Cip Cirip

Five years after..

2009-02-25T09:41:00.003+02:00

Printing again is cool .. I should do it more often, now that I've set up my darkroom ..

Vinyl and stuff

2009-01-14T13:37:00.005+02:00

Un post scris acum vreo doua saptamâni:

Mi-au căzut ochii ieri pe un articol din Rolling Stone, revistă sub-mediocră dealtfel, dar informaţia din acest articol mi s-a părut chiar interesantă:

http://www.rollingstone.com/rockdaily/index.php/2009/01/08/radiohead-neutral-milk-hotel-help-vinyl-sales-almost-double-in-2008/

Primul fapt de considerat este că vanzarile de discuri din vinil aproape s-au dublat în 2008 - de la un numar minuscul in 2007 la un numar cu 89% mai mare in 2008, dar, pe semne, tot minuscul. În orice caz, e un semn al modului în care casele de productie încearca sa-şi mărească suma de afaceri în era torenetelor: "tratează albumul ca un element de colecţie", "daca te consideri un 'fan' trebuie să ai acel lucru special, coperta, insert-urile, editia de lux".
CD-urile, cu carcasele lor din plastic si accesorii minuscule, nu creeaza aceeasi satisfactie în mână sau în dulap precum un vinil cu o suprafata de 4 ori mai mare si cu materiale de 32x32cm.
Pe semne o expresia a acestui aspect este si faptul că in ultima vreme, aproximativ jumătate dintre ediţiile de CD sunt ambalate in hârtie, cu carcasa special concepută pentru fiecare disc în parte. Practic, obiectul devine la fel de interesant ca şi muzica de pe el (poate chiar mai interesant). Treaba este ca această abordate funcţioneaza: mi-am cumparat cd-urile celor mai bune albume din 2007, desi le aveam descarcate de pe iTunes. Muzica o aveam, dar ambalajul îmi lipsea.. Hmmm.. cateodata conteaza si ambalajul se pare.. din când în când chiar trebuie sa ţii ceva în mână (de asta, poate, cărtile n-o să dispară vreodată - e un fetiş prea greu de combătut).

Al doilea fapt interesant din articol îl reprezinta surpriza de la locul sase al topului: Neutral Milk Hotel "In the Aeroplane Over the Sea" (1998). Un album de-a dreptul fabulos - dar necunoscut publicului larg. Incep sa cred ca există totusi o sansa ca facând lucrurile bine, acestea sa apară, intr-un tarziu, la suprafata, şi să-şi primesca binemeritata recunoaştere de public.

Ikea job interview

2008-08-16T02:19:00.003+03:00

This is one of the funniest lately:

2008-07-27T03:34:00.004+03:00

Sa continuam...

The Adventures of Baron Munchausen
Un film bun.. chiar tare bun. Are scene geniale: baronul la curtea sultanului, scenele cu moartea, Uuummmaaa (as Venus), trandafirii - bineinteles - si multe, multe altele.
Mesajul - clasic (totusi) - realizarea urla Terry Gilliam. Comentariul de marketing la bomba atomica (delivered by Vulcan himself) - genial (si Pythoneque of course) - 4.5 din 5.

The Fisher King

Dupa ce-am vizionat filmul cu baronul, am remarcat ca am si acest DVD, tot marca TG.. L-am introdus si l-am vizualizat. Decent, n-am plans prea rau dupa timpul pierdut. Jucat bine, cu o poveste buna, dar ii lipseste ceva - totusi .. Bineinteles ca am remarcat cu placere scena din Grand Central ("is Grand and is Central"), precedata de un mic monolog - delicios - dat de Tom Waits insusi (cum traduci in romaneste delivered - la un monolog ?) 3 din 5

The Faculty
Abia acum inteleg ca "Planet Terror" n-a fost o intamplare: lui Robert Rodriguez chiar ii place sa faca filme teroristo-sf-cheapo-pshycho la un super mishto genial - postm.. Germenii pentru Planet Terror sunt aici :) intr-un film ce se leaga foarte bine si la care m-am distrat cum n-am facut-o de mult timp 4 din 5

Koyaanisqatsi
Am vazut filmul asta acum vreo zece ani. Tin minte ca m-a impresionat. Revedera mi-a lasat acelasi gust ca muzica lui Phillip Glass - pueril(a) - in sensul rau al cuvantului. Are cateve artificii tehinice si de manipulare a camerei interesante. "Aranjare in pagina" buna.. Dar, totusi, slab .... 2 din 5

Barry Lyndon
Imi scapase acest Kubrick - asa ca l-am introdus in slotul de DVD al Mac-ului meu 2003 si l-am vizionat. Toate cele 180 de minute ale sale..
Cinematografic - impecabil - incepand cu scena duelului si terminand .. well .. nu retin o scena memorabila aproape de final. Totusi ceva ma intriga la el: povestea e un realism clasic (pe modelul celor care nu m-au atras de cand ma stiu), regia (in sensul de unghiuri, scene) - ok; dar nu e asta - cred ca e ritmul intern al filmului si modul de umplere a celor 180 de minute ale sale.. (btw. scenele de seara/ interior sunt remarcabil filmate).. Un film pe cate trebuie sa-l mai vad o data .. 4 din 5 (momentan)

Reviews and stuff

2008-07-22T03:58:00.003+03:00

N-am postat de mult ceva. Asta nu din lipsa de subiecte, ci mai degraba din tentatia mea de filtrare a gandurilor pana nu ramane nimic din ele, sau, mei degraba, concluziile se depun, poate, undeva in subconstient, intr-un format misterios, greu de translatat in cuvinte.
Well, din lipsa de subiecte am decis sa-mi dau opinia in privinta diverselor chetii consumate in ultima vreme.

Filme:
The Omen (~1975)
- Cred ca Gregory Peck trecea printr-o perioada mai trista dpdv financiar daca a acceptat sa joace in balaria asta: este ambasadorul USA in Italia, unde il adopta pe fiul lu' dracu (bineinteles, Greg nu stie asta)... Se muta in UK cu nevasta-sa (care crede ca-i fiul lor) si descopera incet-incet cu cine are de-a face.
Pe alocuri suspansul e construit OK, dar cu unelte de mult prafuite. Avem si o scena cu o decapitare intersanta - destul de bine pentru 1975. (Copilul joaca stupid, dar are un suras satanic - intr-adevar :\,) Totally skipable 1.5 din 5

Good Bye Lenin (~2000)
- M-am bucurat tare sa aud un film in limba germana. Un film cu pretentii cinematografice (f. clare la o anume scena cu statuia lui Lenin zburand pe deasupra Berlinului).
Povestea e frumoasa, dar cusuta cu ata alba (prea doreste sa prinda scena reintalnirii..) Regizorul e OK, dar se vrea arty si nu ii reuseste. Actorii nu prea au ce sa joace, dar una peste alta e o experienta placuta (i.e. nu plangi dupa timpul pierdut si nu dai fast-forward prea des - mai ales daca ai crescut in Est) 3 din 5.

The Client (~1993)
- Acum vreo zece ani mi-a picat cartea in mana .. Am citit cam jumate dupa care m-am plictisit teribil si am lasat-o pe undeva. Cumva, autorii contempotani de succes, reusesc sa povesteasca in 400 de pagini ce s-ar putea spune in 20-30, si asta fara sa transmita absolut nimic.
In final a trebuit sa recurg la vechea metoda Seinfeld-iana de a viziona filmul pentru a afla cum se termina povestea.
Filmul e mult mai intersant, si asta pentru ca este Susan Sarandon acolo si joaca genial. In rest, the usual 90 minute american thriller.. da.. si baiatul joaca destul de bine: 3 din 5

.. To be continued..

Fascinanta lume a liniilor

2008-04-23T01:35:00.005+03:00

Ceva m-a intrigat de multa vrme: cum reusesc oare oamenii sa complice lucrurile in exprimare pana la un punct de incomprehensibilitate ce gadila limitele inefabile ale inteligentei. In aceasta arta, plina de opere publicate in ziare, carti sau pamflete (mai putin in mediul internetic), ringul competitorilor este dominat de o specie aparte: cea a crititcilor de arta plastica. Misterul penetreaza orice succesiune de cuvinte. Obscuritatea exprimarii incearca sa intre in competitie cu ultimele descoperiri in materie de criptografie. Cuvintele sunt alese cu grija din long-tail-ul frcventei de utilizare. Sa fie oare dorinta de filtrare a audientei? Un elitism exacerbat? Concurenta in ziar cu pagina de integrame si ghicitori? Scopul acestei atitudini ramane un mister pentru mine....
Sa luam un exemplu virtual, acela al unei cronici artistice pentru expozitia unui artist ce realizeaza dungi vericale pe un fond alb. Eu as spune cam asa:
"Artistul picteaza linii verticale, de diverse culori, pe un fond alb". Ce-ar scrie un critic de arta (virtual):
"Elocventa unui adanci spiritualitati transcende operele acestui artist, ale carui ritualuri, ce persista in formele unei geometrii baroce, coaguleaza energii semantice care asociaza sintactic simboluri halucinante ale unei spiritualitati de o verticalitate impregnata in logica conctetului. Sub ochii vizitatorului se ridica trasee ale unui limbaj artistic de o inventivitate figurativa redusa, dar care reuseste sa captiveze, prin enunturile cromatice ale unei incantaii spirituale impregnate intr-o idealitate profunda"

Cu toate astea exista, si in acest domeniu, oameni ce reusesc sa tramsmita informatia in cuvinte ce se leaga bine (artistic), logic (logic) si zipat (gzip-ul de exprimare al bunului simt).

Ce se intampla cu site-urile astea ?

2008-04-17T03:08:00.004+03:00

Nu cred ca sunt singurul, sper ca nu sunt singurul: se intampla de ceva vreme un lucru enervant cu site-urile romanesti, in special site-urile ziarelor pe care le vizitez aproape zilnic. S-au schimbat layout-urile si modelele de navigatie (in general in bine), dar s-au schimbat si reclamele - in totalitate spre mai rau.

De fapt, atat de rau incat nu-mi mai vine sa accesez site-urile respective. Peste tot sunt flash-uri intruzive, link-uri si pop-up-uri pe oriunde treci cu mouse-ul, screen-uri de trecere la fiecare click, countere care tin in loc incarcarea paginii (count.brat-online.ro/). Una peste alta un user-experience degradat in ultimul hal. Singura mea sansa, cu un Firefox pe Linux, este sa dezactivez JavaScript-ul, imaginile, Java si sa incerc sa citesc continutul.

Oare isi dau seama ca se intampla ceva? (Campion in rata magariilor pe unitatea de informatie este fara indoiala zf.ro - un site cu informatii interesante, desi incomplete, pe care am renuntat sa-l mai accesez..)

Lufthansa Sucks...

2007-12-17T19:03:00.000+02:00

Nuff said... Dar nu, nu e de ajuns pentru a da cu ei de pamant .. Ceva se intampla acolo, pe semne situatia e mult mai grava decat se vede din scaunul pasagerului de la economy class, re-rutat de 3 ori in Frankfurt, cu bagajele pierdute si la dus si la intors. Micile diferente intre ei si Air France sau British Airways ce se simt la un zbor transatlantic de zece ore (scaunele incomode, sistemul de 'entertainment' la standardul de acum 5 ani, mancarea penala sau vinul pe sponci) sunt, pe semne, doar varful uni iceberg de probleme ce ameninta aceasta companie.

Titlul acestui 'post' vroiam sa fie "Anglia-Germania 1:0", dupa experienta pe traseul Bucuresti-Frankfurt-Portland-Seattle (ce s-a transformat, datorita nazistilor de la security-check-ul din Frankfurt, in Bucuresti-Frankfurt-Londra-Seattle). Dar dupa intoarcerea din Seattle titlul a devenit acela pe care il vedeti.

La plecare, avionul OTP-FRA a intarziat 30 de minute, asa ca timpul meu de transfer in FRA s-a redus la 45 min.. Totul parea OK - ajung cu 35 de minute inainte de plecarea avionului spre PDX la terminalul 1, portile A. Acolo, un security-check cu o coada ce se intinde serpuit pana spre intrarea dinspre monorail-ul ce leaga terminalele. Evaluez rapid situatia si inteleg ca n-am nici o sansa sa prind avionul daca stau la acea coada. Incerc sa vorbesc cu 'oficialii' ce ar trebui sa asigure bunul mers al lucrurilor, dar nu par sa aibe cu mult nazistii ce indumau pe cei proaspat descarcati din trenuri spre un 'dus de bun-venit'. Bineinteles, pierd avionul si dupa o ora la coada, o schimbare de ruta prin Vancouver, un drum pana in cealalta parte a aeroportului si un refuz de imbarcare pe motivul lipsei vizei de tranzit, sunt in aceeasi situatie, dar cu ceva mai putine variante de transport.

In final se gaseste o varianta prin Londra, cu un zbor direct de acolo spre Seattle si 1h:20min intre cele doua avioane. Iau avionul de Londra si dupa ce acesta aterizeaza pe Heathrow 30 min mai tarziu decat ora planificata, imi derulez prin minte variantele.. Din fericire, englezii, oameni cu mai mult 'common-sense', au o coada separata la security check pentru cei cu legaturi la mai putin de 30 de minute, asa ca, in final, prind avionul de Seattle si ajung cu bine la destinatie (cu bagajele pierdute prin Frankfurt, bineinteles..)

La intoarcere, am placerea sa zbor cu Lufthansa 'all the way', si sa remar diferenta de confort dintre ei si British sau Air France (cu care am zburat recent pe aceeasi ruta). Si da, bagajele s-au pierdut din nou ..

Replici din ultima vreme...

2007-11-18T04:55:00.000+02:00

"Ma cautam de viermi intestinali si am dat de doua coaie"
"Ceausescu sa fi avut 100 ca mine si era si acum la putere. Puteau sa zica 'o impusti si pe ma-ta daca vine', si eu ziceam 'da' ca stiam ca mama n-avea sa vina"
"Ma plictisisem sa faca ei alegerea pentru mine" (depre intreruperea cablului de TV)

totally unrelated..

Us & Them

2007-11-18T04:12:00.000+02:00

La postul asta ma gandesc de ceva vreme.. Il rumeg printre neuroni, si intrevad fraze din el in mintea-mi imbacsita cu probleme zilnice, dar mi-e firca sa-mi astern ideile pe hartie. Mi-ar fi mai usor sa vorbesc despre el, desi intrevad si acolo probleme de exprimare. De fapt, nu suntem toti niste autisti intr-o masura mai mare sau mai mica ? (ideea apartine lui Florin Chilian)

Noi astia ce ne scriem si le citim blogurile, de o inteligenta sclipitoare, ei ce nu le citesc, traiesc in ignoranta, scuipa seminte pe stadioane si ii vedem transpirand in metrou, citind Click si Libertatea pe scaunele de autobuz. Putind a transpiratie, sorbindu-si berea in picoare la coltul strazii, tot tanspirati luand spaga de la un altul, urcat fara bilet in personalul de Zarnesti, ce joaca septica cu carti unguresti invelite in plastic pe naveta spre munca, la Tohan, unde acum nu mai fac nici biciclete, dar mitraliere.
Asta pe cand noi ne bem berea Carlsberg (niciodata Azuga), si dam spaga pentru ca suntem studenti si n-avem bani, nu pentru ca suntem zilieri si n-avem bani.. Noi cu inteligenta sclipitoare ce ne permite sa jucam bridge, nu septica si sa ne bucuram de deliciile montane.. Mergem pe munte, suntem intelectuali, ascultam numai Pink Floyd si Led Zepellin, nu Adrian Copilul Minune, acest Robert Plant al folclorului de cartier.. Urcam pe munte, ne bucuram de aerul curat, nu aruncam PET-uri, ci le strangem in valize, impreuna cu cutiile de conserva consumate si le aruncam la baza, in locuri special amenajate, daca nu ne imbatam.. Dormim in refugii si cantam cantece de tabara, si ne ofuscam la mosii aia care se plang ca nu pot sa doarma de zgomot, cum ne ofuscam si la vecinul de jos, care nu ne lasa sa fim liberi si sa dam un chef, ca, auzi tu, nu-i doarme copilul si maine trebuie sa mearga la munnca. Ramolitu' dracu' sa fie si el punke, sa treaca pe rosu ca sa experimenteze libertatea si anarhia pe care el nu o intelege si pe care, pe semne, a uitat-o in cei douaj'de ani ce-au trecut din vremea cand incerca sa-si vrajeasca colega de banca pentru o limba, si nu intelegea de ce nenorocitii aia de parinti il tot frecau la cap cu problemele din Titeica si Nitulescu in timp ce vecinii de sus se futeau ca chiorii de zgaltaiau lampa vecinului de mai jos ce incerca sa-si faca temele la chimie.. Mama naibi de profa, nici macar o bomba ca lumea nu i-a invatat sa faca ! Singura reactie mai acatarii cu care au ramas si ei dupa 8 ani de chimie a fost Na + H2O = scantei, boom si o pata mare pe tavanul din baie..

Si tot n-ati inteles nimic, pentru ca sunteti voi si eu sunt eu si am o trupa de 'noi' in jur, in care puteti sa intrati, dar doar putin, pentru ca 'noi' pot fi 'ei' atunci cand dau o replica ce nu-i gadila coaiele cum trebuie ....
Si in general raman acolo.. Iar la saptej'de ani 'ei' isi dau seama ca 'noi' e mult mai mic si se enerveaza pe toti nenorocitii dracu' ce incearca sa ne traga in piept, incepand cu conitza aia de la paine ce se face ca n-are sa le dea doua mii rest, si pana la cersetorul ala ce se face ca n-are una sau alta ca sa ne ia un leu mai mult...

Mama lor, sa ne bagam un pic si-n ei.. damn ..

Indoctrinare (or what ?)

2007-11-09T20:39:00.001+02:00

Acum vreo doua zile m-am izbit de un tanar de 20 de ani, respectabil, inteligent si membru PSD. N-am putut sa-mi stapanesc curiozitatea si sa nu-l intreb ce anume l-a determinat sa faca aceasta alegere politica. Ma asteptam la ceva legat de justitiarismul Rawls-ian, dar nu, dansul m-a intampinat cu socialismul (care e cu totul altceva decat comunismul) si idei de genul: uite ce tari sunt rusii si ce bine se traieste in Ucraina.
Tipul este inteligent, vehement, evita cu stiinta capcanele si terenul pe care se simte nesigur si incearca dirijarea discutiei catre 'modelul suedez', de mare success - in opinia sa. Este membru al tineretului PSD de la 16 ani, si asta pentru ca toti prietenii lui erau acolo.
Un exponent al viitorului val politic, se vedea, educat in arta argumentarii, verbiaj bun, inteligenta cu mult pest medie. Din pacate indoctrinat .. rau de tot .. crede din toata inima in ce spune - se vede, se citeste asta in ochii sai, se aude in intonatia vocii sale.
Am discutat un pic despre redistributie. Ne-am contrazis: el adept al taxarii cu rate diferentiate, in functie de venit, eu adept al ratei unice. El cu foarte putine cunostiinte de taxare internationala, eu cu ceva mai multe, dar cu o arta oratorica si de argumentatie mult mai slaba. In final, discutia s-a incheiat cu un avantaj de partea lui. Argumentul meu ca taxarea cu rate diferentiate este injusta (de fapt taxarea in ansambul ei este injusta), neavand exemple clare, desprinse din viata de zi cu zi. Dupa incheierea discutiei, ca de obicei, am gasit parerilor mele si acea argumentatie clara si necesara: X si Y se duc la munca; fiecare castiga N lei, care sunt taxati la 16%. X prefera ca dupa munca sa se duca acasa si sa doarma. Y vrea sa castige mai mult, si mai are un job, identic cu primul, de la care castiga tot N lei. Acestia sunt taxati insa cu 30% (pentru ca dupa cei N initiali Y depaseste pragul de taxare de 16%). Pentru aceeasi munca, acelasi timp, si acelasi castig, Y este taxat cu 30% fata de X care e taxat cu 16% - clar injust.

Oricum, asta e doar masturbare intelectuala, practic, avem o noua generatie politica in bloc-start-uri, pregatita, indoctrinata, convinsa si gata sa preia voturile alegatorilor in vederea constructiei societatii multilateral dezvoltate si a inaintarii Romaniei spre comunism, pardon, socialism.

Italia & co

2007-11-06T13:20:00.000+02:00

Observ povestea ce se desfasora in presa zilele astea si care bineinteles, capteaza neuronii si parerile fiecaruia. Desi nu urmaresc situatia si nici nu citesc ultimele elucubratii ale jurnalistilor clasici sau internetici, nu ma sfiesc sa-mi dau si eu opinia, 'my two cents', cum spune americanul.
Si doua sunt ideile ce le am in momentul asta:
1. Italienii pe semne au uitat perioada de acu' 80 de ani, cand dumnealor erau in situatia romanasilor nostri de acum. Plecati cu vapoarele spre America, pentru o viata mai buna, unii dintre ei au devenit membri activi ai gangurilor mafiote despre care se fac si acum filme. Nu stiu sa spun situatia 'din teren' dar cand citesc despre criminalii, borfasii si mafiotii din America anilor 20-30, cam 80% erau italieni (si atunci era ceva crima, nu gluma, prin locurile alea).
Americanii insa, popor democratic, cu mintea la cap, nu s-au apucat sa arate cu degetul catre o comunitate sau un popor din pricina crimelor si a altor ilegalitati comise de cativa dintre membrii ei. Si-au dat seama de valoare diversitatii, de aportul economic pe care acea comunitate o aduce societatii si au combatut crima punctual, indreptand agentii de mentinere a legii si disprobiul societatii doar catre cei ce o incalca sau o batjocoresc.
Italienii insa, cu o istorie economica recenta nu tocmai roza si cu una politic in care a domnit intoleranta totala aproape 20 de ani, nu reusesc sa faca acelasi lucru. Gasirea unui tap ispasitor este mult mai tentanta..

2. In cadrul comunitatii rrome din italia se vede lipsa unui 'far calauzitor' al unei organizari subterane, specifice. Se vede lipsa unor bulibasi care sa controleze situatia interna.
Plecati pe semne la gramada, care de unde, nu au apucat inca sa-si cristalizeze o organizare interna. Tiganii fac ei gainarii si mici furaciuni, dar crime grele nu fac atunci cand sunt intr-o forma mai mult sau mai putin organizata. Nu fac, in primul rand, de frica judecatii interne, tiganesti. Nu fac de frica bulibasei, om mai cu scaun la cap, care isi da seama ca nenorociri de genul asta nu fac decat sa prejudicieze comunitatea in ansamblul iei, prin forta valului de represalii ce pot sa-l atraga, indreptat, de obicei, nu impotriva infractorilor ci al comunitatii, in ansamblu.

7 Scari si 700 de PET-uri

2007-11-05T08:42:00.000+02:00

Sambata, 3 Noiembrie, am fost plecat la o 'tura' pe munte. Din trupa initiala de patru, am ramas mai intai trei, apoi, cu o zi inainte de plecare, doi.

Inarmati cu dorinta de aer curat si limpezime pe toate planurile, am plecat la 5:00 am din Bucuresti. Dupa doua ore juma' am parcat la Dambul Morii, baza traseului planificat: spre Cabana Piatra Mare prin 'Canionul Sapte Scari'. Auspiciile nu pareau favorabile: un strat gri de nori acopera valea si taia privelistea spre munte undeva in jurul altitudinii de 1400m.
Am plecat pe traseu la ora 8:00, si ne-am gandit ca pana la 13:00, cel tarziu, suntm sus (traseul era marcat la 3-3.5 ore). Spre surprindera noastra, la 11:30 eram deja in ceata grosa ce inconjura cabana si paznicii acesteia, doi caini albi, superbi, de rasa nedefinita.
Canionul Sapte Scari a fost intr-adevar frumos, interesant, dar, din pacate incarcat cu 'podoabe' de plastic aruncte de turistii dornici de aventuri montane. Nu lipsea nici un sortiment: de la clasicele Fanta si Coca-Cola, pana la aristocraticele sticle Ciucas de 2 litri sau 'Motorole' de vodka. Cei mai generosi au last si ceva din bautura originala in sticlele aruncate, atenti, pe semne, la buna dispozitie a urmatoarelor valuri de 'montaniarzi' insetati. Dupa cum bine remarca Dolo traseul ar trebui redenumit '7 scari si 700 de PET-uri'.

Bun venit la cip cirip...

2007-10-31T14:24:00.000+02:00

Zilele astea m-am lovit de doua ori dointa primara a exprimarii neingradite.

Prima data s-a intamplat acum doua zile, in timpul unei emisiuni pe Radio Lynx in care se vorbea despre propunerea liberala pentru votul uninominal. O duduie de la PNL sector 5, si un individ de la Pro-Democratia incercau din toti neuronii sa sustina propunerea, ca singura solutie democratica, posibila, corecta s.a.md. Desi sunt total liberal in viziunile mele politice, propunerea celor de la PNL mi s-a parut (si inca mi se pare) putreda. In cateva minute dezvoltasem deja o mini-teorie, argumentata, in sprijinul parerii mele. Din pacate, chat-ul nu e un mediu propice dezvoltarii de idei in mai multe fraze, asa ca am ramas cu teoria pe creier.

A doua data a fost ieri, pe Mosilor, cand intorcandu-ma de la un notar public unde tocmai facusem o procura, m-am oprit intr-un magazin undeva intre Fainari si Obor sa-mi iau o fata noua pentru telefonul mobil. In timp ce-mi montam accesoriul proaspat achizitionat in schimbul sumei de 30 RON, surprind o discutie intre vanzator si un proaspat musteriu. Ridicandu-mi privirea din maruntaiele telefonului catre fata acestuia din urma, am observat un ton ceva mai bronzat, iar vocea, usor baritonala, spunea ceva de genul: "Hai, mancatz-as, ca-i proaspat, nu vezi ca are si carcasa de aluminiu". "Doua milioane, nu pot mai mult", "Hai doua - jumate.. ", "Sa vorbesc si cu patronul", raspunde cel din spatele tejghelei.
Dupa o discutie la telefon cu patronul, vanzatorul, devenit cumparator, scoate 2.5 milioane din casa, ii inmaneaza clientului, devenit vanzator, si primeste in schimb un telefon Samsung, cu carcasa in aluminiu, bineinteles.. Poate voi il luati maine cu patru .. sau poate vi s-a furat ieri, pe gratis..