produce un rezultat clar într-un sens sau altul, ne va obliga ca ţară să reîncepem acelaşi calvar pe care l-am văzut în ultimii doi ani de zile: un preşedinte care, eventual, se întoarce la Cotroceni şi care va continua să sfideze Parlamentul şi să creadă că este singurul deţinător al adevărului în România şi, pe de altă parte, un Parlament şi un Guvern, acesta sau altul, care va avea în continuare o anumită majoritate şi va căuta să-l izoleze pe preşedintele României.

În acelaşi timp, este clar că această criză incredibil de puternică a scos în evidenţă slăbiciunile structurale ale sistemului constituţional, politic şi chiar şi democratic românesc. Este clar că Băsescu a acţionat ca un puternic revelator, ca un turnesol, în care tot ce a însemnat ambiguitate, lipsă de precizie şi neconcordanţă între atribuţiunile preşedintelui şi ale primului-ministru, între cele ale preşedintelui şi ale Parlamentului şi, în general, echilibrul, sau cum spun americanii, checks and balances, adică elementele de control reciproc între puterile statului, arată că acest sistem este depăşit. Am spus şi în Parlament: Traian Băsescu, fără să îşi dea seama, ne-a făcut un bine – ne-a demonstrat că el este ultimul preşedinte al tranziţiei şi că actuala Republică şi-a trăit traiul.
Opinia mea – şi nu vreau să vorbesc fără o decizie şi o dezbatere serioasă în partid şi în opinia publică românească, dar şi în presă, în mediul civic, pe care îi invit alături de noi în această dezbatere importantă despre viitorul democraţiei şi despre o nouă Românie – este că nu cred că putem să privăm cetăţeanul român de dreptul său de a-şi alege preşedintele. Este un bun câştigat şi nu cred că cei care propăvăduiesc o republică parlamentară, în care preşedintele este ales de către Parlament, au dreptate.

Trebuie să alegem în continuare preşedintele României, dar trebuie să clarificăm relaţiile între preşedinte şi primul-ministru; primul-ministru trebuie să devină în România adevăratul şef al Executivului, nu o sosie, nu un servitor, nu un substitut al preşedintelui, ci şeful Executivului român, cel care coordonează politica externă şi internă a României într-o relaţie directă cu Parlamentul.

Trebuie să creăm o relaţie directă între preşedinte şi Parlament; din păcate, singura relaţie în acest moment este procedura de suspendare! Alta nu există! În paralel cu votul uninominal, care este obligatoriu pentru a reclădi responsabilitatea şi credibilitatea Parlamentului, trebuie să producem şi o reducere de cel puţin 10 la sută a numărului de parlamentari. Ştiu că nu o să producă mare bucurie printre colegii mei şi alte partide, dar suntem clar mult prea mulţi – suntem o ţară de dimensiune medie, încă nu foarte bogată, este o operaţiune prea costisitoare, cred că trebuie să dăm un semnal de recunoaştere a preocupărilor pe care cetăţenii le au faţă de noi.

Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să tranşeze dacă, nu numai la referendumul de demitere, ne putem permite să avem orice referendum aprobat de 9 milioane de români care să voteze da sau nu ca să devină valabil?. Nu este vorba de soarta sau pielea lui Traian Băsescu, ci de orice referendum în Republica noastră. Uninominal dacă vrem să facem şi să spunem că Parlamentul nu se poate pune de acord pe o formulă, dacă nu votează 9 milioane de români în favoarea votului uninominal, referendumul nu este valabil. Să presupunem că Europa va avea o Constituţie Europeană – dacă vrem în 2009 să transpunem în Constituţia românească elemente de noutate din construcţia constituţională europeană, vom avea nevoie de 9 milioane de români care să vină la vot şi să voteze favorabil.
Domnilor de la Ministerul de Interne, domnilor de la Biroul Electoral Central, să terminăm cu himera că sunt 18 milioane de cetăţeni cu drept de vot în România! Este o ficţiune! Avem azi vreo 15-16 milioane, dintre care 3 milioane sunt în Spania şi Italia şi nu au cum să voteze la un astfel de referendum, orice efort financiar am face să creăm o infrastructură – consulate, secţii de vot. Partidele parlamentare, inclusiv PSD, îşi creează o reţea în străinătate, dar insuficientă să capteze voturile a trei milioane de români, toţi cu drept de vot! Continuăm să trăim în himera că avem referendum care poate fi transformat într-unul valabil sau nu?

Vorbind de românii din străinătate, sunt convins că într-o Constituţie modificată, va trebui să introducem dreptul acestora de a trimite în Parlamentul României câţiva reprezentanţi. Aşa cum avem minorităţile naţionale reprezentate automat în Camera Deputaţilor, cred că e clipa ca aceste comunităţi masive de români din străinătate, care, oricât de mult am face vot electronic sau de altă natură, sunt private de o reprezentare directă pentru că nu pot să voteze, să fie reprezentate. Am fost ministru de Externe şi ştiu cât de greu este să faci o campanie de alegeri în străinătate. Trebuie să le acordăm şansa ca un număr de locuri în Parlamentul României să le fie dedicate, să îşi facă campanie pentru aceste locuri, să le creăm o anumită stare de mobilizare faţă de acest subiect.
Este clar că, în condiţiile în care vom avea un referendum cu o ţintă imposibil de atins, cum este legea actuală, vom avea un rezultat la vot şi un anumit tip de mobilizare a votanţilor, dar dacă vom avea un referendum în care să voteze şi să decidă asupra acestui preşedinte – demitere sau nu – cu jumătate plus unu dintre cei care vin la vot, meciul va fi complet diferit. România este astăzi, practic, 50% în favoarea păstrării lui Băsescu, 50% în favoarea demiterii lui. Gradul de participare şi de mobilizare la vot creşte exponenţial dacă este o miză reală. Dacă vrem să avem un referendum de catifea care să îi asigure protecţie acestui preşedinte sau altui preşedinte, n-avem decât să stăm aşa.
Din acest punct de vedere, a sosit clipa să spunem ce fel de preşedinte avem. 50 şi ceva la sută dintre români consideră că Băsescu a început războiul cu Parlamentul şi Guvernul din dorinţa de a acumula mai multă putere personală pentru el şi pentru PD. 50 şi ceva la sută dintre români consideră că Băsescu este principalul vinovat pentru starea de haos în care trăim. Cifrele sunt extrem de clare: dacă nu vom tranşa acest subiect la modul definitiv – Băsescu sau altcineva în fruntea României – vom continua să avem o clasă şi un sistem politic blocat încă doi ani de zile, precum şi cea mai polarizată societate pe care am avut-o vreodată, mai rău ca în Piaţa Universităţii în 1990.

Partidul Social Democrat este hotărât să meargă până la capăt

2007-04-23T23:54:00.000+02:00

După suspendarea lui Băsescu urmează demiterea sau demisia. Pentru noi Traian Băsescu este fostul preşedinte al României. Pentru noi şi pentru oamenii care iubesc democraţia Traian Băsescu este fostul preşedinte, ultimul preşedinte al perioadei de după comunism. Dorim ca acest referendum să dea poporului român dreptul de a alege, de a alege viitorul şi de a alege în ce direcţie trebuie să meargă România. Fie dorim să dăm ţării un alt preşedinte, un alt tip de preşedinte, cu o agendă constructivă şi pozitivă pentru ţară, fie vom dori să avem în continuare un preşedinte profund anti-democratic, rudimentar şi primitiv, conflictual şi mai ales mincinos, fricos şi corupt.
Da, domnule Băsescu, această campanie, care va începe probabil mâine după decizia Parlamentului, va trebui să aducă întregul adevăr şi despre dumneavoastră şi despre anturajul dumneavoastră şi despre liderii PD care vă înconjoară, aţi patronat corupţia iar hoţul strigă hoţii.

Cu privire la miting-ul de ieri, care nu numai că a fost ilegal şi că a fost organizat de tot soiul de ONG-uri „bidon”, militanţii au fost aduşi cu japca din teritoriu. Da, domnule Băsescu şi cei care încă mai credeţi în acest fost preşedinte al României, când doi iţi spun că eşti beat te duci la culcare, când 322 de parlamentari aleşi de 70% din populaţia României iţi spun că trebuie să îţi schimbi atitudinea sau că trebuie să pleci atunci iţi dai demisia.

Băsescu-5 minute nu mai are dreptul să stea la conducerea României nici moral şi vom acţiona pentru atingerea acestui obiectiv pentru salvarea democraţiei româneşti. Este o frână pentru bunăstarea cetăţenilor şi acest referendum trebuie să reprezinte o opţiune. Fie continuăm cu blocarea instituţiilor, cu paralizarea statului de drept şi cu blocarea reformelor în România fie le putem oferi un nou început.

Partidul Social Democrat este hotărât să meargă până la capăt, demiterea sau demisia fostului preşedinte Traian Băsescu este pentru noi un produs expirat şi o să vorbim despre el numai la timpul trecut.