Amar de zi

Dacă sunteţi amabili...

2008-11-04T18:53:00.002+02:00

Dragi cititori ai acestui blog, vă mulţumesc că vizitaţi în continuare pagina de aici. Datele de trafic spun că numărul dvs. variază între 100 şi 200 pe zi.

În acelaşi timp, vă mulţumesc că v-aţi abonat, la un moment dat, la blogul de pe Blogger (adică acesta) prin RSS. Counterul încă arată 160 de cititori.

Totuşi... M-am mutat la www.petreanu.ro de aproape jumătate de an. N-aţi vrea să memoraţi adresa cealaltă şi să vă abonaţi prin RSS acolo?

Mulţumesc :-)

M-am mutat la petreanu.ro

2008-06-04T11:20:00.006+03:00

Dragii mei şi dragele mele, după un an de Blogger şi după ce am discutat cu voi pe îndelete, prin sondajele ultimelor 10 săptămâni, am decis să mut Amar de Zi pe un domeniu cu identitate clară.

Aşadar, m-am mutat la http://www.petreanu.ro/

Vă mulţumesc că mă citiţi şi mă comentaţi. V-aş rămâne îndatorat dacă aţi veni cu mine la noua adresă. V-aş rămâne recunoscător dacă aţi seta bookmarkurile voastre pentru http://www.petreanu.ro/ şi dacă v-aţi modifica subscripţiile în RSS.

Şi, desigur, aş rămâne pe veci al vostru blogger cufundat în recunoştinţă dacă aţi da de veste către noua adresă pe blogurile voastre, ca să afle lumea că stau în casă nouă.

Împreună suntem simpatici!

Blogul de pe Blogger rămâne aici. Am decis să nu mut conţinutul pe Wordpress.

Cristian Ţopescu va comenta Euro 2008 la News FM

2008-06-02T20:58:00.003+03:00

Cristian Ţopescu s-a înţeles cu echipa de la News FM pentru o colaborare intensă pe durata Euro 2008. Din câte am aflat, discuţiile s-au încheiat în seara aceasta iar rezultatul e următorul:

Ediţii speciale în pauza şi la încheierea meciurilor României la Euro 2008, câte vor fi ele (cât mai multe, sperăm cu toţii).

Ediţii de analiză şi comentarii asupra meciurilor din ziua precedentă, dimineaţa, începând cu ora 09.00, de luni până vineri, pe toată durata Euro 2008.

Ţopescu va intra în studio cu Lucian Moga, pe care-l cunoaşteţi de la City FM ("Primăria din Moga-dishu") şi care, la News FM, realizează "News & Fun" şi "Muzici cu personalitate".

Mi se pare corect să spun şi numele sponsorului acestei serii de emisiuni: l'Oreal, care lansează curând în România o gamă masculină (de unde şi interesul pentru fotbal).

Şi, ca o notă personală: Ţopescu, pentru mine, e numele perioadei în care trăiam cu pasiune emoţiile sportului românesc, fie fotbal, fie gimnastică, fie handbal.

Mă bucur că-l voi reauzi.

Graminee, pisici şi cereale

2008-06-02T18:49:00.003+03:00

Pe antebraţul drept stau, în ordine, căţeii, pisicile, nişte păianjeni mici-mici numiţi acarieni, un pic de mucegai şi un amestec de ierburi.

Pe cel stâng au încăput cerealele, polenul de salcâm şi tei, gramineele, încă nişte pomi şi o chestie pe care sunt sigur că nu vreau s-o întâlnesc vreodată: dermatophagoides pteronyssinus.

Toate, inclusiv căţeii şi pisicile, au venit sub formă de picătură dintr-o serie de sticluţe miniaturale. Fiecare picătură a fost înţepată-n piele cu un ac ascuţit-ascuţit, "ca să se absoarbă mai bine".

Dup-aia doamna doctor a întors un ceas şi l-a pus să sune la 15 minute şi eu am rămas cu antebraţele în sus, chinuindu-mă să evit crampele musculare.

Dup-aia au venit mâncărimile, umflăturile, înroşirile şi măsurătorile.

Gramineele, pisicile şi cerealele au câştigat concursul. Mai ales pisicile mă mâncau rău de tot, dar nici gramineele nu s-au lăsat mai prejos.

Şi, oricum, a fost prima dată când mi-a măsurat cineva vreo bubă. La 6 milimetri lăţime bucata, zic că n-am dezamăgit.

După ce m-am scărpinat, doamna doctor mi-a zis că asta a fost o idee proastă, pentru că n-am făcut decât să irit şi mai mult zona. A avut dreptate. Am primit un cub de gheaţă înfăşurat în vată, ca să repar ce mai era de reparat.

În timp ce-mi scria reţeta, m-am gândit că acum arăt ca un drogat foarte meticulos, cu înţepături aşezate la intervale egale pe fiecare braţ. M-am decis să respect toate regulile de circulaţie la întoarcere, nu de alta, dar cine ştie peste ce poliţist doritor de avansare aş fi putut da.

Aşadar, acuma ştiu la ce sunt alergic. Ştiu şi cum se manifestă alergia.

Ştiu şi ce pot face ca să scap de asta: un tratament pentru desensibilizare care ar urma să dureze 3 ani, poate mai mult, până la 6 luni pe an. Timp în care există toate şansele ca organismul să se desensibilizeze de la sine.

Sau să devină alergic la altceva.

Deci, după cum spuneam: voi face o investiţie solidă în viitorul meu.

Îmi voi lua un vagon de batiste.

Striptease printre constipaţi

2008-06-02T11:12:00.006+03:00

Circulă pe net un filmuleţ aparte: striptease la metrou.

E aparte din două motive. Unu - că o fată frumuşică se dezbracă într-un vagon de metrou (şi mimează ulterior o colectă publică). Şi doi - că oamenii din metrou reacţionează exact invers decât te-ai aştepta. Adică sunt încremeniţi, crispaţi, complet îngheţaţi.

E complet ruşinos ce se petrece, stimaţi cititori. Ce fel de inimă ai dacă nu eşti în stare să aplauzi şi tu, măcar, o tânără care-şi leapădă, dansând, rochia şi sutienul? Cam ce fel de viaţă chinuită ai trăit până acum dacă nu-i dai tu un semn de simpatie? Măcar o chiuitură de apreciere, acolo, măcar o fluierătură de încurajare?

Cum zicea Zorba? "Dacă laşi o femeie să doarmă singură, faci de ruşne toţi bărbaţii". Dacă ignori o femeie care se dezbracă nu-i la fel de ruşinos?

Se prea poate să fi fost o poveste aranjată - în vagon este cineva cu o cameră, se vede din alte filmuleţe trase cu telefonul, aşadar poate e o reclamă, poate e o glumă, un pariu pierdut sau un experiment socio-psihologic.

N-are importanţă.

Important e că avem acum dovada imbatabilă că trăim într-un oraş de constipaţi, care nu sunt în stare să se relaxeze nici măcar când le este oferit un strip-tease gratuit în metrou.

(Eu, unul, mă duc acum să-mi reînnoiesc abonamentul. Pentru domnişoara cu pricina - drăguţă, încearcă mâine şi pe Linia 2, între Unirii şi Aviatorilor. Eu o să fiu băiatul ăla clăpăug care rânjeşte şi aplaudă - dar de la o distanţă sigură).

UPDATE: Bun, pentru că Youtube a eliminat înregistrarea, am dat link-ul de pe Trilulilu (deci Biriş rulz, Youtube sucks), să nu rămână cititorii ne-explicaţi.

Pe Trilulilu, filmul are promovat un site: www.madeinmoldova.ro.

Să dea dracii dacă ideea de a promova un asemenea site pe o secvenţă de striptease nu e mai tare decât secvenţa de striptease în sine...

Stefanesti-Ilfov, in Romania

2008-06-01T15:50:00.005+03:00

Mi se părea mie că nu e cuşer scandalul de la Ştefăneşti-Ilfov.

Mă lămureşte un coleg bine informat: 'Gândeşte, Petreanu, nu fi naiv: Ştefăneşi-Ilfov-Becali-terenuri-autostrada-PSD-banu' gros'.

Cică aglomeraţia de la votare a costat 15 milioane RON.

Hai să trăiţi şi să vă exprimaţi democratic drepturile azi.

Dacă Bucureştiul nu (mai) e, poate rezolvăm Constanţa?

2008-05-30T18:23:00.002+03:00

"CONSTANŢA, 30 mai (MEDIAFAX) - Şeful statului a sosit, vineri, la Constanţa, la ora transmiterii ştirii (17:48) aflându-se la o terasă din centrul oraşului împreună cu fratele său, candidatul PDL la Primăria Constanţa Dorel Onaca, Ion Popescu - candidatul PDL pentru preşedinţia CJ Constanţa şi alţi membri ai staff-ului PDL Constanţa.

La sosirea la acea terasă, Traian Băsescu a declarat că a venit la Constanţa pentru a se întâlni cu fratele său, că va rămâne la malul mării câteva ore şi în cursul serii se va întoarce în Bucureşti."

Vedeţi, măi, cârcotaşilor? Nu face campanie electorală, s-a întâlnit cu fratele domniei sale!

Campania virtuală, ca-n viaţa reală

2008-05-29T20:35:00.015+03:00

Anul acesta, politicienii au auzit, în sfârşit, de mediul on-line. A trebuit ca unora dintre ei să le fie sparte timpanele de către consilieri ca să devină atenţi - dar, în fine, au reacţionat, ceea ce nu-i rău în sine. În consecinţă, mulţi şi-au deschis bloguri sau şi-au lansat site-uri personale, ţintind electoratul fugit din aria de acoperire a canalelor tradiţionale de comunicare.

Treaba asta cu blogurile se prea poate să nu fi fost înţeleasă până la capăt de către politicieni, dar asta nu mai împiedică pe nimeni, demult, să încerce. Pun pariu că fetele de la Gloria Jeans habar n-au, de exemplu, cum funcţionează cu adevărat expresoarele lor de cafea, dar asta nu le opreşte să facă cel mai bun cappuccino din oraş.

Ştiţi care-i secretul? Sunt cinstite. Nu fură la cafea, nu lasă boabele să se-nvechească, nu se zgârcesc la lapte, zâmbesc sincer, glumesc cu clienţii. Respectă reţeta care respectă cumpărătorii care respectă produsul. Expresorul este doar calea prin care se transmite satisfacţie clienţilor.

O să vă-ntrebaţi ce-are un cappuccino cu blogurile politicienilor? Ce-are Gloria Jeans cu mesajele on-line din ultima campanie electorală?

Păi, gândiţi-vă la asta: dacă la Gloria Jeans v-ar vinde pişat de măgar turnat sub presiune în pahare şmechere de carton, v-aţi lăsa păcăliţi?

Mai mult, dacă un comerciant ar deveni renumit pentru că s-a-ncăpăţânat, ani de zile, să vândă pişat de măgar în loc de cappuccino, l-aţi crede că a devenit brusc geniul cafelei cremoase când ar schimba, pentru a mia oară, marca expresorului?

Campania on-line a fost un eşec. Sorin Tudor are o serie de postări care documentează dezastrul. Traficul principalilor candidaţi e cât puţa de furnică. Site-uri de campanie cu 450 de vizitatori zilnic? Spoturi electorale cu 50 de vizionări?

Singurele clipuri care au spart bariera celor 10.000 de accesări sunt cele de care s-a râs cu lacrimi. Faimosul "Baia Mare" e în topul ruşinii, cu peste 20.000 de vizualizări (când scriu asta). Cât despre spoturile serioase, controversatul "Alege-ţi stăpânii cu grijă", interzis de CNA, are vizionări cumulate de aproape 60.000.

Aşadar, mediul on-line s-a concentrat de fapt pe dovezile de prostie oferite de mediul politic.

Însă desconsiderarea e reciprocă. Nu ştiu din ce cauză, şi politicienii, la rândul lor, au crezut că electoratul este cam tont. Că a fost paraşutat în conteinere direct de pe Marte, taman în România lui 2008 (ăsta chiar ar fi fost un mare ghinion).

Eşecul campaniei on-line demonstrează că politicienii au, în mediul virtual, exact aceeaşi problemă majoră de credibilitate ca şi în lumea reală. Nici la tv n-au stat mai bine. Audienţele show-urilor electorale au fost infecte.

Nici nu se putea altfel. Ca şi televiziunea, internetul este doar o cale de comunicare. Nu te face mai deştept, mai cinstit sau mai curat dacă nu te-a preocupat niciodată să fii astfel.

Cu asta, politicienii români sunt definitiv în fundătură. Nu mai sunt crezuţi pe stradă, nici la televizor, nu sunt crezuţi nici pe net. Unde să mai comunice?

Oriunde, aş zice, dar să schimbe nu calea de comunicare, ci conţinutul. Reţeta.

Aş zice că-i neapărată nevoie să realizeze foarte repede prăpastia care ne desparte pe noi, alegătorii, de ei, aleşii.

Nu de alta, dar nu putem trăi într-atât de separaţi fără să alunecăm în anarhie.

Alergic, deci păcătos

2008-05-28T19:33:00.009+03:00

Cam de luni de pe la ora 12, am început să mă gândesc serios la toţi cei de care am râs la un moment dat în viaţă. S-a-ntâmplat pe când mă târam pe coate şi genunchi printr-un câmp înflorit (e-o poveste lungă). Ce problemă aveau oamenii aceia de care râdeam în momentul respectiv? Cam cât de tare sufereau, neînţeleşi, în timp ce eu făceam pe titirezul-spiritual în jurul nefericirii lor? Nu de alta, dar tocmai m-a lovit şi pe mine una din acele probleme. Dacă vor veni şi celelalte?

E o căinţă târzie şi temătoare, care m-a pătruns pe nări ca o ciurdă de micro-diavoli pe amfetamine.

Închipuiţi-vă cum e să-l vezi pe unul strănutând de 7 ori câte 77 în doar două ore. Amuzant, nu? Mie, unuia, aşa mi s-a părut ani la rând. Am prieteni alergici - la polen, praf, puf, pene, păr şi alte asemenea p-uri invizibile pentru oamenii sănătoşi. Cascadele lor de strănut mi-au provocat mereu bună dispoziţie (şi nu numai mie, recunoaşteţi cinstit că şi voi zâmbiţi). Le-am strigat clasicul 'ai noroc! urmat de colecţia de glume ce-mi păreau, la vremea respectivă, foarte inspirate: "ţi-au mărit salariul, mă, că faci chef mare", "zi repede acum numerele la loto", "vezi că ai un ochi pe obraz", "adu găleata aia mare că-i curg mucii" şi "sper că n-ai luat şi un laxativ dimineaţă". De! glume de băiat de asfalt, la ce să te aştepţi?

Da, acum sunt alergic şi-mi pare rău. Acum regret că am râs de alţi alergici. E o pedeapsă divină. Mă căiesc. Am păcătuit, Doamne, iartă-mă, sunt nevrednic. Acum, că am rezolvat cu părerile de rău, ai putea să mă scapi de mâncărimea asta insuportabilă, de nasul înfundat, de ochii umflaţi, de durerea de cap şi de ridicolul posturii în care, în mijlocul unei conversaţii, casc gura, scot limba şi dau ochii peste cap, în aşteptarea strănutului? N-o să mai râd niciodată de alt alergic, promit, Doamne! Alo?

Ce drăguţă a fost prietena mea, doctoriţa...

- Luni te duc la alergolog.
- Mmmhmbine, snfîr, hmîr...
- Îţi face testele, şi vedem la ce eşti alergic.
- Hmmpăi ştiu la hrrhce sunt alergichhhh... ffrhîrr...
- Lasă că vedem noi.
- Şi există tratament? sfîr-hnîr...
- Ia zi, când ai avut accesul ăla luni dimineaţă, luaseşi Claritine?
- Mrhmdah, dah, luasem Claritine...
- A, păi atunci n-ai nici o speranţă!
- Păi şi-atunci de ce mai mergem? hapciu-hapciu, sohhrrrbbb
- Hai că trebuie să-nchid, vorbim duminică.

Aşa deci: te faci medic, studiezi 20 de ani, devii alergolog, vine unul care strănută de-ţi mută mobilele prin cabinet, îl înţepi, îl prăfuieşti, îl gâdili şi-l ciocăneşti şi, în sfârşit, îi oferi diagnosticul:

- Dl. Petreanu, sunteţi alergic la aer.
- Şi ce pot face?
- Mai luaţi-vă nişte batiste.

Centrul Vechi: Festivalul Tragicomediei Româneşti

2008-05-27T22:43:00.007+03:00

Primul lucru pe care-l remarci e liniştea. Apoi mormanele de pământ tasat. Asta explică şi tăcerea, normal. N-a mai umblat nimeni pe aici de luni de zile. Curând va începe să crească iarba.

Centrul Vechi e mort ca o ruină a doua zi după bombardament. Incendiile s-au stins, probabil de la sine putere. Populaţia a fugit. Pe ici, pe colo, a mai rămas câte unul, încăpăţânat, dar restul locului e pustiu.

Centrul Vechi e subiect de eseu şi cercetare fotografică, cel mult. Am trecut ieri prin ce ar trebui să fie partea cea mai frumoasă, mai vie a Bucureştiului şi m-am simţit stingher. Prea linişte, prea încremenit totul. În ritmul ăsta, mai durează vreo 50 de ani să fie gata. Mă bucur că m-a luat tata acum 25 de ani să-mi arate Bucureştiul, că altfel n-aş fi avut nici o amintire cu locul ăsta încă viu.

Am întâlnit mai mulţi fotografi decât riverani. Turişti tăcuţi, studenţi la Arte, plimbăreţi cu savoniere digitale. Aşa ceva nu vezi prea des într-un oraş european: centrul oraşului, ca după seism. Trebuie făcute poze.

Iau şi eu câteva imagini:

Vorbesc cu doi muncitori, bucuroşi că, de-acum, alungăm împreună plictiseala. "Ce-a fost mai greu a trecut", îmi zic ei. "Acuma, nu mai rămâne decât de acoperit". Mă uit în lungul străzii, înmulţesc cu alte cel puţin 10 aflate în aceeaşi stare şi fluier admirativ: "da' ştiu că aveţi ceva de lucru, băieţi!"

"Ei, aş!", zice unul, cu un subînţeles care-mi scapă.

Greierele şi furnica ne vorbesc despre chiriaşi şi proprietari

2008-05-23T16:05:00.006+03:00

În blogosferă are loc zilele acestea o dezbatere remarcabil de coerentă şi de bine argumentată. A pornit de la un material al lui Dragoş Mănac despre alegerea pe care va trebui s-o facă fiecare dintre noi la un moment dat: chiriaş sau proprietar? Articolul a fost amplu comentat iar tema a fost preluată şi completată printr-o serie de intervenţii argumentate (Zoso, Cristi Banu, NWRadu, Buhnici şi să mă scuze cei pe care nu i-am pomenit aici).

O să vă spun opinia mea, provenită dintr-o experienţă personală traumatizantă.

Întotdeauna e mai bine ca proprietar, deşi costă mai mult. Au descoperit-o părinţii mei care, la pensie şi în plină spirală inflaţionistă, s-au trezit în prag de evacuare, fără un loc unde să se ducă, fără bani, fără speranţă şi fără energie.

Sigur, a fost un caz aparte (dar nu sunt toate cazuri aparte?) Sigur, nu vi se va întâmpla vouă, cei care preferaţi să fiţi chiriaşi în loc de proprietari - pentru că veţi câştiga mereu bani mulţi, veţi fi bogaţi, veţi avea mereu posibilitatea să închiriaţi ceva, veţi aprecia mereu avantajele mobilităţii, exact aşa cum trăiţi acum, la 20-30 de ani. Şi asta va fi valabil şi peste 20-30-40 de ani, nu? Până la moarte.

De fapt, întreaga dezbatere seamănă cu fabula lui La Fontaine.

În versiunea originală, furnica a muncit din greu, dar asta scăpat-o de foame când a venit iarna. Greierele s-a distrat pe cinste şi a degerat cu vioară cu tot la uşa închisă a furnicii când a dat zăpada (bine, şi furnica aia, cam nesimţită - dar nu-i nimic în comparaţie cu viaţa adevărată).

Există şi parodia: furnica munceşte de-şi rupe spatele, greierul se distrează, iar când vine iarna o şterge pe Coasta de Azur, cu sarcina de a-i transmite lui La Fontaine blestemele furnicii (care rămâne în vizuină să-şi roadă seminţele uscate).

Morala: dacă v-aţi aranjat ceva mişto la soare pentru toate iernile ce vă aşteaptă, merită să nu vă pese.

Dacă nu - nasol, vă încadraţi la categoria furnici. Nouă ne rămâne munca.

Dar măcar ne rămâne ceva.

Taraba cu cărţi

2008-05-23T12:31:00.006+03:00

Când intru într-o librărie, capăt un comportament de gurmand scăpat la Festivalul Fanteziilor Culinare. Sunt tentat de tot şi de toate, umplu coşul până la limita de tracţiune a ligamentelor, îmi plâng lipsa de moderaţie şi mai las câte ceva la raft doar pentru a ceda la următoara copertă, înghit în sec văzând câte un preţ revoltător, adun şi scad, zic "treacă de la mine" şi pipăi cardul, mă întreb "unde le mai pun şi p-astea", mă simt vinovat că n-am citit încă prada de săptămâna trecută, mă salut complice cu vânzătorii care-şi fac, probabil, cruce cu limba şi mă smulg din preajma rafturilor cu senzaţia că mai era ceva, mai puteam un pic, încă niţel...

Vânez câte un titlu cu lunile. Înjur editurile care promit o dată de apariţie şi aduc cartea cu jumătate de an mai târziu. Forez prin rafturi, deschid sertarele şi hărţuiesc librarii, punându-i să caute prin depozite. Sunt dependent, un colecţionar fără speranţa de a-şi potoli vreodată foamea.

Ieri, pe la amiază, am intrat prima dată pe Taraba cu Cărţi, librăria on-line adoptată de curând de Bookblog. Nu-mi plac librăriile virtuale. Am cumpărat de câteva ori şi a fost complicat. Site-uri neprietenoase, greoaie. Am plătit dificil, cărţile au venit târziu, a trebuit să mă duc la poştă să le ridic.

La Tarabă, însă, a durat 5 minute totul. Nu ştiu cum şi ce au făcut oamenii care au în grijă site-ul, dar a-tehnicul de mine l-a văzut ieri pentru prima oară, şi-a făcut un cont fără enşpe mii de confirmări, şi-a ales titlurile şi a plătit prin card în 5 minute. Perfect când îţi plouă-n gură după cărţile pe care nu le-ai găsit prin librării până acum.

Azi dimineaţă, la cafea, un nene mi-a sunat la uşă şi mi-a dat pachetul. Aşadar, a durat mai puţin de 8 ore de lucru să-mi fie livrată comanda.

Am încurcat-o. O să-mi dea dependenţă.

PS - dacă se întreabă cineva: nu, nu este un post plătit şi nici măcar nu e scris la rugămintea cuiva. Pur şi simplu, mi-a plăcut.

Minunatele aventuri ale CNA în lumea reală

2008-05-22T18:16:00.003+03:00

SENZAŢIONAL! 2 EPISOADE ÎNTR-UNUL SINGUR! CU STÂNGU-N DREPTU' ŞI CADE-N PICIOARE! CNA ŞI FEMEIA CU BARBĂ, ÎNTR-O REPETABILĂ REPREZENTAŢIE PE BANII DVS! O ZI ZBOARĂ, O ZI NU ZBOARĂ (azi nu zboară)!

Deci:

Primul episod:

1. CNA somează Antena 2 pentru "nerespectarea, în cadrul emisiunilor de dezbatere electorală, a unei reprezentări echilibrate a candidaţilor la alegerile locale, pe baza unei monitorizări în perioada 2-15 mai".

2. Singura emisiune electorală la Antena 2 e moderată de Victor Ciutacu. În perioada respectivă nu au fost difuzate emisiuni electorale. În perioada respectivă, Ciutacu a fost în concediu timp de o săptămână, iar în cealaltă săptămână invitaţii nu au fost din sfera politică.

3. CNA este sesizat că e cam varză, ca să folosesc un eufemism. Într-o primă fază, CNA spune că "să faceţi o contestaţie" - după care realizează stupiditatea situaţiei şi retrage, în sfârşit, somaţia.

Se face mişto de CNA.

Episodul 2:

1. CNA solicită oficial postului Antena 1 să precizeze dacă pe un spot electoral al unui candidat din Lugoj se aude vocea unui angajat al postului. Mai mult, CNA sesizează suspiciunea la Asociaţia Jurnaliştilor din România.

2. În sunetul sec al nucii în perete şi legând trainic sula de Prefectură, CNA invocă şi un paragraf de lege în motivarea acţiunii sale: "Art. 63, alin. 2 din Legea 67 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice - “radiodifuzorii publici şi privaţi sunt obligaţi să asigure, în cadrul serviciilor de programe audiovizuale, desfăşurarea unei campanii electorale echitabile, echilibrate şi corecte pentru toate partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi pentru toţi candidaţii”.

3. Mile Cărpenişan reaminteşte CNA că este proprietarul propriei sale voci şi constată că CNA a descoperit coada de la prună. Tot Mile spune că nu face parte, nu recunoaşte şi nici nu prea ştie ce-i cu Asociaţia asta a Jurnaliştilor din România, căreia îi cere CNA să-l judece.

Se face din nou mişto de CNA.

Eu zic că onor Consiliul ăsta e ca-n bancul ăla cu ursul şi vânătorul: ori e prost, ori îi place.

Le propun să facă şi cerc, ca să simtă cu toţii fiorii, în mod egal.

Un triunghi fierbinte: YouTube, Al-Qaeda şi Senatul SUA

2008-05-20T23:45:00.007+03:00

Între YouTube şi un influent senator american a izbucnit o dispută pe tema filmelor Al-Qaeda.

Senatorul Joe Lieberman (şef al Comisiei pentru Securitate Internă) a cerut YouTube să elimine spoturile organizaţiilor islamiste/teroriste urcate pe site. Într-o scrisoare către Google/YouTube, Liberman afirmă că, la o căutare simplă, pe YouTube pot fi găsite "zeci" de asemenea filme, multe dintre ele purtând logo-uri ale unor organizaţii teroriste binecunoscute, cum ar fi Al-Qaeda, în care se arată cum pot fi atacaţi, răniţi şi ucişi cetăţeni americani.

YouTube a răspuns, în esenţă, că unele dintre filme, care violează regulile interne ale site-ului, au fost sau vor fi şterse, dar că nu va elimina de pe site vreun video doar pentru că poartă logo-ul vreunei organizaţii, fie ea teroristă sau nu.

YouTube a invocat în apărarea sa libertatea de expresie. "YouTube respectă dreptul oricui de a exprima punctul său de vedere, fie acesta unul nepopular", a răspuns YouTube pe pagina oficială.

Dar Lieberman pare să nu fi înghiţit găluşca prea uşor. Mai multe site-uri spun că senatorul se gândeşte acum la căi legale - sau la modificarea legislaţiei - pentru a forţa servicii ca YouTube să cenzureze conţinutul.

Oficialii Al-Qaeda n-au putut fi contactaţi pentru comentarii... nu, asta era în glumă.

Serios acuma:

Cât de liberă poate fi, totuşi, informaţia pe net? Dacă o organizaţie teroristă se foloseşte de această libertate pentru a-şi găsi noi adepţi şi pentru a-şi propaga metodele violente, mai este vorba de libertate de expresie?

Pe de altă parte, poate un Parlament dintr-o ţară, oricare ar fi ea, să definească limitele libertăţii pentru un serviciu realmente global?

Şi, nu în ultimul rând: YouTube are un sistem de semnalare a abuzurilor de către proprii useri. Dar... te poţi baza doar pe bunul simţ al comunităţii în stabilirea limitelor libertăţii pe internet?

Blog de colecţie: Penibilul campaniilor electorale

2008-05-20T13:33:00.003+03:00

Crivăţ, Tiribonflax şi Mordechai vă oferă un demers civico-publicistic de excepţie: un blog al penibilităţilor de campanie electorală.

Sunt aşteptaţi să contribuie toţi politicienii penibili. Adică toţi... cei penibili.

Print media isn't dead

2008-05-20T11:42:00.001+03:00

De aici.

Vine Apocalipsa, maică!

2008-05-19T15:58:00.006+03:00

Vine, vine! Sunt din ce în ce mai multe semne!

Mă sună Daniel: "Mă, auzi, un bou a luat-o pe contrasens prin Pasajul Unirii!"

Uite dovada:

Piticu, deci a fost adevărat, frate, nu ţi s-a părut!

Votaţi-mi ouăle!

2008-05-19T11:58:00.003+03:00

Jesus Fucking Christ! Ăştia chiar au luat-o razna, fraţilor!

Eduard spune că e vorba despre un candidat din Năvodari...

Victoria poporului asupra lui însuşi

2008-05-18T18:23:00.004+03:00

BUCUREŞTI, 18 mai (MEDIAFAX):
Preşedintele Traian Băsescu a declarat, duminică, la Palatul Cotroceni, că 19 mai trebuie să devină "Ziua porţilor deschise la Cotroceni" şi să rămână ca ziua în care românii au fost mai puternici decât propriul lor Parlament. [...]

Preşedintele a insistat asupra ideii că 19 mai trebuie să rămână "Zi a porţilor deschise la Cotroceni" pentru că pe această dată, anul trecut, „a fost pentru prima dată când românii au decis altfel faţă de cum a decis Adunarea Naţională sau Parlamentul".

Nu-i aşa că preşedintele nostru e genial? Cum ştie el că românii nu mai iubesc Parlamentul...

De-aia zic şi eu: să-i dăm foc, dracului. Are cine să ne păstorească.

Alegeri locale, hohote naţionale

2008-05-18T15:12:00.018+03:00

Parcă n-a fost niciodată mai evident ca anul acesta cât de inadecvaţi sunt politicienii români la aşteptările electoratului.

Iar explozia web 2.0 arată asta mai clar decât mi-aş fi putut imagina.

Gândiţi-vă un pic la precedentele campanii electorale. Presa centrală (mai ales ziarele şi televiziunile) focaliza pe Bucureşti. Rar de tot, câte un incident local capta atenţia redacţiilor din Capitală - mai ales când era rost de cucuie şi de tradiţionalele argumente electorale de la ţară: ţuică, furci, coase şi topoare.

La nivel local, redacţiile se concentrau pe împrejurimi. Nu le interesa mai mult şi nici nu puteau mai mult.

De aceea, campania electorală rămânea, mereu, acea colecţie de imbecilităţi politicianiste imposibil de inventariat.

New media a schimbat asta pentru totdeauna. Un internaut descoperă un spot electoral idiot, se amuză şi-l urcă pe YouTube. Zeci de bloggeri îl preiau şi, inspiraţi de gestul necunoscutului, încep să caute şi ei dovezi ale ridicolului politicienilor. În câteva zile, blogosfera se umple de probe - afişe stupide, locaţii neinspirate, spoturi desuete plus informaţii de tot felul despre ce se petrece în România în timpul campaniei. Râsul e molipsitor.

Pentru presa tradiţională, nimic mai simplu acum decât să linkuiască toate acestea, ducând detaliile locale în mainstream. În televiziuni, se fac deja colecţii şi se inventariază prostiile politicienilor. Legea audiovizualului, cu restricţii gândite undeva în secolul trecut, blochează deocamdată difuzarea lor, dar ele vor apărea imediat după încheierea votării, arâtând milioanelor de telespectatori cine-i conduce, de fapt.

Este minunat ce se întâmplă. Nu există tratament mai eficient pentru bolile demagogice ale clasei politice decât hohotele de râs ale naţiei.

Eu cred că progresăm. Progresăm râzând, ca să parafrazez nişte stăpâni ai popoarelor, teoretic morţi, dar încă influenţi.

PS: Priviţi acest afiş electoral (via):

Nu-i aşa că vă aduce aminte de...

Dar Iuda, Iuda cine e?

V-am spus eu... Web 2.0 e minunat.

Reporter Special - despre normalitate şi despre evoluţie

2008-05-17T01:15:00.004+03:00

A fi diferit nu este întotdeauna o opţiune. Uneori, aşa te naşti. A accepta diferenţa este o alegere care ţine de civilizaţie, de educaţie şi de nivel de inteligenţă. În România, comunitatea homosexualilor aşteaptă, încă, să fie acceptată, aşa diferită cum este ea.

În acelaşi timp, lumea în care trăiesc homosexualii seamănă mult cu a heterosexualilor - şi unii, şi ceilalţi iubesc, muncesc şi, mai ales, caută fericirea. Contează locul în care se află aceasta?

Reporter Special vă arată azi lumea homosexualilor aşa cum, poate, n-o ştiaţi: adică normală. Un reportaj de Cosmina Stratan, primul ei material în această emisiune.

Şi, tot azi la Reporter Special:

Tortul global al afacerilor on-line are gust bun: miliarde de dolari se învârt anual în tranzacţiile pe internet. O felie subţire revine şi mediului românesc de afaceri. E încă puţin, dar ştiţi cum se spune: pofta vine mâncând. Din ce în ce mai mulţi întreprinzători deschid un business on-line - iar pe internet, creativitatea n-are limite.

Despre consistenţa banilor reali din afaceri virtuale, într-o anchetă Reporter Special, semnată de Stelian Muscalu.

Emisiunea se difuzează la Antena 3, începând cu 20.05, şi se reia duminica, de la 14.05.

Subaru - întotdeauna altfel

2008-05-16T12:35:00.001+03:00

Love or hate, dar cu umor:

via

Arenna TV devine GSP TV

2008-05-15T18:13:00.007+03:00

Noul canal de sport al Grupului Media Intact se va numi GSP TV - un mod de a afirma o dată în plus că Grupul deţine cea mai puternică marcă în presa sportivă autohtonă, Gazeta Sporturilor (de unde şi abrevierea).

GSP TV în loc de Arenna TV face economie de comunicare şi de brand-awareness şi oferă şi un motiv suplimentar echipei de la Gazeta Sporturilor să se implice creativ în producţia postului (deşi acest aspect este, încă, în curs de definire). Tolo ar trebui să fie în culmea fericirii, aşa reclamă pentru ziar, mai rar. Oricum, directorul GSP TV va fi Cristi Creţu, actualmente şef la Departamentul Sport Antena 1.

GSP TV se grăbeşte să intre în emisie - sub biroul în care scriu asta se cimentează şi se zugrăveşte, pentru că acolo, într-un spaţiu până acum auxiliar, va fi instalată regia finală, MCR-ul. În alte părţi, echipamentele sunt în curs de instalare. Sunt curios cum va arăta pachetul grafic - echipa de creaţie de la Antena 3, de exemplu, ar dori să ia acest contract, dar managementul GSP TV ar vrea să vadă şi nişte propuneri americane înainte de a lua o decizie finală.

Postul trebuie musai să emită înainte de începerea campionatului intern de fotbal, pe 26 iulie. Primele probe de emisie ale GSP TV ar urma să aibă loc începând cu 1 iulie.

Să votăm în baia mare

2008-05-15T11:22:00.007+03:00

Am sperat, întotdeauna, că prostia are, totuşi, nişte limite, dar trebuie să mă declar învins încă o dată, în faţa evidenţei.

Paradoxul e că prostia e infinit mai creativă decât inteligenţa. Inteligenţa se pierde-n suferinţe, se chinuie, se îndoieşte, dă în nevroze şi în nelinişti. Prostia are certitudini, tupeu, e instantanee. Proştii sunt sănătoşi, fecunzi, prolifici. Inteligenţa creşte greu. Prostia se înmulţeşte prin diviziune celulară, ceea ce-i permite să fie nemuritoare. Ascuţimii inteligenţei, prostia îi opune grosimi, vâscozităţi şi masă. Inteligenţa e individuală. Prostia are numerele mari de partea sa.

Desigur, fără nici o legătură cu cele de mai sus, am dat peste următorul clip de campanie electorală al unui candidat pentru primăria oraşului Baia Mare. Acest spot nu va fi niciodată interzis de către CNA:

Andrei Crivăţ ne explică: este vorba despre domnul Corin Cherecheş, care are "o ambiţie enormă". Să transforme Baia Mare într-o piscină cu ficuşi de plastic pe margine? Nu, să câştige primăria oraşului.

Presupun că "baia mare" este din apartamentul candidatului, cum intri, în dreapta, pe hol lângă chicinetă.

Bine că nu ne-a arătat şi vasul de WC.

Copilul nu ştiu al cui e, dar îmi pare rău pentru el.

PS: pentru corectitudine - Sorin Tudor o indică pe Tiribonflax drept descoperitoare a minunii.

La popa la poartă

2008-05-14T19:02:00.005+03:00

Deci poate nu vrei chiar şi pe strada asta, da?

Cine alege locurile astea?

UPDATE: L-au scos :-)))))