Povestind Bucureştiul

Povestind Bucurestiul - by Andrada :)

2009-05-27T01:30:00.001+03:00

Povestind Bucurestiul - pe blogul sapteseri.ro

2009-05-26T02:53:00.001+03:00

Povestind Bucurestiul - din afara

2009-05-25T23:41:00.000+03:00

Povestind Bucureştiul LIVE !

2009-05-19T22:06:00.004+03:00

Să construim, aşadar...

2009-04-05T15:26:00.003+03:00

Cam tîrziu, dar nu prea tîrziu (sper!) - scriptul unei ieşiri în eter din 22 martie, pe Radio România Internaţional, 'în regia' Andreei Demirgian...

labirint cafe

2009-04-05T13:19:00.004+03:00

Într-un efort de a compensa faptul că am fost atît de discreţi pînă acum, ca şi de a deschide o ferestruică (încă tot discretă, deocamdată) în direcţia 'labirintului' de care s-a pomenit pe 31 martie, vă propunem azi:

* un articol al Adinei, apărut în Dilema Veche din 27 martie

* blogul unui proiect (Cui îi este teamă de Minotaur?) derulat în Focşani cu şi pentru nişte elevi şi profesori foarte tari de la Liceul Pedagogic Spiru Haret (şi nu numai) - unde ne întoarcem săptămîna asta pentru tura a doua

* nişte poze (fotografii şi capturi de pe film) vizînd chestiile despre care se pomeneşte în locurile de mai sus.

Alte operaţiuni similare recente, de pe urma cărora încă ne mai chinuim cu tone de desene şi texte, fotografii şi multe ore de filmare încă nepuse într-o ordine, au avut loc, cu implicarea noastră energică, în Cardiff, Wales (aprilie 2008), Paris, Franţa (dap, nu Texas! - iunie 2008), Milano, fireşte, Italia (septembrie 2008), Piodao, Portugalia (februarie 2009), Llandudno, Wales (martie 2009).

...'în spatele' proiectului Povestind Bucureștiul...

2009-04-03T23:21:00.009+03:00

Revin, cu mici detalii despre juriu și echipă, căci marți seara n-am apucat să spunem prea multe - în primul și-n primul rînd, pentru că marți seara POVESTITORII au fost cei importanți, nu? :)

> au fost acolo doar Adina, Ștefana, Adi și cu mine,

Adina nu este doar redactor la Dilema Veche, ci și scriitoare, autoare a cinci cărți (cu încă una gata de publicare și un roman bestial într-un stadiu avansat) și realizatoare de film; Ștefana este studentă la Regie, UNATC - dar a ajuns acolo după o licență la Sorbona în artele spectacolului; Adi e actor profesionist de teatru și film - pe imdb.com îl găsiți aici; Lucian, coordonatorul proiectului, e fost jurnalist la tot felul de stabilimente șmechere, are și el niște chestii publicate între coperți (însă niște prostii, fără legătură cu povestitul) și îl găsiți și pe el pe imdb.com aici :)

> au lipsit Daniela, Anca, Dalia, Mădălina, Cezar, Iulian și Radu

Daniela e conferențiar universitar la Facultatea de Geografie a Universității București; Anca este critic și traducător de teatru; Dalia este actriță și prezentatoare TV; Mădălina este una din editoarele șefe la un portal major de știri; Cezar e scriitor și redactor-șef la o importantă publicație culturală; Iulian este realizator de film; Radu e un grafician excepțional care... dar o să-i întîlniți pe toți la un moment dat, în următoarele săptămîni...

> a fost prezentă mai mult de jumătate din echipa de labyrinthers a asociației: Lavinia, Sonia, Eliza, Anca, Bogdan, Mihai...

Aproape toți studenți - în ordine: Lavinia - la ceva în Politehnica din București, dar și la psihologie în Cluj-Napoca (da, se poate așa ceva!); Sonia - asistență socială; Anca - geografie și filosofie; Bogdan și Mihai - actorie; Eliza e fostă și viitoare geografă

> Plus Cristina - care, încă, se mai gîndește :)

De Cristina nu zicem încă nimic; încă n-o pîrîm, cîtă vreme nu e clar dacă și în ce măsură o să vrea ca numele ei să fie asociat cu noi; însă, dacă nu i-am părut complet aberanți marți seara, va juca un rol crucial în preambulul și în timpul Evenimentelor din Mai 2009!

Au mai fost alături de noi, mai de departe: Gabriela, graficiană, art director în București - președinta Asociației Epsilon III; și Bogdan, tot grafician, fost art director în București și Ljubljana - vicepreședintele Asociației Epsilon III.

That's Lente for you...

2009-04-02T01:34:00.012+03:00

Marți seara am desantat la Lente Cafe pentru a ne întîlni cu cei-mai-povestitori-dintre-povestitori. Deși am ajuns să anunțăm întîlnirea cam 'din scurt', a lipsit numai Cristina Koszti (autoarea benzii desenate cu Madame Bonbon), care a anunțat că nu e în țară... În compensație, cîteva povestitoare au venit cu escortă (așa ne trebuie, dacă sîntem așa discreți - Asociația Epsilon III încă își moșmondește propriul website). Tot în compensație, n-a apărut nici tot juriul: au fost acolo doar Adina, Ștefana, Adi și cu mine, au lipsit Daniela, Anca, Dalia, Mădălina, Cezar, Iulian și Radu. Dar, iarăși în compensație, a fost prezentă mai mult de jumătate din echipa de labyrinthers a asociației: Lavinia, Sonia, Eliza, Anca, Bogdan, Mihai... Plus Cristina - care, încă, se mai gîndește :) Hm, cam atît...

N-a fost chiar un dezastru major, în ciuda asamblării întîlnirii, pînă la urmă, în mare viteză - cu unii dintre noi zob de oboseală și în condițiile în care chiar cei mai mulți dintre noi am reușit să biruim traficul din București cu doar puțin înaintea sosirii primei povestitoare. Pînă acum au reacționat, cu privire la întîlnire, doar Silvia, Andrada și unul din Alexandri - Sunkissed, LadyEve și doomy, adică :)

Dincolo de ceea ce s-a întîmplat acolo:

* n-am reușit să personalizăm toate premiile, doar pe cîteva - dar 'festivitatea de premiere' NU s-a încheiat încă, muncim la chestia asta :)

* nu am distribuit nici măcar toate premiile 'materiale' ne-personalizate - pentru tura următoare îl așteptăm pe Radu să se întoarcă din Berlin și pe mine însumi din Riga

* a rămas puțin în aer cum e cu modificarea continuă a conceptului proiectului, inclusiv din cauză că Adi și-a pierdut răbdarea și mi-a smuls ștafeta cu o glumiță despre aripa cerebrală și aripa artistică a Epsilon III; ideea era că nici pomeneală ca ăsta să fie un lucru rău, iar efectul 14 ianuarie a generat reacția '*u**, deși site-ul Povestind Bucureștiul nu e chiar cel mai flashy din lume, ne-au luat în serios oameni serioși :)' - deci era 'de bine', stimată povestitoare care ai stat încruntată toată seara...:>

Cam atît, deocamdată, din Riga. Adina, ai legătura... Sau Ștefana...? Ancaaa...

ta-daaa :)

2009-03-29T23:31:00.003+03:00

Ziua cea mare a venit si s-a dus, i-am anuntat, deja, pe cei-mai-povestitori-dintre-povestitori pe e-mail (ca sa nu afle chestia asta de pe site sau din ziare) - si, ca sa n-o lungim prea tare cu suspansu', cite o povestire de-a fiecaruia dintre ei se afla, in acest moment, pe prima pagina a primei pagini :) a site-ului Povestind Bucurestiul. Pe linga acestia, mai exista citiva carora Povestind Bucurestiul le promite surprize ceva mai mici, in perioada imediat urmatoare - insa numele celor cu care ne vom intilni repede-repede (ma rog, poate cam-prea-repede) le puteti gasi pe site...

Inainte de o trecere in revista foarte sumara (mai multe detalii - dupa ce colectam motivatiile juriului pentru toti cei in cauza), reluam niste precizari cu privire la natura fabulosului experiment care s-a derulat in ultimele 5 luni. Este (poate ne repetam!) fabulos cite povestiri ~~fabuloase~~ extraordinare s-au intilnit, unele cu altele, pe Povestind Bucurestiul. In consecinta, jurizarea a fost grea, epuizanta si infioratoare :> Si s-a tot lungit - juriul s-a paruit, initial, pe e-mail; apoi, live, intr-o intilnire de peste cinci ore; apoi, din nou, in diverse contexte online...

Asta inclusiv pentru ca nu toate au luat in serios sugestia noastra ca ele sa induca o 'poveste' - fie ele texte, fotografii sau filme. Autorii unor texte au uitat complet de rugamintea noastra ca povestirile lor sa aiba mai putin de 500 de cuvinte - asaa, cit sa vedem cit de iscusiti sint intr-ale comprimatului unei povestiri intr-un format mai restrictiv. Putine poze au respectat formatul pe care l-am solicitat - ceea ce ne-a obligat sa tot editam la ele, ca sa n-o ia razna coloana din mijloc a site-ului. Apoi: avem pe site povestiri de la povestitori care nu s-au inscris in concurs, trimitindu-ne mesajul acela absolut esential cu date despre ei. Nu in ultimul rind, am primit inscrieri de la povestitori care nu si-au plasat povestirile pe site - si am gasit pe server puhoaie de fotografii (inclusiv foldere intregi de pe Flickr) care nu se regasesc in nici o povestire de pe site si despre care habar n-avem ale cui sint...

Dincolo de toate astea, insa, ceea ce vedeti pe prima pagina a Povestind Bucurestiul si in sectiunea 'bunatati' contureaza un Bucuresti mai viu si, in multe privinte, mai 'real' decit ceea ce vedem, fiecare dintre noi, zi de zi, traversind, de la un capat la altul, aceasta aglomerare urbana care ne scoate din minti - deci, pe care o iubim :) Ne place foarte tare de acest Bucuresti - si speram ca va place si voua, chiar daca nu v-ati regasit printre cei-mai-povestori-dintre-povestitorii de acum...

Revenind, sec, la cei care au tatuat atit de expresiv cyber-spatiul Bucurestiului in aceste ultime luni si cu care vom continua s-o facem in urmatoarele doua:

* juriul a decis ca vor fi 13: acryl.nch, Alexandra Corolea, Andrei Dobrescu, Diana F.Cosmin, doomy, Horia, ideea13, Ioana Burtescu, LadyEve, Maria Visanoiu, nr137, Sunkissed, Mihail Ursu.

* publicul a decis ca vor fi 13+1 (hors-concours): plus Saltareata, adica - o participanta care are in concurs un singur text, pe care a refuzat sa-l reduca la mai putin de 500 de cuvinte; dat fiind, insa, ca Saltareata a colectat, tiris-grapis, cel mai mare numar de stelute dintre toti concurentii, am convenit ca ar fi, totusi, interesant s-o responsabilizam in vederea unui tatuaj mai organizat...

* organizatorii (au oftat si) au decis ca vor fi 13+1+2 (tot hors-concours): plus MinuBlue si tudorr, adica - doi participanti care s-au regasit in lista preferintelor unor membri ai juriului, dar au picat la 'negocierea finala', de unde i-au recuperat organizatorii, pe barbiile lor...

In plus, vom mai avea, in curind:

* un premiu special pentru Kiralyna - prima concurenta inscrisa in concursul nostru, in noiembrie 2008, cu un text care, din acest motiv, a si condus detasat, pina aproape de finalul concursului, in topul celor mai vizualizate povestiri de pe site

* niste posibile surprize, ulterioare, pentru doi participanti sub 22 de ani - Andra Teanu si nasulet

Acestea fiind spuse, va rugam sa nu ne parasiti caci vom reveni destul de repede cu concursuri noi (mai mici, dar mai vioaie) - precum si cu vesti privind expozitia/instalatie/spectacol pe care o punem la cale pentru sfirsitul lunii mai...

A bons tatueurs, salut :)

filmuleţe în concurs

2009-03-22T00:58:00.003+02:00

De ieri încoace, aveţi pe prima pagină pe Povestind Bucureştiul filmuleţele înscrise în concurs - iar de astăzi, o să fie mai vizibilă (tot pe prima pagină, adică) şi o bandă desenată pe care am primit-o în ultima clipă: Mademoiselle Bonbon vine în Bucureşti :)

iar acum...

2009-03-17T01:19:00.002+02:00

... acum așteptăm să vedem ce zice juriul - cam o săptămînă și un pic (sau, cel puțin, așa ne-am făcut noi calculele).

Pînă să se întîmple asta, o să numărăm, încetul cu încetul, și 'voturile publicului' (da, steluțele alea de sub titluri) - pentru care n-avem o soluție 'automată', o să fie o numărătoare destul de manuală, ca să zic așa...
Singurul indicator de popularitate disponibil în acest moment este numărul de vizionări pentru 'articolele' de pe site-ul Povestind Bucureștiul. And the winner is, din acest punct de vedere, textul Tatuează Bucureștiul cu povestirile tale :) Haha, ce surpriză...:> Să încercăm cu locul 2 - Vecini de trafic... Nah, tot necîștigător - Vecini de trafic n-a fost un text aflat în concurs, povestirea aparține unuia dintre 'organizatori'.
Poate ne repetăm, deci - and the winner is: Amor în tramvaiul 41, semnat de LadyEve :) Pe locul 2, la mică distanță: Frumoasa și Bestia din București, două (sau trei?) personaje dezvoltate de către Kiralyna :) În fine, sărind, de data asta, peste încă un text 'administrativ' - pe locul 3: Fotografia, focul și Bucureștiul - scenariu implementat în scris și cu o fotografie ajutătoare de către Robert Burton :)

O să mai revenim, zilele astea, cu varii comentarii care să vă facă așteptarea mai ușoară - dar, sincer să fiu, cred că numărătoarea steluțelor mai poate întîrzia pînă săptămîna viitoare, că și membrii aștia ai juriului sînt tot oameni... Deci, influențabili - deși într-o măsură foaaarte moderată :)

tatuaj colorat cu fluturi - pe mtv.ro :)

2009-03-12T01:55:00.002+02:00

Da, chiar așa au zis de Povestind Bucureștiul cei de la mtv.ro - luați de citiți și, firește, priviți :)

Expoziţie în Luxemburg: BUCAREST, esthétique de la contradiction

2009-03-08T00:27:00.004+02:00

Expoziţia BUCAREST, esthétique de la contradiction (fotografie - Ştefan Tuchilă) este organizată de Institutul Pierre Werner, în colaborare cu ambasada României şi cu susţinerea Centre culturel de rencontre Abbaye de Neumünster - în perioada 7-29 martie 2009.

Detestînd şi povestind Bucureştiul....

2009-02-28T14:53:00.004+02:00

Cînd am discutat prima oara cu Lucian despre "Povestind Bucureştiul" eram într-o perioadă în care mi-era silă de Bucureşti. Nu zic că acum am depăşit-o sau că o voi depăşi vreodată. Însă atunci, prin vara trecută, tocmai fusesem la o emisiune la TVR Cultural în care mă plînsesem că dacă eşti nevoit să plimbi un turist străin prin Bucureşti pur şi simplu n-ai ce să-i arăţi sau unde să-l duci, cel mult încropeşti un itinerar care durează o jumătate de zi după care o dai pe turismul de cîrciumă şi îl plantezi lîngă grătarul cu mititei şi în faţa unei beri ca mai apoi să-l muţi pe teresa de vizavi şi tot aşa, sperînd că se va ameţi repede şi că va dori să se ducă la hotel. (Unii tînjeau să vadă şi "viaţa de noapte", aşa că după restaurante şi terase "tradiţionale" urmau cluburile). Însă am păţit-o cu John din San Francisco... după o zi în care i-am tot îndesat sarmaua pe gît, neavînd ce face altceva, a doua zi dimineaţa el s-a dus de unul singur ca să-şi ia micul dejun la Mc unde considera că e mai safe. În fine... Trăim într-un nonoraş, cu nonspaţii sau cu spaţii care nu spun nimic, o capitală care înainte de toate e amplasata prost, pentru că împrejurimile ei nu-ţi oferă un munte, o mare, un lac, ci doar o cîmpie cu crînguri banale pe care unii încă le mai cred "spaţii de agrement", n-avem un fluviu pe care să ne plimbăm cu bărcuţa, n-avem muzee care să te lase mască, n-avem străzi pitoreşti (cele din Centrul Vechi arată devastate)... n-avem nimic, aşa că n-ar mai trebui să ne mire de ce copiilor noştri le place cel mai mult să se ducă la mall - o capsulă cu un aer oarecum occidental în care poţi face abstracţie de ce e în jur. Ca să nu mai vorbim de oameni! Măcar dacă oamenii ar inventa ceva cu care să-şi salveze oraşul, măcar dacă ei şi-ar personaliza străzile, locuinţele, dacă ar lăsa o amprentă interesantă în spaţii respingătoare precum cele de la metrou, dacă... dar ei nu fac nimic altceva decît să distrugă şi mai mult acest ansamblu urban care pare lăsat la voia întîmplării.

Revenind la proiect şi la discuţia cu Lucian din urmă cu aproape un an, m-am tot gîndit: ce-mi trebuie mie să mă implic again într-o treabă legată de Bucureşti cînd sînt atîtea alte locuri în care mi-aş dori să trăiesc şi despre care mi-ar plăcea să scriu? Mi-am dat seama aproape imediat că era un soi de ipocrizie la mijloc... şi nu m-am gîndit la datoria mea civică şi bla, bla... că dacă noi nu încercăm să schimbăm ceva atunci cine? Mi-am dat seama pur şi simplu că trăiesc de 30 de ani în Bucureşti şi că ar fi timpul să-mi asum chestia asta, fie că-mi place sau nu. Şi că, de-a lungul timpului, majoritatea articolelor mele se referă la oameni şi la locuri din Bucureşti chiar dacă am încercat să le decupez cumva, să le pun într-o altă lumină. De fapt cu asta m-a cîştigat Lucian de partea lui: cu ideea de poveste şi de povestitori. În momentul în care spui o poveste (şi poţi să o spui şi printr-o singură imagine) deja lucrurile se schimbă, capăta cu totul alte conotaţii. Categoric îmi place mai mult Bucureştiul povestit, decît cel real.

Între timp, proiectul a prins contur, s-au adunat ceva texte dintre care unele îmi plac chiar foarte mult... desigur, majoritatea sînt critice sau ironice, însă toate conţin mai mult sau mai puţin acea asumare a faptului că "asta e! trăim în Bucureşti şi hai să povestim ce înseamnă asta!"... de fapt, este vorba despre apartenenţă şi despre identitate.

Cu ce m-a ajutat personal acest proiect? Cred că am început să mă uit cu mai multă atenţie în jur şi să devin mai tolerantă. Am început să observ un anume colţ de clădire care dintr-un anume unghi are ceva aparte, să-mi cultiv duioşia pentru acea Calea Moşilor a copilăriei mele, să redescopăr Piaţa Obor care, de fapt, m-a fascinat dintotdeauna şi să-mi petrec o întreagă după-amiază cu soare cu geamul deschis pentru a asculta zgomotele din parcare, alarmele maşinilor, tusea unui nene de la etajul trei din blocul de vizavi, glasurile puştilor care joacă fotbal la punctul termic... toate aceste zgomote mărunte pe care mai demult le detestam, dar care au o frumuseţe a lor.

bucureşti compact :)

2009-02-26T11:42:00.009+02:00

Nu, nu e vorba de vreun ambuteiaj mai special decît altele, ci de faptul că a apărut un articol despre noi şi în publicaţia Compact* :) Iuhuu...

Articolul preia trei fotografii înscrise în concurs: Apus violet la Parlament trimisă de Horia, Fantana arteziana cu aroma de aspirina efervescenta trimisă de argintuldecristal şi Bucuresteanul invizibil trimisă de Trofimas(h) - ultima, evident, cu comentariul ei cu tot.

update 28 feb: După cum, de-acum, ştiţi - un articol 'istoric', pentru că a apărut în chiar ultimul număr al publicaţiei :> În caz că v-aţi întrebat de ce logo-ul Compact a zăbovit o zi pe prima pagină la Povestind Bucureştiul: da, aţi ghicit - cam pe la ora la care se lua decizia, discutam cu Alexandra Duţulescu, autoarea articolului, de un parteneriat editorial :> Tough luck...

*** Textul articolului - mai jos, dat fiind că link-ul iniţial s-a dat de-a dura... Am salvat pagina (şi Ştefania zice că a făcut un print screen) - dar, dat fiind că respectiva pagină are milioane de bannere, mai bine nu...

Povestind Bucureştiul

Programul Tineret in Actiune al Comisiei Europene si Asociatia Epsilon III sustin un proiect cu iz de Bucuresti, care vrea sa-i scoata din amortire pe cei care au chef de scris si de fotografiat. Cei mai buni vor participa la workshopuri speciale si vor castiga, pe langa faima, si premii. Tot ce trebuie sa faceti este sa va spuneti povestea.

Concurs - "Povestind Bucurestiul", prin film, cu fotografii si/sau cu text, puteti participa la un concurs unde 12 povestiri se vor califica pentru marea finala. Inscrierile se fac pana pe 16 martie, ora 23.59, pe site-ul http://povestind-bucurestiul.org. Povestile postate pe site vor fi examinate de public si de un juriu specializat. Povestitorii premianti vor forma echipe, vor primi aparate foto, accesorii si documentatie si vor participa la cateva ateliere de lucru cu profesionisti.

Bucurestenii vor produce "povestiri" care vor fi publicate, expuse si asamblate in cadrul unui eveniment special care va avea loc in Capitala. Povestirile si numele autorilor vor fi publicate in Europa, la evenimente si la festivaluri. Filmuletele, fie ca sunt facute cu o supercamera, fie ca e folosit telefonul mobil, trebuie sa fie intr-un format prietenos si sa nu dureze macar cu o clipa mai mult de 60 de secunde.

Si asta nu este tot. Pentru a afla tot procesul de postat filmulete, poze si povestiri, trebuie neaparat sa intrati pe site-ul http://povestind-bucurestiul.org si sa va inregistrati.

[photo caption la 'Bucuresteanul invizibil'] Poza transmite un mesaj atat de amuzant si, in acelasi timp, dureros. Poza e facuta pe Magheru. In timp ce colegul meu se ascundea de rusine, am realizat ca acest cadru este realitatea ce ne inconjoara, incepem sa devenim invizibili. Suna comunist, nu?

track forwards 4 :)

2009-02-18T23:16:00.004+02:00

LadyEve is back with a (green&dry) vengeance :D

S-au mai raliat operat operațiunii track-forward: albeenah, Ștefania... și mai adăugăm aici, pe măsură ce le detectăm...:>

despre cele doua românii

2009-02-15T09:17:00.004+02:00

pentru ca subiectul e inca destul de caldut in starea mea de spirit si pentru ca tarisoara noastra are grija sa-l mentina asa la fiecare metru asfaltat sau nu de urbe, revin cu "cele doua romanii"...

stiati ca in buricul centrului istoric, intre coltea si sf.gheorghe, se desfasoara in splendoare o cladire noua cu vreo doua etaje care gazduieste o sala de sport si alte activitati de natura sa ne mentina sanatosi si frumosi?
stiati ca pe o laterala a ei se vede spitalul coltea, minunata bucata de arhitectura?
stiati ca pe cealalta laterala se asterne denivelata si rontaita de multe asperitati o strada cu niste cladiri asemenea ei?
stiati ca dintre "cladirile asemenea" unele sunt parasite, stand sa cada, altele sunt populate pe alocuri, tot stand sa cada? nu cunosc natura chiriasilor si situatia lor locativa legala, dar ce se vede pe geamul lor inauntru l-ar putea ingrozi chiar si pe borat cu tot kazahstanul lui!
stiati ca in fata cladirii, o strada nehotarata daca sa abunde in gropi, pietre sau pamant, cu sau fara baltoci si mocirla - in functie de vreme, se tine tare si decisa sa mai dea si in strada principala - aia care vine dinspre tineretului si unirii, se duce pana in inima domnului prim-ministru, merge mai departe la resedinta domnului presedinte si, depinzand de calea aleasa, se prelungeste catre mandra noastra casa a presei si unicul aeroport mai de doamne-ajuta? adica ulita aia, cea mai mare si mai lunga si mai importanta din capitala romaneasca?
stiati ca pe potecile astea secundare, alternand asfalt spart cu bolovani sau piatra cubica cioplita de secolele petrecute, se itesc cafenele, restaurante sau magazine moderne si scumpe, banci puternice in zidiri somptuoase, langa curti abandonate si murdare, case cu locatari galagiosi, scuipand seminte si injurand, ridicandu-si vocile si poalele in cap, ori pe ata la uscat sau pur si simplu batandu-se, oferind spectacol complet oricarui trecator, consumator, vizitator, turist?
stiati ca, daca nu sunt locuite, multele aglomerari de caramizi, retrocedate sau nu, se naruie sub apasarea ignorantei si nepasarii de ani buni?
stiati ca asa arata tot centrul vechi al orasului, daca nu chiar tot orasul si chiar toata tara romaneasca?
stiu ca stiati.

sort of track-forwards + chestiuni legate de regulamentul concursului...

2009-02-11T23:35:00.006+02:00

Am găsit aici o povestire despre Bucureşti pe care Ştefania zice că ar fi vrut s-o pună pe Povestind Bucureştiul, dar cică s-a lungit prea tare şi a renunţat - înscriind în concurs doar această fotografie.

Profitînd de pretextul pe care ni l-a oferit Ştefania, îndrăznim să vă reamintim nişte chestiuni legate de regulamentul concursului pe care mulţi dintre voi nu-l citesc cu atenţie, gzzz...

* Există nişte cerinţe legate de formatul povestirilor: pentru film - maximum 60 de secunde; pentru fotografie - jpg/jpeg; pentru text - maximum 500 de cuvinte... După cum aţi văzut, pe site (şi anume în categoriile 'graffiti', 'mici&bere' şi 'narghilele' din secţiunea 'bunătăţi') apare (mai) tot ceea ce aţi propus, Povestind Bucureştiul publică, realmente, cu mare drag toate povestirile despre Bucureşti pe care ni le oferiţi (inclusiv din partea unor persoane de peste 30 de ani) - DAR în concurs/atenţia juriului intră doar povestitorii (avînd sub 30 de ani) cu povestiri care se conformează formatului. Vă rugăm verificaţi-vă textele/fotografiile/filmele - şi fie aduceţi-le în formatul cerut, fie reveniţi (şi) cu povestiri noi care se conformează acestui format !

update 1 - 12 feb * În plus, ca să distingeţi mai bine care povestiri sînt 'în concurs' şi care nu (dincolo de apartenenţa la categoriile pomenite mai sus), mai aveţi un clou: doar cele aflate 'în concurs' pot fi votate cu steluţe sau alte alea - celelalte nu au activată opţiunea de votare...

update 2 - 12 feb * În ceea ce priveşte fotografiile - nu ignoraţi rugămintea cu privire la dimensiunile acestora :) Dimensiunile şi rezoluţia sînt importante, pentru că de ele depind lăţimea coloanei din mijloc a site-ului (care se înfoaie cît ai clipi din pixel) sau viteza cu care se încarcă prima pagină a site-ului :> Sigur că noi edităm, oricum, fiecare fotografie, astfel încît coloana din mijloc a site-ului să n-o ia razna una-două către mouse - însă treaba asta durează... Şi fiţi siguri că dacă fotografia voastră urmează să ajungă în expoziţie şi în carte, o să v-o cerem la o rezoluţie mai vioaie...

* Vorbim de 'povestitori' şi nu neapărat de 'povestiri' care urmează să 'intre în concurs/atenţia juriului' pentru că ne interesează, în primul rînd, povestitorii ca atare şi potenţialul lor. Aşa cum ziceam, deşi parte din 'premiu' va consta în publicare şi expunere, o altă parte din 'premiu' va consta în participarea la procesul de asamblare al expoziţiei şi evenimentelor publice din jurul acesteia. Or, în acest proces, e foarte posibil să se nască, printre altele, şi texte, fotografii sau filme noi - deci, e limpede că importantă va fi persoana povestitorului şi capacitatea sa a ne convinge că e 'povestitor de soi' (ceea ce, în acest context, include abilitatea de a citi, cu atenţie, un regulament de concurs) :)

* În fine, nu uitaţi de e-mail-ul acela cu detalii personale - nume real, data exactă a naşterii, adresa din cartea de identitate, anul din care vă aflaţi în Bucureşti, tipuri de aparate cu care aţi lucrat (pentru foto şi film), preferinţe...

Vă mulţumim, vă mulţumim, vă mulţumim :)

update 3 - vineri 13 (feb) * Ce voiam să transmitem, deci, Ştefaniei, era că povestirea ei, de care am pomenit la începutul acestui post, e binevenită pe Povestind Bucureştiul, chiar dacă nu participă la concurs - că poate n-a fost clar...:)

track-forwards 3 :)

2009-02-08T22:32:00.001+02:00

şi încăăă: Diana and the World - right here :)

track-forwards se intoarce :)

2009-02-06T22:50:00.003+02:00

Aparent, mesajul din 31 ianuarie a generat ceva efecte: LadyEve s-a raliat celor care şi-au deconspirat 'identitatea de Povestind Bucureştiul' pe blogul propriu, sugerîndu-le cititorilor acestuia conceptul de 'Votaţi-mă, mă! Da?' :)

bucureştiul la 1964...

2009-02-06T01:29:00.002+02:00

Am dat peste acest post acum vreo săptămînă, l-am parcurs, am trecut mai departe - dar nu rezist, totuşi, să-l semnalez şi aici, în cele din urmă...

Alex Galmeanu publică pe blogul său o suită de diapozitive stereografice executate de un cetăţean american în Bucureştiul anului 1964. Enjoy :)

...şi au şi apărut primele dispute... :>

2009-02-02T01:36:00.003+02:00

La articolul din Evenimentul Zilei au apărut (pînă acum) două comentarii: unul dispută 'extensia' Povestind Brăila, iar în altul se sugerează cum că Povestind Bucureştiul nici n-ar fi un proiect aşa original etc.

În al doilea comentariu nu se dă nici un fel de link, referinţă directă, alte alea - deci nu văd, oricum, ce-ar fi de spus, în afară de ceea ce am spus aici.

În ceea ce priveşte referirea la Povestind Brăila, sînt puţin stupefiat; dar nici nu cred că are sens să se umple net-ul de detalii privitoare la modul în care a apărut proiectul cu pricina - deşi o dispută publică referitoare la paternitatea proiectului ar fi bestială pentru expunerea media, nu? :> Important e că acest comentariu ne-a trimis un semnal important cum că poate nici n-ar fi bine ca proiectul Povestind Brăila să fie asociat în vreun fel proiectului Povestind Bucureştiul şi altora similare pe care le va genera echipa de la Epsilon III... À bon entendeur...:)

am ajuns în top...

2009-02-02T00:23:00.002+02:00

... în top 5000 trafic.ro, voiam să zic - as of yesterday :)

Datele de trafic public nu ne stresează foarte tare în acest moment - dar ele s-ar putea dovedi importante pentru varii parteneri care să ne ia mai în serios decît pînă acum în vederea evenimentului din luna mai...:>

track-forwards :)

2009-01-31T14:08:00.012+02:00

Primul text înscris în concurs, pe 15 noiembrie 2008, de către Kiralyna, a beneficiat de un trafic generos inclusiv datorită faptului că acesta fusese publicat, anterior, pe contul ei de pe deviantart.com. Povestioara (mă rog, scrisoarea de dragoste a) Kiralynei a fost featured şi în articolul din Evenimentul Zilei de astăzi, de care am mai pomenit...

*** Apropos de featured - cadoul de pe Radio România Actualităţi a preluat pasaje din textul Dacă băncile ar spune poveşti, depus pe masa virtuală a juriului Povestind Bucureştiul de către LadyEve, pe 10 ianuarie.

Mai aproape de 'zilele noastre', Richard Burton a direcţionat pe Povestind Bucureştiul vizitatori ai blogului său - de unde povestea s-a răspîndit aici şi aici (deocamdată!). De asemenea, DOOMy a executat aceeaşi operaţiune cu un text de pe propriu-i blog.

În asemenea condiţii, e de la sine înţeles că, deşi textul Kiralynei conduce autoritar în ceea ce priveşte numărul de vizualizări, celelalte două texte de care am pomenit s-au umplut de voturi în doar două-trei zile. Spuneţi, deci, prietenilor de textul vostru plasat pe Povestind Bucureştiul, să mai vină cu cîte un vot de-acasă, că ştiţi cum e - you don't have to be mad to work here, but it helps :)

decolareee...:)

2009-01-31T03:24:00.009+02:00

Ştiu ce-aveţi de zis - dar, pur şi simplu, ne-a fost ruşine să emitem vreo literă aici, tot anunţînd, odată la două zile, că site-ul o să fie pus la punct acuşica, că aia, că aialaltă... Cu atît mai mult cu cît dădusem, deja, vina, în octombrie 2008, pe hackeri din Vanuatu şi Tuvalu - deci nu mai puteam invoca, eventual, decît un atac goa'uld...:)

Cred, însă, că acest moment a trecut. Cu o gigantică întîrziere (Vlad, Andrei - o să citiţi o listă de justificări în raportul final, dar adevărul e că formatul raportului pur şi simplu nu permite descrierea, în detaliu, a tuturor chestiilor care au mers prost; deci nu!), Povestind Bucureştiul a facut nişte ture de pistă încă din noiembrie, a aşteptat, pe timpul sărbăutorilor de iarnă, un mesaj de la turnul de control cum că gata, avem culoar liber - însă a fost nevoie de o combinaţie între 'marţi' şi '13' (ianuarie 2009) ca acest minunat proiect să decoleze mai cu talent.

O să revin, în zilele următoare, cu un post în care o să punctez care au fost momentele importante, zilele pe care Povestind Bucurestiul le va sărbători pe săturate, pînă la sastisire. Acum voiam doar să pomenesc de faptul că, între timp, a scris nişte lume de noi - deci existăm :)

În blogosfera 'de elită', startul l-a dat Sorin Tudor - aici. O să-mi ziceţi că nu se pune, pentru că am petrecut, alături de el, nişte ani foarte interesanţi la Tinerama, la începutul anilor '90, deci 'aveam pile'. Ei, bine, se pune, pentru că Sorin a scris de Povestind Bucureştiul cu două zile înainte de momentul în care mă pregăteam să-mi fac curaj să-i semnalez site-ul şi proiectul...

Apoi, 26 ianuarie a fost o zi interesantă, pentru că, în ziua cu pricina,

* la sediul Asociaţiei Epsilon III a desantat un comando de la Evenimentul Zilei (Andreea Archip şi Anita Vizirean), pentru o conversaţie (cu Eliza, Anca şi Lucian) - al cărei rezultat se află aici; e adevărat că, pînă la urmă, la gazetă a apărut greşit tocmai adresa site-ului - dar am dres-o, după vreo oră de muncă, uite-aşa...

* subsemnatul Lucian a purtat o conversaţie, destul de bîlbîită, cu Valentin Panduru de la Radio România Actualităţi - al cărei rezultat se află aici (scris) şi aici (vorbit); serios, bine că entuziastul într-ale culturii urbane de la RRA n-a avut habar de anii mei de radio, că sînt sigur că tare complicat i-a fost să extragă vreo 20 de secunde (din cele 10 minute de conversaţie telefonică) în care am reuşit să mă exprim oarecum coerent...

Cam atît, deocamdată. Pentru zilele următoare, aşteptăm trilulilu.ro, metropotam.ro - şi 'şedinţa' aia în care să batem, odată, în cuie, deadline-ul pentru 'concurs' şi momentul exact al expoziţiei finale, ceea ce va genera demararea negocierilor cu potenţiali găzduitori ai expoziţiei... Chestii pe care le veţi afla mult mai prompt, inclusiv de aici - nu de alta, dar această locaţie chiar merită să-şi merite denumirea de blog, zău aşa...

* update - 2 feb: între timp s-a dres şi asta, adresa site-ului apare deja corect pe site-ul Evenimentului Zilei, iupiii :)