art historia

Despre Experimentul Piteşti

2009-05-14T22:37:00.005+03:00

Acest articol nu este al meu dar il postez tocmai fiindca mi se pare important...Pe blogul lui Eugen Andronic ("Despre fotografie si alte lucruri importante") puteti citi intreg acest articol:

"Despre comunismul românesc nu se vorbeste cît ar trebui, iar cînd se vorbeşte există multe subiecte tabu sau, oricum, foarte delicate, de la dosarele "foştilor" şi pînă la metodele de tortură aplicate în lagărele şi închisorile de exterminare politică. Rememorarea unor evenimente, pătrunderea în esenţa lor, analiza obiectivă acum, după zeci de ani de cînd au avut loc, sînt lucruri absolut necesare pentru însănătoşirea socială a României. Nu vă miraţi că sînteţi agresaţi verbal, vizual sau chiar fizic zi de zi, pe stradă, în trafic, la TV, oriunde. Trăim consecinţele unei istorii deosebit de violente, care şi-a pus amprenta pe caracterul tuturor, care a schimbat un popor pînă în structura cea mai intimă. Şi atunci de ce să nu încerci să afli ce a fost, de ce să fii indiferent? Cum te poţi vindeca fară să ştii de unde ţi se trage?

Zilele acestea am fost şi încă sînt extrem de supărat. Adică revoltat de-a dreptul. Evenimentele de la Piteşti reprezintă "apocalipsa" în materie de teroare, tortură şi degradare umană, greu de comparat cu orice alt experiment făcut pe oameni, oriunde în lume. De aceea seria de 2-3 episoade propusă în martie n-a mai continuat. Nu e uşor să scrii despre aşa ceva. Tocmai terminasem de citit cartea lui Alin Mureşan, Piteşti. Cronica unei sinucideri asistate şi am crezut că va fi uşor de făcut o sinteză a celor citite. Cartea e, foarte probabil, cea mai completă şi obiectivă analiză a "Piteştiului". Dar timpul a trecut şi am realizat că a povesti despre Piteşti e ceva extrem de delicat. Ieşirea din acest impas s-a produs acum 2 zile cînd am descoperit site-ul
Experimentul Piteşti şi am aflat că a povesti real despre Piteşti e IMPOSIBIL în România de astăzi.

De ce? Dacă nu aveţi timp sa răsfoiţi site-ul, deşi vă recomand să citiţi interviurile şi să deschideţi toate documentele ataşate pe site, voi încerca aici să fac un rezumat. Regizorul Sorin Ilieşiu vrea să facă un documentar de lung metraj despre Piteşti. Şi are nevoie de bani, nu de o suma colosală, cum ar înghiţi, de exemplu, un film de Sergiu Nicolaescu. Suma e chiar ridicol de mică, e vorba de 100000 de Euro, bani cu care omul ar putea "salva" o bună bucată de memorie colectivă, a supravieţuitorilor de la Piteşti (există un deviz al filmului pus pe site, pentru cîrcotaşi). Au mai rămas în jur de 40 de supravieţuitori ai fenomenului Piteşti, cu vîrste între 80-85 de ani, oameni suferinzi şi care-şi duc viaţa de azi pe mîine. Domnul Ilieşiu a început să-i filmeze şi să le ia interviuri la o parte din ei, cu resurse proprii. Dar sînt multe de filmat şi de făcut. Iar banii nu prea mai sînt. Filmul a candidat in 2007 la concursul de sponsorizare organizat de Centrul national al Cinematografiei. A picat primul sub linie. Cineva din juriu sigur n-a "înteles" despre ce e filmul şi i-a dat note mediocre. Contestaţia depusă încearcă să-i lămurească pe diriguitorii banilor că un astfel de film trebuie să existe. Răspunsul comisiei e următorul: "Comisia decide: se respinge contestaţia formulată de domnul Sorin Ilieşiu, la data de...". Aici se găseşte documentul. Proiectul filmului a fost respins şi a două oară, la o sesiune similară de proiecte, tot primul sub linie, de data asta obţinînd note mult mai mici.

Citind aceste documente şi uitîndu-te la materialele de pe acest site nu poţi să nu înţelegi în ce hal arată România. Uitaţi de drumuri, demolări, vile de prost gust, defrisări şi mîrlănisme pentru o clipă. Gîndiţi-vă doar că după 20 de ani de cînd Ceauşescu a dispărut şi 59 de ani de la sinistrul episod Piteşti, rememorarea acestor lucruri nu trebuie făcută pentru că nu e dorită. Domnul Băsescu a condamnat comunismul într-o sală a Parlamentului României umplută de "foşti". Nu-mi vine să cred că el nu ştie de încercarea de a face acest film şi de lipsa banilor. Sau domnul ministru al culturii, Paleologu... Şi totuşi nimeni nu mişcă un deget. Mi-e scîrbă. De nedescris.
(în schimb ministerul culturii sprijină construirea monumentului Holocaustului, defrişînd un nou parc în Bucureşti...)

Uitaţi-vă, totuşi la bucăţile de film expuse pe site. Sînt greu de urmărit sau citit, dar e un efort care trebuie făcut. Aflăm prin ce au trecut aceşti adevăraţi martiri ai României în anii '50. Dar ce-o fi fost cu ei apoi, în anii de după? Cum traiesc ei astăzi, uitaţi de toată lumea? Povestea unuia dintre ei, Emil Sebeşan, e mai mult decît impresionantă, de-a dreptul incredibilă:

"...
Ăsta a fost un lucru foarte interesant: toţi tac despre Piteşti. Le-o fost frică. Eu vă spun din experienţă. Eu nevestei mele nu i-am spus ce-am păţit la Piteşti. Ca să vă spun aşa în paranteze chestia asta: după revoluţie am venit odată acasă şi-am găsit-o pe nevastă-mea plângând, şi-am zis: "De ce plângi?". Zice: "Mă, după 20 de ani de căsătorie trebuie să constat că tu n-ai avut încredere în mine.". "Cum adică n-am avut încredere în tine?". "Eu trebuie să aflu de la alţii ce-ai păţit tu la Piteşti? Tu nu mi-ai spus niciodată. Nici atâta încredere n-am avut." şi-atunci eu i-am răspuns simplu: "Măi nevastă, stai jos că-ţi explic imediat. Tu ai o soră, ai doi fraţi. Tu, dacă-ţi spuneam ţie, te duceai şi povesteai la soră-ta, la fraţii tăi. Fraţii tăi, soră-ta, povesteau la alţi prieteni de-ai lor chestia asta şi, zic eu, ajungeam la Securitate şi mă băteau iară de mă lua dracu. Vroiai tu asemenea lucru?". "Nu, bineinţeles că nu!". "Păi atunci, vezi? Mai bine n-ai ştiut. Aflii acuma. şi ce? Poţi să faci ceva? Poţi să ştergi ceea ce mi s-a-ntamplat acolo? Nu poţi. Aşa că fii liniştită. ...Nu că n-am avut încredere in tine..."
..."

Proiectul domnului Ilieşiu trebuie să continue. El are nevoie de bani, din donaţii sau din oricare alta sursă. Încercaţi să ajutaţi acest proiect, e pentru "sănătatea" noastră, a tuturor!
Publicat de Eugen Andronic"

Ma bucura sa sprijin un proiect misto, macar popularizandu-l...

Zilele Muzeului Militar- 10 Maiu la Museul Militar

2009-05-08T14:32:00.010+03:00

Dragi cititori, va poftesc a veni la Zilele Muzeului Militar, in data de 9 si 10 Mai, la Muzul Militar National din Bucuresti. Intrarea libera, uniforme, manuiri si trageri cu arme de epoca, fasole cu carnati gatite cazon (moca!), tir cu pusti cu aer comprimat pentru copii, targ de vechituri etc etc. Recomand in special sa vina parintii cu copii (mai ales baieti) caci e fascinant si educativ. Participarea va fi nationala si internationala, deoarece vor sosi grupuri de reenactment din Oradea, Ploiesti si Bulgaria. Deschiderea e la 10 iar actiunile spactaculoase tin pana pe la 14. Acest program e valabil atat sambata cat si duminica. Muzeul ramane deschis pana pe la 18.

Salvati Parcul Circului

2009-05-06T14:08:00.010+03:00

Fotografie luata de pe blogul http://criss-paradise.blogspot.com

Lacul Circului este singurul lac din Bucuresti unde cresc nuferi, lotusi si specii de floră mediteraneană. Acest ecosistem e perturbat de constructia turnurilor Eurotowers.

	Mai multe ziare, reviste si posturi tv au adresat deja problema. Conform estimărilor Administratiei Lacuri, Parcuri si Agrement în mai putin de o lună Bucurestiul va avea cu un lac mai putin. Asociatia Bucuresti, EcoCivica, Salvati Cismigiul si SchimbaLumea.ro organizeaza un miting de protest pe 17 mai.
	Foto de pe http://bucuresti.e-jurnal.ro/Salvati-Lacul-si-Parcul-Circului.html Asa arata acum lacul. Secat cu 1 m.
	Lacul Circului este singurul lac din Bucuresti unde cresc nuferi, lotusi si specii de floră mediteraneană. Cu toate aceasta, în curând vom putea spune că Lacul Circului a fost singurul lac de acest fel. Datorită constructiei clădirii de birouri Eurotower Cascade Park Plaza lacul seacă pe zi ce trece. Conform lui Radu Popa, directorul adjunct al Administratiei Lacuri, Parcuri si Agrement, fundatia clădirii, adâncă de 36 de metri, blochează izvoarele care alimentează Lacul Circului. Administratia Lacurilor s-a sesizat si a înstiintat deja Primaria Bucuresti si constructorul însă, în ciuda avertisementelor, firma de constructii nu a luat nici o masură, ci continuă neperturbată constructia.sursa imaginii:http://rolisor.blogspot.com Mai multe ziare, reviste si posturi tv, precum Academia Catavencu, Gândul, Adevărul si Antena 3, au adresat deja problema. Conform estimărilor Administratiei Lacuri, Parcuri si Agrement, citate de Academia Catavencu, în mai putin de o lună Bucurestiul va avea cu un lac mai putin.Fotografie facuta de CrisTina si luata de pe blogul http://rolisor.blogspot.com Asociatia Bucuresti, EcoCivica, Salvati Cismigiul si SchimbaLumea.ro doresc să organizeze un miting de protest, cu scopul de a trage un semnal de alarmă si de a atentiona autoritătile asupra consecintelor continuării constructiei în maniera iresponsabilă de până acum. Dacă doriti să vă alăturati protestului pe 17 mai si să vă implicati în salvarea unui lac unic, o Contactati-ne pe mail la parculcircului@schimbalumea.ro , o Vedeti discutiile de pe schimbalumea.ro despre problemă ( http://schimbalumea.ro/problems/... , o Confirmati-vă participarea pe Facebook o Dati de stire si altora care ar fi dispusi să se implice PS Daca proprietarii imaginilor imaginilor nu sunt de acord cu postarea acestora aici sa imi scrie si voi sterge imaginile. Va multumesc

Biserica din Ursani

2009-05-05T11:26:00.031+03:00

Va deranjez cu inca o postare despre o minunata biserica de sat din imprejurimile orasului Horezu. Satul se intinde de-a lungul unei vai, a râuşorului Urşani. Tot Urşani se numeste şi satul. Biserica era inchisa cand am vizitat-o insa am putut studia pe indelete pridvorul decorat cu unele scene standard (Judecata de apoi, Adam si Eva, etc) dar si unele chestii noi, ca de exemplu doua portrete diferite ale sfantului Cristofor. Precum poate stiti unii din voi , Sf. Christophor (Purtatorul lui Christ in greaca - Χριστόφορος) e un sfant foarte des reprezentat in iconografia catolica (e patronul calatorilor), dar mai rar in bisericile ortodoxe ( e serbat pe 9 mai). Apare intodeauna ca un urias barbos care trece o apa cu Isus copil pe umar. In mod sigur e vorba de o legenda apocrifa si deformata in timp.

O alta legenda total diferita il prezinta pe Sf. Cristofor ca fiind un om urias si rau, din tribul mancatorilor de oameni , cu cap de caine (o influenta a lui Anubis, zeul egiptean cu cap de sacal?) care apoi s-a crestinat si a fost martirizat. O aiureala completa, pe care nu o inteleg nici preotii. Fiindca un popa din Rasinari imi spunea acum cativa ani o alta varianta locala, cum ca Cristofor era un barbat foarte frumos si pentru a nu cadea in ispita iubirii de sine s-a rugat la Dumnezeu sa il poceasca. Si i-a facut cap de ...oaie (??). Asa credea preotul din Rasinari. De oaie, fiindca zugravii de biserici nu pictau foarte clar capul de animal. Putea fi orice mamifer...

Ceea ce e remarcabil la pictura bisericii din Urşani (in pridvor) e neobisnuita "caligrafie" a picturii. Linii gratioase, demne de un adevarat miniaturist. Interesant de observat diversele pasari facute doar din linie ce apar in Paradis.

De asemenea in Paradis apare si o mica stema a Tarii Romanesti, o frumoasa declaratie de partiotism din partea talentatului pictor (locul valahilor e printre cei drepti, ar fi mesajul).

In imaginea generala de mai sus (4 poze mai sus), se vede in dreapta jos locul unde-i pictata acvila crucifera.

De remarcat, ca intodeauna, sunt animalele si diavolii pictati in zona Iadului.

Pe partea stanga, unde e raiul apar pictati un grup de ologi si "saraci", cum scrie deasupra

Diavolul in spagat...

Rac si diavol cu cioc...

Paganii... Eternii turci si evrei. Foarte frumos pictati. Remarcati liniile barbilor si ale turbanelor.

Nu stiu ce sfant e asta legat de coada calului (nu am inteles nici scrisul cu chirilice), insa mi-a adus aminte de pedepsele date "răilor" din basmele romanesti: "si l-au legat de coada unei iepe nebune, de nici praful nu s-a ales de el/ea"
P.S. Un cititor (Stefan - vezi la commenturi) mi-a tradus textul: "Patima apostolului Andrei"

Nelipsitii vanatori pictati de mesterii valceni pe multe din exterioarele pridvoarelor

eIn cimitirul din sat se gaseste mormantul d-nei Duca si o cruce comemorativa pusa de PNL in 1935 in memoria prim-ministrului I.G. Duca asasinat de legionari in 1933, pe peronul garii din Sinaia. I.G.Duca era proprietarul unei cunoscute cule din Maldarasti, cula Duca...

Citeste si "Fusei prin Oltenia" si " Tot prin Oltenia"

Casa din Cezar Bolliac 17, Bucuresti

2009-04-24T13:39:00.020+03:00

Sunt extrem de suparat. Trist e putin spus. Sa va zic...
Deseori se intampla ca pe o strada veche sa existe o casa mai speciala, mai deosebita, cu un pitoresc iesit din comun. O casa care iese in evidenta prin ceva frumos. Pe strada Cezar Bolliac din sectorul 3 exista o asemenea casa. O casa veche boiereasca, de plan patrat, cu foisor de fier forjat in curte, de baut cafeaua. Casa nu e la strada ci la 20 m in mijlocul unei curti mari strajuite de copaci batrani din care se remarca 3 castani uriasi. Stand in apropiere m-am plimbat deseori pe acesta strada bucurandu-ma la vederea ei. Mi-o imaginam in interior cu mobila veche si grea din lemn masiv facuta la Viena in 1870, cu tablouri cu rame late si perdele de plus prafuit. In casa locuia un batran destul de ciufut. N-am avut niciodata curajul sa-l rog sa ma lase inauntru. Toata lumea de pe strada stia de casa cea veche. Anul trecut m-am necajit ca parea neingrijita si parasita. In urma cu 3 saptamani am ramas traznit! Casa disparuse!!!!! Fuseses demolata la inceputul lui martie intr-o perioada cand nu mai fusesem pe acolo. Stiti senzatia pe care o simti cand primesti vestea mortii unui bun prieten pe care nu-l banuiai bolnav? Asa am simtit eu! Un gol in burta si lacrimi in ochi. Si o revolta nesfarsita contra proprietarilor care din lacomie au facut aceasta crima. Le doresc, zau, sa pateasca ce-a patit aceasta casa!

Nici macar o poza n-am fost in stare sa-i fac, asa cum facusem in urma cu un an celei de pe str. Traian, o casa la fel de frumoasa dar de alt stil. Ma gandesc cum ne distrugem valorile, radacinile, mostenirea valoroasa, inlocuindu-le cu "valori" de genul jiji becali. E nasol de tot!! Suntem in cadere ca natie, cand asemenea case se demoleaza. E cea mai frumoasa casa demolata din ultimii 2 ani pe care am vazut-o. A si nu uit. Stefane Damian poate o veni vremea si pentru tine sa infunzi puscaria pentru cat Patrimoniu ai aprobat sa fie demolat! Ai fi in stare sa dai aprobare si pentru Ateneul Roman daca iti "iese" suficient. Caci trebuie sa ne modernizam, nu? Ce s-or agita unii asa pentru vechiturile alea de case?

Castanii batrani de care va ziceam. Bine ca nu i-au taiat si pe astia!!

Asta e ceea ce am vazut eu in acea zi, dupa ce 10 ani admirasem acea casa. Ma interesasem daca e monument istoric. Nu era din pacate... Tot ce nu e monument istoric declarat se poate demola in Romania fara nici un risc. Ce este monument istoric se poate lasa in paragina sau incendia fara nici un risc!

Datorita cititorilor care mi-au semnalat, am identificat pe norc.ro o imagine a acestei case. Poate ultima...

Va multumesc!

Revenind la strazile care au cate o casa mai deosebita, am observat ca in aceasta iarna o minunata casa de pe str. Pache Protopescu de vis a vis de ProTV de care am scris cu un an in urma a fost incendiata. Reteta clasica...Fara acoperis casa va cade mai repede.

Desi e in fata ProTV-ului, desi la aceasta televiziune s-a facut un excelent reportaj despre demolarile din Buc. , aceasta casa a fost ignorata de stiristii lor. De ce nu zic nimic despre casa asta? E chiar cea mai frumoasa de pe strada, chiar si acum distrusa...

Fusei prin Oltenia

2009-04-21T17:54:00.055+03:00

Am stat in perioada Pastelui intr-un sat din marginea orasului Horezu, Olari. Sat in care - evident, sunt inca multi olari, sau, ma rog, ceramisti populari. In copilarie tatal meu, geolog, a umblat mult prin nordul Olteniei si m-a "tarat" si pe mine ba prin Maldarasti, ba prin Horezu sau Novaci. Am niste amintiri grozave, mai ales legate de baile facute prin Luncavaţ, Olteţ sau Gilort. M-am mai intors prin zona de vreo 2-3 ori in ultimii 8 ani, pasionat de bisericute, manastiri, cule sau alte monumente. Si acum am umblat sa descopar mai ales vechile bisericute de sat, putin cunoscute si extrem de pitoresti.
Judetul Valcea e foarte bogat in monumente si oricat as umbla tot nu ai cum sa e vezi pe toate.
Postarea asta nu e pentru cei care se duc pe la manastiri si biserici "in pelerinaj" sa pupe icoane si sa se inchine calugareste, pana la pamant. Ci pentru cei ce vor sa vada arta si cultura din "spatele" monumentului religios. Pai eram la manastirea Arnota.

Mica manastire cocoţată deasupra vaii Bistritei (din Valcea-a nu se confunda cu Bistrita din Moldova sau din Ardeal) ctitorita de Matei Basarab.

In aceasta manastire se afla chiar mormantul marelui voievod. Lespedea de marmura alba ce-i acopera mormantul e cioplita de cel mai mare sculptor ardelean (nascut in Slovacia) din sec. al 17-lea, sibianul Elias Nicolai.

Mormantul lui Matei Basarab, lucrare de exceptia a sculptorului sibian Elias Nicolai. Deasupra, cine are ochi sa vada, grupuri de arme, tunuri, tobe, trompete, steaguri. O buna sursa de documentare pentru armamentul epocii..

Iar fresca de langa mormant e una din cele mai izbutite portrete ale lui Matei Basarab. Am stat si am facut poze pe acolo vreo ora, timp in care au venit cateva grupuri (familii in general). Toti (dar toti) au fost preocupati sa-si scrie acatiste si pomelnice si nici macar unul (cu exceptia unui copil, curios la ce fac eu) nu s-a uitat la mormantul voievodal, daramite sa mai si citeasca traducerea inscriptiei.

Interesant calul asta vazut din spate. Zugravii ortodocsi evita in general perspectivele de acest gen. Tocmai de aceea e remarcabila acaesta imagine...

De obicei fotografiez intotdeaua ctitorii si neamurile lor
pictati in biserica, caci ma preocupa istoria costumului.
Aceasta jupanita Stanca are o ie - roba alba, minunat decorata in partea de jos.
Vezi detaliu mai jos.

Iar acesti soldati ce ilustreaza o scena din Vechiul Testament au un look foarte asemanator cu ostasii otomani din epoca.

LA MANASTIREA HUREZI

La manastirea Hurezi am fost de 2 ori zilele astea si mi-a placut extrem de mult. Totul a fost bine restaurat, fresca interioara e curata si luminoasa ca pe vremea lui Brancoveanu. Am primit permisiunea sa fac si cateva poze interioare. M-a impresionat portretul lui C-tin Brancoveanu, pictat cu mare grija intr-un stil evident brancovenesc-baroc. La fel ca si exceptionalele portrete ale Cantacuzinilor de pe peretele din stanga intrarii. Realismul de influenta baroca pe care s-a straduit sa il obtina pictorul in aceste portrete, e ceva nou in vechea pictura romaneasca.

In mod sigur, de portrete s-a ocupat unul dintre pictorii de frunte al ansamblului, poate chiar unul din cei doi coordonatori (au lucrat 12 zugravi la pictarea bisericii) ai ansamblului pictural, Constantinos si Ioan.

Ia uite ce printese frumoase avea Maria-sa

"În plus, aceşti pictori, cu ajutorul unor iconografi renumiţi, de exemplu arhimandritul Ioan - sareţul mănăstirii şi mare învăţat - au introdus în programul pictural imagini ale unor sfinţi autohtoni (Nicodim de la Tismana, Grigore Decapolitul), ca şi personaje din romanul religios Varlaam şi Ioasaf - tradus în româneşte după 1650 - şi viaţa Sfântului Constantin - patronul ctitorului -, chiar şi teme importante cu caracter moralizator şi escatologic: Judecata de apoi, Parabole (dintre care unele inspirate din literatura religioasă tradusă şi tipărită la acea epocă). " citat de aici.

Portretele Cantacuzinilor

E extraordinar de studiat fiecare detaliu din pictura. Poti descoperii o gramada de chestii interesante si parca ti-e mai usor sa iti fuga mintea si sufletul cu 300 de ani in urma . Pe mine, ca grafician, ma incanta teribil aceste detalii, ca sa nu mai vorbesc ca imi pot folosi ca sursa de inspiratie.

Scena reprezinta victoria lui Constantin cotra lui Maxentiu. Soldatii astia sunt excelenti ca documentare pentru costumele de ostasi din vremea lui Brancoveanu. Nefiind nimeni pasionat la noi de istoria uniformelor vechi, nimeni nu a observat aceasta pictura, aflata in pronaos. Adevarul e ca tehnica digitala de fotografiere e muuult mai prietenoasa in comparatie cu aparatele pe film. Cat păr mi-am smuls pe vremuri, de ciuda, cand descopeream acasa ca, dupa eforturi uriase, ratam fotografii din cauza expunerii gresite sau a tremuratului.

BIBLIOTIKI...Intrarea in biblioteca... Hmmm! Oare v-ati intrebat cate manastiri mai au azi biblioteca cu carti noi (adica nu cu ceasloave din vremea lui Caragea Voda)? Cati calugari mai citesc si altceva decat "Despre vise si vedenii" si "Viata lui Grigore Palamas"? Cate manastiri mai INVESTESC in carti de cultura generala (sau literatura) pentru luminarea sfintelor minti ale monahilor? Caci mai bogata ca acum n-a fost Biserica, cred, niciodata.

Uitati ce animale fabuloase gasesti zugravite la Judecata de Apoi...Crocodili, balauri, zodiac.
In alt loc e un celebru centaur cu familia lui. Tatal tine un sobolan in mana...

In spatele diavolului ce o tine pe "curva" e o soparla ciudata care seamana cu un amfibian din Paleozoic. Iar in spate, stanga se afla cei ce "dorm duminica", cand e slujba.

Stema Tarii Romanesti si a Moldovei sculptate pe Foisorul lui Dionisie..

Barbosii astia sunt sefii echipelor de zidari, pietrari si lemnari ai santierului manastirii Hurezi. Numele lor le-am tradus chiar pe poza. La fel ca si in portretele pietrarilor medievali Vucasin Caragea isi prezinta echerul ca semn al meseriei lui. La fel Manea, are firul cu plumb iar Istrate lemnarul, bardita. Este o raritate la noi ca mesterii sa se semneze si de-a dreptul unic sa se si portretizeze. Probabil ca insusi Brancoveanu a insistat ca numele si chipul lor sa ramana zugraviti, ca multumire pentru lucrarea lor.

Vedeti voi, in focul Leviathanului (balaurul ala urias in gura caruia sta Satan si Iuda) nu ajung atat necredinciosii ci ticalosii si hotii de zi cu zi (croitorul care te fura la material, crasmarul care boteaza vinul, morarul etc). Inclusiv imparatii tirani si popii "inselatori"...

Am urcat de mi-a iesit sufletul dealul din vestul manastirii in dorinta de a face o poza "de sus". Am ajuns in varful dealului si nu am gasit nici o "gaura" in frunzisul deja mare al padurii. Bombanind am facut aceasta poza. Iar lumina de apus a fost fabuloasa...Poate daca ma mai plimbam stanga-dreapta gaseam un loc dar nu mai aveam chef.

Vezi si " Biserica din Ursani" si " Tot prin Oltenia"

Afisele ART HISTORIA

2009-04-14T08:36:00.041+03:00

click pentru marire

Doream de mai mult timp sa imi promovez posterele cu subiecte istorice si pe blog. Acum am un interes in plus. Doresc sa gasesc cat mai multi distribuitori-librarii, muzee, hoteluri, etc- si in alte orase decat in cele, cateva, in care-mi vand deja afisele. Si daca mai apar distribuitori interesati si seriosi in orasele in care deja exista de vanzare aceste postere, nu ma supar.
In prezent am o distributie modesta in Bucuresti, Timisoara, Constanta, Brasov si Cluj. Bunicica in Sibiu si Sighisoara. Asta se intampla fiindca trebuie eu sa ma ocup de distributie si nu fac fata. Astept un interes din partea librarilor si din alte orase. Nu e frumos sa ma laud, dar bine expuse, aceste afise se vand ca painea calda. Chiar si in perioada de criza...
In Moldova, Oltenia si Muntenia (fara Bucuresti) nu exista nici un loc unde pasionatii de istorie sau elevii pot gasi aceste postere. Desi majoritatea au ca subiect monumente din Ardeal, sunt convins ca ar exista pasionati si in restul ţării. Mai ales cele cu razboinici, care ar trebui sa nu lipseasca din nici un cabinet de istorie.
Eu personal evit, din lipsa de timp, sa trimit personal, prin posta, aceste afise, doritorilor din alte orase. Poate daca as primii comenzi mai mari de 5-6 afise...
Dar sunt interesat sa trimit cat mai multor distribuitori din cat mai multe localitati.

Iata locurile unde pot fi gasite in
Bucuresti:
-la casa de bilete a Muzeului National de Istorie, pe Calea Victoriei
-la librariile Carturesti (o parte din ele), si anume la sediul din str. Artur Verona si la mansarda, la Muzeul Taranului Roman
Brasov - la libraria anticariat Aldus, langa biserica Neagra, pe partea nordica
Rasnov-la cetate
Bran-la castel
Sighisoara-la Muzeul orasului si la mai multi distribuitori din cetate
Sibiu-libraria Buechercafe (pta Mare si str. Mitropoliei 30), Casa Luxemburg (Pta Mica), Punct de informare turistica (Pta Huet 1, langa parohia evanghelica)
Timisoara -libraria Carturesti din Iulius Mall
Cluj- libraria Carturesti din Iulius Mall
Nu toate modelele se afla la fiecare distribuitor.

Sunt usor de contactat la art.historia@gmail.com
Ma citez din site-ul historyarts.ro :
"Reconstituirile istorice (de monumente de arhitectura, de costum etc.) realizate în scopul popularizarii istoriei într-un mod cât mai atragator dar si instructiv nu au avut traditie la noi în tara. S-au perpetuat peste ani (si continua si acum) niste stereotipuri de sorginte patriotarda care "educa" si formeaza în mintea oamenilor niste imagini care rareori au legatura cu trecutul. ART HISTORIA si-a propus sa mai reduca din acest handicap prin editarea unor postere ce înfatiseaza reconstituiri de orase, monumente sau costume antice si medievale. Nicicand niste reconstituiri istorice nu au fost ilustrate cu mai multa atentie pentru detaliu, pentru corectitudinea istorica"

Reconstituirea centrului Bucurestilor intre anii 1847-1852. Afis 100/70cm si brosura-legenda explicativa. Aceasta reconstituire in vedere aeriana asupra centrului capitalei Tarii Romanesti in epoca domnitorilor Ghica si Bibescu a fost cel mai ambitios si in acelasi timp dificil dintre toate cele realizate pana acum.(click pentru marire)

Aspectul orasului Brasov (Kronstadt) la mijlocul secolul al XVIII-lea. Puternicele bastioane si centura dubla sau chiar tripla de ziduri din partea estica a cetatii au fost demolate pe la sfârsitul secolului XIX. Gravuri si fotografii de demult, alaturi de mai multe planuri vechi au stat la baza acestei reconstituiri în care brasovenii au
redescoperit cum le arata orasul cu peste 200 de ani urma.(click pentru marire)

Afis 50/70 cm. Reconstituirea aspectului cetatii Clujului (Kolosvar; Clausenburg) cu cladirile si monumentele sale existente între anii 1750-1820. Aceasta recontituire a avut în spate o îndelungata documentare (multumiri istoricilor si arhitectilor clujeni) iar detaliilor din desen li s-a dat o deosebita importanta. Legenda trilingva: romana, maghiara, engleza.(click pentru marire)

Afis 50/70 cm. Reconstituirea foarte bine documentata a orasului Sibiu (Hermannstadt) la mijlocul secolului al XVII-lea, cand fortificatiile orasului erau completate cu întinse lacuri. Acest afis s-a bucurat de un deosebit success în rândul sibienilor si nu numai. Legenda în româna si germana.

(click pentru marire)

Reconstituirea aspectului orasului Sighisoara la mijlocul secolului XVIII. În comparatie cu alte încercari de reconstituire ale Sighisoarei, acest desen prezinta nu numai cetatea ci si orasul de jos (partial demolat in anii '80), prin mijlocul caruia curgea pârâul Saes. Acest cartier avea la rândul sau turnuri-porti în mijlocul ulitelor care dadeau spre Piata centrala.(click pentru marire)

Recontituirea orasului si cetatii bastionare de tip Vauban construita de austrieci la Timisoara dupa recucerirea orasului de la otomani în 1716. Cetatea a fost construita de-a lungul intregului secol XVIII, a suferit un asediu din partea revolutionarilor maghiari la 1848 si a fost demolata la sfarsitul secolului XIX si începutul secolului XX. Reconstituirea are ca sursa nenumaratele planuri de ansamblu cât si de detaliu ale fortificatiilor si cladirilor civile facute de inginerii imperiali în secolul XVIII.(click pentru marire)

Reconstituirea aspectului cetatii Timisoarei spre sfârsitul dominatiei otomane. De-a lungul întregului ev mediu Timisoara a avut mai mult fortificatii de lemn si pamânt si a fost înconjurata de mlastininile Begai si Timisului. Reconstituirea se bazeaza pe descrieri de epoca si unele planuri de epoca, în primul rând pe planul inginerului francez aflat in serviciul imperial, Perrette, care a desenat un plan detailat al cetatii imediat dupa cucerirea acesteia de catre trupele lui Eugeniu de Savoya (1716).(click pentru marire)

Afis 50/70 cm. Reconstituiri ale razboinicilor si cavalerilor de pe teritoriul Romaniei intre secolele XIII-XV. Sunt reprezentati cavalerii teutoni (au stat 12 ani in Tara Bârsei), un razboinic mongol (invazia tatara din 1242), un razboinic cuman din Moldova , cât si doi dintre primii voievozi ai Tarii Românesti: Radu cel Mare si Vladislav Vlaicu Basarab. Acesta din urma, desenat în costum civil, de curte, de influenta apuseana a fost reconstituit pe baza ramasitelor descoperite în mormântul sau descoperit în 1926 în Biserica Domneasca din Curtea de Arges. Toate aceste reconstituiri sunt o premiera în România si sunt rezultatul unor foarte amanuntite documentari. Recomandate scolilor ca material didactic.(click pentru marire)

Afis 50/70 cm. Reconstituiri ale razboinicilor si cavalerilor de pe teritoriul Romaniei (din secolul XV), bazate pe izvoare locale: picturi murale medievale, altare poliptice,artefacte descoperite în sapaturi arheologice sau obiecte aflate în muzee. Marea majoritate a surselor de inspiratie sunt gasite în Transilvania, motiv pentru care cele mai multe reconstituiri reprezinta ostasi si cavaleri ardeleni. Recomandate scolilor ca material didactic.

Afis 50/70cm. Reconstituiri de costume militare ale razboinicilor de pe teritoriul României între 6000 î. Chr. si 400 d. Chr. Intre personaje sunt desenate artefacte reale aflate in muzeele din Romania. Aceste încercari de reconstituire pe baze stiintifice a aspectului unor razboinici din antichitatea României sunt o premiera la noi în tara. Recomandate scolilor ca material didactic.

Afis 50/70 cm. Bisericile fortificate sasesti din podisul Tarii Bârsei prezentate în vedere aeriana cu prezentarea anumitor elemente disparute (turnuri, santuri cu apa, etc.), reconstituite pentru o mai buna întelegere a aspectului lor medieval. Afis completat cu o harta rutiera si text bilingv în româna si germana.(click pentru marire)

Afis 50/70 cm. Harta desenata în stilul vechilor harti medievale cu localizarea tuturor localitatilor din sudul Transilvaniei unde se pastreaza monumente medievale sasesti. Mare parte din acest teritoriu a fost numit Pamântul craiesc (regesc) si a fost oferit de catre regele Ungariei primilor colonisti sasi pentru ca acestia sa contribuie la dezvoltarea economica a Transilvaniei si la apararea frontierelor sudice ale regatului. Pâna catre sfârsitul secolului XIX acest teritoriu a avut o independenta administrativa si juridica si o capitala proprie, Sibiu. Pe harta apar si limitele "scaunelor" sasesti, unitatile administrative ale Pamantului regesc.

Zona cu cele mai frumoase si mai bine conservate biserici fortificate medievale ale taranilor sasi. Valea Viilor, Mosna, Biertan sunt monumente intrate deja în patrimonial UNESCO. Alaturi de acestea veti putea descoperii ca aproape fiecare sat situat pe vaile laterale ale râului Târnava Mare are un monument medieval demn de a fii vizitat. Aceasta harta speram sa va fie un ghid util. Legenda în româna si germana si o mica harta rutiera a zonei.

Reconstituirea a trei biserici-cetati sasesti : Biertan, Prejmer si Harman. Aceste afise au tiparit si pe spate in 3 limbi un scurt istoric.

Tare! Blocul - Han de pe str. Blanari

2009-04-13T09:46:00.030+03:00

Stiti biserica de pe strada Blanari? Dar mai stiti unde era beciul clubului A? Ei bine intre biserica Sf. Nicolae Selari (azi pe Blanari) si iesirea Hanului cu Tei (daca intrii din Lipscani) era pe vremuri un han.

Construit initial de unu' Zamfir tocmai pe vremea lui Brancoveanu. Hanul asta a inceput sa cedeze pe la 1800, a suferit un cutremur ( la 1802) si un incendiu (la 1804), asa ca in locul lui s-a construit un altul in jurul anilor 1805-1809. Hanul fusese inchinat (adica daruit, dat pomana) de unul din vechii proprietari din veacul al 18-lea, manastirii Sarindari. Probabil, cum zice George Potra, fiindca se insanatosise dupa vreo boala grea prin rugaciuni la icoana "facatoare de minuni" a Manastirii Sarindari. Si ca semn de recunostinta i-a inchinat hanul... Uite asa adunau manastirile averi fabuloase in trecut. Fara sa faca nimic.
Cel ce a reconstruit hanul la inceputul sec. al 19-lea era negustorul Athanasie Dumitriu. Acesta e nevoit dupa 20 de ani, numai, sa vanda hanul si boltiile pravaliilor de la parter din cauza chiriei mult prea mari ce o platea manastirii cat si dobanzilor imprumuturilor ce le facuse pentru a reconstrui hanul.

Bucurestii la 1850
50-Hanul Zamfir/Simeon, 51-Biserica Sf. Nicolae Selari, 52-Hanul cu Tei

Aceeasi epoca ca mai sus. Hanul lui Zamfir pe planul Borrocyzn(cu rosu)

Hanul, in forma construita de Athanasie Dumitriu a supravietuit pana in anul 1935, cand a fost demolat.
Aici fac o paranteza. Tot acolo mai era un han. Hanul Simion, peste drum de Hanul cu Tei, pe Blanari. Se pare ca e vorba de acelasi han. Asa ca il voi numi Hanul Zamfir/Simeon.
Mai e ceva interesant de observat. Vechea strada Blanari ocolea pe 3 laturi parcela Hanului, cotind, cum veneai de la Sf. Gheorghe, la stanga, la dreapta si iar la dreapta, pana in dreptul bisericii.

Detaliu din planul cadastral al Bucurestilor din 1911. Zona strazii Blanari.

Fotografii ale corpului din dreapta, cu coloane, al Hanului. Colonadă mai era la corpul din spate, in timp ce pe stanga nu erau coloane, ci doar pravalii. La 1935, doar corpul din fund mai avea etaj cu geamlâc şi odăi de inchiriat (vezi poza generala de mai sus)

Din acest motiv a si fost demolat hanul, pentru indreptarea strazii. Vechiul traseu al strazii trecea prin actuala terasa din spatele Rapsodiei Romane.

Interesant e faptul ca arhitectul (G. Simotta) noului bloc construit dupa 1935 pe acel loc, a incercat sa pastreze memoria vechiului han. In curtea interioara a blocului a fost construita o colonada ce imita aproape perfect vechile coloane ale hanului.

Pana sa studiez cu atentie fotografiile vechi am avut convingerea ca au fost refolosite chiar vechile coloane de calcar. Totusi, nu. Cele noi au sectiunea poligonala, cele vechi erau rotunde. Dar amintirea hanului nu se opreste la colonada. Desi nu este exclus sa fie vorba de aceleasi coloane, curatate si făţuite, deoarece cele vechi erau mai groase si mai inalte decat cele noi.

Toate usile blocului construite sub coloane, sunt metalice si au exact aceeasi decoratie ca si vechile usi de pravalie ale Hanului Zamfir/Simeon. E de observat ornamentul vertical de pe usi, cu terminatii in semn de intrebare.

Prin demolarea acestui han, Bucurestii au pierdut un monument remarcabil. Mai uitati-va o data la frumusetea acelor arcade si o sa imi dati dreptate...

Si in plus, am satisfactia de a fi fost primul care a observat continuitatea intre arhitectura vechiului han si blocul de langa club A (din tot ce am citit pana acum). Ca acum 60 de ani, poate mai erau oameni care mai stiau acest lucru, e altceva. Insa in prezent, cred ca nu mai are habar nimeni. Uite, am facut eu aceasta restituire si am pretentia sa fiu citat daca va apare vreo lucrare scrisa pe aceasta tema.

Vezi imagini suplimentare aici.

Manifestul pentru patrimoniul istoric din judetul Sibiu

2009-04-10T19:18:00.033+03:00

Biserica din Velt (com. Bazna) a colapsat in 2003. Foto:Mihai Dragomir

In iulie 2008 primarii din mai multe sate si localitati sibiene, majoritatea sate (foste) sasesti, bogate in patrimoniu au semnat un manifest pe care va recomand sa il cititi mai jos. O initiativa cel putin laudabila, daca nu de-a dreptul extraordinara pentru Romania.

Majoritatea imaginilor apartin lui Peter Jacobi,
un sas ce batut zeci de sate fotografiind dezastrul satelor germane...

Iata:
"

Manifestul pentru protejarea mostenirii arhitecturale a oraselor si satelor din regiunea Sibiu si Tarnava si pentru promovarea turistica a acestora

Noi, primarii alesi ai oraselor si comunelor din regiunea Sibiu si Tarnava, ne asumam responsabilitatea in fata cetatenilor si a electoratului de a face demersurile necesare pentru a conserva arhitectura istorica si traditionala conform cerintelor europene si de a pune in valoare din punct de vedere turistic teritoriul cuprins in aceasta charta, prin respectarea urmatoarelor masuri in procesul de reabilitare a caselor traditionale:

* Culorile fatadelor: este important sa se respecte culorile originale si materialele traditionale folosite in vopsirea fatadelor. In aceste cazuri va fi permisa folosirea exclusiva a materialelor si culorilor originale.

* Ferestrele si obloanele: in procesul de restaurare sau inlocuire a celor vechi, va fi stipulata obligatia respectarii si mentinerii designului si materialelor originale (lemn).

* Acoperisuri: va fi permisa folosirea exclusiva a tiglelor corespunzatoare formelor si materialelor originale.

Un fond special va fi creat, acolo unde exista posibilitatea, in fiecare sat si comuna pentru a acoperi diferenta de cost dintre solutiile care folosesc materiale de calitate scazuta de tipul PVC pentru renovarea caselor, si cele care folosesc materiale adecvate specificului acestor imobile.

Cerinte similare vor fi specificate in ceea ce priveste promovarea profesilor traditionale (originale), facilitand accesul cetatenilor interesati la liste de mestesugari care respecta arhitectura originala si lucreaza intr-un mod adecvat.

Suntem de asemenea interesati de strategiile si materialele de promovare ale potentialului turistic din zona, pentru atragerea turistilor din toata Europa interesati de spatii culturale si locatii istorice unde au fost pastrate traditiile si mostenirea culturala. Sustinem promovarea infrastructurilor de cazare si a marcilor locale speciale pentru punerea in valoare a potentialului existent si crearea de oportunitati de locuri de munca, in asa fel incat locuitorii sa fie motivati sa ramana in satele si orasele respective.

Cu buna credinta,

Klaus Iohannis, Primar al Municipiului Sibiu, jud. Sibiu
Palasan Mircea, Primar al comunei Bunesti, jud Brasov
Stroian Toader, Primar al comunei Albesti, jud. Mures
Mosora Nicolae, Primar al comunei Danes, jud. Mures
Soaita Ovidiu, Primar al comunei Saschiz, jud. Mures
Tosa Ioan, Primar al comunei Vanatori, jud. Mures
Moldovan Sergiu, Primar al comunei Atel, jud. Sibiu
Feier Ioan, Primar al comunei Alma, jud. Sibiu
Klingeis Arnold, Primar al orasului Avrig, jud. Sibiu
Grecu Marius, Primar al comunei Axente Sever, jud. Sibiu
Scumpu Lucian, Primar al comunei Bazna, jud. Sibiu
Ratiu Cornel, Primar al comunei Biertan, jud. Sibiu
Magheru Cristin, Primar al comunei Carta, jud. Sibiu
Magda Dorin, Primar al comunei Cartisoara, jud. Sibiu
Visa Cornel, Primar al comunei Nocrich, jud. Sibiu
Bogdan Petru, Primar al comunei Rau Sadului, jud. Sibiu
Banciu Teodor,Primar al orasului Saliste. Jud. Sibiu
Sorostinean Virgil, Primar al comunei Slimnic, jud. Sibiu
Pinte Ilie Avram, Primar al comunei Valea Viilor, jud. Sibiu
Krech Johann, Primar al orasului Cisnadie, jud. Sibiu
Ioan Dorin Danesan, Primar al orasului Sighisoara, jud. Mures"

Toate aceste orase si comune raspandite pe un teritoriu relativ mic au in comun, pe langa traditia saseasca, un bogat patrimoniu arhitectural si unul natural. Potentialul turistic e urias, din pacate foarte putin speculat. Mai degraba turistii straini sunt mai interesati de zona, romanii (cu exceptii) inca necunoscand zona. (Vezi postul Saschiz). In anii socialistismului nationalist aria de cultura saseasca si maghiara era totalmente nepromovata, lucru care s-a continuat serios si dupa '89. Dupa plecarea masiva sasilor(1990-1995), un echilibru secular, care nu fusesese clatinat serios nici de deportarile sovietice si nici de cooperativizare, a fost distrus. Case, biserici, chiar sate intregi se prabusesc si se ruineaza mai ceva ca dupa navala tatarilor. Un patrimoniu de valoare inestimabil, unic in Europa, dispare incet, incet. Oameni inimosi, fundatii, printi britanici, se mai chinuie sa faca cate ceva, dar fara absolut nici un ajutor din partea Ministerului Culturii care ar trebui sa demareze niste programe nationale de salvare a satelor si zonelor naturale locuite odinioara de sasi. Va puteti imagina cum ar fi aratat judetul Sibiu daca ar fi fost in Germania?

Stati ca nu am terminat... Urmeaza continuarea aparuta in presa pe 7 aprilie 2009:

"Niciun efect nu a avut manifestul semnat de 21 de primari din imprejurimile Sibiului si de pe cursul Tarnavei Mari "pentru protejarea mostenirii arhitecturale a oraselor si satelor si pentru promovarea turistica a acestora". intr-un cadru solemn si cu mari sperante, acest manifest a fost semnat in iulie anul trecut. "Am trimis la Ministerul Culturii o scrisoare comuna. Aceasta nu a mai primit niciun raspuns", a declarat primarul Sibiului, Klaus Johannis, semnatar al acestui manifest.

Documentul denumit si "charta" includea marete intentii... Totodata, primarii se angajau sa sustina marcile locale, in ideea crearii de locuri de munca " in asa fel incat locuitorii sa fie motivati sa ramana in satele si orasele respective". In plus, primarii prezenti au stabilit ca primul lucru pe care ar trebui sa incerce sa il schimbe ar fi legea monumentelor istorice. Tentativa esuata.

Pam, Pam!!

In comunele Mesendorf si Crit (jud Brasov) electricienii au distrus fatadele multor case de sec 18 si 19 cu cablurile lor. Vezi aici

Muzeul de Istorie Naturala din Berlin (Museum für Naturkunde)

2009-04-07T21:52:00.043+03:00

Da, am fost cinci zile la Berlin, cu scopul declarat sa vizitez cat mai multe muzee si sa vad cat pot din oras. Asta e primul post despre acest oras.
Inca de cand eram mic si visam sa ma fac biolog sau paleontolog (taica-meu e geolog) stiam ca la Berlin e un muzeu tare de tot cu multi dinozauri printre care unul de brachiozaur, unic in lume. Stiam ca tot acolo se afla faimoasa placuta de calcar cu scheletul de archeopterix acoperit de pene- dinozaurul pasare! Abia anul asta mi-am indeplinit visul de a-l vizita.

Si m-am gandit ca poate acest articol ar fi trebui sa il numesc ART-(PRE)HISTORIA.

Ei bine, inca din prima zi am vizitat Museum für Naturkunde. Muzeul apartine Universitatii Humboldt si pe langa expozitie si colectiile fabuloase (neexpuse), acolo se face cercetare serioasa.
De la intrare m-au intampinat 2 mari bannere cu Darwin. Tipii serbeaza cum se cuvine anul Darwin cu 3 expozitii super tari!

In sala principala cu luminator sunt expuse faimoasele schelete de dinozaur, cat si alte fosile de vertebrate sau nevertebrate gasite imprimate pe feliile de calcar din Germania. Pentru cine nu stie, in Bavaria sunt niste cariere de calcar, din care cea mai cunscuta e cea de la Solnhofen, loc in care s-au gasit mii de animale de toate tipurile, impecabil conservate. De altfel de acolo provine si scheletul de Archeopterix, ala faimos.

Archeopterix litographica animalul nici dinozaur, nici pasare sau amandoua. Sus, o reconstituire a lui Archeopterix (e cat un porumbel), o pana imprimata si un grafic in care sunt prezentate elementele comune cu dinozaurii si pasarile. In ultimii 100 de ani au fost descoperite multe alte exemplare ale acestei pasari-dinosaur.

Lacusta din Jurasic imprimata pe calcarul de Solnhoven

In sala mare impresioneaza scheletul de Brachiosaurus brancai, cel mai mare schelet de dinozaur reconstituit vreodata intr-un muzeu (13,27 metrii inaltime, record Guiness).
Alaturi mai sunt 3 dinozauri ierbivori, un Diplodocus extrem de lung (25 m cap-coada), un tip numit Dicraeosaurus si inca un stegozaurid cu tepi pe spate numit Kentrosaurus.

Craniul de Brachiosaurus brancai unul
din cei mai mari dinozauri care au trait vreodata pe Pamant.

Nesfarsitul schelet de Diplodocus,
avea coada pana in sala urmatoare...

Scheletul de Kentrosaurus,
original si in reconstituirea virtuala

Reconstituirea lui Dicraeosaurus, asa
cum aparea pe monitoarele din sala mare...

Majoritatea acestor dinozauri (din Jurasic) au fost descoperiti de savantii nemti, pe la 1900, in Africa, in Tanzania. Procentul de oase originale folosite la reconstituirea din muzeu e foarte mare.

In alt colt sunt 3 dinozauri carnivori din care e de remarcat scheletul de Allosaurus, care a trait in Jurasic. Asta a fost un super pradator, stramosul lui Tyranozaurus (traitor la sfarsitul Cretacicului, deci mult mai tarziu). Si asta tot in Tanzania a fost gasit. Partea faina e ca animalul traverseaza cu capul geamul ce separa sala de hol. Dincolo de geam, insa, capul e reconstituit.

Scheletul de Allosaurus. Dincolo de geam capul sau te intampina langa casa de bilete.

Craniu de Allosaurus.

In colturile salii se aflau si niste monitoare unde puteai vedea intr-o succesiune de imagini animate digital cum aratau animalele respective cand erau vii. Adica vedeai pe monitor, scheletul in sala, apoi peste schelet "cresteau organe, muschi, piele, apoi sala disparea si in locul ei aparea biotorul reconstituit al animalului care incepea sa se miste.

Reconstituirea lui Brachiosaurus

Craniul asta de drac sau de dragon mi-a placut in mod special. Am aflat apoi ca era un biet ierbivor dotat cu arme de aparate impotriva pradatorilor.
Cititi aici mai multe despre acesti dinozauri>

Plin de copii la muzeu. Ma bucur pentru acei copii...Sigur nu vor devenii niste bigoti.

In general muzeul nu prezinta, ca la muzeul Antipa, o succesiune a evolutiei vietii pe Pamant ci o selectie de subiecte interesante de istorie naturala. O sala a muzeului e dedicata, de exemplu, muncii cercetatorilor de la muzeu, cum se realizeaza colectiile, cum se impaiaza si conserva diverse animale, chestii legate de taxidermie (meseria celor ce impaiaza). Super interesant!

Cei ce impaiaza animale sunt niste mari artisti dar si foarte buni anatomisti
(imagine luata din catalogul muzeului)

Impaierea unei veverite. In vitrina erau preznetate toate etapele prin care pot fi conservate diverse animale (insecte, pesti, pasari, mamifere)...

Foarte educativ si o buna idee de a prezenta munca din spatele exponatelor...

O gorila, data ca exemplu ca o reusita a taxidermistilor de la muzeu...

O excelenta sala e dedicata evolutiei hominizilor, in care sunt prezentati cei mai cunoscuti stramosi ai omului.

Reconstituirle-busturi ale hominizilor sunt executati cu maxima acuratete stiintifica si reale calitati artistice, insotiti de resturile oaselor descoperite in Africa sau Europa. Textele sunt facute in colaborare cu cei de la revista GEO.

Detaliu din scheletul lui Lucy, cunoscutul Austrolapitec descoperit in Africa in 1974.

Cranii de neanderthalieni si de oameni de Cro Mangon

Sala aceasta a fost deschisa anul acesta si face parte din maniferstarile legate de anul Darwin...

Alta expozitie dedicata lui Darwin prezinta intr-o remarcabila aranjare ilustrarea teoriilor savantului britanic. Intr-o singura vitrina uriasa au fost aranjate intr-un mod foarte plastic si luminate cu maiestrie reprezentanti ai tururor animalelor de pe Pamant.

Intr-o alta sala o gramada de cutii si lazi de lemn, transformate in vitrine sugereaza cala navei Beagle, plina de animale conservate, schelete, blanuri, insecte, asa cum va fi aratat colectiile adunate de Charles in calatoria lui. Pe lazi si pe grinzile "calei" se gasesc 3 sobolani si o pisica (impaiati), pentru mai mult realism.

In cateva cutii se gaseau scule originale folosite de Darwin in expeditia Beagle. Mi-a atras atentia un microscop si un ceas cu cronometru special pentru navigatie!

Magazinul Muzeului era foarte bogat in carti, afise, tricouri si figurine de dinozauri. Cartile legate de Darwin si evolutionism erau umilitor de multe si de frumoase!! Ce vrei, oameni deschisi la minte!

Cate carti despre Darwin si Evolutie ati vazut in librariile romanesti?

PS Fotografiatul fara blitz era gratuit, ca de altfel in toate muzeele berlineze!!!!! Tin sa specific ca in Bucuresti fotografiatul in muzee costa intre 50-70 lei (12-18 euro, cel mai mult din intreaga Europa)

Banca Chrissoveloni - Lipscani nr 8

2009-03-23T23:06:00.010+02:00

Era o vreme cand bancile erau niste institutii atat de respectabile incat era musai ca edificiile ce le adposteau sa fie deosebite. O cladire de banca trebuia sa inspire prestanta in primul rand, trainicie, putere, putina opulenta, calitate (nu o sa vezi niciodata la vechile banci, materiale de proasta calitate) etc etc. La proiectele bancilor lucrau arhitectii cei mai cei.

In city-ul bucurestean (centrul bancar din zona Lipscani) inca mai putem admira si astazi cateva exemplare de banci din vremea regimului burghezo-mosieresc, precum Banca Marmorosch Blank de pe str. Doamnei (arh. Petre Antonescu) sau Banca de Credit de langa biserica Stavropoleos, cladiri minunate, din pacate lipsite de perspectiva.

Banca Marmorosch-Blank

Banca de Credit

Una din cladirile spectaculoase de pe str. Lipscani este cladirea fostei banci Chrissoveloni ( nr. 8), actual in patrimoniul BNR. Proiectantul acestei cladiri este marele arhitect care a fost George Matei Cantacuzino si a fost construita intre 1923-1929.

Banca Chrissoveloni - Lipscani nr 8

Am pus mana anul trecut pe un album - " Palais de la Banque Chrissoveloni, Bucarest,
G.M. Cantacuzene", din 1929, editat la Paris, ce prezenta aceasta banca, imediat dupa finalizarea constructiei. Veti fi impresionati sa vedeti ce treaba buna faceau oamenii atunci. "Albumul contine, in afara celor 64 de planse, si o scurta introducere in care G. M. Cantacuzino explica conceptia care i-a calauzit in realizarea "acestei armonii intre util si frumos". Talmacind viziunea arhitectilor de a fi conceput ca pe un palat de inspiratie palladiana, o cladire a carei functie era una strict utilitara" -citat de aici.
Tare mi-as dori sa vad niste imagini de azi din aceasta cladire. Daca are cineva si e dispus sa imi trimita as fi recunoscator...

Holul principal

Ideea e ca si astazi bancile au bani dar mizeriile placate cu marmura de toaleta si gresie de bucatarie care au impanzit tara dupa 90 nu se pot numi constructii sau lucrari de arhitectura. Exista o vreme cand oamenii apelau la arhitecti. Ati observat ca astazi toti se "pricep" sa-si faca o casa sau un...sediu de banca....

Holul principal - Grilajul intrarii

Am citit ca restaurarea acestei cladiri realizata in urma cu putin timp a fost o reusita si a fost premiata.

Usa ce coboara la Tezaur

Vestibului Tezaurului

Geoge Matei Cantacuzino - scurta biografie

1899 Se naste la 11/23 mai la Viena in Metternichgasse 10, George Matei Cantacuzino, fiul lui N. B. Cantacuzino si al Marcelei Bibescu, nepoata de fiu a Domnitorului Gh. Bibescu.

1917-1918 Intra voluntar in armata unde, a fost cel mai tinar sublocotenent al Armatei Romane; va participa la operatii militare in Carpati.

Usa ascensorului Tezaurului

Vestibulul directorului general

1919 La 10 iulie G. M. Cantacuzino reuseste la probele de admitere la Beaux-Arts din Paris.
- Incepe lucrari de restaurare la palatul de la Mogosoaia.

1923 Impreuna cu A. Schmiedigen, cu care infiintase un birou de arhitectura si studii, executa proiectul constructiei Palatului Bancii Chrissoveloni din Str. Lipscani Nr 8
1928 Scrie la Paris si Vicenza studiul consacrat vietii si operei celebrului arhitect renascentist Andrea Palladio ale carui creatii avusese prilejul sa le cunoasca in Italia.

1929 Apare la Paris la "Ancienne Maison Auguste Vincent" (editori Vincent, Freal) impunatorul si elegantul album Palais de la Banque Chrissoveloni, Bucarest, (din care am reprodus aceste imagini )

Centrala telefonica si de supraveghere

1930 Desfasoara timp de cinci ani in tara o neobosita activitate ca arhitect, concepind o serie de lucrari importante: ansamblul de la Eforie, hala I.A.R. la Brasov, Casa Radiodifuziunii de la Bod, biserica din Tetcani, o serie de vile etc.
1934 In Editura Fundatiilor (colectia "Scriitori romani contemporani") apare volumul Izvoare si popasuri.

- Publica in revista franceza L'Architecture d'Aujourd'hui (Nr. 5) articolul intitulat Tendances dans l'architecture roumaine d'aujourd'hui.

- In Biblioteca Urbanistica nr. 33 apare Rezumatul memoriului justificativ al Planului Director de Sistematizare, intocmit de Duiliu Marcu, G.M.Cantacuzino, R. Bolomey, I. Davidescu, ing. T. Radulescu.

Logia scarii principale

Semineu din sala de Consiliu

- Din acest an pina in 1940 G.M.Cantacuzino va concepe o serie de edificii care il va impune in epoca ca pe unul dintre cei mai valorosi arhitecti ai nostri: imobilul din Piata Universitatii unde a functionat pina mai anii trecuti TAROM-ul, blocurile Kretzulescu (din piata Amzei) si cel din Dionisie Lupu (colt cu Cosmonautilor), bisericile Flaminda (din Cimpulung-Muscel), Bailesti (Dolj), Seini, Hotelul Rex de la Mamaia (impreuna cu arhitectul Vasile Arion), Casa de cura de la Olanesti etc. Aceasta perioada se dovedeste extrem de fecunda si pentru publicist care, in afara conferintelor tinute la radio, va desfasura o vie activitate in coloanele Revistei Fundatiilor regale unde va publica importante articole despre arta si arhitectura romaneasca precum: O capitala, Consideratiuni asupra arhitecturii functionale, Forma si formalism, Modernismul si arhitectura romaneasca, Iasii, George Bals, Despre posibilitatile unei arhitecturi romanesti, Experienta americana, etc.

Sala de consiliu

1939 Vara calatoreste din nou in S.U.A. cu prilejul Expozitiei Universale de la New York, unde Romania este prezenta cu un pavilion.
- La 31 august vorbeste la radio despre "Afirmarea romaneasca peste ocean".

Intrarea in biroul presedintelui

1940 Prabusirea blocului Carlton in timpul cutremurului de la 10 noiembrie atrage invinuirea de catre autoritati a constructorilor cit si a arhitectului G.M.Cantacuzino. Comisia de ancheta va stabili o serie de cauze particulare care au dus la prabusirea cladirii, cauze ce nu se datorau arhitectului. G.M.Cantacuzino este scutit de orice urmarire penala.

Isi continua activitatea publicistica in Simetria si Revista Fundatiilor regale.

Bucataria

Sala de sport si scrima

1942 Din octombrie 1942 pina in mai 1948 preda cursuri ca profesor suplinitor de "Istoria si teoria arhitecturii". La catedra, in fata studentilor vocatia de mare pedagog a lui G.M.Cantacuzino isi afla astfel climatul cel mai cel mai prielnic de manifestare. Fostii sai studenti isi vor aminti de acele cursuri ca de niste momente unice, de adevarata initiere in universul artei si al culturii. Rememorind impresiile acelor ani cind, ca student in anul III, audiase cursurile profesorului. Dr. Arh. Radu Patrulius scris: "Era un magician al cuvintului si al desenului: idei clare enuntate direct, completate cu schite expresive. Nu avea nevoie de note scrise, punctaje, breviare, carti, filme sau diapozitive.

1947 Apare la Editura "Cartea Romaneasca" volumul Despre o estetica a reconstructiei.

- In decembrie scrie studiul Introducere la cercetarea textelor lui Vitruviu, lucrare nepublicata inca.

Semineu in biroul presedintelui

- Dupa razboi, G.M.Cantacuzino isi continua activitatea de arhitect, concepind o serie de vile precum si alte constructii, intre care cea mai impunatoare este cladirea Institutului de studii si proiectari energetice de pe B-dul Republicii din Bucuresti.

Sala masinilor-centrala electrica

Vestiarele personalului

Pompele ( al 2-lea subsol)

Comunistii nu il apreciaza pe distinsul arhitect....

- Este arestat in 1948! Inchis la Aiud, 9 luni la secret. Condamnat la 5 ani de inchisoare cu munca silnica. Lucreaza la Canal. Eliberat in 1953 este angajat la Monumentele Istorice.

1956 Restaureaza unele ctitorii din nordul Moldovei.
- Tot in acest an G.M.Cantacuzino sufera un accident de circulatie linga Sucevita - accident care il imobilizeaza la pat timp de citeva luni. Isi pierde postul la MonumenteleIstorice fiind acuzat ca este un inamic al poporului.
1957-1959 Realizeaza pavilioanele ansamblului arhitectural al Palatului Mitropoliei din Iasi. Opera comandata de mitropolitul Moldovei dar neputind sa declare oficial ca i-a dat de lucru lui G.M.Cantacuzino ii plateste un salariu din fonduri personale.

1960 La 1 noiembrie G.M.Cantacuzino se stinge din viata la Iasi, fiind inmormintat la cimitirul Eternitatea. Mesterii care lucrasera piatra la palatul Mitropoliei ii lucreaza si-i ridica crucea de pe mormant.
Citat din acest articol.

Exemplu de banca construit in zilele noastre. Cred ca e proiectul directorului de banca care-si facuse vila la tara si avea"experienta". Misto!

Captiv in Inutil

2009-03-23T19:24:00.004+02:00

Un bun prieten m-a rugat sa ii popularizez blogul, foarte romantic si sensibil, de altfel. Ilustrat cu fotografii frumoase... Se numeste CAPTIV IN INUTIL. Nu vreau sa va zic mai mult. E de vazut/citit.

Care-i treaba cu legile si calitatea vietii in orase

2009-03-20T20:09:00.015+02:00

Imi pare rau ca va plictisesc iarasi cu chestii legate de salvarea patrimoniului si alte alea gen calitatea vietii din orase (din Bucuresti in special), dar e bine sa stie toata lumea.
Iata ce am primit de la reprezentantii societatii civile (ONG-uri) care se tot lupta cu autoritatile ca se ne fie noua mai bine. Ca daca acesti oameni nu ar exista, va spun eu, ati emigra cu totii imediat sau ati muri de plamani si stress.

"...de vreo luna, ne tot intalnim in holul de la intrare la comisia de administratie publica de la camera deputatilor si ne intrebam unii pe altii: esti pentru 114 sau pentru 27?!

114 si 27 au in comun sintagma: "documentatii de urbanism"!

si au in comun aceleasi obiective: calitatea vietii in mediul urban.

reducerea abuzurilor si a speculei imobiliare care se face cu pretul sanatatii noastre fizice si mentale."

Iata pe scurt si pe intelesul tuturor ce sunt aceste legi care nu se vor votate si pentru care s-a facut deja un miting (meeting?):

"Ordonanţa 27/2008, în forma aprobată de Guvern, în luna august, este un prim pas pentru stoparea abuzurilor în modul în care se discută şi se aproba proiectele imobiliare în oraşe. Dacă această ordonanţă se aprobă în forma propusă de Guvern, dezvoltatorii imobiliari nu vor mai putea cere primăriei construirea unor clădiri înalte în zonele cu monumente şi case vechi, nu vor mai putea insera clădiri cu mulţi metri pătraţi construiţi în zone deja foarte aglomerate, etc. Pentru a deveni însă lege, Ordonanţa trebuie să fie aprobată de Parlament. De mai bine de două luni, se află la Camera Deputaţilor unde a stârnit discuţii aprinse. Este evident că sunt presiuni mari pentru respingerea ei cu totul, sau pentru „îndulcirea” condiţiilor pe care le impune până la anularea efectelor pozitive pe care le-ar fi avut asupra oraşelor în forma iniţială.

legătura între ordonanţă şi calitatea vieţii

Ce constatam ca cetăţeni?

Timpul pe care-l petrecem blocaţi în trafic creşte de la o zi la alta, aerul pe care-l respirăm este din ce ce în ce mai mai poluat. Dispar casele din centrul Bucureştiului, pe lângă care treceam în urmă cu câţiva ani şi obişnuiam să le admirăm. Locul lor a fost luat de clădiri cu „gabarit depăşit” care ne sufocă. Trotuarele ne-au fost şi ele luate de zeci de maşini pe care le curăţăm zi de zi de praf fiindcă nu mai avem pe unde trece.

Nu trebuie să fii arhitect şi urbanist ca să-ţi dai seama că este ceva în neregulă cu oraşul. În loc să fie primitor şi plăcut ne agresează şi ne enervează. Toţi ne întrebăm de ce?

În ultimii 20 de ani, din cauza faptului că legile urbanismului sunt foarte permisive, autorităţile au dat aprobări pentru clădiri mai mari decât erau ele prevăzute în regulamente, fără să-i oblige pe investitori să facă locuri de parcare, să amenajeze spaţii verzi, să construiască şi şcoli şi cluburi de cartier când produc şi scot pe piaţă sute de apartamente sau de locuinţe individuale. Cu acte în regulă, s-a dat voie să se construiască turnuri în zone cu străduţe cu o singură bandă pe sens unde abia se circulă şi au paralizat traficul. Şi cea mai mare crimă a fost faptul că s-a permis demolarea unor clădiri monument şi construirea unor blocuri mult mai înalte decât casele din zonele „protejate” care nu au mai fost deloc protejate. Astfel, an după an, oraşul s-a degradat şi a ajuns să fie catalogat ca dezastru urbanistic.

Ordonanţa a salvat Palatul Ştirbey

Datorită OG 27/2008 a fost salvat Palatul Ştirbey. Dacă Ordonanţa ar fi existat mai demult, turnul de la Sf. Iosif, turnul din Piaţa Palatului, mall-ul de lângă Palatul Culturii din Iaşi, blocurile în construcţie din Calea Victoriei, turnul de lânga Şcoala Centrală nu ar fi putut fi aprobate niciodată.

Salvaţi Ordonanţa 27/2008!

Acum, când în sfârşit a apărut un act normativ care să pună capăt haosului din oraş, Comisia de Administraţie Publică, Amenajarea Teritoriului şi Echilibru Ecologic din cadrul Camerei Deputaţilor a propus nişte amendamente care scot cele mai importante prevederi, printre care cele care protejează monumentele şi care nu permit schimbarea regulilor în zonele protejate la iniţiativa unui proprietar privat.

Luni, 23 martie la ora 11.00, Sala Drepturilor Omului – Palatul Parlamentului, într-o dezbatere publică la care puteţi participa şi dumneavoastră, Comisia CD împreună cu reprezentanţii administraţiilor publice locale vor discuta acest act împreună cu modificările propuse.

Dacă Ordonanţa nu va fi votată ca Lege în forma în care a fost aprobată de Guvern în 2008, ne vom întoarce la haosul dinainte."

Nu va lasati pacaliti de frumusetea desenului...

Am fost decorat de Rezistentii Urbani

2009-03-19T18:10:00.006+02:00

Acest lucru s-a intamplat ceva mai demult, dar de abia acum m-a lovit orgoliul sa public acest lucru. Pana acum nu m-a lasat modestia. Dar mi-a trecut...
Iata motivatia prietenilor de la faimosul blog Rezistenta Urbana :

"Stim ca nu prea dam onoruri des, dar asta este farmecul lor, sa le dam persoanelor care chiar ne-au impresionat. Primul onor pe anul 2009 merge la dl. RADU OLTEAN. Dl. Oltean, de profesie grafician, intretine blogul art-historia, de departe cel mai interesant in materie de informatie istorica, in mare parte legata de Bucurestii vechi. De remarcat si serialul dedicat castelelor austro-ungare uitate si cazute in paragina din Transilvania.
Demna de toata lauda este munca de pionierat a dlui. Oltean pentru cresterea cunoasterii Bucurestilor veacului al 19-lea, Bucurestii pre-regali. In acest scop, dl. Oltean a lansat cateva proiecte foarte interesante. Incepand cu reconstituirea intitulata „Harta Bucurestilor la 1847-1854”, chiar de dupa Marele Incendiu si ajungand la recenta mapa cu „Cele mai frumoase panorame ale Bucurestilor vechi ”. Deoarece in perioada comunista nu au existat studii in acest sens, dupa 1989 setea de informatii despre „secretele” Bucurestilor inca arhaici si orientali a crescut cu repeziciune. Aici intervine dl. Oltean, care suntem siguri ca va continua sa ne incante. Munca Domniei Sale este diferita fata de cea a celorlati producatori de continut on-line si off-line romanesc, fiindca nu copiaza in prostie materiale din afara. Schitele si desenele personale sunt un exemplu graitor. Ca atare, noi ii acordam CRUCEA PURPURIE IN GRAD DE NOBIL CREATOR, Onor Desavarsit."

Va multumesc ... Ma simt onorat...

se doresc zgarie nori peste tot

2009-03-12T22:51:00.022+02:00

Mesajul urmator este un apel disperat ale tuturor ONG-urilor preocupate de urbanism, spati verzi, ecologie urbana etc. Politicienii din Parlament vor fi obligati sa apere interesele rechinilor imobiliari care au sponsorizat campania electorala cu pana la 30 %. E valabil pt ambele partide de la putere. E nasol de tot!! Vor sa rada orasele vechi de pe fata pamantului!! Nu exagerez! Iata:

"Avem semnale ca deputatii din Comisia pentru Amenajarea Teritoriului se pregatesc sa respinga Ordonanta 27/2008 in sedinta din 17 martie 2009. Aceasta ordonanta este instrumentul legislativ cel mai util pentru:

protectia caselor de patrimoniu
impiedicarea sufocarii oraselor (in particular a traficului) prin construire prea densa, in urma derogarilor de la regulamentul de urbanism
impunerea consultarii populatiei in toate proiectele de urbanism si de construire

Ordonanta 27/2008 prevede ca nu se poate modifica regulamentul urbanistic in zonele protejate prin PUZ. Cu alte cuvinte, daca in Planul Urbanistic este prevazuta o inaltime maxima de 16 metri pentru o zona protejata (exemplu zona Icoanei, zona Brezoianu sau zona Cobalcescu), nici Consiliul general nici Consiliul Local de sector nu au voie sa decida ca pe o parcela din Icoanei se pot construi 20, 30 sau 42 de metri.

Practic toate cazurile pentru care noi am militat de-a lungul timpului (turnul de la Sf. Iosif, turnul din Piata Palatului, blocurile in constructie din Calea Victoriei, cazul blocului de linga Scoala Centrala, blocul din spatele Palatului Stirbei, cazul blocurilor de linga Cismigiu, toate imobilele disproportionate pe stradutele traditionale, etc, etc) nu s-ar fi intimplat daca OG 27/2008 ar fi fost in vigoare. Din august 2008 pina acum ea a oprit multe tunuri de acest fel.

Va rog sa participati la mitingul pentru ordonanta 27/2008 de marti 17 martie, intre orele 8,30 si 10,00 in Parcul Izvor, vizavi de intrarea in Camera Deputatilor.

Daca timpul va permite un singur miting intr-un an, acesta este mitingul la care trebuie sa participati!!!!!!!

Alte prevederi utile ale ordonantei:

-da un termen limita pentru aprobarea normelor de consultare a populatiei la PUZ-uri si PUD-uri

-limiteaza la 20% derogarea prin PUZ si PUD de la Planul Urbanistic General pe care o poate propune proprietarul unei parcele

-limiteaza la CUT maxim 4 densitatea care se poate stabili prin PUZ si PUD.

Practic toate aceste prevederi stavilesc sufocarea oraselor prin constructii prea mari in zone nepotrivite

Pentru informatii: Nicusor Dan - Asociatia Salvati Bucurestiul-

0732.290.539, e-mail: ndan@dnt.ro

Vezi si "Bucureştiul, în haos urbanistic "

Va rog sa redirectionati acest mail catre colegi si prieteni, ca si catre cunostintele din presa.

Deschideti si :
http://asociatiabucuresti.ro/blog/

http://salvatibucurestiul.wordpress.com/

http://www.apmnir.ro/map.php#

Mozaicurile de la Ateneul Roman

2009-03-11T19:57:00.008+02:00

Probabil ca ati trecut de sute de ori prin fata lor dar niciodata nu le-ati studiat cu atentie. Caci sunt sus, in penumbra si nu le poti vedea decat in perspectiva.
In premiera va prezentam o serie de fotografii ale medalioanelor de mozaic din peristilul Ateneului Roman, asa cum s-ar vedea daca ati sta in dreptul lor. L-am rugat pe un porumbel sa-mi faca aceste poze. Iata-i pe Carol I (centru), Matei Basarab, Vasile Lupu, Alexandru cel Bun si Neagoe Basarab. Doi din Moldova, doi din Tara Romaneasca. Nu stiu cine le-a creat dar e posibil ca tot Costin Petrescu, autorul marei fresce circulare din sala Ateneului.

Carol I

Matei Basarab si dusmanul sau din Moldova...

Vasile Lupu

Alexandru cel Bun

Neagoe Basarab, tipul cu Manastirea Argesului

Hanul Rosu, Hanul Verde si Podul Rahova

2009-03-04T09:11:00.034+02:00

Ca o completare a articolului publicat de Raiden pe blogul Rezistenta Urbana despre istoria moderna a Podului Rahovei si a zonei (pe care va recomand sa il cititi imediat). O sa repet unele informatii...
Podul de peste Dambovita de la capatul strazii Selari (a mesterilor ce faceau sei) a fost unul din cele mai vechi poduri de peste garla. El se continua cu o importanta artera a Bucurestilor, fosta Cale a Rahovei, in prezent distrusa si intrerupta in mai multe locuri. In trecut, acest drum era principala iesire catre vest, catre Craiova, insa avea ramificatii, dupa zona Antim, catre Targoviste, prin Cotroceni. Mai sus, acest drum intersecta Drumul Sarii ce cobora din zona subcarpatica si intra apoi pe drumul Giurgiului. I se mai spunea si Podul Calicilor deoarece inca din veacul al 16-lea in aceasta zona, in jurul dealului Mitropoliei, aveau salase nasoii orasului. Podul de peste Dambovita ce lega strada Selari de Podul (drumul podit) Calicilor-Craiovei a fost primul din oras reconstruit din piatra.

In urmatoarele 2 fotografii aeriene executate in anii 1926-1927 de francezi am localizat zona de care discutam aici

O fotografie a lui Angerer (jos) facuta dinspre Hanul lui Manuc ne prezinta acest prim pod de piatra din Bucuresti in comparatie cu aceeasi zona azi...

Si podul Rahovei inaintea demolarii sale in 1938

Pana in veacul al 18-lea podul era la cativa metrii de Poarta de sus a Curtii Domnesti. Curtea domneasca, numita si Curtea Veche era la finele sec. al 18-lea o gramada de ruine (cam ca acum) in cere-si aveau salas o gramada de boschetari. In vremea domnitorului fanariotConstantin Hangerli (ucis in 1799 de un trimis al sultanului) zona Curtii Domnesti se parceleaza si se construiesc case. Ruinele curtii vor fi redescoperite abia in anii 1970. Poarta de sus, dotata cu turn se afla exact la intersectia strazii Selari cu strada Franceza (fosta Ulita Domneasca, Islicarilor, Frantuzeasca, apoi Carol, 30 decembrie, apoi iar Franceza), cam unde se ingusteaza aceasta din urma si incepe parcul arheologic al Curtii Vechi. Cam pe locul acestui turn, ruinat si demolat la finele veacului 18 s-a construit un han. Hanul Rosu.

Detaliu din planul Bucurestilor din 1789, zis Planul Purcell, in care se vede clar incinta Curtii Domnesti inaintea parcelarii si construirii ei cu case particulare...

Ars la 1838, hanul a fost refacut intr-un fel de stil neogotic abia dupa 1850. Constructia avea un minunat balcon metalic, semicilindric, aflat pe colt, deasupra intrarii. De altfel, intreaga cladire era o bijuterie a centrului vechi.

Hanul Rosu si Hanul Verde (extrema dreapta, vis a vis de Hanul Rosu)vazute de pe Hotelul Concordia de pe strada Smardan (atunci numita str. Germana sau Ghermana)

Hanul Rosu intr-o imagine din 1856 facuta de Ludwig Angerer si azi-2009-in dreapta. Hanul are la parter local (casino) unde veneau ofiterii austrieci

Asa cum ne arata o fotografie de prin anii 1930-1935, batranul Han Rosu arata inca bine, neafectat decat de reclamele exagerat de multe (boala veche). Candva - si nu am reusit afla cand - intre anii 1940-1960 Hanul Rosu a pierdut toata decoratia de stuc, balconul-bovidou cel frumos, iar astazi se prezinta ca o cladire urata si sordida, varuita ce-i drept, intr-un rosu - visiniu. Ar fi grozav daca s-ar gasi un investitor sa redea acelui han aspectul de odinoara.

Detaliu din fotografia de mai sus cu intrarea in Hanul Rosu, recent reconstruit la data fotografierii...

Hanul Rosu devenit pravalie de mobila veche acoperit de reclame

Hanul Rosu, 1-2 ani dupa fotografia de mai sus (anii 30), dupa demolarea Hanului Verde, de alaturi si inceperea constructiei blocului de raport existent si azi

Imediat alaturi se mai afla un han. Vis a vis de Hanul Rosu, intre Dambovita si str. Franceza se gasea Hanul Verde. Numit asa, dupa varuiala exterioara, probabil. In acest han si-a avut la un moment dat atelierul si pictorul si fotograful Carol Szathmari.

O poza rara si deosebita din colectiile Academiei Romane, facuta de Duschek pe la 1870 de la fereastra Tribunalului (Curtea Judecatoreasca), catre strada Selari. Se remarca pe dreapta Hanul Verde ce coboara cu temeliile pana in albia Dambovitei. Dambovita nu se vede, caci e ascunsa de mal, adancita. Doar vechiul pod (acealsi pod fotografiat cu aproape 20 de ani in urma de Angerer) langa care sta un grup de oameni. Pe stanga Selari colt cu str. Carol (Franceza) se afla o casa recent construita (la acea vreme) cu 2 etaje, existenta si azi (vezi mai jos detaliu)..

Casa veche cu 2 etaje si mansarda ce apare in fotografia lui Duschek a supravietuit pana astazi in bune conditii

Detaliu din afisul meu cu aspectul zonei in anii 1850. E trecut si locul de unde Dushek a facut fotografia de mai sus.

Pana la regularizarea Dambovitei, zidurile dinspre garla ale hanului se sprijineau in albia acestuia. La regularizare, noua albie adancita a fost indepartata de sirul caselor, iar pe locul vechii albii, acum umplute a aparut str. Halelor, Hanul Verde avand nr. 1.

Podul Rahova, str. Selari, str. Halelor (pe dreapta, unde-i tramvaiul) si Hanul Verde

Hanul Verde a fost demolat de niste rechini imobiliari prin anii 30 (intre 1930-1936, apreciez eu). S-a ridicat un bloc de raport (adica bloc construit rapid menit a fi inchiriat/vandut cu profit maxim - exact ca azi) ce exista si azi cu un magazin de mobila la parter.

Pe locul Hanului Verde se ridica un bloc nou...

...cu apartamente de vanzare...

Podul de peste Dambovita dintre Selari-Rahova a fost demolat cu ocazia acoperirii cu un planseu de beton a Dambovitei, intre Pta Natiunile Unite (fosta a Senatului) si capatul din jos a Ptii Unirii. Aceasta lucrare a fost realizata in timpul domniei lui Carol al II-lea, prin 1938 si a dainuit pana in anii 80. Apoi a venit Ceausescu si planseul a ramas doar in Pta Unirii. Podul a disparut total chiar si din amintirea bucurestenilor. Trecerea dinspre Selari catre Calea Rahovei va devenii inutila si va dispare cand in urma demolarilor lui Ceausescu, portiunea dintre Palatul de Justitie/Domnita Balasa nu va mai duce nicaieri...
Cui ii mai trece prin minte ca acea straduta infundata din stanga Tribunalului era una din cele mai importante cai de acces de la si catre Bucuresti? Si ca între acea strada si Selari existase unul din primele poduri din oras?

Urmeaza o serie de imagini cu podul Rahova-Selari si Hotelul "Regina" (denumit la un moment dat si "Central"), cladire in fiinta si azi, ce domina acest colt atat de important in trecut

Incep lucrarile pentru realizarea plafonului de beton ce va acoperi Dambovita...

Citeste si Istoria Halelor

Cica Negoita ar dori restaurarea Hanului Rosu. Dar a spus acest lucru in 2006...Iata acest articol (vechi) care specifica ca acel han e valoros si prin faptul ca Alexandru I. Cuza a locuit acolo cand a venit in Bucuresti in 1859...

Palatul Stirbei, in grea suferinta

2009-03-02T11:00:00.051+02:00

Precizare: din motive de neinteles (de mine) acest articol are unele erori legate de marimea si forma fonturilor. V-am spus ca sa nu va mirati de ce textul e cand mare, cand mic... Incercand sa il rezolv am pierdut si comentariile si bara din stanga. Daca stie cineva cum de am pierdut informatiile din stanga paginii...

Unul dintre cele mai vechi si mai valoroase monumente din Bucuresti a suferit recent o lovitura de gratie. D-l Pipiddi a scris inca de anul trecut un articol in Dilema Veche :

"Palatul Popescu...

Aşa trebuie să i se spună de acum înainte palatului Ştirbei, fiindcă moştenitorii prinţului Barbu, nepoţi şi strănepoţi, s-au despărţit de casa din Calea Victoriei, aceasta trecînd în proprietatea unui domn Ovidiu Popescu. Nu numai că au vîndut palatul, cu anexele şi terenul viran din spate, unde era cîndva o magnifică grădină, dar au vîndut şi „drepturile litigioase“ asupra unei mari suprafeţe ce se întinde între Calea Victoriei, strada Banului, strada General Budişteanu şi Calea Griviţei.[...]

Portretul domnitorului Barbu Stirbei (domn al Tarii Romanesti intre 1849-1854-1856). Portret al unui pictor anonim din galeria Muzeului National de Arta-Bucuresti

Rezultatul care ar fi să încununeze achiziţia şi manevrele menite să o extindă a putut fi văzut, ca machetă, la Expoziţia Anuală de Arhitectură de anul trecut: un lanţ de clădiri cît un munte, care va împresura şi domina palatul Ştirbei.[...]Ce ar fi fost dacă destinaţia de muzeu ar fi fost păstrată, fireşte, plătind o chirie negociabilă? Poate chiar un muzeu al Ştirbeilor, familie care a lăsat o urmă adîncă în istoria acestei ţări.". Tot articolul (interesant) aici.

Recent insa asediul asupra ansmblului a fost dezlantuit. Absolut toti factorii de decizie care ar fi putut salva gradina si anexele palatului au tacut, s-au facut ca ploua sau au colaborat cu "investitorii". Istorici si arhitecti au sarit in sus dar degeaba. Voi selecta dintr-un excelent raport scris de arh.Adrian Balteanu in ianuarie 2009:

La sfîrşitul lunii noiembrie au fost efectuate demolari la majoritatea clădirilor ce formau complexul arhitectural al Palatului Ştirbei.[...] Acesta a fost construit în jur de 1835, de arhitectul Michel Sanjouand la comanda lui Barbu Dimitrie Ştirbei (1799-1869), în acel moment mare logofăt al dreptăţii. În timpul domniei sale (1849-1853 şi 1854-1856), Barbu Ştirbei a folosit palatul ca reşedinţă domnească. În 1852 acestuia i se aduc modificări de către Xavier Villacrosse şi Moritz von Ott. În 1882, Alexandru Ştirbei, fiul domnitorului, schimbă după proiectul arhitectului Friederic Hartmann faţada spre Calea Victoriei, apar turnul din colţul de NE şi etajul cu cariatidele (în proiect cu pilaştri canelaţi) de deasupra intrării. Imaginea generală a proiectului este cea care se păstrează şi astăzi. Limbajul folosit de Fr. Hartmann a fost ca şi cel iniţial, tot cel neoclasic.

Curtea dinspre Calea Victoriei al palatului Stirbei, in care se remarca corpul de garda in forma de templu antic. Demolat in anii 30 pentru largirea Caii Victoriei

Palatul era conscut de protipendata secolului al XIX-lea, şi de la începutul secolui al XX-lea pentru balurile ce se ţineau aici. Un exemplu de astfel de bal este cel care a avut loc în seara de 22 iunie 1843 în cinstea prinţului Albert, fratele regelui Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei, şi cumnat al ţarului Nicolae I, aflat în vizită în Bucureşti. Pentru ultima treime a secolului Constantin Argetoianu nota: „Balul Ştirbey era cel mai select al sezonului.

Bal la palatul Stirbei - gravura de Charles Doussault

5 oct. 1854. Domnitorul Barbu Stirbei primeste onorurile unui detasament austriac condus de generalul Coronini. O stampa deosebita caci putem observa cum arata palatul inaintea modificarilor din 1881 (cand sunt adaugate cariatidele).

Imagine din cartea "Resedinte si familii arisocratice" din Romania de Narcis Dorin Ion.

Situatia zonei palatului Stirbei la 1847. Viitoarea Cale a Grivitei pornea din Podul Mogosoaiei avand in stanga Palatul Stirbei si la dreapta palatul Romanit, prima din cele 3 corpuri ce formeaza azi Muzeul Colectiilor. "In spatele Palatului Stirbei se intindea un frumos parc, cu fata spre str. Manea Brutarul. Parcul era impodobit cu cascade, grote, iar interiorul era mobilat cu un lux rafinat. Plafoanele erau pictate, sobele monumentale erau aduse de la Vien si din Lombardia "(din Nicolae Vatamanu-Odinioara in Bucuresti).

Complexul palatului a rămas în posesia familiei Ştirbei pînă în 1948, cînd are loc naţionalizarea. Atunci bunurile spre str. Banului şi pivniţele (inclusiv cea a palatului) revin Intreprinderii de industrializare a vinului. La sfîrşitul deceniului 5, începutul celui următor au loc distrugeri însemnate ale decoraţiei interioare a palatului. Între 1954 - 1977, în palat este găzduit Muzeul de Artă Populară. La începutul anilor, se deschide Muzeul Ceramicii şi Sticlei, ce va funcţiona pînă în 1994. În 1988, aici se organizează prima ediţie a Salonului anual de sticlărie şi ceramică.

Poate cea mai importantă componentă a complexului palatului este spaţiul liber, curtea de onoare din faţa palatului şi grădina din spatele acestuia. Ambele apar încă de la început. Curtea de onoare a s-a diminuat prin alinierile succesive ale Căii Victoriei. De menţionat că aceste alinieri au lăsat spaţiul necesar, de respiraţie, palatului.

Corpul semicircular al grajdurilor aflat pînă să fie demolat recent pe parcela Calea Victoriei 109, este anterior anului 1899 (apare în cadrul documentării prima dată pe Planul Oraşului Bucuresci, 1895 – 1899).

În 1965 arhitectul Horia Teodoru, preşedintele Comisiei DMI, analizînd propunerea demolării clădirii grajdurilor Palatului Ştirbei în cadrul ei afirma: „Arhitectura grajdurilor şi a remizei reprezintă unicat în Bucureşti şi are deci importanţa sa ca tip de construcţie civilă facând parte integrantă din ansamblu. Clădirea Grajdurilor trebuie păstrată”, aceasta fiind şi punctul de vedere final adoptat de Comisia DMI [C.Mucenic, 70].

Ansamblul arhitectural Palatul Stirbei vizibil intr-o poza aeriana din anii 1926. Nu-mi vine sa cred nici acum ca grajdurile semicirculare au fost demoate recent fara ca nimeni sa poata face ceva...

Planul cadastral modern cu anexele demolate. Grajdurile si pivnitele de vinuri trebuiau obligatoriu pastrate ca monument istoric...Dar te pui cu Iorgulescu si Damian...

Vedere aeriana din cursul anului 2008. La fel si urmatoarele, dar din unghiuri diferite. Sursa

Remarcati "potcoava" grajdurilor, invizibile si necunoscute trecatorului de pe strada.
Azi ele nu mai exista...

Pivniţele. Palatul a avut încă de la început un subsol boltit de înălţime crescută folosit pentru depozitarea vinului de pe podgoriile familiei Ştirbei. Producţia şi comercializarea vinului a fost una dintre activităţile economice ale familiei Ştirbei. Probabil între 1920-1930 se construiesc pivniţele pe două niveluri spre strada gen. Budişteanu şi o galerie de legătură între acestea şi vechile pivniţe ale palatului."

Interior al Palatului Stirbei . aprox 192o (?)

La sfirşitul lunii noiembrie 2008 mare parte din clădirile aparţinînd complexului Palatului Ştirbei au fost demolate.

Toate cele patru imobile se află pe teritoriul PUZ-Zona protejată 16 – Calea Victorie, zona 16 este inclusă în tipologia Strada - simbol a orasului, şi face parte din categoria Zone protejate cu valoare ridicată şi grad de protecţie maxim, unde „trebuie protejate valorile arhitectural-urbanistice, istorice şi de mediu natural în ansamblul lor: trama stradală, fondul construit, caracterul şi valoarea urbanistică. [...] În aceste zone sînt permise intervenţii care conservă şi potentează valorile existente.” Este posibil ca acest PUZ să fi fost înlocuit prin aprobarea PUZ Traseu Cultural Calea Victoriei, cu mult mai permisiv în ceea ce priveşte intervenţia.

Anexe demolate in noiembrie-decembrie 2008

Directorul DCCPCN-MB, Ştefan Damian, făcea, potrivit ziarului Adevărul şi a postului Realitatea TV următoarele afirmaţii “beneficiarul a venit cu studii istorice, prin care a demonstrat că imobilele nu sunt valoroase” şi construcţiile demolate erau „erau nişte betoane turnate otova”

A se compara aceste afirmaţii cu următoarele: nişte studiile istorice complete ar fi trebuit să observe faptul că imobilul din Str. Budişteanu 17 este un monument istoric; doar dintr-o schiţă de studiu ca cea de mai sus se observă faptul că reţeaua subterană a Palatului Ştirbei nu era lipsită de valoare; clădirea grajdurilor era considerată de specialişti a fi unicat în Bucureşti; clădirea de pe parcela Budişteanu 17 şi era trecută în Lista Monumentelor Istorice ca fiind de sfîrşit de secol al XIX-lea.

Gropi uriase s-au sapat in curte fara a se fi facut minime sondaje si descarcari arheologice. Cand Muzeul de Istorie al Bucurestilor s-a sesizat a fost prea tarziu. Dar nu stau "baietii destepti" intr-o amenda amarata.

Fostul Ministr al Culturii şi Cultelor, Adrian Iorgulescu afirma într-un articol din Adevărul: „anexele erau în ultimul hal, iar acum depinde de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice dacă va da avizul construirii, deşi acolo zona este protejată.” „Anexele erau în ultimul hal”, afirmaţie irelevantă. Există la nivel internaţional o mulţime de monumente istorice din care au mai rămas doar cîteva pietre şi pe care nimeni nu se gîndeşte să le declaseze sau demoleze din această cauză..."

Pe terenul fostului parc Stirbei se vor ridica niste monstrii de zgarie nori. Zilele parcului Stirbei, necunoscut bucurestenilor de 60 de ani vor lua sfarsit dupa aproape 180 de ani. Si ne mai necajim ca ALTII au parcuri si castele. Am fi avut si noi dar nu am stiut sa le pastram.

Cariatidele de fatada Palatului s-au desprins de sub console.
Se scufunda palatul din cauza lucrarilor?

In continuare dl arhitect detaileaza demersurile sale in care incearca sa afle daca exista aprobari pentru demolare, cine si cum le-a dat. Investigatiile sale dovedesc o complicitate perversa intre toate institutiile abilitate sa apere, supravegheze si sa protejeze patrimoniul imobil. Citeste tot... (o parte din imagini provin din articolul arhitectului A. Balteanu)

Terenul fostului parc Stirbei inainte de inceperea demolarilor.

Si aici un articol din ziarul Adevarul,
cat si un articol semnat tot de dl Andrei Pipiddi "Se dărîmă încă un monument istoric"
Chiar nu mai exista decat ticalosi si lacomi in Bucuresti?

Foto: Raiden (feb. 2009)

MMMmmm! Ce frumusete de teren in buricu targului! Ce de politicieni si oficiali din toate institutiile statului menite sa apere patrimoniul au plecat ce ceva mii de euroi din afacerea asta!! Ce de bani din bugetul acestor rechini imobiliari au intrat in campaniile electorale !!! O frumusete!

Enervant: Biserica primeste 30 de milioane de euro pe 2009

2009-02-24T23:50:00.010+02:00

Sunt si voi fi intodeauna adeptul acordarii de finantari cat de multe la capitolul restaurari ale monumentelor istorice. Inclusiv biserici. Insa in timp ce nenumarate biserici vechi se ruineaza sau stau si putrezesc fara sa pese nimanui de ele sute si sute de alte biserici noi si urate se construiesc din temelie sau se finalizeaza cu bani publici. Ia uite ce citesc pe aici, pe secularhumanism.ro :

România alocă o sumă record pentru finanţarea a 2313 biserici în anul 2009 Discuţiile recente din presă legate de susţinerea exagerată a cultelor într-un an de criză şi de constrângeri financiare severe s-a purtat în jurul celor 806 biserici pentru construcţia sau renovarea cărora parlamentarii au votat amendamente la Bugetul de stat pe anul 2009. Dar cele 806 biserici despre care s-a vorbit reprezintă doar amendamentele aduse de către parlamentari în comisiile de specialitate. Acestora li se adaugă alte 1114 lăcaşuri de cult cuprinse deja în bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor pentru anul 2009 în valoare de 76,225,000 RON. În plus, 393 de biserici beneficiază de fonduri publice pentru lucrări de pictură.

Suma totală prevăzută în bugetul de stat pentru 2009 pentru construirea şi renovarea de biserici este de 135.217.000 RON fiind cea mai mare alocată cu acest scop din istoria bugetelor României!!!!

In plus, la fel de enervant, in timp ce toate salariile bugetare sunt inghetate sau chiar micsorate, si ma refer aici mai ales la stiinta, sanatate, invatamant, cultura, ale popilor cresc:

Prin bugetul pe 2009

salariile profesorilor sunt date preoţilor,

iar cercetarea ştiinţifică e convertită în 806 noi biserici

După cum relatează presa, „cabinetul Boc a prevăzut în proiectul de buget pentru Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional cu 50% mai mulţi bani pentru salariile preoţilor, ale profesorilor la facultăţile de teologie şi ale personalului neclerical. Pentru aceste cheltuieli, suma prevăzută în proiectul care a plecat din guvern către parlament este de aproape 284 milioane de lei, faţă de aproape 190 de milioane de lei alocaţi anul trecut.”

[Si ia uitati ce scrie aici, in Ev.Zilei:

"Miniştrii au tăiat însă din fondurile pentru restaurarea, conservarea şi întreţinerea bisericilor (!!!!!!!!!!!!!!!) şi a activităţilor de asistenţă socială precum spitale, centre de plasament şi cămine pentru bătrâni de la 265 milioane de lei, anul trecut, la circa 50 de milioane, în 2009.]

Astfel că promisiunile populiste de creştere a salariilor cadrelor didactice cu 50% votate, în unanimitate, ca lege de către fostul Parlament în pragul alegerilor de anul trecut, sunt acum dublate de o nouă măsură populistă şi în totală contradicţie cu perioada de gravă criză economică mondială. Creşterea bugetului de salarii pentru preoţi cu exact procentul promis profesorilor reprezintă o sfidare atât a principiului separării dintre stat şi biserică, cât şi a altor categorii de cetăţeni salarizaţi prin bugetul de stat ale căror salarii nu vor beneficia de creşteri în acest an, decât cel mult simbolice.

Dezinteresul faţă de proiectele de cercetare ştiinţifică căreia i s-au redus fondurile cu 70% în bugetul pe 2009, şi excesul de finanţare a cultelor în România reprezintă o sfidare a modernităţii şi civilizaţiei orientate spre cunoaştere şi dezvoltare tehnologică, dar şi un grav pericol pentru democraţie.
Si inca putins statistica:Fonduri pt constructii in domeniile...
Rezultat? Citeste asta:
Nu-i asa ca e al naibii de enervant?!?

Mormantul Hypogeu de la Tomis-Constanta

2009-02-17T20:20:00.032+02:00

In februarie 1988, in cursul unor lucrari edilitare executate pe fasia de tarm (faleza) de la nord-vest de portul de agrement, intr-o zona unde se mai descoperisera morminte de epoca romana tarzie, a fost descoperit un cavou acoperit cu pamant inca din antichitate. Cavoul scapase neatins de jefuitorii de morminte ai antichitatii. Arheologii ce facusera aceasta descoperire sunt Constantin Chera şi Virgil Lungu. Azi d-l Chera e chiar directorul Muzeului de Istorie Naţională din Constanţa. Partea extraordinara a fost ca pe interior cavoul era decorat in intregime cu o pictura aplicata al-seco pe un strat de tencuiala fina.

"Cel putin sase schelete umane apartinand locuitorilor Tomisului antic au fost descoperite intr-un mormant de inhumatie, in centrul Constantei. Nu se poate preciza cu exactitate numarul lor deoarece, de-a lungul timpului, osemintele au fost stranse pentru a face loc altora. Mormintele hypogeice [in greaca hypo=sub, geo=pamant] pictate reprezinta unele dintre cele mai senzationale descoperiri arheologice.
Pe peretele nordic al mormantului tomitan s-a descoperit o fresca marcata de un puternic simbolism.

Ne aflam - se crede - in fata unei mese rituale celeste, fapt accentuat de paharele tinute in maini de doi dintre defuncti, probabil sot si sotie. Scheletele descoperite sunt analizate, cercetatorii dorind sa vada daca, dupa atatea mii de ani, se poate stabili cauza decesului. Intregul cavou este pictat cu desene florale, arbori, animale si pasari. "Dupa aceste desene putem spune ca ne aflam la cumpana dintre doua perioade diferite: romana si romano-bizantina, dar si la hotarul dintre apusul paganismului si zorii religiei monoteiste", a declarat doctorul in istorie Virgil Lungu.

Mormantul este o dovada clara a trecerii treptate de la paganism la religia monoteista. Ne aflam, totusi, in perioada in care credinta crestina era prohibita, iar adeptii ei aspru pedepsiti.

[Pictura murala din interior are influente atat pagane cat si crestine, imaginea banchetului funerar fiind preluat si de crestini. In picturile din catacombele descoperite in Italia banchetul funerar este numit "agapa" si simbolizeaza euharistia-impartasania. Porumbelul si paunul sunt animale ce apar deseori in pictura crestina timpurie. Nu sunt sigur daca si potarnichea are o simbolistica crestina, aceasta pasare aparand si in unele picturi murale din Italia. -.n.RO]

Saracia inventarului arheologic e de asemeni un motiv pentru care cel putin unii dintre cei inmormantati acolo ar fi putut fi crestini. Scena ospatului funerar prezentata in cavou - sase cosulete ce puteau contine paine si un platou probabil pentru peste - este prezenta si in catacombele cu caracter crestin de la Roma", a mai afirmat dr. Virgil Lungu

Referitor la cronologia intregului mormant hypogeu tomitan, arheologii au identificat trei faze ale inmormantarii. Prima faza poate fi plasata la inceputul veacului IV d.Chr., insa nu se poate preciza cu exactitate numarul persoanelor inmormantate. O parte din scheletele lor au fost adunate la intrarea in camera funerara, unde au fost amenajate "paturi" de asteptare lucrate in calcar. Pe acestea au fost asezate sicriele din lemn ale celor trei defuncti ai fazei a doua de inhumare. Potrivit inventarului descoperit, se pare ca osemintele celor trei dateaza din cea de-a doua jumatate a sec. IV. A treia faza este indicata de asa-zisa inmormantare in amfora a unui copil. Aceasta modalitate de sepultura indica sfarsitul sec. IV-inceputul sec. V".

extras dintr-un articol de Oana Manoila, pe care il puteti citi aici

Cavoul este unic in peisajul antic dobrogean. Cavouri cu dromos (tunel de acces) si acoperite de tumuli s-au mai descoperit in jurul Mangaliei, dar dintr-o epoca mai indepartata (elenistica). De pe teritoriul Tomisului s-au mai identificat resturile unui alt cavou pictat din zona falezei portului comercial... Nu stiu daca a putut fi salvat intr-un fel. Era grav deteriorat. Cavoul hypogeu
este prost protejat, inghesuit de o carciuma si nu este vizitabil din cauza fragilitatii lui. Desi Muzeul de arheologie face eforturi de a gasi bani pentru o mai buna protectie. Asteptam un album de arta cu imagini de acolo. Credeti ca se va putea la un moment dat d-le Chera?

Alte articole privind starea deplorabila a conservarii patrimoniului antic din Dobrogea

Arta antică, lăsată de izbelişte în Dobrogea

Monumente din Dobrogea, îngropate în expertize fără nicio finalizare

............................................. foto ale cavoului tomitan- Arpad Harangozo. Rog nu folositi imaginile pe alte site-uri fara sa ma intrebati. Nu mai vorbesc de publicare ca va sare Muzeul de Arheologie din C-ta in cap!

Imagini din catacombele din Roma. Agapa crestina pictata in catacomba

Sf. Marcellinus si Petru, Via Labicana-Roma

Pasare (potarniche?) ciugulind fructe; fresca din Catacomba di San Sebastiano- Roma

Paun pictat in catacomba Sfintei Priscila, Roma, sec. al 3-lea. Paunul simboliza la primii crestini nemurirea, derivat din legenda ca carnea de paun nu putrezeste (?), fiind astfel asociat cu Invierea lui Christos.

Ziua lui Darwin - 12 februarie

2009-02-12T22:44:00.022+02:00

Pe 12 februarie este Darwin Day in Romania si in toata lumea. Se sarbatoresc 200 de ani de la nasterea lui Darwin si 150 de cand omul si-a scris cartea ( On the Origin of Species). Majoritatea universitatilor, Academiilor si Muzeelor din intreaga lume civilizata au cel putin o expozitie, o zi de conferinte, un ceva... cultural-stiintific.

Teoria evolutionismului si a selectiei naturale a fost preluata de mari ganditori si oameni de stiinta, noi si noi descoperiri si cercetari, confirmand-o. Azi la 150 de ani, deja nu se mai poate vorbi de o "teorie" ci un fapt observabil ce s-a intamplat in toata istoria Pamantului si se intampla in continuare. In 1950 James Watson si britanicul Francis Crick au descifrat structura ADN-ului deschizand poarta cercetarilor in noua stiinta - genetica - ce va duce la o si mai buna intelegere a evolutiei vietii pe Pamant. Trebuie doar sa ai ochi sa observi si minte limpede sa judeci. Merita amintiti si savantii care au continuat opera lui Darwin precum Alfred Wallace, Thomas Huxley, Karl Baer, Ernst Haeckel, Alexandr Kovalevski pentru a-i numi doar pe pionierii biologiei evolutioniste.

Omul: 70% apă, 98% cimpanzeu, 100% maimuţă

Autor: Tudor Lucian Popa

"Majoritatea covîrşitoare a cercetătorilor din Occident sînt de acord că teoria evoluţiei este o explicaţie validă a evoluţiei speciilor, dincolo de orice dubii. O plasează alături de concepte precum forma (aproape) sferică a Pămîntului, rotaţia sa în jurul Soarelui şi compoziţia moleculară a materiei. În alte cuvinte, realitatea evoluţiei e un fapt.

Situaţia e diametral opusă în rîndul opiniei publice. Cîtă vreme mass-media şi oamenii de rînd vor continua să caricaturizeze evoluţia drept „teoria care spune că omul se trage din maimuţă“ şi o vor pune în mod fals în antiteză cu credinţa că „omul a fost creat de Dumnezeu“, ei se vor exclude singuri din tărîmul înţelegerii, atît din punct de vedere ştiinţific, cît şi teologic."

Continuarea in editia on-line a Observatorului Cultural.

Biserica (mai ales cea ortodoxa), care nu s-a impacat niciodata cu ideea ca Terra nu are 6000 de ani iar dinozaurii n-au disparut fiindca n-au incaput pe Arca, nici cu ideea ca Homo Sapiens nu a fost creat din lut si Duh Sfant, continua sa combata aceasta "teorie". Romania este singura tara din UE unde copii nu invata la biologie despre evolutia speciilor si despre selectia naturala.
Nu ar trebui amestecata stiinta cu religia!!! Eu sunt mandru ca bunica mea a fost un Australopithecus afarensis (Lucy) adica o maimuta mai mult decat antropoida si nici nu ma deranjeaza ca stra-stra- stra-stra mosul meu a fost un trilobit!

Uitati-va la aceste reportaje! Sunt foarte faine:

Ep. 1 Trezirea in Univers
Ep. 2 Obiecte Proiectate şi Cvasiproiectate
Ep. 3 Urcând Muntele Improbabilităţii
Ep. 4 Grădina Ultravioletă
Ep. 5 Geneza scopului

Este un documentar care chiar merita vazut.

E impresionant cum pana si Google a sarbatorit Ziua lui Darwin.

Semneaza petitia pentru reintroducerea teoriei evolutiei in manualele de biologie .

Trista poveste a ultimilor sasi din Transilvania

2009-02-10T22:38:00.014+02:00

Basilica gotica din Richiş

Voi posta din nou un articol al carui autor nu sunt eu dar la care subscriu in totalitate. E vorba de un sas din satul Richiş (germ. Reichesdorf) , la 4 km. de Biertan, jud. Sibiu. L-am cunoscut pe Johann Schaas in urma cu 2 ani (in 2006) cand am vizitat a 3-a oara extraordinara basilica gotica din Richiş. D-l Schaas mi-a deschis biserica si mi-a fost ghid vorbindu-mi despre motivul gotic al figurilor grotesti de oameni ce sunt raspandite in interiorul monumentului. Un batran hâtru, intelept si simpatic. Ilustrez acest articol cu imaginile facute cu acea ocazie in basilica din Richis, poate biserica cea mai bogata in sculptura dintre toate bisericie sasesti de sat. Privindu-le nu poti sa nu ramai fascinat de nivelul de cultura si civilizatie la care ajunsesera sasii in veacul al 14-lea. Daca un mic sat cu maximum 30-40 de case isi permiteau sa isi ridice o asemenea mini-catedrala gotica.

Fabula lui Hans despre iezenul fugarit de vulpe

de Ruxandra Hurezean
preluat HotNews.ro

De ce nu a reusit Romania sa umple golul lasat de sasi nici dupa 20 de ani? Si acum satele sasesti din Transilvania sint aproape goale. Casele, cindva dichisite, stau sa cada, iar din curtile sobre ale nemtilor de altadata, se aude astazi vorbindu-se tiganeste. Daca strabati Podisul Transilvaniei la ceas de toamna, cautind radacinile natiilor care i-au format cultura si civilizatia acestui tinut, pe nemti nu o sa-i mai gasesti. Johann Schaas din Richiş, unul dintre ultimii saşi din Transilvania, spune intr-o fabula istoria intreaga a unei etnii fugarite din Romania, asa cum vulpea l-a fugarit pe iezen.

Satul Richis (Reichesdorf); foto Dragos Matei

Am descoperit cu greu ultimii sasi din Richis, o familie care a plecat in Germania si s-a intors. Si alta care nu a plecat niciodata, desi toate neamurile din singele ei sint dincolo. Nu mai prea au cu cine vorbi limba lor, dar nici timp de vorbit nu prea au.

Cheie de bolta din basilica din Richis.

Johann Schaas din Richis cultiva pamintul singur: il ara, il seamana si culege roadele. De la el cumpara vecinii cartofi cu un leu kilogramul. Johanna ii cintareste in curte, in pune in plasa, vorbeste putin, ia banii si-i pune in sort. Hans si Johanna sint batrini, au miinile batatorite, sint uscativi, inalti, cu fete luminoase, ochi inteligenti. Amindoi trebaluiesc continuu pe linga casa. Johanna pune gogonele pe iarna, face laturile pentru cei doi porci, in timp ce Johann povesteste despre plecarea fratilor lui in Germania.

De ce au plecat sasii de la noi?

Johann Schaas Foto: Hotnews

„Am sa va spun de ce au plecat sasii. Am sa va spun o fabula. Imi pare rau ca aflati acest adevar de la mine. Nu mai am mult de trait. Trebuia sa spun cuiva ce gindesc de multa vreme. Nu stiu cine de pe lumea asta nu putea rabda sa afle ca eu exist, dar daca ati ajuns aici inseamna ca trebuia sa se intimple.

Asadar, pe dealuri traiesc un iezen si o vulpe. Iezenul are picioare scurte si groase, maninca doar ierburi si fructe, nu e carnivor. El sapa bine vizuinile. Vulpea are picioare subtiri si iuti, alearga repede, e vinatoare, are miros bun, dar nu sapa. In fiecare primavara iezenul isi face o vizuina.

Vulpea se teme de el. Se uita de departe, iar dimineata, se duce, pe furis, si-si face nevoile la gura vizuinii. Iezenului ii miroase, dar nu are ce sa faca. Vulpea se duce si a doua dimineata si face treaba urita. Si a treia. Pina cind, iezenul nu mai poate suporta mirosul si pleaca. Paraseste vizuina. Ii ramine vulpii. Vulpea este istoria, doamna, istoria care a facut la usa sasilor multe dimineti la rind.“

Diminetile vulpii
„In al doilea razboi mondial, sasii nostri au fost trimisi in Crimeea sa lupte. Asta a fost prima dimineata. S-a facut ceva intelegere cu statul german si au inceput sa-i trimita in concedii acasa. Cum ii trimiteau, ii incorporau in armata germana, in trupele SS. A doua dimineata.

Pe altii, bolnavi sau raniti ii trimiteau direct in Germania, de la ei au inceput sasii sa mai afle despre rudele de acolo. Dar armata germana le tatua grupa sanguina pe mina. Dupa ce s-au intors armele, sasii erau recunoscuti dupa insemnul de pe brat si considerati colaborationisti. A treia dimineata!

In 45, 46 si 47, sasii, pe motiv ca erau considerati colaborationisti au fost complet expropriati. Le-a fost confiscat totul, si paminturile, si animalele, totul! Doar femeile le-au mai ramas. Asta a fost a patra dimineata in care iezenul a suferit.

Au venit comunistii si sasii care, trebuie sa stiti, fusesera primii europeni improprietariti, (tocmai pentru ca li s-au dat paminturi au venit in Transilvania), nu mai aveau ce pretuiau ei foarte mult: proprietatile lor! In perioada comunista am muncit in constructii la IAS Medias, am mincat salam cu soia ca toata lumea. A venit revolutia si democratia. S-au dat paminturile inapoi, cele cu care se intrase in CAP.

Dar sasilor le fusesera confiscate proprietatile cu alt decret, inainte de infiintarea CAP-urilor. Cazul lor nu se incadra in lege! A cita dimineata? Iezenul nu a mai putut rabda. A plecat lasind casa lui de-o viata, porcii in cotete, gainile in voia sortii. A plecat.”

Tractorul lui Hans

„Cind ies dimineata in poarta casei, nu mai recunosc lumea. Ma intorc si ma urc pe tractorul meu, plec si muncesc. Muncesc pina cad de oboseala. Imi plac paminturile. Eu am avut noroc. Ai mei nu au intabulat pamintul inainte de `45 si nu le-a fost confiscat, apoi or intrat cu el in CAP si l-am putut recupera. Sase hectare. Le muncesc cu tractorul meu. Il vedeti? E un Ferguson! Aproape ca e facut de miinile mele.

S-a intimplat ca, dupa `90, nemtii au zis ca ne dau ajutoare daca facem asociatie. Eu nu vreau sa mai aud de asociatie si nu fac! Dar altii fac. La ei vin de toate, vin si trei tractorase, superbe! Eu ma duc si-l vad pe cel de fata. Zic, e minunat! Nu mai pot dupa el! Il cer, nu mi se da, e al asociatiei! Ma duc la Medias si-l cer, nu si nu!

Ma duc la Bucuresti si-l cer. Nu se poate! Intre timp, tractorasul sta in sopron, nu-l foloseste nimeni.Celelalte disparusera cu totul. Al meu ajunge fara roti, fara volan, fara multe. Il vizitez aproape in fiecare zi. Tractorasul tot mai prapadit.

La un moment dat nu mai au loc de el si-l scot din sopron afara, in ploaie. Curgea o strasina pe el. Trec anii, ma tot duc sa-l vad, doar gitul i se mai vedea din pamint. Imi venea sa pling de mila lui! Ce pacat imi spuneam, au trecut 10 ani si rugineste acolo, iar eu as fi putut munci pamintul cu el!

Intr-o zi, la conducerea Asociatiei vine un neamt destept. Afla de insistentele mele, ma cheama, imi da delegatie sa iau tractorul si-l iau. Il aduc acasa: era terminat. L-am refacut bucatica cu bucatica. Cit mi-l dorisem! El e camaradul meu. Cu el vorbesc nemteste, ma intelege…“.

Hans stie istorie, stie cum s-a facut reforma lutherana, cine era regele Geza sau cu cine a fost coleg la scoala Honterus. Hans este un mecanic pasionat. Are si o inventie, dar despre ea vrea sa pastreze tacerea… Hans nu este nici al Germaniei nici al Romaniei. Hans este un om care s-a eliberat de istorie. Un iezen care a sfidat vulpea.

De ce nu a plecat si iezenul Johann

„Sint citeva motive. Dar am sa va spun concentrat. Cunosc Germania. Am doi copii, amindoi cu rostul lor acolo. Am multe rude. Am fost in vizita la ei. Acolo au descoperit ca am cancer. Am hotarit, dupa operatie, in `93, ca vreau sa vin acasa la mine, la Richis.

Nu are rost sa va spun mai multe: cred ca astazi sint in viata pentru ca traiesc unde m-am nascut, intre dealurile astea grozave, pe paminturile mele, aici. Nu vreau sa spun cuvinte mari. Mai multe intelegeti domniile voastre si singuri.”

* In 9 noiembrie, acum 19 ani cadea zidul Berlinului. Spre lumea libera au plecat puhoaie, nu doar nemtii din fosta RDG, ci si cei ramasi de multa vreme in lagarul comunist. Exodul sasilor a inceput in anii '80 si a culminat imediat dupa ’89, cind satele din Transilvania au ramas pustii.

* La recensămîntul din 1910, saşii din România au atins numărul de 800.000, în 1930 au mai rămas 633.488 (4,44% din populația țării), iar după recensămîntul din 1992 s-a constatat că numărul acestora s-a redus la 119.462 (0,52%). La ultimul recensămînt din primăvara anului 2002, peste 60.000 de locuitori ai României s-au mai declarat încă, de naţionalitate germană (saşi, şvabi şi zipzeri).

Nota: Hans nu a stiut numele romanesc al animalului, insa, in incercarea de a se face inteles, a zis la un moment dat cuvantul Dachs (viezure, bursuc), dar poate fi vorba, dupa sonoritatea cuvantului (iezen), despre Wissel (castor). S-ar putea ca, in defintiv, sa se fi gandit la castor, dar a vorbit de viezure. Numai Hans stie ce o fi iezenul.

Mai exista oameni talentati...

2009-02-10T20:18:00.009+02:00

Am gasit pe un site frumos o frumoasa propunere de schimbare a graficii bancnotelor noastre. Mai mult ca probabil nimeni nu va lua in seama nici macar ideea in sine, daramite folositea unei design asa atragator si nononformist. Romania are unele din cele mai urate bancnote. Sunt realizate digital de niste artisti cam fara talent. Incercarea efemera a graficianului Octav Penda de a le da o grafica valoroasa a fost un esec. Doar bancnota cu barncusi de 500 lei, din anii 90 a fost tiparita si a avut zile putine. Interesele murdare si ciubucurile au dat castig de cauza unor neica-nimeni.
Bancnotele sunt o excelenta carte de vizita a unei tari. Din Europa s-au detasat, inaintea introducerii monedei euro, guldenii olandezi si francii francezi noi.

Propunerea pe care am gasit-o pe site-ul http://www.transforma.info.ro m-a impresionat si m-a convins ca mai sunt oameni talentati in tara asta (care n-au emigrat) si carora le pasa. Problema noastra e ca ABSOLUT toti factorii de decizie de la noi, incepand de la cel mai marunt directoras si pana la ministrii cred ca se pricep la tot = promovarea lucrului prost facut, (daca se poate si scump, sa acopere comisioanele).

Deci iata cam ce scria acolo... Tot articolul aici

Ieri si azi pentru maine
Eroi ai legendelor romanesti sunt reprezentati in tandem cu imagini ale peisajului urban contemporan.

Aceasta executie incearca sa sintetizeze, ca un arc peste timp, intreaga experienta colectiva a naturii romane, plecand de foarte departe (din basmele romanilor) si trecand printr-un prezent pe care il clasificam, prea adesea, ca inconsistent.

Intentia conceptului nostru este aceea de a deschide, in cartea mintii privitorului, in fapt, o a treia fila (dupa trecut si prezent): aceea a viitorului.

Iar teza care pe care o urmarim, una cu adevarat provocatoare: numai imaginatia noastra ne va putea opri de la a pune in opera un viitor cu adevarat glorios.
Imaginatia e singura noastra limita

1009-2009, un mileniu de singuratate

2009-02-09T10:45:00.018+02:00

Catedrala romano-catolica din Alba Iulia, sediul celui mai vechi episcopat catolic de pe teritoriul Transilvaniei, este un monument de o valoare deosebita. In prim plan, Palatul arhiepiscopal romano-catolic edificat in timpul Renasterii. In planul indepartat catedrala ortodoxa, edificata in vremea regelui Ferdinad, formeaza impreuna cu batrana catedrala catolica un ansamblu deosebit de valoros...

"Miercuri 4 februarie, la ora 18.00, in biserica romano-catolicadin Sibiu va fi oficiata o prima slujba religioasa, in limbile maghiara si romana, in cadrul misiunii dedicata jubileului de 1000 de ani de la infiintarea Arhiepiscopiei romano-catolice de Alba Iulia, de catre Regele Ungariei Ştefan cel Sfant. Asemenea liturghii vor fi oficiate, in fiecare seara, pana duminica, 8 februarie". Aceasta putea fi o varianta de stire de presa dinaintea evenimentului religios, petrecut in Sibiul nostru cu pretentii euro-culturale si crestin-ecumenice, la inceputul anului de gratie 2009.In presa locala, insa, din motive pe care doar le banuiesc, o astfel de stire a lipsit. Şi nu este cazul sa insist pe un lucru care oricum nu mai poate fi schimbat. Este greu, daca nu chiar imposibil, sa aflam de ce un jubileu atat de impresionant nu a intrat in circuitul public informational. [...]

Statuia Sf. Stefan (997-1038) de la Budapesta, de pe bastionul Pescarilor al cetatii Buda.

Sfantul rege Stefan I al Ungariei, asa cum a fost pictat alaturi de ceilalti doi sfinti regi maghiari, Ladislau si Emeric in corul bisericii evanghelice din Malancrav

Pentru subiectul nostru, important mi se pare sa observam un paradox al societatii romanesti: desi, intr-un spatiu geografic comun, traiesc si muncesc laolalta oameni de diferite limbi, confesiuni si culturi, existentele lor se deruleaza in paralel, daca le raportam la cunoasterea reciproca a acestor trasaturi specifice. Din aceasta perspectiva, partea ardeleneasca a Romaniei este paradigma pe care merita s-o amintim, aici, chiar si in treacat. Daca suntem sinceri cu noi insine, recunoastem ca ea tine de nivelul de educatie si cultura al tuturor ardelenilor de nivel mediu social. Ce stim noi, romanii, despre sasi, unguri, tigani, evrei sau armeni, mai mult decat perceptiile populare transmise oral din generatie in generatie? Cunoastem istoria si cultura fiecarei natii si modul cum s-au contopit cu istoria si cultura noastra? Cunoastem cultele religioase ce le anima? Pe de alta parte, care sunt perceptiile celorlalti, trecand usor peste recunoasterea majoritatii noastre numerice, decat ca cei mai multi romani ardeleni sunt ortodocsi si ca toti se distreaza la nunti cantand „noi suntem romani, noi suntem pe veci, aici, stapani"?

Banner pe schelele ridicate pe capele Lazo

Referitor la mileniul trecut, manualele de istorie subliniaza (nu spui de ce) toate ce ne despart pe unii de altii, trec repede prin cnezatele si voievodatele Evului Mediu, apoi prin Bobalna si Doja, pentru a ajunge „pe scurt" la 1848, Dualismul austro-ungar si 1918? Cati dintre noi, de orice natie am fi, cunoastem mai multe date despre istoria noastra comuna intre 1000 si 1918? Numarul si numele principilor ardeleni, de exemplu? Sau cum a evoluat, timp de o mie de ani, civilizatia din interiorul arcului carpatic, pe care Dumnezeu l-a daruit tuturor celor care s-au legat de el si se simt acasa aici? Acest scurt comentariu nu are, evident, pretentii exegetice. Pentru mine, totul a plecat de la impresiile cu care am plecat de la liturghia de miercuri seara.

Detaliu de pe timpanul portalului sudic (sculptura romanica, sec al 13-lea) al catedralei Sf Mihail de la Alba Iulia. Vezi alt detaliu mai jos...

M-am intrebat, de ce oare 1000 de ani n-au fost de ajuns sa ne cunoastem mai bine toti cei care ne declaram ardeleni si, nu de putine ori, facem din originea noastra un motiv de mandrie. Sa fim educati si sa vorbim intre noi cel putin cele trei limbi de „circulatie", romana, germana si maghiara. Cu siguranta, mai mult ne-au despartit suferintele, decat ne-au apropiat bucuriile. Cred, de aceea, ca sarbatorirea in cerc inchis a jubileului romano-catolic poate fi dovada trecerii unui mileniu de singuratate pentru crestinii ardeleni, care s-au bucurat de mesajul evanghelic, dar nu cu gandul la generatiile urmatoare, ci traindu-l exclusivist, probabil, de frica pierderii fericirii de a-l fi primit. Pentru viitorul mileniu, inca nu e tarziu sa ne convingem ca acest mesaj nu este destinat unei singure natii, ci intregului popor crestin.

Post Scriptum - Arhiepiscopia Romano-Catolica de Alba Iulia (in latina Archidioecesis Albae Iuliensis) este una din cele doua arhiepiscopii romano-catolice din Romania, alaturi de Arhiepiscopia Romano-Catolica de Bucuresti. A fost infiintata in anul 1009 ca dieceza a Transilvaniei, de Regele Ungariei Ştefan cel Sfant (Ştefan I), cu sediul la Alba Iulia. Catedrala episcopala este Catedrala Sfantul Mihail din Alba Iulia. Din 1994 arhiepiscop romano-catolic de Alba Iulia este dr. György Jakubinyi. Arhiepiscopia Romano-Catolica de Alba Iulia grupeaza cel mai mare numar de credinciosi romano-catolici din Romania, respectiv 440.000 de credinciosi conform Annuario Pontificio pe anul 2008, fata de cca. 91.500 de credinciosi in Arhiepiscopia Romano-Catolica de Bucuresti. In data de 22 martie 1932, ca urmare a concordatului incheiat intre Romania si Sfantul Scaun, numele episcopiei a fost schimbat din Transylvaniensis in Albae Iuliensis. Ştefan I a fost canonizat in 1038 de Papa Grigore al VII-lea ca sfant al Bisericii Catolice, iar in 2000 a fost canonizat si de Biserica Ortodoxa, devenind astfel primul sfant comun al celor doua biserici dupa Marea Schisma. (dupa Wikipedia)."

de Elida-Ioana Cremene

Citeste tot articolul pe Sibiul.ro.

Catedrala romano-catolica Sf Mihail de la Alba Iulia. In vremea Sf. Stefan, la Alba Iulia s-a construit o capela rotunda, identificata arheologic sub actuala catedrala...

PS Din pacate, nationalismul si sovinismul fata de maghiari, fata de istoria si cultura lor (deseori comuna cu a noastra), e atat de raspandit, atat de profund intrat in constiinta noastra, incat orice informatie ce nu tine exclusiv de romanii nostrii verzi, majoritar ortodocsi, nu ne intereseaza absolut deloc. Desi, dupa cum ati aflat din articolul de mai sus Sf. Stefan al Ungariei a fost canonizat si de Biserica Ortodoxa !!!

Marsul Donului... in Ungaria

2009-02-06T17:40:00.002+02:00

Pentru o mai buna intelegere a acestui material, cititi mai intai precedentul articol : Renactment Textul apartine lui Horia Serbanescu, istoric la Muzeul Militar National si "locotenent" in grupul de reconstituire militara "Regimentul 6 Dorobanti".
Precizare: Uniformele maghiare din cel de-al doilea razboi mondial au avut unele asemanari cu cele germane. Forma castii este aproape identica cea a Wehrmacht-ului, cu niste foarte mici diferente. Toti cei ce poarta casti aparent asemanatoare cu cele germane sunt de fapt imbracati in uniforme maghiare...

"Ca si anul trecut, un grup de reconstituire din Ungaria, a invitat grupurile de reenactment din Romania sa participe la traditionalul "Mars al Donului", de comemorare a ostasilor cazuti in luptele de la Cotul Donului, in iarna 1942-1943. La acest mars, care tine cateva zile si se desfasoara prin diferite localitati din Ungaria, sunt invitati sa participe, pe langa grupurile ungare, si grupuri istorico-militare din fostele tari ale Axei (Germania, Italia si Romania). Ideea acestei actiuni este de a comemora ostasii cazuti in aceasta importanta batalie a celui de-al doilea razboi mondial.

Soldati romani in sudul Rusiei, pe frontul de est

Pe strazile medievale din Esztergom, la ora 6:30. In prim plan "soldatii romani", 3 vanatori de munte (un ofiter si 2 soldati) si 2 infanteristi...

La acest, eveniment care a comemorat tragedia armatelor Axei ( decembrie 1942 - ianuarie 1943 ), au participat circa 40 de reenactori unguri din mai multe asociatii istorico-militare maghiare, 9 reenactori romani, 3 veterani Alpini italieni si 12 rezervisti germani. Spre deosebire unguri, romani si italieni, care pe toata durata actiunii au fost imbracati in uniforme din epoca celui de-al doilea razboi mondial, germanii au purtat doar uniforme actuale ale Bundeswehr-ului (desi in mars carau doua pistoale mitraliera MP-40), pentru ca legea germana este foarte categorica impotriva purtarii in public a uniformelor cu insemne naziste, fie ele si ale Wehrmacht-ului.

[...]Seara s-a ajuns la Arad, iar ziua urmatoare, joi 29.01.2009, am intrat in Ungaria si dupa-amiaza am ajuns la Esztergom, veche capitala a Ungariei in sec. X – XIII, oras aflat pe malul Dunarii, la granita cu Slovacia. Ne-am intalnit cu ceilalti reenactori la un vechi gimnaziu aflat in centrul istoric al orasului, unde ne-am echipat in uniformele de epoca. In aceeasi seara toti reenactorii au participat la doua ceremoniale militare desfasurate la monumente amplasate in apropierea gimnaziului. Generalul Borszeki, presedintele Asociatiei rezervistilor unguri ( care a studiat la Academia Militara din Bucuresti si cunoaste binisor limba romana ) a trecut in revista detasamentul de reenactori si ne-a urat succes in marsul comemorativ pe care trebuia sa-l efectuam in zilele urmatoare. A urmat masa de seara (gulas din conserve incalzit la cazan) si stingerea. S-a dormit in sala de sport a scolii, in saci de dormit asezati pe jos ( regula care va fi respectata si in urmatoarele nopti).

Un vanator de munte si un infanterist roman

Colegii maghiari

A doua zi, la ora 5.30 s-a dat desteptarea si dupa micul dejun, care a constat intr-o felie de paine unsa cu untura, cu o jumatate de ceapa si ceai, a inceput marsul propriu-zis, pe traseul Esztergom – Pilisszentlélek. Marsul s-a desfasurat in formatie de lupta, cu soldatii desfasurati pe ambele parti ale drumului si cu elemente de cercetare. Coloana era formata din grupul maghiar, urmat de romani si un Alpini italian (in salopeta alba de camuflaj asa cum s-a purtat in timpul luptelor de la Cotul Donului, desi afara nu era nici pic de zapada) si de grupul de rezervisti germani. In coada coloanei se aflau doua camioane Csepel, din anii 1950, unul dintre ele tractand un tun antiaerian (de fabricatie sovietica dar adaptat ca tun Bofors din WW2).

Zona in care s-a desfasurat marsul era muntoasa si impadurita, cu terenul extrem de noroios din cauza ploilor din zilele anterioare. Ca urmare, dupa circa numai o ora de mars, pe un o panta mai abrupta camionul care remorca tunul s-a impotmolit si intregul detasament s-a oprit. Deblocarea camioanelor si a tunului si aducerea lor pe un drum forestier practicabil a durat mai mult de o ora. Dupa o scurta pauza de masa, coloana de reenactori, carora li s-au alaturat si 4 husari calari, a parasit drumul forestier si s-a avantat pe poteci de munte pe un drum dificil, noroios si plin de obstacole, pentru a traversa muntele si a ajunge in satul Pilisszentlélek, unde ne asteptau camioanele si tunul AA. Drumul prin padure a durat circa doua ore.

Iesirea camionului din noroi, un moment foarte spectaculos si autentic. Aveam senzatia extraordinara ca traiesc in mijlocul unui film de epoca

Husarii au aparut mai tarziu. Unul dintre ei era ardelean cu dubla cetatenie
(romana si maghiara)

Doi re-enactori unguri au purtat tot drumul 2 mitraliere grele, doar asa, pentru autenticitate

Dupa masa de pranz, servita in incinta unei gradinite de copii, din conserve de gulas incalzite la aragaz, a urmat un scurt ceremonial militar in Pilisszentlélek, la mormantul unor militari germani cazuti in timpul razboiului, garda de onoare la monument fiind compusa din rezervistii germani. Toti ceilalti reenactori au prezentat armele.

Pocnetul unei rachete de semnalizare ne-a facut sa credem ca e rost de-o "lupta". N-a fost sa fie. In spatele "vanatorilor" e italianul, tot vanator, in costum de iarna

S-a pornit apoi in mars pe sosea catre o noua localitate, Pilismarót, coloana fiind insotita de camioane, dar dupa circa o ora de mars si dupa un scurt popas ( la un han unde am fost intampinati de proprietar cu paharele pline cu palinca), intrand in criza de timp si riscand sa ne prinda intunericul pe drum, ne-am continuat drumul spre Pilismarót cu camioanele.

Aici a avut loc o ceremonie militara in fata monumentului din centrul localitatii, din pacate lungita neobisnuit de mult de prea zelosul primar. Dupa aceasta ceremonie, ne mai fiind timp pentru alte marsuri, ne-am deplasat in autovehicule spre orasul Dömös, si apoi spre Visegrád, unde au avut loc din nou ceremoniale militare in fata monumentelor istorice.

Dupa masa de seara, pe care am luat-o intr-un mic restaurant in care am avut surpriza sa fim serviti cu un fel de sarmale mari cu smantana, am fost cazati intr-o uriasa sala de sport unde, din nou, s-a dormit in saci de dormit pe saltele de gimnastica. Programul extrem de incarcat si epuizarea fizica cu care ne confruntam cu totii ne-a impiedicat sa admiram frumosul oras istoric care este Visegrád-ul.

Ziua urmatoare, sambata 31.01.2008, avand in vedere oboseala "trupelor", desteptarea s-a dat o jumatate de ora mai tarziu, la 6.00, dar in lipsa micului dejun (ni s-a promis o masa mai copioasa la pranz) ne-am "distrat" curatindu-ne echipamentul ( in special bocancii care erau plini de noroi pana la glezene). La ora 8.00 s-a pornit in mars spre localitatea Pilisszentlászló, pe sosea si urmand albia unui parau, in amonte. Deplasarea s-a facut intr-un peisaj superb de iarna, intr-o zona impadurita, pe o poteca in care accesul era ingreuiat de numeroase obstacole naturale. Camioanele cu tunul AA ne-au insotit pe drum dar, din cauza alunecusului la coborarea unei pante abrupte, au trebuit sa intoarca si in final au ajuns la destinatie, in Pilisszentlászló, la o ora dupa trupele pedestre.Unul din "ofiterii" ce-i comandau pe unguri. Remarcati ca soldatul din spate isi aprinde tigara de la un chibrit. Multi aveau la mana cesuri de epoca iar fumatorii tabachere metalice.

In zona mai inalta a dealurilor a nins. Dealurile aveau peste 700m

In Pilisszentlászló a avut loc un alt ceremonial important, in curtea unei scoli, dupa care a urmat masa de pranz (gulas la discretie, stropit cu un delicios vin fiert)!!!!!.

Dupa-amiaza grupurile de reenactori s-au deplasat spre orasul Szentendre, destinatia finala a marsului nostru, drumul fiind parcurs jumatate pe jos si restul cu autovehiculele. In Szentendre a avut loc ultima ceremonie militara dupa care a urmat cazarea reenactorilor intr-o sala de sport a unei scoli si masa festiva, de incheiere a actiunii. La aceasta a participat din nou generalul Borszeki. Organizatorii marsului au multumit participantilor la actiune si au evidentiat participarea invitatilor straini (romani, italieni si germani). S-au rostit cuvantari pline de patos si s-au inmanat destinctii si cadouri...

Dupa incheierea acestui ultim ceremonial, ne-am dezechipat de uniformele purtate neintrerupt timp de 48 de ore, si ne-am facut bagajele pentru drumul spre casa.

Detasamentul romanesc partcipant la "Marsul Donului -2009" a fost compus din 9 reenactori: 4 (1 ofiter si 3 soldati) din Asociatia "6 Dorobanti" si 5 (1 ofiter si 4 soldati) din Asociatia "Traditia Militara". Comportarea si tinuta detasamentului romanesc a fost foarte buna, nefiind cu nimic mai prejos de a colegilor maghiari, ei insisi foarte bine instruiti.

Referitor la actiunea propriu-zisa, ea a fost bine organizata insa dupa parerea mea a avut un program mult prea incarcat, in special in privinta ceremonialelor militare. Programul stabilit initial, pe un traseu destul de lung (click: http://mymap.hu/esztergom )

ce trebuia parcurs pe jos de oameni de varste diferite ( foarte tineri, ori trecuti de varsta maturitatii, fara o pregatire fizica deosebita), pe un teren accidentat si ingreuiat de ploile precedente, a fost dat peste cap in ambele zile de incidente legate de dificultatea deplasarii autovehiculelor (pe noroi, polei). Aceste situatii au determinat multe improvizatii si revizuiri de program. In acest fel nu a mai fost timp nici pentru exercitiile tactice care fusesera organizate cu prilejul editiilor anterioare ale "Marsului Donului".Husarul batran cu mustati impozante

Relatiile cu colegii maghiari au fost excelente si au confirmat odata in plus importanta unor astfel de evenimente in care, in pofida conflictelor din trecut, participantii la actiunile istorico-militare, in majoritate tineri, se cunosc si invata sa se respecte reciproc si chiar stabileasc relatii de prietenie. Am avut aceleasi sentimente ca la actiunea de la Tutrakan (Turtucaia-Bulgaria), unde fostii inamici, comemorand ostasii cazuti in lupta cu decenii in urma, s-au comportat civilizat, cu decenta si s-au simtit adevarati camarazi care impartasesc aceeasi pasiune pentru istoria si traditiile tarii lor. "

Horia Serbanescu

La sfarsitul ultimei zile, langa Szentendre

Textul original a fost luat de pe forumul Asociatiei "6 Dorobanti".