Rezistenta Urbana

Motivul #6789

2010-01-05T00:47:00.002+02:00

Din seria "Motive ca sa emigram dracului odata" avem placerea sa va prezentam astazi Motivul #6789 aka. "Maharajahul mass-media".

Pe scurt, se ia o tara, sa-i spunem Romania, un minister, sa-i spunem de Finante, si un guru mass-media aflat la batranete, sa-i spunem Andrei Gheorghe, care in tineretile lui glorioase facea emisiuni gen Howard Stern, iar acum frizeaza penibilul mai abitir ca Divertis, pe posturi refuzate pana si de telecomanda.

Care este legatura intre cele trei entitati? Ei bine ne-a soptit o viorea ca respectiva veriga slaba, va ajunge purtator de cuvant al respectivei institutii, in respectiva tara.

8 lucruri prea interesante de pe Wikipedia

2010-01-03T23:43:00.012+02:00

Echipa de anonimi de pe forum a fost ocupata anul trecut adunand informatii prea interesante de pe Wikipedia.

Dinamica informatiei de pe Wikipedia.

Asa ca am zis sa le pun intr-un top asemenator celor din revistele de cultura generala pe care le citeam in scoala, obligat de profi sa le cumpar pentru ca imi dadeau un punct in plus la medie.

1. Scara de eufemisme

Oamenii folosesc eufemisme pentru a se referi in vorbire situatii stanjenitoare. Cateodata, cuvantul intens utilizat drept eufemism se transforma el insusi in ceva stanjenitor si trebuie folosit un cuvant nou. De exemplu, in loc de "a se pisa" se foloseste "a face pisu". Cu timpul, si "a face pisu" devine ciudat in conversatie si se foloseste eufemismul "a face pipi" si tot asa.

a se pisa → a face pisu → a face pipi → a face treaba mica → a isi face nevoile → a se usura

mort → raposat → decedat → regretat

Iata si un exemplu de eufemisme in trepte in engleza:

lame → crippled → handicapped → disabled → physically challenged → differently abled

Articolul.

2. Fragurile

->>Orice gamer stie ce e un frag: killaritul unui adversar in joc. Etimologic, termenul vine de la eng. "fragmentation" as in "fragmentation grenade".

Termenul de "fragging" a inceput insa sa fie folosit in timpul razboiului din Vietnam cand militarii americani se razbunau pe superiorii pe care ii dispretuiau prin amplasarea unei grenade noaptea in cort. Spre deosebire de impuscarea unui ofiter, greanda nu lasa nicio urma balistica care sa identifice pistolul soldatului ucigas.

Fraguirea comandantului pare sa aiba radacini sociale in reflexul de autoprezervare - de cele mai multe ori grenada era primita de catre un comndant care isi trimitea soldatii in situatii extrem de periculoase.

Articolul.

3. Creierul uman si selectia sexuala

Se pare ca au fost 2 perioade discrete in istoria evolutiei umane in care creierul a cunoscut cresteri accelerate in volum. Devine greu de crezut ca se justifica din punctul de vedere al unui avantaj evolutionist irosirea unor resurse pretioase pe mentinerea unui creier mare care sa poata stoca si folosi un vocabular complex. Pur si simplu, un creier capabil de limbaj avansat si calcule avansate nu oferea un avantaj imediat in natura unde un vocabular eficientizat si calcule simple sunt de ajuns. Asa se teoretizeaza.

Se mai teoretizeaza ca perioadele de crestere au fost determinate nu de selectia naturala, ci de selectia sexuala. Adica nu s-au reprodus mai mult cei care au supravietuit din cauza creierului, ci cei care au avut succes la imperecheat din cauza lui. De aici, ipotezele merg pe 2 planuri: a) ca oamenii au selectat parteneri sexuali cu capacitati extinse creativitate si expresivitate in limbaj sau b) ca oamenii au selectat parteneri sexuali cu creiere mari fiindca un creier sanatos este semn de rezistenta sporita la paraziti, creierul fiind foarte vulnerabil la astfel de infestatii.

Articolul.

4. Animalele care nu mor (imbatranire neglijabila)

Se pare ca exista anumite animale care nu mor. Adica organismul lor nu trece printr-un proces de degradare fizica cu timpul si nu le dispare abilitatea de a se reproduce. Din acest punct de vedere, sunt vesnic tinere. Sturionul si unele testoase par sa aiba o imbatranire neglijabila.

Ceea ce nu iseamna ca sunt imortale - la un moment dat vor muri din cauza bolilor, parazitilor, pradatorilor, etc.

Articolul.

5. Pietrele care se misca singure prin desert

Sunt bolovani mari care par ca se misca singuri prin desert. Cea mai plauzibila teorie (desi nu complet documentata) este ca pietrele se misca din cauza presiunii constante a vantului.

Articolul.

6. Pisici cu diplome

Zoe D. Katze, Colby Nolan, si Oliver Greenhalgh sunt doar cateva dintre pisicile care au diplome de doctor in medicina, master, evaluator imobiliar, si nutritionist. Diplomele au fost obtinute de la universitatile (pentru oameni) on-line, unde stapanii lor si-au inscris felinele, platind o taxa modica pentru educatia lor.

Unele sunt pisicile unor procurori care incercau sa demonstreze frauda savarsita de aceste universitati. Romanii se pot mandri ca in loc de pisici au politicieni cu diplome frauduloase.

Articolul.

7. Valea ciudata

Valea ciudata e o portiune a unui grafic care traseaza corelatia dintre cat de realist arata un robot umanoid si cat de repede se acomodeaza cu el publicul.

Se pare ca la un anumit punct cand robotul arata extem de mult ca un om, dar totusi prezinta mici semne ca este robot, reactia publicului este una gretoasa. Asta spre deosebire de un robot umanoid care este evident tot un robot - spre exemplu Wall-e sau R2D2, roboti care au provocat empatie.

De ce oamenii devin asa de degustati a fost subiectul de cercetare, cred eu, al unor doctoranzi plictisiti si teoriile merg de la asocierea subconstienta cu un mort pana la dispretul cauzat de inchipuirea ca robotul este un om cu deficiente.

Articolul.

8. Ciclul de viata al Viespii Smarald

Viespea asta inteapa un gandac de bucatarie foarte precis intr-un ganglion paralizandu-i picioarele frontale. Fiind imobilizat, gandacul mai primeste o intepatura direct in cap unde viespea ii injecteaza venin. Efectul celei de-a doua intepaturi este paralizarea permanenta a reflexului de fuga al gandacului.

Apoi viespea mananca jumatate din antenele gandacului. Paralizat fiind, il prinde de jumatatile de antena si il taraste pana in vizuina de viespe. In vizuina, viespea depune un ou pe abdomenul gandacului. Apoi viespea iese din vizuina si ii sigileaza intrarea cu pietricele.

Oul se transforma in larva in cateva zile si dupa ce se hraneste cu partile neesentiale exterioare ale gandacului intra in abdomenul acestuia, unde continua sa traiasca ca un endoparazit.

Larva apoi mananca organele interne ale gandacului intr-o ordine care asigura ca gandacul va trai cat mai mult. Dupa asta isi face un cocon din corpul gandacului.

Articolul

Rezistenta Urbana in imagini si versuri 2009

2009-12-29T00:23:00.022+02:00

2009 a fost un an interesant, cu mult continut original (CO). Este si anul in care a trebuit sa incepem sa muncim la servici, surprinzator, pentru ca suntem criza. Tot in 2009 l-am adus si pe Atilla sa creeze anarhie si pe la noi.

Dar cea mai succinta recapitulare se poate face revizitand imaginile originale din cursul anului. Asa ca priviti si lasati-ne si pe noi sa ne odihnim sindromul carpat tunnel pret de cateva zile:

->>

Imposibil este nimic!

În cerul pustiu pluteşte-o acvilă
Pe nori răsfiraţi în apus de zefir,
Din liniştea serii s-aude-o copilă -
În piscul de munte stă Nati Meir.

Priveşte de sus la patria veche,
Spre Dobrogea caldă privirea o-ndrumă,
Spre glia brăzdată de fluviul rege -
E locul de unde-a plecat a sa mumă.

Cheahlaul zăreşte pe viile plaiuri,
În aură sfântă Moldova stă toată
E muntele veşnic cu verzile-i straiuri -
La poalele sale crescut-al său tată.

Pe bratu-i puternic ce poartă stindardul
Zvâcneşte o venă de sânge în clocot.
E gata să-nfrunte cu fruntea hazardul
Iar mantia-i suflă în vântul de vocot.

Păzeşte-ne Nati de răul furtunii
Şi urcă-ne sus pe ultima treaptă!
Arată în noi fagasu'ntelepciuni
Şi pune pe tron Justiţia dreaptă!

"Se poate să fiu eu străin şi evreu,
Dar mă consider un leader şi-un OM
Iar ţării frumoase ce-a dus-o aşa greu
Îi urez bunăstare şi-un dulce shalom!"

Poate va intereseaza si Rezistenta Urbana in imagini 2008.

Raiden - Retrospectiva 2009

2009-12-28T23:20:00.023+02:00

A mai trecut un alt an in care am incercat sa gasesc locuri si lucruri interesante despre care sa povestesc. Acest bilant este necesar pentru a putea cuantifica informatia adusa in limita de timp definita. Din categoria „daca doriti sa revedeti”, iata cu ce m-am ocupat eu in 2009: -->

Anul a inceput cu o noua rubrica, „Ieri si azi”, ce pune in antiteza diverse epoci, cu comparatii uneori socante. Astfel, am vorbit despre Calea Victoriei, Posta Mare si blocul Wilson. Transformarile recente ale orasului nu au fost nici ele omise. Am facut un drum fictiv de la magazinul Cocor pana la Unirii, la distanta de multi ani. Nici Piata Chirigiu si Calea Rahovei nu au fost neglijate, fiind locuri care au decazut mult in ultimele decenii.

Am elogiat Sibiul pentru aspectul sau de oras european cu care ne madrim. Sibiu rules!

Consider ca nu numai cladirile sunt importante intr-un oras. Bucurestii sunt divizati de un rau aproape imperceptibil pentru multi localnici. Podurile, foste si actuale, leaga sau au legat cele doua maluri ale Dambovitei. Am abordat pana acum: Podul Eroilor, Podul Mihai-Voda, Podul Rahova si Podul Izvor.

Am continuat serialele „Perspective”, „Vestigiile vremurilor apuse” si „Articol de 10 lei”, adaugand noi si interesante episoade, de o mult mai mare varietate.

De ziua Tovarasului favorit, am vorbit despre Bucurestii ceausisti, lasati mostenire de Tatuc.

Prostia este o mancare servita cel mai bine de 3 ori, cum aveam sa constat pe propria piele. Relatarea, intr-un articol cu mult dialog.

L-am decorat pe Radu Oltean pentru efortul sau de a prezenta contemporanilor Bucurestii vechi, prin diversele proiecte de care s-a ocupat.

Un mini-serial (ep. 1, ep. 2, ep. 3, ep. 4) care a necesitat destula documentare a fost cel legat de cutremurul de la 4 martie 1977. Am prezentat, in premiera, comparatii cu imobilele avariate, atunci si acum.

Am scos la lumina un carnet scolar carlist, oglinda unui prim regim autoritar in Romania.

In 2009 s-au inmultit blogurile despre Bucuresti, am cunoscut oameni noi si interesanti, care la randul lor, scriu interesant despre oras. In prima instanta, am recomandat patru noi proiecte, iar apoi, inca trei. Felicitari inca o data, dragi „colegi”.

O forma de disidenta atipica – o disidenta „muzicala” – a fost practicata de unul din cei mai valorosi cantareti interbelici – Jean Mosocopol. Am facut o selectie a cantecelor sale anti-comuniste.

Anul 2009 a fost anul in care Metrorex a cerut ajutorul publicului pentru gasirea de noi denumiri pentru unele statii de metrou. A inregistrat doar un succes si jumatate, dupa umila mea parere.

Din seria „a fost odata”, am vorbit despre fostul Minister al Constructiilor de Masini de pe Calea Victoriei, demolat rapid.

De asemenea, am incercat sa documentez schingiuirea de catre regimul comunist a cartierului evreiesc bucurestean. Rondul Udricani, Piata Sfanta Vineri sau strada Mircea-Voda, printre altele, au fost locuri grav afectate de constructia noului Centru Civic in anii ’80.

De 10 Mai, adevarata Zi Nationala a Romaniei, am ales sa vorbesc despre ce eu consider a fi locurile sacre ale regalitatii de la noi. Ca o completare, am povestit si despre serbarea acestei zile importante la Muzeul Militar.

Bucurestii moderni i-am descris vizual printr-o serie de fotografii mai speciale.

Ma mandresc cu faptul ca am abordat si o zi de sarbatoare ingropata in negura vremurilor si aproape uitata – Ziua Restauratiei.

Despre Vama Bucuresti Antrepozite, exemplu de arhitectura industriala de inceput de secol 20, am scris un articol destul de amplu.

Niste imagini dintr-un album cu Romania la 1900 m-au condus la o panorama de atunci a Bucurestilor, pe care am analizat-o impreuna cu cititorii care au dat curs invitatiei mele.

Luna iunie a fost marcata de participarea la emisiunea „Dupa Bloguri”, la Realitatea TV.

Ulterior, am postat si relatari „din culise”.

Un edificiu-simbol pentru modernismul romanesc – Casa Autonoma a Monopolurilor de pe Calea Victoriei s-a regasit intr-un articol special.

M-au enervat falsul atasament de istorie si neprofesionista abordare a unui hipopotam carlist si a unei beri vestice in ce priveste Bucurestii de epoca. M-a enervat si mai mult incercarea de „plagiat” orchestrata de o „distinsa” jurnalista de la „Adevarul” (ulterior, persoana in cauza si-a cerut scuze). Ziarul si-a spalat totusi din pacate prin bunavointa unei alte distinse jurnaliste, de aceasta data fara ghilimele.

Am facut plimbari prin Ploiesti, Constanta (pe strazi si din minaretul Moscheei Mari), Mamaia (aspecte nemondene) si Balea-Transfagarasan-Vidraru, dovedite cu poze.

Am vorbit si despre evolutia semnificatiei zilei de 23 August, fosta sarbatoare nationala a Romaniei comuniste.

M-a dezamagit concertul pe care Madonna l-a sustinut la Bucuresti, drept care am povestit intocmai ce m-a suparat.

Lipscanii au aparut in The New York Times, poate intr-o mica masura si datorita discutiei avute de mine cu reporterul american aflat la Bucuresti pentru documentare.

Un mini-serial apreciat (ep. 1 si ep. 2) a fost cel legat de bombardamentele anglo-americane din primavara lui 1944. Imagini in premiera si comparatii uimitoare.

Am lansat si prima leapsa din „cariera” mea de blogger, referitoare la Bucurestii semicunoscuti. Multumesc celor care au raspuns.

Tot in urma descoperirii unei panorame a orasului luata de pe disparutul stadion ANEF (Republicii), am trecut la analiza minutioasa a obiectivelor, in stilul patentat de Alex Galmeanu.

Traditionalul (deja) reportaj despre Zilele Bucurestilor a fost mult mai trist, in ton cu sarbatoarea anemica pusa in scena de primarul-doctor la 550 de ani de atestare documentara a urbei.

Un caz scandalos, printre atatea altele, a fost demolarea partiala a imobilului din str. Dionisie Lupu nr. 72, despre care am scris aici.

Tot imagini in premiera am prezentat la inceputul anului universitar. Deschiderea Universitatii in 1945, prima dupa finalul razboiului, a prilejuit o ceremonie cu personaje interesante.

Am criticat si memorialul Holocaustului, inaugurat in graba si intr-un loc aiurea, in opinia mea.

Un articol la care tin foarte mult este cel cu bazarul uitat Bazaca, din zona Unirii, despre o straduta pitoreasca, ingropata de modernizare.

Un mini-serial care isi va avea episodul final in 2010 este cel legat de edificiile administratiei publice locale din Bucuresti. Am tratat pana acum cele cinci primarii interbelice si cele noua sfaturi populare postbelice.

Cel mai bun album despre Bucuresti de dupa 1989, coordonat de Radu Oltean, a vazut lumina zilei in noiembrie. Am relatat cum a fost la lansare.

Cea mai noua piata din Capitala, Piata Basescu, a fost si ea pusa pe harta intr-un articol mai scurt. Dupa care a urmat descoperirea unui pix mai mult decat interesant.

De 1 Decembrie, am fost un mic paparazzo, „vanand” oficialitatile de la Tribuna Oficiala de langa Arcul de Triumf.

Nu putea lipsi nici articolul despre decembrie 1989.

Cu acesta se incheie retrospectiva pe 2009. Cum a fost? Aveti articole favorite? Aveti articole pe care le considerati porcarii absolute? Raspunsurile – in comentarii.

Cismigiul festiv

2009-12-27T18:14:00.012+02:00

Anul acesta, un miracol de Craciun a facut ca intrarea in Gradina Cismigiu dinspre bd. Elisabeta sa arate bine. Si cand zic "bine", este in sensul vienez. Daca punem in balanta dezastrul ornamental din restul orasului, Cismigiul este o oaza de bun-simt.

Anul trecut am incercat sa am o imagine mai ampla asupra iluminatului de sarbatori. Anul acesta, m-am multumit doar cu centrul, dar mai ales cu Cismigiul. Dovezile foto, in continuare. -->

Primaria Capitalei a fost ornata kitschos. Eu stiu ca doctorilor nu li se cere sa aiba simt estetic, dar cand esti si primar, faci un pic de efort. La cum arata sediul Primariei, iti vine sa crezi ca a ajuns Piedone primar general! Am considerat ca o poza de la distanta este suficienta.

Intrarea in parc dinspre bd. Elisabeta este exact opusul. Au fost instalate acolo doua "porti" din crengi de brad, luminate si modelate sub forma unor mici castele. Am avut senzatia ca putin, foarte putin din farmecul vienez de Craciun s-a transferat la noi.

Asemenea ornamente ar fi trebuit sa apara prin mai multe locuri din oras. La Universitate avem acelasi bradut, luminat mai prost ca anul trecut, iar la Piata Unirii, un ghiveci de luminite. Nu se mai gasea o banca straina sa inaugureze un brad-gigant?

Nu numai ca aratau bine singure, dar intrarile de brad erau in armonie si cu cladirile de pe partea opusa a bulevardului - fostul Minister al Justitiei si Arhivele Nationale.

Intrand in parc, am dat de un brad frumos impodobit si luminat. Pentru ca lumea se apropia prea mult si risca sa calce in picioare cadourile de panoplie asezate sub pom, paznicii au "izolat" perimetrul. Siguranta maxima.

Bradul "umple" bine piateta intitulata "La Potcoava", fiind asezat pe locul florilor care intampina vizitatorul de obicei.

In preajma bradului - sania lui Mos Craciun, insa fara Mos Craciun. Doar renii erau prezenti, iar la o privire mai atenta, am recunoscut ansamblul.

Este aceeasi sanie care anul trecut a fost amplasata la Piata Unirii, cu mai putin succes insa si cu o ghirlanda luminoasa absolut tampita incolacita pe reni. Aveam impresia unui sarpe extraterestru care teroriza bietii reni.

In continuare, siruri de casute de lemn de unde se pot cumpara fel de fel de lucruri. Deasupra - luminite galbene si albastre. Lacul din centrul parcului a disparut, iar jumatate din bazin a devenit patinoar.

In concluzie, recomand o vizita prin Cismigiu. S-ar putea sa va placa, este singurul loc impodobit decent de anul asta. Nu mergeti in Parcul Kiseleff, de exemplu, e un cosmar. In restul orasului, avem luminite din trecut, reciclate si rearanjate. Nimic nou, nimic inovativ, ca doar e criza, nu? Cu aceasta, inchei cronica de anul acesta legata de luminile de sarbatori.

Decembrie iar, dupa 20 de ani

2009-12-23T21:58:00.013+02:00

Asa cum auzim si citim peste tot, se aniverseaza 20 de ani de la ceea ce multa lume numeste "Revolutia din decembrie 1989". Acesta nu este inca un articol de analiza a cursului evenimentelor de atunci. Consider ca ce am scris anul trecut este suficient.

Vreau totusi sa remarc aparitia a doua articole exceptionale, care mi-au placut foarte mult. Iata despre ce este vorba: -->

Asa cum ne-a obisnuit, Alex Galmeanu vine mereu cu lucruri noi si foarte interesante. De data aceasta, pe Muzeul de Fotografie, publica in premiera niste fotografii - singurele, se pare - din ziua de 21 decembrie 1989.

Cadrele surprinse de fratele sau, Laurentiu Galmeanu, in zona Universitatii bucurestene transmit foarte mult din atmosfera de atunci si prevestesc ce avea sa se petreaca in orasul cenusiu si sters care era Capitala Romaniei socialiste.

De departe, unul dintre cele mai interesante seturi de fotografii pe care Alex Galmeanu ni le ofera.

A doua surpriza foarte placuta pentru mine a fost un articol din Evenimentul Zilei. Textul nu este exceptional, constituindu-se intr-o simpla cronica a evenimentelor. Ce epateaza cu adevarat sunt comparatiile in stilul "ieri si azi", prezentate intr-un mod inedit.

Fotograful prezentului a reusit sa obtina cadre aproape identice cu cele originale, iar aici nu-mi ascund invidia, intrucat stiu si eu cat de greu se realizeaza o comparatie de acest gen.

Altfel, in continuare nu consider ce s-a intamplat in 1989 ca fiind o Revolutie "ca la carte", ci un amestec de revolta populara si lovitura de stat, la care se adauga niste interventii din afara. Dar este doar parerea mea.

Singura certitudine este ca nimeni nu a platit pentru mortii de atunci, nomenclaturistii de rang II prospera intr-o tara confuza si intr-o tranzitie fara de sfarsit, in timp ce poporul joaca bingo si se uita la telenovele, asta atunci cand nu se calca in picioare sa pupe moaste sau sa ia o galeata pe gratis.

Si pentru a nu iesi din "tipar", iata cateva imagini cu Bucurestii, in decembrie 1989. Le-am gasit pe un site foarte interesant - Comunismul in Romania, aparut sub egida Muzeului de Istorie.

Piata Palatului - fostul CC al PCR.

Piata Palatului - sacrificarea Fundatiei Regale si a Palatului Regal.

Sediul TVR din Calea Dorobantilor.

Hotelul Intercontinental de la Piata Universitatii.

Pe bulevardul Balcescu.

La Piata Romana.

La intersectia bulevardelor Iancu de Hunedoara (st.) si Lascar Catargiu (dr.), in Piata Victoriei.

La Arcul de Triumf.

De ce va jurati?

2009-12-22T14:59:00.006+02:00

Toata prostimea boborului se jura ca nu fura. Sau ca nu e prieten cu Vantu. Recent a trebuit sa depun un juramant (mi s-a oferit si laic), pe care l-am refuzat si l-am rostit nu in sensul ca "ma jur sa.." ci "ma oblig sa..".

Juramantul in sine este o aberatie. Este un fel de promisiune la care aduci gaj ceva qvasi-pretios. Fie ca esti credincios, caz in care juri cu mana pe biblie si deci pe credinta ta, fie ca esti laic si juri pe onoare si constiinta, juramantul nu are sens. ->>

Mai mult, putinele versete biblice cu adevarat inteligente ar trebui sa dea de gandit crestinilor:

Matei Cap 5

34. Eu însă vă spun vouă: Să nu vă juraţi nicidecum nici pe cer, fiindcă este tronul lui Dumnezeu,
35. Nici pe pământ, fiindcă este aşternut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindcă este cetate a marelui Împărat,
36. Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă nu poţi să faci un fir de păr alb sau negru.
37. Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.

Cata dreptate are acest ultim verset! In esenta lui se refera la faptul ca o propozitie are o valoare de adevar care trebuie respectata in relatiile sociale. Orice alta infloritura adusa ei pentru a face-o mai credibila are ca efect lansarea semnalului ca emitatorul nu este demn de incredere, fiindca aduce pe masa bunuri spirituale, ne-evaluabile pecuniar, pe care astfel le desconsidera. Ia puneti-l sa aduca gaj o masina, sa vedem daca mai jura.

De ce trebuie sa ai mana pe Biblie ca sa spui un adevar? Sau sa tii o slujba in Parlament?

21-22 cine-a tras cu noi

2009-12-21T22:50:00.006+02:00

Si voi ca si noi folositi probabil din cand in cand cate un program de harti "dupa' net" ca sa localizati exact unde trebuie sa mergeti la dentist, dupa ce v-a cazut plomba in timp ce dormeati. Si ati inghit-o.

Excluzand din start variante precum pmb.ro, unde din motive stranii trebuie sa instalezi un alt cacat de la Microsoft, in afara de windows, pentru a vedea harta actualizata, sau GPS-ul, care e unealta diavolului, inevitabil ajungeti la Google Maps sau Bing Maps. Care-i mai bun dintre ele? Greu de zis. Nici n-are rost sa ne batem capul de fapt. Fiecare are plusurile si minusurile lui. Totusi, atunci cand folosesti ceva ca sa localizezi o anumita strada, in general da bine daca una din strazile invecinate n-ar fi fictiva si mai mult daca n-ar purta numele yahooizat al lui Nicolae Ceausescu.-->

Bonus. Nici google nu o arde mai profi.

Perspective 17: De iarna

2009-12-20T18:12:00.014+02:00

Agitatia cumparaturilor pentru sarbatori si ritmul alert cu care se deruleaza zilele pe final de an dispar atunci cand privim orasul de sus. Pentru ultimul episod al serialului "Perspective" din 2009, am fotografiat cateva parti din oras, dupa teribilele ninsori de la mijlocul lunii.

Pe langa peisajele "elevate", am inclus si niste poze de la nivelul strazii, pentru a face distinctia. Luati-va cateva clipe de detasare si contemplati Bucurestii, iarna: -->

Bd. Corneliu Coposu (fost Calea Calarasilor) mergand spre Sfanta Vineri si in departare, spre Mantuleasa si Mircea-Voda.

Dealul Patriarhiei.

Iarna la fosta Primarie Albastra, pe Calea Rahovei istorica (actuala strada George Georgescu).

In strada Antim, la vechea scoala comunala Poenarescu, langa Manastirea Antim.

Strada Justitiei, mergand spre bulevardul Maria, cu biserica Sf. Nicolae-Vladica ("din Prund") pe fundal.

Fosta Calea Rahovei, actuala strada George Georgescu, tronsonul inchis de Ceausescu intre bd. Unirii si bd. Libertatii.

Dealul Filaret, dominat in mod fantastic de Palatul Suter (actual Carol Parc Hotel).

Zona adiacenta strazii George Georgescu, fosta Calea Rahovei, cu privire spre Dealul Patriarhiei.

Dealul Patriarhiei, din nou si biserica Sf. Nicolae-Vladica, din nou.

Iarna la Manastirea Antim, cu frontul brutal de blocuri de pe bd. Unirii pe fundal.

Dealul Arsenalului, strivit de Casa Republicii, apogeul ceausismului aberant.

Cu aceasta imagine frapanta inchei acest episod. Nu pot sa nu ma mir cat de mult pot semana Bucurestii si azi, pe alocuri, cu cei fotografiati in urma cu un secol si jumatate de pionieri precum Carol Pop de Szathmary sau Ludwig Angerer: atmosfera patriarhala mai poate fi - cu greu, ce-i drept - regasita in tumultul orasului.

România pustiită: Durerea la români (4)

2009-12-20T01:36:00.005+02:00

Îmi scrie un cititor pe blog şi îmi aminteşte de scenetele în care o formaţie de comici repetă mereu cu entuziasm tembel refrenul "Noi nu suntem normali!". Ar trebui să-i răspund cu un calambur, dar nu pot. Nu înaintea zilei de 21 decembrie pe care Ion Iliescu, cel mai hulit comisar al poporului o vrea ştearsă din calendar. Nu acum când acelaşi personaj sinistru se bate în pieptu-i stalinist cu ditamai cărămida de orgoliu afirmând nici mai mult nici mai puţin că orice cercetare, respectiv arestare a sa în procesele Revoluţiei ar duce - hai jet to'arăşu'- la un protest general la nivel naţional. Şi mai ce, tovărăşicule? Se va trage din nou la Comitetul Central? Va fi nevoie să mai punem pielea cuiva pe băţ de Crăciun, să liniştim spiritele agitate?

Cum să fim normali? Tot poporul ăsta suferă de sindromul Stockholm. Nu ne mai scuturăm cătuşele decât ca să ne aplaudăm temnicerul, adică regimul acesta care-şi tot schimbă blana, nu şi năravurile, cangrena asta venită ca o pedeapsă după ce ne-am trădat aliatul, am trimis monarhia la plimbare, am decimat elita ţării prin puşcării şi la canal şi ne-am complăcut cu anusul în raza de acţiune a bunului plac sovietic.
Tot ce face acest regim cu o mie de feţe este să ne forţeze mereu la stadiul de legume fără memorie, fără istorie şi mai ales fără morală, adică rezultanta cea mai importantă a celor două...

În plus minimalizeaza orice încercare de analiză serioasă, tocmai pentru că nu suportă privirea lucidă care-i la fel de periculoasă precum memoria ce nu poate să uite. Adevărul despre ei nu suportă istorii romanţate şi glumiţe pioniereşti. Adevărul despre ce s-a întâmplat aici nu poate fi înţeles decât în registrul tragic. Când tovărăşeii ca Ion Iliescu se întreceau la aruncat cu cercuri alături de Nicolae şi Elena Ceauşescu, în temniţele din toată ţara încă nu se uscase sângele martirilor crucificaţi. Fractura morală a hidosului experiment de la Piteşti nu s-a vindecat niciodată, este deschisă şi azi şi rămâne actuală aşa cum va fi şi a doua zi după ce tovărăşelul cu studii la Moscova va verifica pe propria piele că toţi oamenii sunt muritori. Aceasta este spaima ipochimenului Iliescu, pe care încearcă să şi-o oblojească prin jenibile rescrieri orwelliene ale istoriei...

Toţi sunt "băieţi buni", călăii regimului au zâmbetul unsuros al lui Iliescu, de ce dramatizăm atât, ce a fost a fost, istoria are părţile ei regretabile, hai că n-a fost şi nu e dracul atât de negru pe cât pare, ne-am descurcat cu toţii, mai o pilă, mai o relaţie, comunismul a avut şi laturile sale acceptabile, chiar bune, nu-i aşa? Ei bine, nu, nu-i deloc aşa!

Regimul cu bască, zâmbăreţ nevoie mare şi tare împăciuitor, nu se sfieşte deloc să-şi pună basca în cui şi s-o înlocuiască cu gluga sinistră a călăului. O face de câte ori este confruntat cu reacţii de normalitate, normalul autentic, care tocmai pentru că e uman nu poate fi decât tragic. Regimul a fost călău când a tras în studenţii care-l aclamau pe Rege, a fost călău când a vânat, torturat şi ucis partizanii ce luptau în munţi, a fost călău când a nenorocit intelectualii şi tot ce putea fi numită atunci elita ţării, pe la Canal sau în temniţe la fel de sinistre ca cea de la Piteşti.

Acesta este regimul călău care a belit ţăranii ce nu-şi abandonau pământul moştenit, i-a crucificat pe muncitorii de la Braşov sau care a ucis sau torturat disidenţii din toată ţara şi a încercat să-i intimideze şi peste graniţă.

Este acelaşi regim nenorocit care a tras în plin la Timişoara în grupul de tineri martiri a căror singură vină era curajul de cânta "Deşteaptă-te române!" pe scările catedralei, apăraţi doar de un drapel găurit.
Ciocoii săi au ucis răniţii din spitale şi tot ei le-au ars trupurile şi le-au aruncat cenuşa. Familiile celor asasinaţi atunci nu au nici azi unde aprinde o lumânare! Călăii sunt liberi, huzuresc, conduc ţara. Câţiva au murit, câţiva au obosit, dar în locul lor şi-au lăsat căpuşe puradeii, ca-ntr-o poveste urâtă în care balaurul câştigă, de fapt, cu fiecare cap pe care-l pierde.

Masca de linguşeală a băieţilor buni a mai căzut odată, cu prima bâtă de miner, în Piaţa Universităţii. Călăul şi-a schimbat cu timpurile cascheta sovietică cu basca autohtonă, iar azi îşi rânjeşte aroganţa de sub pălăria de fetru moale şi crede că am uitat tot, după douăzeci de ani de chewing gum, televiziuni comerciale şi alegeri aranjate prin cârciumi de lux. Hienele roşii au îmbătrânit şi îşi doresc un popor amnezic, referiri istorice elogioase şi o bătrâneţe liniştită, să le tihnească raptul şi milioanele de euro...

Cat dureaza un an?

2009-12-19T22:32:00.010+02:00

Cred ca deja imi formez placerea de a posta un documentar pe weekend. Si pentru ca este inca anul astronomiei, si vreau sa fiu in tema cu weekend-ul precedent, postez ceva despre orbita ciudata a Pamantului in spatiu.

Va mai aduceti aminte schema simpla cu miscarea de rotatie a Pamantului din manualul de Geografie? Mai stiti cum ni se spunea ca un an e o rotatie in jurul soarelui? Se pare ca treaba e mult mai complexa.

Oare a pus cineva diferentele astea de distanta in ecuatiile alea care spun ca incalzirea globala este generata antropic?

Oamenii de zapada traiesc pe muchie de cutit

2009-12-19T12:53:00.004+02:00

Ma gandeam azi cum sa imi decorez casa de craciun. Incercam sa gasesc alternative la optiunea cu multe beculete sau mosul spanzurat sub fereastra.

Asa ca am zis sa fac un om mare de zapada. Sa ii pun morcov si fular si tot. Mi s-a parut o decoratie autentica si distractiv de instalat.

Apoi am aflat ca exista o hiba in sistem. Oamenii de zapada nu pot fi facuti cand e prea frig. Nu se incheaga zapada. Trebuie sa ii faci cand se floscaieste, dar apoi inevitabil omul se va topi. O viata scurta, traita in tranzitie.

Update

2009-12-18T10:53:00.003+02:00

1. Afara ninge.

2. Revolutia s-a terminat acum 20 de ani si a fost elucidata in fiecare an. Let it go! (Mai ales dumneavoastra domnule Mungiu)

3. Nu se mai panicheaza nimeni cu gripa porcina? Au sters alegerile tot?

Articol de 10 lei (11)

2009-12-15T20:05:00.014+02:00

Ultimul articol cu lei din anul 2009 scoate din umbra alte modele interesante, unele roase de timp, altele inca trainice. Toate - mostenirea lasata bucurestenilor actuali si nu numai de catre o societate care a existat odata.

In orasul european in care o casa-unicat in stil Balcic precum cea din Aviatorilor, conceputa de Henriette Delavrancea este demolata prin semnatura unui fost primar de sector, incompetent si corupt, leii ornamentali par simple mizilicuri. Sa-i admiram, totusi. -->

Primul leu sparge complet tiparele de pana acum. Este un ornament modern care se regaseste pe usa neagra a unui local de pe bd. Balcescu, in zona Salii Dalles. Kitsch sau nu?

Revenind in limitele normale, un leu deosebit de degradat priveste trecatorii de pe zidul unei case din strada Visarion.

Un martor tacut al zonei prospere de odinioara de la Piata Sf. Anton, de langa Piata Unirii. Chiar langa fosta intersectie a disparutei strazi Bazaca cu Calea Mosilor, o casa in ruina inca mai etaleaza acest leu, pe strada Covaci.

Un leu serios, imbatranit poate prematur de vreme si vremuri se iveste pe zidul unui imobil de pe bd. Kogalniceanu, langa piata omonima.

Si pe incercata strada Luterana am gasit un leu, ascuns intre ornamentele unei vile din apropierea intersectiei cu strada Gral. Berthelot.

Pe coltul format de strazile Lipscani si Smardan se gaseste o casa care este ornata in partea superioara cu lei in stilul acestuia. Am ales un exemplar inca intreg.

Mult mai ingrijit si mai renovat este leul de pe casa din strada Batistei, colt cu strada Jean Louis Calderon, nu departe de fostul Sfat Popular al Raionului 1 Mai. Mi se pare ca seamana foarte mult cu leul de pe Lipscani.

Cenusiu si suparat, leul de pe fatada unei vile din strada George Enescu (fosta Alexandru Lahovari) pare ca va mai duce inca niste ani.

Din categoria viziunilor art-deco asupra motivului leului face parte si acest ornament ce sta sa cada de pe casa lui, din bd. Dacia, langa Piata Romana.

In incheiere si in ton cu finalul de an electoral, un leu foarte expresiv de pe zidurile Palatului Cotroceni. Acest leu nu a avut timp sa se degradeze, insa nu cred ca a fost observat de prea multi vizitatori. Spre deosebire de unii chiriasi de la Cotroceni, leul este mult mai discret si mai nobil.

Cu acest exemplar se termina sacul cu lei pe anul acesta, insa anul 2010 cu siguranta va fi bogat in lei ornamentali, in pofida crizei economice. Ca de obicei, reiterez invitatia catre cei interesati de a trimite lei ornamentali pe adresa redactiei.

Leonida Silvestru Bucium

2009-12-14T22:41:00.009+02:00

L.E: In urma filmuletului, mi se pare o campanei destul de caterink. Se face misto de Lorin Fortuna.

Vreau si eu sa stiu cate ore a petrecut o agentie de publicitate facand asta in speranta ca va deveni viral?

Poate nu trebuia sa faceti paste la acelasi cod de bare pe mai multe carti cu coperti semi-pro. Sau poate nu trebuia sa folositi un ISBN fals. Also, va puteati lipsi de urmatoarea chestie, care strica orice urma de autenticitate:

Acumulare Energetica Malefica AntiGoriliana my ass.

Rezultatul unui consum. Mainile in aer.

2009-12-14T13:00:00.002+02:00

Partea 1

Partea a dooa!

Nu cred ca ii pasa prea mult de Copyright sau DRM

2009-12-13T02:35:00.002+02:00

Bonus! Fresh Prince Theme: Gangsta Version

Pixul si Ministrul

2009-12-12T12:21:00.007+02:00

Din toate galetile, afisele, brichetele si alte obiecte electorale, de departe cel mai interesant mi s-a parut un pix portocaliu, oferit cu drag de catre partidul care l-a dat tarii pe Excelenta Sa Presedintele, recent reales.

Intai a venit identificarea siglei partidului, dar nimic nu ma putea pregati pentru ce era pe verso!! -->

Stie ce semneaza?!?

Daca nu ati vazut bine, iata scrisul de mai aproape. Stie ce semneaza?!?

DA, stie ce semneaza!!

Doamna Monica Iacob-Ridzi, fost Ministru, un model feminin de succes post-decembrist.

Ce este timpul

2009-12-12T11:14:00.008+02:00

Mi-ar placea sa pun in fiecare weekend un documentar interesant pe blog, dar nu am timp.

Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5

"Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e."

via TLP.

Echipa de analisti politici de la B1 TV

2009-12-11T22:56:00.006+02:00

Radu Moraru aka "Nasu'"

Botezat si "Chipesul de pe Calea Victoriei", Radu Moraru isi duce veacul terorizand natiunea din spatele geamului sau unidirectional. Presupun ca il cunoasteti deja, dar tin sa va aduc aminte ca motivul pentru care unui post precum B1 i se mai spune inca "canal" este pentru ca se aseamana unui tub conductor de dejectii.

Leader in tactica "coboara-te la nivelul adversarului", Moraru a fost trombonul lui Basescu in timpul campaniei. Asta cand nu e trombonul lui Vadim, sau a oricarui alt bun-platitor cu care poate sta la o aberatie si un populism in fata natiunii. Iata-l aici aburind niste studente proaste despre cota unica. Si aici forand pentru a ingropa standardele.

Mbela Nzuzi

->>

Urmatoarea analista, dupa experienta, este Mbela Nzuzi - negresa care nu poate pronunta bine cuvintele in romana dar poate gazdui emisiuni cu conversatii grele. Desi analizele de piata au relatat ca audienta raspunde mai bine la o emisiune prezentata in fapt de o prajitura "Negresa", sau poate chiar de un "Cartof", Mbela continua sa prezideze invartirea nonsensului politic in putina.

Extrapoland din experienta ei de militant pentru drepturile femeilor refugiate din Africa, un inalt preot al canalului a decretat-o in functie pentru a face concurenta celebrului Cabral in speranta ca va fi pentru ratinguri ca un fel de Zoso pentru Zelist. Dar sa o lasam pe ea sa vorbeasca:

Cand o vad pe Hillary Clinton imi doresc sa ajung sotie de presedinte, iar cand o zaresc pe Madonna imi imaginez ca voi ajunge o mare cantareata.

Esti deja pe calea cea buna.

Cristian Gava aka "Nepotu'"

Cristian Gava este un copil de 16 ani care tot apare in emisiunea lui Moraru si parca prezenta si pe cont propriu ceva. Si da, poza asta este de prin 1999. Prima oara a aparut pe micul ecran la B1 citind poezii retarde despre dumnezeu, el fiind un pusti care foloseste tot felul de cuvinte mari legate fara nici un sens. Ca este de cacat zic si criticii literari.

Dar norocul lui este ca traim intr-o tara unde poti sa zici orice si atata timp cat suna bine lumea aplauda, chiar daca nu ai par la putza. Va dati seama, unul dintre cei mai vocali critici ai lui Basescu si ai mogulilor este un baiat care nu a atins niciodata un buric de femeie.

In alta ordine de idei, a fost foarte activ la conferinta de la Copenhaga, fiind un expert recunoscut in problema polutiei.

Pipi Catelul

Redactorul sef al departamentului de stiri, Catelul Pipi este in aceasta poza suprins redactand o stire in biroul sau. Este fan declarat Basescu si ii place jurnalismul de instigatii. Este liderul grupului fiindca are mai multa experienta sexuala ca Cristian Gava.

Geoana interceptat

2009-12-09T15:21:00.002+02:00

via Times.ro

Teorii contradictorii despre ler

2009-12-08T22:47:00.006+02:00

Se pare ca internetul nu se potoleste cu interpretarea versului lui Hrusca:

Leru-i ler si iara ler.

Iata cateva teorii in competitie:

1. "Ler", "ler" si "iarasi ler" sunt 3 variabile distincte

In acest caz

Ler = ler + iarasi ler

Grafic, avem:

2. Lerul este aceeasi variabila, deci ler = 0 sau ∞
->>

Demonstratie

leru-i ler si iarasi ler, deci

ler = ler + ler

ler = 2ler

=> ler = 0 sau ∞

3. Ler este o functie de ler

in acest caz, Leru-i = ler pentru orice valoare a lui ler, deci f(ler)=ler

Grafic:

Complexitatea cantecelor lui Hrusca creste, urmatorul pas fiind:

Linu-i lin si iara lin, frunza verde de malin

Problema este ca autorul, in mod criptic nu precizeaza operatorul dintre noua variabila, "frunza verde de malin" si restul ecuatiei. Va las pe voi sa sugerati posibile interpetari.

Victor Ponta: PD-L a furat mai bine ca noi

2009-12-08T10:17:00.002+02:00

Stefan Banica Junior si Craciunul

2009-12-07T14:14:00.004+02:00

from here.

Se pare ca romanii au ales raul cel mai mic

2009-12-07T10:22:00.000+02:00

Pe Emil Boc.