Paralele//Paralele

Noi gândim prin noi înşine..

2009-11-27T04:51:00.003+02:00

De urmărit până la capăt.. www.liberaliipentrubasescu.ro

Paralele//Paralele devine blog anti-PSD şi asumă opţiunea anti-Geoană pentru 6 decembrie

2009-11-26T00:23:00.006+02:00

Câteva precizări:

am primit de-al lungul celor 2 ani de existenţă a Paralelelor acuzaţii ba că aş scrie pro-PNL, ba că aş scrie pro-PDL. Eu am scris de fapt pentru o cauză în care încă cred, şi anume proiectul guvernării de dreapta pentru România. Aşa cum am criticat PD-L în decembrie 2008 pentru alianţa oportunistă cu PSD, la fel critic şi acum umilinţa liberalilor în faţa social-democraţilor.
nu am asumat o opţiune electorală în turul 1 tocmai pentru că în cursă erau 2 candidaţi de dreapta cu punctele bune dar şi cu defectele lor.
am crezut şi cred în continuare în forţa politica a lui Klaus Johannis. Îl voi susţine şi ca prim-ministru, mai ales dacă reuşeşte să neutralizeze actori nocivi ca Vanghelie, Voiculescu sau Fenechiu
nu cred că victoria lui Geoană va însemna apocalipsa pentru România, dar cred că ne va trage înapoi cu câţiva ani buni în procesul de modernizare. am mai spus şi altă dată că nu dau prea mulţi bani pe funcţia prezidenţială, pentru că mi se pare oarecum inutilă vis-a-vis de modelul politic pe care îl îmbrăţişez. Dar dacă această funcţie prezidenţială va însemna legitimarea unei guvernări tip Năstase, prefer să nu o ignor. De altfel Adrian Năstase e pe cale să devină al treilea om în stat dacă dăm crezare surselor de aici.
Concluzia: respect în continuare PNL-ul şi ce înseamnă el pentru viaţa politică românească, dar nu pot fi de acord cu opţiunea domnului Antonescu. Din acest motiv, Paralelele devine manifest blog anti-PSD, deci asumă manifest opţiunea anti-Geoană pentru alegerile din 6 decembrie. Vă mulţumesc pentru înţelegere!

De ce este Geoană favorit în faţa lui Băsescu

2009-11-24T23:47:00.005+02:00

Dacă ar vota online-ul, scorurile ar arăta cam aşa (rezultatele sondajului paralel cu 607 de votanţi): Băsescu 44%, Antonescu 43%, Geoană 7%, Oprescu şi Vadim câte 1%. Cu o mică variaţie la scorurile lui Băsescu şi Antonescu, cam aşa au stat lucrurile în tot online-ul. Numai că deznodământul e dat de votul la firul ierbii, de votul captiv, de votul hardcore şi eventual şi de vreo 5-6 procente de independenţi care au văzut în candidatul liberal o rază de speranţă. Revenind la tema articolului, cam aşa ar arăta un inventar al motivelor pentru care Geoană pleacă din postura de mare favorit în faţa lui Băsescu pentru turul 2:

explicaţia statistică de la unul dintre marii învingători ai zilei de 22 noiembrie, maestrul Turambarr
controlul cvasitotal al mijloacelor media. Realitatea a mutat până şi marele event "1o pentru România" pentru a nu afecta trendul favorabil al lui Geoană
la capitolul imagine Geoană punctează net în faţa lui Băsescu. În timp ce Geoană se lansează pe o platformă largă de susţinere, cu un vizual dominat de albul păcii şi de tricolor în spate, cu Crin şi Johannis alături, Băsescu încălzeşte aceeaşi ciorbă de care s-au cam săturat cei 63-64% care nu îl mai suportă. În timp ce Geoană construieşte din punct de vedere imagologic un proiect pentru România (Guvernul Johannis), Băsescu nu face decât să reacţioneze isteric. Preşedintele şi echipa sa sunt într-o lipsă acută de idei şi totul merge conform planului lui Hrebe-Vântu-Patriciu-Voiculescu.
singura idee a lui Traian Băsescu este să reediteze scenariul suspendării din 2007 crezând că românii mai sunt uşor impresionabili. Nu ţine! Între timp PDL şi Băsescu au făcut o mare coaliţie cu "diavolul" PSD iar Johannis a fost rejectat fără drept de apel în favoarea unui loser ca Boc
agenda publică este făcută de adversarii preşedintelui. Băsescu trebuie să inventeze teme care să se contrapună scenariilor păpuşarilor PSD.
Singura şansă a lui Băsescu de a mai capitaliza pentru turul 2 e legată de dezbaterile face to face cu Geoană. Sau de o ofertă irezistibilă pentru PNL. Altfel, Geoană va câştiga cu un lejer 53-54% turul 2..

Concluzia? Atât timp cât Băsescu nu contrapune un PROIECT majorităţii Johannis, lupta e pierdută! credit poză: http://turnofftheglory.wordpress.com/2009/11/24/votati-psd/

Muzica alegerilor

2009-11-22T06:00:00.003+02:00

Rezultate sondaj paralel+ GO TO VOTE!

2009-11-22T05:52:00.005+02:00

Ultima zi a sondajului paralel, 586 de voturi so far, 264 pro Traian Băsescu, 255 pro Crin Antonescu, luptă strânsă:). Au mai punctat Geoană de 6%, Oprescu de 2%:) Aseară am revăzut Asphalt Tango al lui Caranfil şi mi s-a părut cel mai bun motiv pentru îndemnul la vot azi... Da, ne-am schimbat mult, dar nu suficient de mult! Mai avem încă mult de votat!

www.testvot.eu dacă sunteţi nehotărâţi în privinţa votului de duminică

2009-11-20T12:25:00.002+02:00

Antonescu, Hunor, Oprescu, Băsescu..asta e ordinea care mi-a ieşit mie. Iarăşi e vorba de opţiunea mea puternică pentru un sistem politic cu componentă parlamentară puternică şi pentru stat minimal în economie. Numai că de la vorbe la fapte e cale cam lungă, deci votul meu nu va reflecta neapărat fundamentaul programatic reliefat în acest chestionar. Anyways, felicitări celor care au creat www.testvot.eu

Uniunea Europeană sau compromisul la superlativ

2009-11-20T02:40:00.003+02:00

Prin urmare s-a reuşit semnarea unui Tratat de Reformă care a mai extins dimensiunea de integrare a Uniunii, dar nu la cotele vizate de Tratatul Constituţional. S-a spus, pe bună dreptate, că Europa merge înainte, că a depăşit perioada de reflecţie de după NU-urile din Franţa şi Olanda şi că urmează să aibă o voce unitară şi consolidată în relaţiile internaţionale. Prima breşă în noul plan a fost NU-ul irlandez de anul trecut. Încet-încet, mai cu presiuni, mai cu acte mai puţin democratice, Tratatul de Reformă de la Lisabona a trecut testul aprobării de către statele membre, inclusiv al referendumului repetat din Irlanda şi al voinţei de fier a preşedinţilor ceh şi polonez. Trebuia să se treacă la fapte, mai precis la punerea în aplicare a unor prevederi inedite. Cum ar fi desemnarea unui preşedinte al Consiliului European pentru un mandat de 2 ani şi jumătate (un preşedinte al UE mai colocvial), a unui Înalt Reprezentant pentru Politica Externă (unificând practic cele 3 poziţii care până acum convergeau pentru determinarea politicii externe a UE) şi a unui secretar general al Consiliului European (funcţie de care s-a vorbit mai puţin, dar extrem de influentă). Până la nominalizarea celor 3 de către şefii de stat şi de guverne ai celor 27 reuniţi în Consiliul European sub preşedinţia Suediei, fuseseră acontate alte funcţii extrem de importante: Preşedintele Comisiei Europene prin portughezul Jose Manuel Durao Barroso din partea PPE şi preşedintele Parlamentului European prin negocierea PPE-S&D (fostul PES), adică polonezul Jerzy Buzek pentru primii 2 ani şi jumătate din partea PPE şi germanul Martin Schulz pentru următorii 2 ani şi jumătate din partea S&D. Aşadar, la prima strigare aveam din cele 5 funcţii importante următoarele: PPE 2 funcţii şi jumătate, S&D jumătate de funcţie, Portugalia- 1 funcţie, Polonia şi Germania câte o jumătate de funcţie. Acum, ştiindu-se forţa nucleului Franţa-Germania în a-şi impuna voinţa şi viteza asupra afacerilor europene, era clar că amândouă vor juca în tandem pentru nominalizarea celor 3 poziţii extrem de importante ieri la Bruxelles. În acelaşi timp, era clar că jocul franco-german trebuie să asorteze şi aşteptările Marii Britanii, al treilea mare actor politico-economic al Uniunii Europene. Prin urmare s-a ajuns la asta:

Germania prin Angela Merkel l-a promovat pe Herman van Rompuy, premierul de mai puţin de un an al Belgiei, o figură extrem de ştearsă, pentru funcţia de preşedinte al Consiliului European. În acest fel, Germania a neutralizat candidatura britanicului Tony Blair care i-ar fi putut ameninţa supremaţia în acţiunea externă a UE. Van Rompuy este şi flamand, deci apropierea de Germania este şi mai pronunţată.
Fiind flamand, Van Rompuy nu a fost întâmpinat cu căldură de Franţa care totuşi a realizat că opţiunea Blair ar fi fost şi mai rea pentru ei. Aşa că au suţinut propunerea germană cu pretenţia de a obţine Secretarul General..Germania a primit bucuroasă târgul sprijinindu-l pe diplomatul francez Pierre de Boissieau pentru această poziţie, nu înainte însă de a obţine asigurarea Franţei că va sprijini un german pentru aceeaşi poziţie după 2011.
Deal-ul franco-german nu putea fi dus la bun sfârşit dacă ar fi fost blocat de Marea Britanie. Şi cum Van Rompuy este tot reprezentant PPE, era clar că Socialiştii vor ocupa postul de Înalt Reprezentant. Şi cum Marea Britanie pierduse postul de Preşedinte, a fost scoasă la înaintare baroneasa Catherine Ashton, actualul comisar european pentru Comerţ. Tot cu profil scăzut şi fără experienţă anetrioară în domeniu. Premierul Gordon Brown şi-a luat şi el o piatră de pe inimă, ştiindu-se complexul său permanent faţă de mentorul Tony Blair. În acelaşi timp, francezii şi germanii sunt încântaţi că au scăpat de obligaţia de a oferi Marii Britanii un portofoliu economic greu.
Troika aleasă azi la Consiliu e un compromis şi pentru că lobby-ul extrem de agresiv din ultimele zile pentru candidaţii-femei este satisfăcut prin nominalizarea lui Cathy Ashton
Un alt mare compromis, de data asta acceptat de toţi cei 27, este faptul că nominalizările garantează amânarea proiectării UE ca actor politic global cu o voce unică în politica externă. Cele 3 nominalizări arată că prevederile Tratatului de Reformă se aplică doar de jure. Tot greii Merkel, Sarkozy, Berlusconi, Brown şi în viitor Cameron sau Zapatero vor face jocurile în politica externă a marilor state din UE. Aşadar, nimic nou pe frontul UE, numărul de telefon al UE tot nu a fost identificat.
În loc de concluzie, o nouă ilustrare a "compromisului" din alegerea de ieri. Primul preşedinte al UE, belgianul Van Rompuy, s-a făcut cunoscut în 2004 printr-o declaraţie care fixa negru pe alb Turcia ca stat în afara UE. Fără nicio şansă de a face parte cândva din UE. Se ştie că în UE doar Marea Britanie, Suedia şi ţările din Europa de Est sprijină cu adevărat candidatura Turciei. Prin urmare preşedintele UE este un adversar al aderării Turciei, iar Înaltul Reprezentant vine din ţara cea mai pro Turcia.
În tot acest concert al compromisurilor, este şi mai clar de ce o candidatură ca cea a lui Severin pentru postul de Înalt Reprezentant stârnea zâmbete pe holurile de la Bruxelles şi în cancelariile europene. Pentru România şanse există încă pentru un portofoliu onorabil, dar nu cu nume gen Cioloş sau Severin.

Geoană astronautul pe 6 decembrie:)

2009-11-19T22:22:00.000+02:00

Restanţa de ieri: clip anti Geoană

2009-11-19T16:22:00.000+02:00

Campania pentru prezidenţiale şi marketingul electoral - episodul 4: clipurile negative:) Let's have some fun

2009-11-19T01:23:00.004+02:00

Meciul pentru Cotroceni se joacă

2009-11-18T00:12:00.004+02:00

Sondajul CURS dat publicităţii de Evenimentul Zilei este singurul în care am încredere suficientă pentru a comenta pe marginea lui. Aşadar, rezultatele sondajului CURS prefigurează o luptă strânsă între candidaţii celor 2 mari partide, Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Până aici nimic nou. Partea interesantă vine abia la întrebarea despre turul 2, şi aici trebuie să recunosc ingeniozitatea institutului care pune nehotărâţilor întrebarea "În unele ţări votul este obligatoriu prin lege. Dacă ar fi la fel şi în România...". Aici Geoană întruneşte doar 15% din opţiuni, la foarte mică diferenţă de actualul preşedinte cu 13%. Rezultă destul de clar că bazinul maxim al candidatului Geoană nu este semnificativ mai mare decât al lui Băsescu, deşi radicalizarea discursului anti-Băsescu ar fi generat în mod normal o ostilizare a electoratului împotriva actualului preşedinte. Desigur, afirmaţia mea se validează doar pentru cei 42% din subeşantionul de 28% (din eşantionul general) care nu exprimă o opţiune nici pentru turul 1. Ar fi fost interesant să vedem redistribuţia voturilor lui Antonescu, Oprescu, Kelemen, Vadim şi Becali în turul 2 pentru a avea o imagine mai clară a şanselor lui Geoană de a-l învinge pe Băsescu. Mai trebuie notat că la întrebarea despre ipotetica finală Geoană-Băsescu, 26% sunt nehotărâţi sau nu răspund, deci coroborat cu marja de eroare a sondajului, putem spune că de fapt cei 2 sunt la egalitate şi că meciul se joacă până în ultimul moment. Având în vedere toate acestea, cum ar putea Geoană să fie coborât şi mai mult în estimări?

Dacă Băsescu realizează un scor apropiat de 40% în primul tur iar referendumul este şi el validat
Dacă tabăra Băsescu reuşeşte să-l deconstruiască în cele 2 săptămâni dinainte de turul 2 ca om politic care nu divizează electoratul. Pe scurt, cum îl face la fel de "antipatic" ca actualul preşedinte în ochii electoratului? Trebuie pregătită o campanie negativă ca la carte
Dacă Antonescu nu indică o opţiune clară pro-Geoană pentru turul 2
Dacă Traian Băsescu câştigă din afacerea Comisarul european

Mission, vision, values pentru Crin Antonescu după alegeri

2009-11-17T01:35:00.004+02:00

Cititorii acestui blog sunt martori la atenţia pe care i-am acordat-o candidatului liberal încă de la instalarea sa în fruntea PNL în martie 2009. Spuneam atunci că alegerea liberalilor este greşită pentru că Antonescu nu are capacităţi de leadership, nu are determinare, nu are disponibilitatea de a munci zi de zi pentru partid. S-a dovedit că am avut parţial dreptate dacă facem referire numai la scorul mediocru obţinut de PNL la europarlamentare. După 7 luni la conducerea PNL pot spune însă că Antonescu beneficiază şi de câteva calităţi certe care îl pot calibra ca veritabil om politic în viitorul imediat. Mai precis după alegerile prezidenţiale unde rolul său va fi cu adevărat determinant după turul 1, când va trebui să facă o opţiune fundamentală pentru articularea sa ca om politic pe viitor. E vorba fireşte de anunţul de susţinere a lui Traian Băsescu sau a lui Mircea Geoană pentru finala din 6 decembrie. Voi face o scurtă analiză relativ la efectele acestei decizii pentru destinul politic al preşedintelui liberal.

Mission

Misiunea lui Crin Antonescu ar trebui să fie facilitarea accesului PNL la guvernare, conservarea identităţii liberale într-un potenţial arc guvernamental, pregătirea PNL pentru a deveni un autentic catch-all party în următorii ani, menţinerea în pole-position ca potenţial candidat al dreptei pentru alegerile din 2014
De ce are nevoie Antonescu pentru realizarea acestor scopuri? În primul rând de distanţarea de un PSD care nu ar face altceva decât să modeleze PNL ca prelungirea sa de centru-dreapta, ca o remorcă necesară pentru a ţine piept marelui partid de dreapta. PNL ar trebui să fie conştient de faptul că intrarea la guvernare cu PSD chiar şi fără Băsescu preşedinte ar fi o eroare majoră pe termen mediu şi lung , căci reculul PD-L poate dura doar un an-doi. În cele din urmă tot va coagula o majoritate care să se contrapună coaliţiei guvernamentale PSD-PNL iar liberalii vor fi principalii perdanţi.
În al doilea rând are nevoie de o abordare mai flexibilă a posibilităţii participării la o guvernare de dreapta cu PD-L. Repetarea episodului noiembrie-decembrie 2008 când PNL a forţat la maximum impunerea lui Tăriceanu premier ar duce la izolarea partidului, având în vedere că şi PSD poate face un guvern cu trădători din PD-L (dacă Băsescu pierde) şi viceversa.
Transformarea PNL în partid catch-all este poate cea mai grea misiune a preşedintelui Antonescu. Organizarea internă a fost în permanenţă deficitul cel mai mare al partidului şi ratarea intrării în turul 2 va fi dovada supremă. E nevoie de mai multă coeziune, e nevoie de o politică de resurse umane deşteaptă, e nevoie de reactivarea unor oameni ca Tăriceanu, Motreanu, Voicu şi retrogradarea unora ca au luat prea mult aplomb (Orban, Stroe).

2. Vision

Construcţia lui Antonescu pentru perioada post-alegeri trebuie să se înscrie pe câteva coordonate deja asumate: retorica, discursul despre bunul simţ, nevoia de valori în societate. Componenta cea mai importantă care lipseşte din discursul actual al lui Antonescu este "proiectul său de societate" pe toate palierele sale: social, politic, economic, moral. Antonescu a fost perceput pe bună dreptate ca prezidenţiabil fără substanţă. Are la dispoziţie câţiva ani să înveţe pentru a acumula expertiză în economie şi politică exernă, hibele sale cele mai mari.
Construcţia lui Antonescu depinde şi de modul în care va fi reconstruit identitar PNL. Sigur că academici de tipul Stoica, Aligică sau Tismăneanu au exagerat mult decăderea PNL din rolul său de pivot pe centru-dreapta, dar nici nu se poate spune că nu sunt necesare schimbări profunde. Reiterez mai vechile mele recomandări în acest sens.

3. Values

Am spus deja că Antonescu are avantajul discursului său valoric actual, dar mai trebuie să lucreze mult
Poate cea mai importantă valoare pe care trebuie să o înveţe Antonescu este pragmatismul. Decizia sa pentru turul 2 este pragmatică. Tot trecutul tumultuos al relaţiei cu un oponent politic poate fi şters cu buretele dacă interesul general (al partidului sau al ţării) o cere.
Antonescu trebuie să înţeleagă că este nevoie să pună mai mult preţ pe implicare, pe organizare, pe disciplină, pe ordine. Nu poţi fi un om politic autentic dacă prea des te detaşezi de responsabilităţile tale, dacă prea des îţi schimbi convingerile în funcţie de context. Rutina e agasantă dar ajută în politică.

Concluzii: Chiar dacă mi-a devenit simpatic lately, Antonescu poate să se îngroape definitiv ca om politic dacă ia decizia greşită după turul 1. Sprijinindu-l pe Geoană dă glas instinctelor şi nu raţiunii. Ori în politică instinctele funcţionează mult prea rar, până la urmă tot cazi. Dând şansa României să aibă în sfârşit un guvern de dreapta cu majoritate solidă, Antonescu se poata consacra ca omul politic de care România va avea probabil nevoie peste 5 ani. De această decizie va depinde dacă în ciuda ratării turului 2 candidatura lui Antonescu va fi un succes şi nu un eşec. Dacă Antonescu va fi învingătorul moral al alegerilor sau doar un loser.. Scurt istoric al articolelor despre Crin Antonescu:

Ştie Financial Times mai multe? "România a nominalizat o femeie comisar european" :)

2009-11-15T17:44:00.003+02:00

FT scrie aici despre protestul actualilor comisari Margot Wallstrom şi Neelie Kroes (niciuna nu va mai activa şi în Comisia Barroso 2) la adresa "misoginismului de la Bruxelles" în articularea noii Comisii. În articol se strecoară, în ciuda brandului, şi o greşeală importantă, şi anume cum că România ar fi nominalizat oficial o comisie pentru poziţia sa de comisar european. Bineînţeles, e vorba de Bulgaria şi nu de România, dar afirmaţia are şi un conţinut de wishful thinking de vreme ce Bruxelles-ul a cerut explicit o femeie afiliată PPE pentru acest post. Şi cum la Bucureşti debate-ul despre rolul femeilor în politică e tot mai pregnant, de ce nu am desemna o înlocuitoare pentru deja pierzătorul Cioloş? :)

Cursa prezidenţială cu o săptămână înainte de primul tur

2009-11-14T23:15:00.003+02:00

Previziunea mea rămâne aceeaşi ca în 25 octombrie. Şi acum scurte:

Confruntarea Băsescu-Antonescu. Indecisă. Băsescu a încercat să îl menajeze pe Crin (sau mai precis electoratul din spatele lui Crin), i-a mers un timp, scenariul iniţial s-a rupt la un moment dat (episodul cu femeile) dar pe final a revenit la menajamente. Overall, a făcut faţă cu brio provocării şi sigur a câştigat câteva puncte în rândul electoratului independent, educat din marile oraşe. Crin a câştigat şi el câteva puncte între nehotărâţi, prea puţin şi prea târziu pentru a mai face diferenţa. E important să aflăm şi impactul emisiunii după filtrul analiştilor politici şi jurnaliştilor care s-au perindat toată ziua la Realitatea şi Antena3. Aşa putem afla şi cât a contat remarca total nepotrivită a preşedintelui cu privire la situaţia fostei soţii a lui Crin. Deşi înţeleg că preşedintele a dezminţit că acea frază era adresată lui Antonescu. Opinii pertinente pe această temă: aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici
Declaraţia lui Cristi Diaconescu mă face să cred că îl aşează în pole-position pentru poziţia lui Mircea Geoană după prezidenţiale (indiferent de rezultat, Geoană nu va mai fi preşedinte al PSD)
Săptămâna viitoare nu mai poate aduce teoretic mari surprize care să influenţeze votul de duminică. Poate doar un anunţ şoc al lui Oprescu sau vreun dosar greu de ultimă oră.
După ziua de duminică începe lupta cruntă pentru câştigarea electoratului liberal, al UDMR, şi al lui Oprescu. Nu m-ar mira să aud un anunţ şoc al liderilor PD-L cum că ar accepta să facă un guvern cu PNL cu Johannis prim-ministru.
Altfel, în teorie Băsescu pierde turul 2 din cauza solidarizării matematice a alegătorilor PSD, PNL, UDMR şi Oprescu. Vor fi însă multe variabile care pot modifica acest rezultat. Inclusiv anunţul portofoliului pe care România îl primeşte în Comisia Barroso 2.

Campania pentru prezidenţiale şi marketingul electoral-episodul III: Băsescu contraatacă pe YouTube împotriva lui Gâdea, Badea şi Stan:)

2009-11-10T20:41:00.003+02:00

later edit: replica lui Badea aici :)

Ultima redută morală în arsenalul retoric al candidatului Traian Băsescu

2009-11-10T00:46:00.003+02:00

Lupta anti-corupţie, independenţa justiţiei, lustraţia, anti-comunismul sunt marile teme "morale" care au divizat electoratul românesc după 1989. Sunt tot atâtea teme pe care preşedintele Băsescu a promis acum 5 ani să construiască. Între timp ele par demonetizate, preşedintele pierzându-şi aura de justiţiar sau de luptător împotriva sistemului. Şi totuşi mai există o redută pe care Traian Băsescu o va folosi şi ca buzdugan şi ca scut în probabilul tur 2 împotriva candidatului PSD, Mircea Geoană. E vorba de "adevărul despre revoluţia din 1989" în simbolicul moment "după 20 de ani". Asaltul a început prin declaraţia de azi de la Henri Coandă, iar tradiţionalul adversar Sorin Roşca Stnăescu anunţă aici continuarea firească. Pentru că, orice s-ar spune, atât timp cât PSD-ul nu şi-a rezolvat niciodată problema memoriei, atât timp cât Iliescu defilează în continuare ca principal vector electoral al candidatului PSD, "adevărul despre Revoluţie" reprezintă o vulnerabilitate importantă pentru Geoană. Dacă într-adevăr se ajunge la arestarile generalilor şi la redeschiderea dezbaterilor despre rolul lui Iliescu în evenimentele din 89, cele 2 săptămâni între cele 2 tururi vor constitui încercarea supremă a preşedintelui de a recâştiga majoritatea electoratului liberal şi al celui independent anti-comunist. Într-un asemenea scenariu Antonescu va fi pus şi mai mult în dificultate având în vedere declaraţia recentă prin care îl ierta practic pe Iliescu pentru mineriade. Va fi interesant..

The wall

2009-11-09T01:22:00.000+02:00

Crin, e pericoloso sporgersi..

2009-11-08T00:22:00.004+02:00

Am mai scris despre erorile pe care le face Crin Antonescu în dorinţa sa permanentă de a epata, de a fi non-conformist, de a impresiona cu orice chip. În disperarea produsă de rezultatele din sondajele actuale, Antonescu a făcut un pas dezastruos care îl descalifică total în ochii mei. Declaraţia din seara asta conform căreia ar vota în turul 2 inclusiv cu Vadim Tudor şi Becali împotriva lui Traian Băsescu arată gradul de paranoia atins de unii lideri liberali, dar şi de unii militanţi şi simpatizanţi ai partidului liberal. Sper ca Antonescu să fie imediat debarcat din fruntea PNL după înfrângerea din 22 noiembrie, iar la şefia partidului să se întoarcă Călin Popescu Tăriceanu. Sau, de ce nu, să fie ales Klaus Johannis. Crin nu face faţă realpolitik-ului, tocmai s-a aplecat prea mult în afară.. p.s. declaraţia lui Crin vine la exact 92 de ani după revoluţia lui Lenin din Rusia, cea care a născut boala comunismului în Europa. Este regretabil că tocmai Crin poate face astfel de declaraţii. După ce l-a albit pe Iliescu şi îl ridică în slăvi pe Vadim Tudor, mai rămâne doar să recite alături de Păunescu..

Liviu Negoiţă, mesaj de la Traian Băsescu pe termen mai lung

2009-11-07T01:43:00.003+02:00

Nu l-am prognozat pe Negoiţă ca variantă de premier desemnat, bazându-mă pe reticenţa permanentă a acestuia de a accepta funcţii în prim-planul scenei politice. Am fost însă aproape cu Macovei, aşa cum reiese şi de aici. Care sunt implicaţiile nominalizării de ieri a preşedintelui?

În primul rând Negoiţă are toate şansele să fie cu adevărat premierul noului Guvern după 6 decembrie. Este foarte probabil ca PSD şi PNL să determine lipsa cvorumului la şedinţa în care ar trebui votat noul Guvern pentru a nu da posibilitatea preşedintelui să dizolve Parlamentul după 6 decembrie în cazul în care ar rămâne la Cotroceni. Cum după primul tur al alegerilor înfrângerea lui Antonescu va fi clară pentru toată lumea, liberalii vor adulmeca altfel propunerea lui Băsescu de a se alătura unui guvern PD-L. Iar Negoiţă este un premier frecventabil pentru liberali, orice s-ar spune.
În al doilea rând, prin decizia de ieri, preşedintele şi-a desemnat practic moştenitorul la conducerea PD-L..Este clar că Boc nu mai face faţă rangului, iar confruntarea Blaga-Videanu-Berceanu ar fi putut rupe partidul. Ca şi în cazul nominalizării lui Boc în 2005, Traian Băsescu are grijă să aleagă liderul PD-L cu cel mai mare potenţial de creştere pentru a conduce partidul după prezidenţiale. Dovadă de viziune politică din partea şefului statului.
Prin nominalizarea lui Negoiţă preşedintele îşi asumă şi un mare risc. Pentru că Negoiţă nu este nici pe departe Boc, pentru că Negoiţă a demonstrat în nenumărate rânduri că nu este un politruc aplaudac, are personalitate şi la o adică se va pune şi împotriva "şefului" dacă acesta îl calcă prea mult pe bec..

credit poză: http://multimedia.realitatea.net/media/image/200806/w190/image_121378505237382700_3.jpg

Macovei, Tănăsescu, Isărescu, Dăianu

2009-11-04T15:41:00.003+02:00

Prin urmare iar nu avem Guvern. Preşedintele Băsescu poate nominaliza în scurt timp un nou premier pe care să-l arunce în lupta cu Parlamentul sub spectrul ameninţării anticipatelor sau poate aştepta prezidenţialele pentru a fi sigur că noul premier îşi poate trece echipa la vot. E clar că nu îl va numi pe Johannis acum, ar însemna să piardă din mână cel mai important atu. Deci care sunt opţiunile preşedintelui?

Monica Macovei. Ar radicaliza electoratul PDL-ist şi ar putea să readucă de partea lui Băsescu un mic segment din electoratul urban pierdut. Propunerea Macovei ar arăta că preşedintele joacă cartea "totul sau nimic" pentru că e calea cea mai scurtă spre anticipate.
Mihai Tănăsescu. Riscul pentru Traian Băsescu ar fi că nu l-ar putea controla pe noul premier iar avantajul ar fi că Tănăsescu ar fi o propunere greu de respins de PSD. Ar fi şi un semnal puternic către FMI, Comisia Europeană şi alte IFI într-un moment în care credibilitatea României e tot mai aproape de zero.
Mugur Isărescu. Acelaşi argument ca la Tănăsescu.
Daniel Dăianu. Acelaşi argument cu precizarea că în cazul lui s-ar atinge coarda sensibilă a PNL-ului. În toate cazurile de premieri-tehnocraţi riscul pentru Traian Băsescu este major pentru că, spre deosebire de Croitoru, cei 3 nu sunt uşor controlabili.

Deci? Macovei?

To do list pentru România

2009-11-04T01:22:00.002+02:00

Dincolo de imperativele campaniei electorale, dincolo de glumiţe, jocuri de culise şi lovituri sub centură, România politică are nevoie urgentă de câteva măsuri cheie pentru perioada imediat următoare:

Un guvern funcţional as soon as possible. Responsabili: PSD, PNL, UDMR. Nu este raţional pentru interesul ţării să fie picat guvernul Croitoru doar pentru a-l pune pe Traian Băsescu în încurcătură. Dacă majoritatea de 65% este serioasă, guvernul Croitoru poate fi debarcat şi după prezidenţiale printr-o nouă moţiune de cenzură (semnată de pesedişti în actuala sesiune parlamentară) sau de oricine din opoziţie în următoarea sesiune. Cu alte cuvinte, voinţa lor politică oricum se va îndeplini dacă Băsescu pierde alegerile aşa încât România nu are de ce să mai piardă câteva luni pentru exerciţiul guvernamental. Deja opoziţia la Băsescu a mers prea deaparte şi pune în pericol interesul general. Dacă au o minimă reponsabilitate faţă de interesele ţării, parlamentari din PSD, PNL şi UDMR trebuie să voteze astăzi guvernul Croitoru. Dead-line: AZI!
Un proiect de lege a bugetului care să intre în discuţiile cu FMI şi alte IFI. Responsabili: toate partidele parlamentare şi eventual cu medierea Preşedintelui Băsescu. Nici guvernul Boc sau Croitoru şi nici majoritatea PSD-PNL-UDMR nu trebuie să facă din buget subiect de campanie electorală într-un moment în care România este prăbuşită economică şi în pericol de a nu primi a treia tranşă de la FMI. Dead-line: până la mijlocul lui decembrie.
Nominalizarea Comisarului European al României. Responsabil: Preşedintele Traian Băsescu. Oricât de implicat ar fi în campania prezidenţială, oricât de orgolios ar i în relaţia cu partenerii europeni şi oricât de interesat ar fi de acest subiect, preşedintele trebuie să facă tot ce depinde de el pentru a asigura României un portofoliu influent la Bruxelles. Persoana care îl ocupă este mai puţin importantă atât timp cât are susţinerea lui Barroso. Preşedintelui Băsescu nu-i va fi iertat dacă România ajunge din nou să conducă semi-portofoliul Multilingvismului. Dead-line: până în 9-10 noiembrie.

Reconstrucţia dreptei după prezidenţiale

2009-11-03T01:40:00.004+02:00

Am preluat tema de la Cristi Banu şi provocat şi de comentariul lui Adi Zăbavă la postul anterior. Explorând mai mult tag-ul "dreapta românească" de pe acest blog veţi descoperi că scriu de mult şi cu multă plăcere pe această temă iar tragerea liniei după prezidenţialele din noiembrie-decembrie constituie un motiv suplimentar de analiză. Mai întâi câteva observaţii apropos şi de opiniile lui Cristi Banu:

Nu cred că "reconstrucţia dreptei" se poate circumscrie pe termen scurt şi mediu modelului propus de Valeriu Stoica, şi mă refer fireşte la "partidul unic de dreapta". Nu cred că pe termen scurt şi mediu bipolarizarea este o soluţie eficientă pentru România şi prin urmare nu cred în formarea unui mare partid de dreapta care să coaguleze toate curentele politice, economice, ideologice pe acest segment. Astfel de partide există în SUA (Partidul Republican), în UK (Partidul Conservator), Germania (CDU-CSU), Franţa (UMP), Italia (PDL), Spania (PP), Ungaria (Fidesz), Bulgaria (GERB). Mai puţin în cazul modelului anglo-saxon, în toate celelalte situaţii coagularea s-a produs treptat şi sub impactul a numeroşi factori conjuncturali. În Italia şi Franţa a existat mult timp o competiţie acerbă pentru confiscarea culoarului de centru-dreapta, în cele din urmă UDF-ul marelui Giscard D'Astaing şi UDC-ul lui Casini, care s-ar fi vrut continuatorul tradiţiei lui De Gasperi, intrând într-un con de umbră în faţa coloşilor conjunctural creaţi în jurul unor personalităţi ca Chirac în Franţa şi Berlusconi în Italia. Întrebarea cheie este evident care personalitate din România ar putea face acelaşi lucru. Traian Băsescu a avut o şansă în 2005-2006 pe care a irosit-o. Singurul în măsură să realizeze acest deziderat pare a fi Klaus Johannis, tocmai ca personalitate de dreapta exterioară celor 2 mari partide aflate în competiţie de identitate, PD-L şi PNL
De acord cu Cristi Banu că prezidenţialele de anul acesta vor remodela scena politică şi implicit componenta sa de centru-dreapta. Fidel tezei mele anterioare afirm însă că, în cazul victoriei preşedintelui Traian Băsescu, apropierea PD-L-PNL este posibilă. Pentru că ambele partide vor avea acelaşi interes al guvernării, pentru că ambele partide vor fi conştiente de riscul capitalizării votului nemulţumiţilor de către PSD, pentru că ambele partide vor privi instituţia prezidenţială cu detaşare..Asemenea scenariu este credibil pentru o perioadă de 2-3 ani, adică înainte de următoarele alegeri când ar putea apărea din nou derapaje în relaţia dintre cele 2 partide. Dacă pericolul PSD va fi extrem de ameninţător în 2011-2012, este foarte posibil să ne întoarcem la o soluţie de tipul Alianţa D.A. sau chiar la o soluţie mai consistentă de tipul unei uniuni de partide.
Scenariile de mai sus sunt posibile doar în măsura în care Mircea Geoană nu ajunge preşedintele României. În acel caz există următoarele opţiuni: 1. se formează un guvern PSD-UDMR-minorităţi cu sprijin parlamentar al unor traseişti din PDL şi PNL iar cele 2 partide de dreapta se "unifică" în opoziţie sub tutela unui personaj reciproc acceptabil (din nou Johannis pare omul potrivit) în timp ce liderii Băsescu şi Antonescu trec în plan secund 2. se formează un guvern PSD-PNL-UDMR sub conducerea unui premier gen Tănăsescu, în timp ce dreapta se regrupează în opoziţie în jurul PD-L. În acest caz este posibil ca Antonescu să rămână preşedintele PNL şi să primească şi funcţia de Preşedinte al Senatului.
Concluzia este că dreapta va fi reconstruită şi prin urmare mai puternică dacă PDL şi PNL aleg soluţia coabitării la guvernare pe termen mediu, însumând permanent un 55-60% în Parlament. Bineînţeles nu va putea fi vorba de reforme radicale de genul modificării Constituţiei sau a sistemului electoral, dar va putea fi vorba de politici publice mai coerente şi mai consistente pentru economia românească. Condiţia cea mai importantă necesară a fi respectată de cele 2 partide este onoarea. Pentru prima dată după 90 este nevoie de un protocol care să fie respectat de ambii parteneri, un protocol care să înfrângă asperităţile şi suspiciunile permanente dintre aliaţi. În asemenea condiţii este posibil ca şi celor mai sceptici electori încă 5 ani cu Băsescu să li se pară respirabili..
În articole viitoare mă voi exprima mai pe larg şi pe tema "PD-L după Băsescu"

Inventarul eşecului lui Crin Antonescu

2009-11-01T20:57:00.006+02:00

Mă voi antepronunţa din nou spunând că finala cursei prezidenţiale se va da între Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Deci fără Crin Antonescu, văzut cu ceva timp în urmă ca posibila surpriză a alegerilor. Din punctul meu de vedere surpriza ar fi dacă Crin ia mai mult de 15%. Dar să facem o scurtă recapitulare a cauzelor care au determinat eşecul candidaturii lui Antonescu:

ca principal candidat care ar fi putut capitaliza voturile "majorităţii tăcute" (independenţi, indiferenţi, dezamăgiţi de politică), Antonescu a făcut mult prea puţin. În afara prezenţei satisfăcătoare pe net (dar fără prea mari găselniţe), Antonescu s-a complăcut în rutina aceleiaşi retorici pe care o propune de ani de zile. "Candidatul de bun simţ", "Candidatul sărac şi cinstit", "Candidatul idealist". Presupun că Antonescu are o echipă de campanie mediocră dacă nu au reuşit să îl convingă că tema zilei este economia şi nu registrul moral.
dacă totuşi au reuşit să îl facă să înţeleagă că trebuie să fie mai aplicat pe aşteptările de moment ale electoratului, rezultatul nu a fost convingător. Nu este de ajuns să pui pe panourile de outdoor ştampila "Scoatem România din criză" şi să faci un spot decent pe net cu 10 angajamente pentru a convinge electoratul că ai soluţii la problemele actuale.
Crin a plecat cu handicapul candidatului "romantic", "rebel", "oarecum în afara sistemului". Pe aceste considerente el ar fi trebuit să se construiască ca un preşedinte veritabil, aşa cum îl portretizează românii. Adică să convingă spre exemplu că ar face faţă în politica externă sau să propună o echipă de colaboratori în cazul în care ar ajunge la Cotroceni. Astfel de gesturi simbolice l-ar fi făcut pe Antonescu să pară mai credibil în rândul nehotărâţilor, să le dea şi alt motiv în afară de ura anti-Băsescu pentru a merge la vot. Este concludent că cel mai bun moment ale lui Antonescu în bătălia prezidenţială a fost nominalizarea lui Klaus Johannis ca potenţial prim-ministru. O dovadă că Antonescu are nevoie de endorseri credibili pentru a putea deveni el însuşi mai credibil. Or povestea Johannis s-a cam stins iar Geoană a reuşit oricum abil să o neutralizeze în lupta "corp la corp" cu Antonescu..
Ceea ce ne duce la un nou motiv pentru căderea lui Antonescu: tactica greşită. Am spus mai de mult că liberalul trebuie să înţeleagă că adversarul său principal este Geoană şi nu Băsescu. Ce a făcut Crin în schimb? L-a porcăit zi de zi pe Băsescu, s-a pozat zi de zi cu Geoană alături în marea familie Johannis, vorbeşte zilnic despre marea alianţă parlamentară PSD-PNL..De ce ar mai vota nehotărâţii cu Antonescu dacă acesta este perceput doar ca aliat al PSD-ului?
Declaraţiile nefericite sau lipsite de profesionalism l-au văduvit în plus pe Antonescu. Prima este ezitarea privind nominalizarea lui Patriciu prim-ministru, apoi a fost cea percepută ca elogioasă la adresa lui Ion Iliescu..Poate electoratul liberal care a trăit momentul Piaţa Universităţii îl va ierta pentru această declaraţie, indiferenţii şi nehotărâţii mai degrabă nu..
Şi un ultim motiv: victimizarea. Antonescu nu pierde nicio ocazie să se afişeze ca un oropsit al sorţii. Ba din cauza tandemului Băsescu-Geoană, ba din cauza institutelor de sondare a opiniei publice, ba din cauza intelectualilor, televiziunilor şi câte şi mai câte. E deja o axiomă că electoratul vrea învingători, lideri, discursuri mobilizatoare şi nu speechuri de "loseri". La o emisiune la Realitatea în seara asta Antonescu se autodefinea ca un "radical" dar asigura că dacă va fi Preşedinte îşi va schimba discursul. Probă de inconsecvenţă uluitoare..

Concluzii:

Antonescu a irosit un capital de aşteptare publică extrem de important, capital care se va traduce din nou prin absenteism la vot
Antonescu n-a înţeles sau n-a reuşit să joace cartea candidatului catch-all. Joacă decent pe aşteptările electoratului liberal, aşa cum o face Geoană în privinţa electoratului PSD. Nu face însă ce a făcut Băsescu în 2004..
Antonescu primeşte o lecţie dură pentru imaturitatea sa politică. Nu poţi propune un model de "anti-preşedinte", oricât de modern, european sau de bun simţ ar fi atât timp cât românii vor un lider ferm, apropiat de ei, puternic.
Poate în 2014 lucrurile vor arăta diferit..

credit poză: http://roxanaiordache.files.wordpress.com/2009/06/crin-www-ziarulring-ro.jpg

Lipsa de profesionalism a presei româneşti: La Bruxelles se decid funcţiile pentru următorii 5 ani, noi vorbim de "pre-fraudarea alegerilor"

2009-10-30T01:14:00.003+02:00

Cei care astăzi au căutat cu disperare ştiri despre ce se întâmplă la Summitul UE de la Bruxelles au rămas probabil descumpăniţi. Pe agenţiile româneşti figurau doar nişte traduceri din presa europeană, iar medii care de obicei îşi făceau treaba mai bine pe subiectul european (Hotnews de exemplu) ignorau cu desăvâşire Consiliul European. Aşa a ajuns o ştire comandată de lobby-ul pesedist la Bruxelles să facă turul presei româneşti, chit că e doar o închipuire. În tot acest timp, corespondenta BBC Londra la Bruxelles e o ..româncă, Oana Lungescu pe nume.. Pentru a stabili mai clar gradul de importanţă al reuniunii de la Bruxelles, să vedem ce se discută exact:

odată cu oferirea opt-out-ului Cehiei pentru Carta Fundamentală a Drepturilor Omului, este 100% clar că preşedintele Klaus va semna intarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Cum pe 10-11 noiembrie este foarte probabil să se organizeze un Summit special pentru formalizarea numirilor în noile funcţii generate de Tratatul Lisabona, cea de Preşedinte al Consiliului European - sau preşedinte al UE mai colocvial- , şi cea de Înalt Reprezentant pentru Politica Externă - sau ministrul de externe al UE mai colocvial- este clar că marile negocieri au loc azi şi mâine..
pentru că se aşteaptă ca audierile noilor comisari europeni propuşi să aibă loc la sfârşitul lui noiembrie, este clar că negocierile pentru Comisia Barroso 2 vor avea loc tot azi şi mâine..
tot la acest Summit se decide şi poziţia UE pentru Summitul de la Copenhaga care se aşteaptă sp aducă un răspuns global la problema climatică după expirarea Protocolului de la Kyoto..
În tot acest context, presa românească este total absentă, focalizată excesiv pe miza campaniei electorale interne. Ce-i drept, nici politicienii nu dau dovadă de mai multă implicare..Majoritatea habar n-au ce se întâmplă la Bruxelles..

Având în vedere toate acestea, să trecem în revistă şi principalele calcule importante şi pentru România:

pentru poziţia de Preşedinte al Consiliului European candidează cu şanse: Jean-Claude JUNCKER (Luxemburg) din partea PPE, Tony BLAIR(UK) din partea PES-S&D şi eventual Guy VERHOVSTADT (Belgia) din partea ALDE. Nu este exclus să apară şi surprize. Astăzi polonezul Buzek, preşedintele Parlamentului European, a opinat că o femeie ar fi candidatul ideal pentru Preşedinţia UE. La acest capitol ar putea concura preşedinta Finlandei, Tarja HALONEN (PES-S&D), preşedinta Letoniei (?!? ), Vaira Vike-Freiberga (independentă dar cu viziune conservatoare, deci mai aproape de PPE) şi fosta preşedintă a Irlandei, carismatica Mary ROBINSON (apropiată de PES-S&D). favorit la acest moment este Juncker
pentru poziţia de Înalt Reprezentant al UE ar candida socialiştii Frank-Walter STEINMEIER (Germania), Miguel Angel MORATINOS (Spania), David MILLIBAND (UK- dacă nu iese Blair Preşedinte), Giuliano AMATO (Italia) dar şi liberalii Guy VERHOFSTADT şi Graham WATSON (UK). eu aş miza pe Milliband
pentru poziţia de Comisar European al României au rămas pe listă următorii: Dacian CIOLOŞ, Anca BOAGIU, Monica MACOVEI şi eventual Marian Jean MARINESCU din partea PDL-PPE şi Adrian SEVERIN din partea PSD-PES. Este totuşi greu de crezut că Băsescu va accepta umilinţa de a nominaliza un comisar socialist, mai ales unul cu care a avut numeroase conflicte în trecut. Se ştie deja că Barroso şi-ar dori un comisar PD-L femeie. Dacă Barroso şi preşedintele Băsescu nu vor ajunge la un acord este posibil să conservăm actuala poziţie a lui Leorard Orban, cu acelaşi titular..S-a mai vorbit că şi Anca Boagiu şi Adrian Severin ar viza portofoliul Extinderii, poziţie care ar însemna un mare plus pentru România.

Toate aceste calcule mi se pare foarte importante pentru viitorul european al României. Din păcate prindem această perioadă din nou în plină campanie electorală internă. Sper să nu ajungem să regretăm pe termen mediu şi lung..Presa românească nu vede nici ea miza şi îşi demonstrează astfel lipsa de profesionalism.

Singura şansă a lui Antonescu de a intra în turul 2..

2009-10-28T17:20:00.002+02:00

...este retragerea cât de curând a lui Oprescu din cursă şi sprijinul acestuia public şi ferm pentru Crin..altfel, ne îndreptăm spre asta..