Blogu' Sabotorului

Week-endul meu

2009-07-14T19:54:00.003+03:00

Week-endul ce tocmai a trecut a fost primul week-end in care m-am simtit cu adevarat bine dupa o perioada foarte lunga de timp. Pana acum, asteptam week-endul numai pentru ca nu trebuia sa ma trezesc devreme pentru a merge la lucru. Insa de data aceasta, Duminica seara mi-a parut extrem de rau ca au trecut atat de repede aceste 3 zile de week-end. Si totul se datoreaza unei persoane speciale pe care am cunoscut-o prin intermediul acestui blog. O persoana care in ultimul timp mi-a adus zambetul pe buze, indiferent cat de trist sau suparat am fost. O persoana care si-a facut timp sa-l cunoasca pe cel din spatele blogului si cel mai important, care a trecut peste toate ciudateniile mele.

Cum sa dovedesti ca esti imbecil

2009-07-13T20:27:00.001+03:00

Te duci in excursie intr-o tara straina, fara sa te interesezi sau fara sa dai doi bani pe legile acelei tari, crezand probabil ca peste tot merge treaba cu “Baaaa, da’ stii tu cine-s io?”. Apoi, cand politia te gaseste in neregula si iti da o pedeapsa de 30 de zile, dar cu suspendare, ca sa dovedesti ca esti imbecilul suprem, oftica-te si fa cumva sa dai in judecata acel stat, cu toate ca i-ai nesocotit (am eu o vaga banuiala ca cu buna stiinta) legile. Toata treaba aici.

Eu vad lucrurile in felul urmator: niste gigei s-au dus in concediu in Grecia si cu toate ca stiau ca detectoarele de radar sunt interzise in Grecia, nu au lasat detectorul acasa ca deh, prin Bulgaria si Romania au nevoie de el si s-au gandit ca in Grecia scapa daca-l ascund in torpedou. Apoi, dupa ce politia i-a prins s-au ofticat ca vezi doamne, o condamnare cu suspendare le strica vacanta. Cica s-a ales praful de concediul lor. Acu’ poate nu stiu eu, da’ parca daca primesti ceva condamnare cu suspendare, nu executi practic pedeapsa, nu? Oricum, din moment ce mergi intr-o alta tara, trebuie sa te supui legilor acelei tari, nu exista scuza ca n-ai stiut legile, asa ca singurii vinovati pentru ruinarea concediului sunt chiar imbecilii in cauza. Dar nu conteaza, da statul in judecata, du-te la Strassbourg chiar si fa scandal, ca sa afle toti cat de imbecil ai fost.

N-am chef....

2009-07-13T12:39:00.001+03:00

...de lucru, de scris, de (aproape) nimic....

Praga

2009-07-07T01:40:00.001+03:00

Dupa cum am scris acum ceva timp, intr-o sambata am fost la Praga. Trebuie sa spun ca e unul din cele mai frumoase orase pe care le-am vazut.. nici macar Viena nu mi se pare un oras mai frumos decat Praga. Am ajuns pe la 10 dimineata in Praga, am parcat chiar in centru (mi s-a parut scumpa parcarea – aprox. 6 lei pe ora) si am inceput ziua cu o cafea in piata Wenceslas, unde ospatarul cred ca a incercat sa-mi dea o mica teapa de vo’ 15 lei – daca cumva va opriti in Praga la o cafea in centru, la cafeneaua/restaurantul Como, verificati cu atentie restul. Poate gresesc, dar am impresia ca orasele mari scot la suprafata ce e mai rau in oameni. Am observat asta si in Budapesta – intrebasem un taximetrist in ce directie trebuie s-o iau pentru a iesi din oras si n-a vrut sa-mi spuna, insa s-a oferit sa ma duca el la iesire, platindu-i cursa, desigur. Sau cine stie, poate doar am eu ghinion.

Dupa ce am baut cafeaua si am facut o lista cu ceea ce parea interesant prin Praga, am cautat un loc de parcare mai bun pentru masina pentru ca in centru nu se putea sa cumperi tichet de parcare pentru mai mult de 2 ore. Am gasit relativ usor si aproape de centru o strada unde am putut sa-mi las masina si am luat-o la pas sa viziteam (mai era cineva cu mine) ceea ce mi-am propus. Am inceput cu Charles Bridge, am continuat cu centrul vechi si ceasul astronomic, apoi am urcat in Powder Tower, dupa care ne-am plimbat putin pe malul raului Vtlava, un rau nu mai mare decat Muresul si Oltul de la noi, dar cu o multime de vaporase pentru agrement – puteai sa iei pranzul pe vaporas, in timp ce te plimba pe Vtlava, ca deh, unii stiu sa faca bani din asemenea lucruri. Dupa ce ne-am saturat de plimbat pe malul raului si pentru ca era cam cald, ne-am zis sa ne plimbam putin printr-un parc si cum in apropiere era o colina cu ceea ce parea un parc, am “escaladat” acea colina. Ok, unii poate rad, dar pentru mine, care rareori merg pe jos, a fost o adevarata escaladare. De acolo am luat-o tot prin parc spre castelul din Praga (unul dintre cele mai mari din lume) si catedrala Sf. Vitus. Dupa ce am vazut si catedrala, pentru ca era deja tarziu si oricum, abia ma mai tineam pe picioare, am plecat spre masina, la care am ajuns la timp, doar cu putin timp dupa ce a inceput sa ploua. Iar in drum spre iesirea din oras, am trecut si pe langa casa ce danseaza – sau casa dansului, nu-mi dau seama cum s-ar traduce mai bine, iar pe google nu gasesc decat download bebelas ce danseaza manele sau adrian minune danseaza discoteca.

Imi pare rau ca nu am avut destul timp sa vizitez tot ce era de vizitat, dar si asa, dupa ce m-am plimbat 6 ore prin Praga, pot sa spun ca am ramas cu o impresie extraordinara si planuiesc sa ma intorc cat de curand in Praga. Totodata, nu pot sa nu remarc cum altii reusesc sa puna in valoare ceea ce au si sa atraga turistii, in timp ce la noi cu toate campaniile ce vor (cica) sa atraga turisti, nu se face nimic. La noi le e mai simplu autoritatilor sa se vaite de mostenirea celor 50 de ani de comunism.

View Full Album

Ce am facut in ultimul timp.

2009-07-06T23:53:00.001+03:00

In ultima luna am fost extrem de ocupat si nu am mai avut timp sa “ma dau pe net” – abia reuseam sa mai citesc un blog sau doua, iar de scris nici nu se punea problema. Am fost atat de ocupat pentru ca de la inceputul lunii trecute am schimbat locul de munca, si m-am si mutat (provizoriu) intr-un alt apartament. La lucru nu aveam timp nici sa respir pentru ca, asa cum se intampla cand schimbi locul de munca, trebuia sa ma obisnuiesc cu noul mediu de lucru, cu noile proceduri si cu tot felul de “unelte” ce se folosesc in noua companie. Dupa ce terminam cu munca, megeam acasa si mai aranjam din lucruri pentru ca nu-i chiar nostim sa stai (chiar si numai provizoriu) cu toate lucrurile prin plase, cutii si geamantane. Iar cand am avut ceva mai mult timp liber, am dat o fuga pana la Praga. Dupa ce m-am m-am obisnuit cu noul apartament si am invatat cat de cat pe unde mi-am pus farfuriile sau hainele, m-am mutat din nou. Iarasi apartament nou (din care nu cred ca ma voi muta in graba) iarasi am avut de impachetat/despachetat si iarasi trebuie sa treaca ceva timp pana ce ma obisnuiesc locul farfuriilor si al paharelor. In plus, chiar cand m-am mutat, mi s-a stricat masina. Initial am crezut ca bateria a ajuns la capatul vietii, asa ca am cumparat una noua numai pentru a-mi da seama dupa o saptamana ca alta e problema – e ceva ori cu alternatorul, ori cu electromotorul. Si de parca n-ar fi fost destul, de cateva zile a inceput sa faca un zgomot ciudat. Cine stie, o fi cazul sa schimb si masina, sa fie inca un lucru nou in viata mea. Dar macar in noul apartament am ceva (poza din dreapta) ce ma face sa uit de toate problemele astea….. marunte. Poate doar mi se pare mie, dar cu asa ceva in casa viata e mai frumoasa, cerul e albastru si copacii verzi :D. Asa ca, din momentul in care intru in casa uit ca habar n-am cum ajung cu masina la un service din moment ce nu mai porneste, uit ca la lucru inca sunt destul de ocupat si sincer nici nu ma mai intereseaza pe unde tin farfuriile. Cine are nevoie de farfurii cand ai tot timpul bere rece si proaspata in casa?

Zpět z Prahy

2009-06-28T03:14:00.005+03:00

M-am intors de la Praga unde am facut o multime de poze, am baut o cafea in piata Wenceslas, m-am lovit la tot pasul de turisti si m-am plimbat vo' 6 ore (de simt ca-mi pica picioarele de oboseala) sa vizitez te miri ce. Detalii si poze cand oi avea timp, ca maine sunt cam ocupat. Da' pana atunci pot sa va spun ca e cel mai frumos oras din cate am vazut eu pana acum, cu toate ca nu-s multe, ce-i drept. Da' tot merita vazut ;)

Praga, zona turistica

2009-06-27T15:05:00.000+03:00

Astazi am plecat intr-o mica excursie la Praga. Si cum mi s-a facut foame m-am oprit sa manc ceva la un restauran in zona turistica. Inca nu mi-am revenit din socul ce l-am avut cand am vazut preturile. Niste amarate de rondele de ceapa prajita aproximativ 23 de lei.

Intrebare

2009-06-26T23:49:00.001+03:00

Gasita pe softpedia. Pe mine m-a lasat fara cuvinte.

Eh, acu’ nu se poate ca toata lumea sa stie unele chestii. Nu de alta, da’ trebuie sa am de unde sa manc si eu o paine :).

Reviste pentru barbati cica

2009-06-26T22:23:00.001+03:00

Ieri mi-au picat in mana 2 reviste: Playboy si FHM. Nu citisem pana acum niciuna din aceste reviste si oricum, eram de parere ca daca cumperi Playboy pentru a-l citi, motivul pentru care l-ai cumparat e gresit. Deci, ma pun pe rasfoit Playboy, sperand la gagici dezbracate, cu forme apetisante, care sa-mi incante ochiul, desi coperta ma cam dezamagise. Pe coperta era o gagica care era cam imbracata din punctul meu de vedere pentru o poza demna de pus pe coperta unei reviste precum Playboy. Apoi, pe prima pagina, o reclama in care, in mod cu totul si cu totul surprinzator, nu era nici o femeie. Pe urmatoarea pagina, o reclama la o masina, fara ca macar o singura femeie, fie ea si imbracata sa apara pe undeva printr-un colt al pozei. Apoi reclame cu barbati, in care iarasi nu aparea nici o femeie. Apoi interviuri luate unor indivizi, cu poze ale celor indivizi intinse pe o pagina intreaga. Si tot asa, de parca ar fi fost o revista destinata femeilor, pana la pagina 38. Abia la pagina 38 am dat de prima pereche de sani modelati in photoshop, desigur. Pana la pagina 38 au mai aparut cu totul si cu totul intamplator numai vo’ 2 gagici, dar imbracate. Insa m-am gandit ca o data ce s-a spart gheata, pe urmatoarele pagini va fi o avalansa de sani dezveliti si nu numai, ma gandeam ca vor fi o groaza de femei dornice de a arata cu ce le-a inzestrat natura. Cand colo, dupa 2-3 pagini cu aceeasi pereche de sani, iarasi apar interviuri, si reclame pline de indivizi in chiloti sau cel putin la bustul gol, de parca Playboy e revista homosexualilor. Sincer, erau mult mai multe poze cu barbati decat cu femei. Din cele 133 de pagini ale revistei, erau 2 pictoriale cu 6 si respectiv 7 poze si mai era pe o pagina o poza cu o femeie. Atat. In 133 de pagini, doar 8 poze, in rest au umplut revista cu reclame, cu interviuri, cu articole despre telefoane mobile si alte asemenea lucruri. In schimb FHM, o revista care nu are faima Playboy-ului, avea mult mai multe poze cu femei in ipostaze sexy – de fapt au avut nevoie numai de o pagina pentru a depasi numarul de femei gasite in 133 de pagini de Playboy – si in plus pe coperta era o femeie dezbracat, asa cum ii sta bine unei reviste pentru barbati. Nu zic acuma ca in FHM nu s-au putut gasi poze cu barbati sau reclame sau articole despre nu stiu ce gadget, dar erau suficient de multe poze cu femei incat sa nu ai impresia ca citesti o revista destinata homosexualilor.

Cred ca asta e motivul pentru care Playboy da faliment, nu din cauza ca internetul s-a dezvoltat atat de mult incat e usor sa gasesti poze cu femei dezbracate fara a fi nevoit sa mai si platesti, ci pentru ca Playboy a cam uitat care e targetul lor. Pentru ca daca vrei interviuri cu anumite personalitati masculine sau daca vrei sa citesti despre noutatile in materie de telefoane mobile cumperi alte reviste, nu Playboy. Playboy trebuia sa ramana revista cu femei goale si sa satisfaca alte… nevoi.

Review la Call of Duty 4

2009-06-15T00:00:00.001+03:00

Uneori, pentru a alunga plictiseala ma mai joc jocu’ asta..

Aventuri la betie

2009-06-14T23:55:00.001+03:00

Cand esti beat sau mahmur, ti se poate intampla sa mergi cu masina la McDrive pentru un pranz sanatos de plastic delicios, si in loc sa te pui la rand in spatele altor flamanzi, te pui in spatele unei masini parcate sa astepti si sa tot astepti. Se mai poate intampla sa incurci (de 2 ori!!) baia cu frigideul si sa te usurezi in frigider, ca deh, se mai intampla, nu-i asa? Tot cand esti beat, dar ai mers si intr-o mica excursie cu cortul pe munte, se poate intampla sa-ti fie atat de frig la picioare incat sa-i vina o idee extraordinara: sa intinzi picioarele deasupra focului, sa te incalzesti putin. Desigur, la un moment dat cazi intr-un somn profund, frate cu coma (alcoolica) asa ca nu mai simti cand picioarele se odihnesc lejer, la caldurica, in jar. Vei realiza totusi a 2-a zi, cand adidasii sunt topiti si au o multime de gauri suplimentare, iar pe picioare ai niste arsuri de toata frumusetea. Tot pe munte, daca te imbeti grav intr-o seara, sa nu-i crezi pe nemernicii care in dimineata urmatoare iti spun ca ai mancat ca un spart cand erai beat 2 snitele cat colacul de la WC pentru ca risti sa ramai nemancat a 2-a zi, pentru ca ti-ai mancat portia. In cazul unor betii mai strasnice se poate sa te iei sa fugi de nebun printr-un lan de porumb, nefiind in stare sa-ti explici a 2-a zi ce-ti veni sa te descalti si sa fugi numai in ciorapi prin lanul de porumb. Mai poti adormi in autobuz, in timp ce scrii un SMS si sa te trezesti la capat de linie, la aproximativ 20 de km de oras fara telefon, ca deh, mai umbla si hotii cu mijloacele de transport in comun. Daca te imbeti printr-un satuc la vo’ 15 km de oras, pierzi trenul si te hotarasti s-o iei batraneste, catinel pe calea ferata spre oras, sa nu te opresti sa-ti aprinzi vreo tigara dupa ce ai parcurs mai mult de jumatate din drum. Nu de alta, dar daca bate vantul, poate iti vine vo’ idee mareata, sa te intorci cu spatele la vantul ce bate din fata si sa uiti ca te-ai intors, asa ca pleci linistit numai pentru a realiza pe la 6 dimineata ca ajuns inapoi in satul din care ai plecat. Si niciodata, da’ chiar niciodata, sa nu crezi ca un pahar de vodca spala greata lasata de vinul ala nenorocit amestecat cu bere si niste whiskey. Ca n-o spala.

Discleimăr: desi cat se poate de reale, lucrurile astea nu mi s-au intamplat mie. Eu cand sunt beat ajung sa formatez hard discurile, sa ma imbarlig cu tot felul de fete cu o moralitate indoielnica si multe alte lucruri. Poate oi povesti eu vreodata ;)

Ai grija ce faci...

2009-06-05T19:38:00.004+03:00

Ca nu se stie niciodata ce se poate intampla. De ce zic asta? Pai citind un articol, aflu o chestie cel putin anormala. Acu' nu pot sa stau sa nu ma gandesc cum isi va aduce aminte lumea de David Carradine ca un mare actor sau ca un ciudat cu obiceiuri sexuale cretine. In plus, ce parere are familia lui despre modul stupid in care a murit? Ce raspund ficele lui cand colegii le intreaba cum a murit tatal lor? Sau nepotatele lui cand copii le intreaba de ce a murit bunicul lor?

Traininguri si ganduri ce ma nelinistesc

2009-06-05T17:07:00.003+03:00

Pentru ca de la 1 Iunie, de ziua copilului, m-am mutat la alta companie (pana acum am lucrat la IBM), zilele astea, primele zile in noua companie am avut ceva traininguri. Astazi, cel care "preda" avea o voce atat de monotona si plictisitoare incat ma lua somnul si abia puteam sa-mi tin ochii deschisi. Asa voce are incat dupa 2 fraze te loveste o toropeala de care nu poti scapa nici dupa 2 cafele tari, dinalea de sta lingurita dreapta in ceasca de cafea, o cafea ce o poti intinde cu usurinta pe paine... In plus, nici cu limba engleza nu statea foarte bine, pronunta "menu" ca pe "many". A fost greu la inceput, pana m-am prins ca vrea sa spuna meniu si nu multi :). Insa, totul a fost compensat de faptul ca stia destul de multe despre ceea ce ne-a prezentat, asa ca nu a putut fi surprins de nici o singura intrebare. Bine, s-ar putea ca asta sa se datoreze faptului ca toti eram atat de amortiti incat sa nu ne putem gandi la intrebari "incomode"... deh, o fi si asta o tactica.

Tot astazi, m-a surprins o chestie: un indian - astia au impresia ca orice limba straina are aceleasi reguli ca si limba lor, ca orice cuvant, din orice limba, se scrie dupa cum stiu ei sa scrie - a intrebat ce inseamna in franceza "kama senva"... exact asa a scris "kama senva". Nu, nu asta m-a surprins ci faptul ca am inteles imediat la ce se refera... El vroia sa stie ce inseamna "Comment ça va" - sper ca am scris bine. E clar, peste ceva timp voi vorbi si eu o engleza atat de pocita incat nimeni nu va fi in stare sa ma inteleaga, cu exceptia indienilor si a cehilor. Semne de fapt sunt de ceva timp, de cand am ajuns aici vorbesc din ce in ce mai prost. Mai rau e ca se pare ca uit si limba romana - momentan am in cap o varza... Voi ajunge ca cei de care radeam, n-o sa mai stiu cand sa folosesc 2 "i" cand sa pun o virgla si nici sa pun cratimele cum trebuie. Si poate imi vor placea si manelele, asa ca nu voi avea nici o problema in a ma intoarce in Romania, sa fiu unul din "smecherii" ce au lucrat "afara".

Linux vs Windows - instalarea programelor.

2009-05-31T12:42:00.002+03:00

O comparatie intre modul in care se instaleaza un program oarecare in windows si *nix poate fi gasita aici.

Mi-am luat Ferrari

2009-05-30T15:37:00.001+03:00

Da, mi-am luat un Ferrari. Dovada mai jos.

Friptura de cangur

2009-05-29T00:10:00.002+03:00

Asta am mancat astazi. O friptura de cangur cu ceva cartofi si niste salata langa.

Are un gust… deosebit, adica nu seamana cu nici o alta friptura ca sa pot face vreo comparatie. In schimb, are consistenta unei gume de mestecat folosita de vo’ 10 deja, scuipata, trecuta printr-o scrumira plina de scrum de la 2 pachete de tigari, mestecata de inca 10 si apoi servita pe o farfurie. Ok, exagerez, nu a fost atat de rea, desi are consistenta apropiata de cea a cauciucului natural.

Departamentul HR de la Continental Automotive

2009-05-25T17:09:00.001+03:00

Dupa Siemens si Alcatel, am gasit un anunt pentru un post de inginer mecanic la Continental. Mi-am depus CV-ul si relativ repede m-au sunat sa stabilim o data pentru interviu. In ziua interviului mi-am luat liber de la lucru si m-am prezentat la poarta fabricii plin de sperante. M-a intampinat chiar managerul departamentului de HR care m-a invitat intr-o incapere. Eu ma gandeam ca va tine interviul acolo, insa m-a invitat acolo numai pentru a-mi spune ca ea nu crede ca sunt potrivit pentru acel job din cauza ca am mai multa experienta in IT, dupa care a dat-o in vrajeli normale pentru HR – ca-mi vor pastra CV-ul in baza de date pentru cazul in care vor avea un post disponibil la IT, etc. Mi-a mai spus ca nu crede ca m-as descurca la testul de mecanica ce ar fi trebuit sa-l dau (cu toate ca eu am asigurat-o de contrariul) si apoi m-am simtit, m-am ridicat si am plecat.

Totusi, am ramas cu niste nelamuriri… de ce m-au mai chemat la interviu? Cat de prosti trebuie sa fie aia de la HR incat sa ma cheme numai sa-mi spuna ca nu sunt potrivit? Nu mai bine imi trimiteau un mail? Sau un telefon? Sau si mai bine, nu mai trimiteau nimic…… cel putin eu asa as fi facut.

Pesimistul, optimistul si realistul

2009-05-22T00:19:00.001+03:00

Pesimistul vede intr-un tunel intunericul. Optimistul vede lumina de la capatul lui. Realistul vede luminile trenului care vine. Mecanicul de locomotiva vede trei idioti pe şine.

IBM, criza si bonurile de masa

2009-05-22T00:16:00.002+03:00

IBM e una din companiile nu prea afectate de criza. De fapt, au anuntat recolte record la hectar pentru anul trecut, obtinute desigur pe spatele slavilor ce lucreaza in companie. Practic, in 2008 - in plina criza - au avut cel mai mare profit din ultimii 10 ani, un maruntis de vo’ 12 miliarde de dolari. Cu toate astea s-au dat raniti pentru ca vezi doamne, e criza, si au inghetat niste fonduri cum ar fi cele pentru traininguri. Si desi nu am fost informati oficial ca salariile nu se mai maresc, n-au mai marit nici salariile. Chiar daca avansezi si treci pe o pozitie mai buna, salariul nu ti se mareste, motivul fiind de fiecare data “Stii, e criza, vedem dupa ce trece criza”. Apoi au venit cu ideea aia geniala, cu go green, ocazie numai buna pentru a mai salva niste banuti. Acum managementul a ca…. fatat o idee noua: ia hai sa nu mai dam sclavilor bonuri de masa, ca n-or avea ei nevoie de asa ceva - cred ca managerii au impresia ca noi suntem niste miliardari masochisti carora le place sa fie chinuiti psihic pentru maruntis de cafea. Din nefericire, bonurile de masa erau doar un bonus, asa ca pot renunta cand vor la ele. Si erau tare bune, pentru ca o masa la pranz te costa un bon de masa. Insa, pentru ca astea sunt ultimele mele zile in IBM, iar noua companie nu a renuntat la bonurile de masa, ma pot considera fericit.

Dar cu toate ca nu mai dau bonuri de masa, unui prieten ce vrea sa lucreze la IBM i-au trimis un mail in care prezentau beneficiile ce le au angajatii din IBM. Intre acele beneficii sunt si bonurile de masa. Sa nu iubesti apoi compania si departamentul de HR?

Departamentul HR de la Alcatel

2009-05-21T23:25:00.001+03:00

Daca tot am povestit de departamentul de HR de la Siemens, hai sa zic cate ceva si de departamentul de HR de la Alcatel. Cam in aceeasi perioada, dupa ce n-am avut noroc cu Siemens, am aplicat pentru un post la Alcatel. Dupa ceva timp, sunt sunat de cineva de la HR si invitat la sediul Alcatel pentru un interviu si sa dau niste teste.

La data la care am convenit ca sunt disponibul, ma prezint la Alcatel. Acolo erau inca aproximativ 20 de candidati… deh, la Alcatel era concurenta mare, pentru ca plateau bine. In schimb, aveau si cerinte destul de ridicate – de exemplu trebuia sa termini facultatea cu o medie generala de cel putin 8. La aproximativ 10 minute dupa ora la care mi s-a spus sa ma prezint la sediul lor, apare cineva de la HR si ne invita intr-o sala. Ajunsi in sala, mai asteptam un sfert de ora pana vine cineva cu testele. Pana la urma eu am primit teste, le-am completat, le-am dus la receptie unde mi-au spus ca daca am facut bine la teste, ma suna ei. Dupa 2 zile, primesc un telefon, sunt felicitat ca m-am descurcat bine la teste si ca ma va suna managerul care are nevoie de un om pe acea pozitie pentru a stabili o intalnire in care sa discutam despre salariu si ce presupune exact jobul. Asa ca in seara aia am dat de baut prietenilor deoarece ma consideram cu un picior in Alcatel. Din fericire nu mi-am dar si demisia de la idiotul la care lucram. Zic din fericire pentru ca nici in ziua asta nu m-au sunat sa-mi spuna ori ca nu sunt suficient de pregatit pentru ei, ori ca au gasit pe altul mai bun sau mai ieftin.

(In)Human Resources si recrutarea de personal.

2009-05-21T15:00:00.000+03:00

      Orice companie are un departament de resurse umane. Iar in departamentele de resurse umane gasesti de obicei niste domnisoare absolvente de cine stie ce facultate de balet care se ocupa de recrutatea unor noi sclavi pe plantatia companiei. Zic facultate de balet pentru ca n-au avut tupeul ca si (putinele) colegele mele, sa dea la o facultate hard-core ca politehnica, sau macar ceva specializare tehnica :D. Da' nu asta-i important. Ideea e ca departamentele astea gasesc cica oamenii potriviti pentru datul cu sapa, pentru ca prima data esti contactat de departamentul de resurse inumane si abia daca treci de selectia astora vei avea un interviu mai tehnic. Zic mai tehnic pentru ca se poate sa ai un interviu cu un manager, si daca e vorba de o companie cu management tipic american, sunt sanse mari ca managerul sa fie absolventul unei alte facultati de balet, un individ care habar n-are ce presupune munca pe care urmeaza s-o prestezi. El e manager, poate a "terminat managementul" si d-aia poate sa te coordoneze pe tine, cu toate ca habar n-are ce faci tu. Totusi, asta nu-l impiedica sa-ti dea sfaturi.

      De obicei, la primul interviu - ala cu desteptele de la resurse inumane - esti intrebat tot felul de chestii, care cica ii ajuta sa-si faca o parere despre tine. Ceea ce nu stiu saracele fatuce de la resurse umane e ca nici tu nu dai 2 bani pe intrebarile lor de toata jena si raspunzi cu ceea ce vor ele sa auda. Pai altfel de ce ar pune intrebari precum "What do you expect from this opportunity (to work in X Company)?"... Ce oportunitate? Daca nu e compania X, va fi compania Y, asa ca tot un drac, nu-i nici o oportunitate. Si ce sa astept ma? Lucram pentru bani, asa ca ma astept la cat mai multi bani, platiti la timp si cat mai multe beneficii, nu? Numai in capul imbecililor de la HR e o impresiea ca oamenii sunt atrasi de renumele companiei. Majoritatea oamenilor nu lucreaza pentru faima, lucreaza pentru ca au nevoie de bani. Unii ca sa cumpere bere de ei, altii pentru ca au acasa copii ce vor mancare, chestii ce nu le poti obtine in schimbul faimei. Nimeni n-o sa-mi dea bere pentru ca lucrez la compania X, nu?

      Alta intrebare peste care dai de obicei e "Unde te vezi peste x ani?". Unde sa ma vad? Nu ma vad niciunde, ma vad doar castigand mai multi bani decat acum, iar compania pentru care lucrez n-are un nume in mod deosebit. Simplu nu? Nimeni nu-i loial firmei la care lucreaza si evident ca schimba firma fara sa se stea pe ganduri daca are o oferta mai buna. Si daca totusi, refuza oferta mai buna, e datorita unor motive pur personale, nu din loialitate fata de companie. Ca deh, poate nu-ti convine sa te muti departe de familie. Sau poate nu-ti convine sa lucrezi in Nigeria. Insa fereasca sfantu' sa spui asa ceva la un interviu, deoarece compania cauta oameni loiali, care se duc cu zambetul pe buze sa traga in jug pentru maruntis de cafea. Asa ca prostutelor de la HR le spui ca asta a fost visul tau si de mic te visai lucrand pentru acea companie, deoarece vrei slujba, pana la urma trebuie sa-ti platesti cumva facturile, nu?

      Chiar si cand te intreaba daca iti place ce munca presupune postul pentru care ai aplicat par niste imbecili. Pentru ca ori iti place, si de aceea ai aplicat, ori nu-ti place si esti constrans de imprejurari sa accepti un asemenea post, dar in acest caz le vei spune tot ca iti place. Eu de exemplu, acum lucrez in IT, nu-mi place si as vrea sa schimb domeniul, insa pana cand gasesc jobul de vis accept si alte joburi in IT. Iar cand ma intreaba daca-mi place domeniul, le spun ca de mic visam sa lucrez in IT. Nu-i mint totusi, pentru ca desi visam sa lucrez in IT, m-am razgandit la un moment dat :D.

      Te mai intreaba si ce calitati si defecte ai, dar sa fim sinceri, chiar conteaza raspunsul? Pentru ca oricine are o parere subiectiva despre sine, asa ca ce rost are sa te descrii tu? Sa te analizeze HR-ul, ca d-aia e acolo.

      Ca incheiere, niste sfaturi pentru HR (daca am printre cititori asemenea "specialisti"): renuntati la asemenea intrebari, pentru ca nimeni nu raspunde sincer la ele - daca cineva ar fi sincer, nu l-ati mai angaja. Daca peste x ani vreti ca un anume angajat sa lucreze in continuare pentru companie, oferiti-i bani. Mariti salariul des, sa simta ca e avantajat de faptul ca lucreaza la voi. Pentru un angajat, renumele companiei pentru care lucreaza e o nimica toata. Da, poate se lauda la prieteni cu faptul ca lucreaza pentru compania X, dar in sinea lui e constient de faptul ca faima nu-i pune mancare in farfurie. Si daca cumva ii dati teste, asigurati-va ca testele au intrebari relevante pentru postul la care a aplicat potentialul angajat, iar raspunsurile sunt bune. Nu de alta, da' in caz contrar pareti niste imbecili.

Departamentul HR de la Siemens VDO

2009-05-21T14:14:00.005+03:00

      Acum cativa ani doream sa-mi schimb locul de munca - lucram la o firma de apartament, cu un patron idiot. Nu spun ca era idiot doar pentru ca m-ar fi enervat, ci omul era pur si simplu idiot. In fiecare zi verificam sectiunea cu locuri de munca din ziare, pentru ca bestjobs sau e-jobs erau la inceput, nimeni nu le folosea. Si intr-o zi, vad un anunt pentru un post ce mi se potrivea ca o manusa. Un post de hardware engineer la Siemens VDO, in Timisoara. Acuma, ce-i drept, mi-ar fi placut sa lucrez intr-o companie multinationala, si mai ales una cu un astfel de renume.... Deh, p-atunci nu stiam cum e in multinationale :). Asa ca, am trimis CV-ul si am asteptat un semn de viata de la ei.

      Dupa aprox. 1 saptamana, sunt sunat de cineva de la departamentul de resurse umane pentru a stabili o zi in care sa ma duc sa-mi testeze cunostintele. Am stabilit o data si o ora, si m-am prezentat acolo fara nici un pic de emotie, pentru ca eram convins ca ma voi descurca excelent, pentru ca in anunt au scris ca viitorul angajat trebuie sa stie sa lucreze cu osciloscoape si alte aparate de masura, sa aibe cunostinte de baza de electronica, sa stie sa foloseasca MS Office si sa aibe carnet de conducere categoria B. Tocmai de aceea am aplicat pentru acel post, pentru ca desi Siemens angaja in draci oameni, angaja programatori, iar eu eram constient ca nu m-as fi descurcat ca si programator. Insa pentru postul de hardware engineer eram convins ca sunt extrem de bine pregatit, doar din liceu am inceput sa ma invart numai printre osciloscoape, voltmetre si alte asemenea aparate, electronica am inceput sa invat din clasa a 5-a - la Casa Pionierilor (ca Palatul parca era la Bucuresti) - in MS Office oricine se descurca, iar carnet aveam de 4-5 ani. Deci, eram ferm convins ca ma voi juca la testul ala. Surpriza mare insa in momentul in care primesc testul. Era un test grila cu... 20 de intrebari (nu sunt sigur, nu mai tin minte numarul) din care una singura din electronica. Restul, intrebari despre clase Java, functii API Windows, programare in C++ si altele la fel. Practic, am primit un test de programare, nu un test de electronica. Iar singura intrebare din electronica era atat de simpla incat putea fi rezolvata de un elev care a invatat de 5 la Fizica in clasa a 11-a. Se dadea un led alimentat la 12 V si se cerea sa se calculeze ce rezistenta trebuie inseriata in circuit astfel incat curentul prin led sa nu depaseasca 10 mA (poate nu mai tin minte exact valorile, dar problema era de genul asta). Calculul nu era complicat, si desi nu am avut calculator la mine, am calculat valoarea rezistentei numai pentru a afla ca nici o varianta de raspuns nu era buna. Am refacut calculele de 3 ori ca aveam timp din moment ce numai la o intrebare stiam sa raspund, asa ca macar la aia vroiam sa raspund bine, dar degeaba, de fiecare data am obtinut aceeasi valoare, departe de orice varianta de raspuns. Am scris langa casute valoarea obtinuta de mine, am iesit din sala unde erau mai multi candidati, dar la alte posturi, pentru ca aveau teste diferite si m-am dus la domnisoara responsabila cu stransul testelor, i-am spus ca asta mi s-a parut test de programare, nu de electronica si singura intrebare de electronica are toate respunsurile gresite. A balbait ceva cum ca nu ea e responsabila cu testele, ea doar le aduna si alte blablauri. I-am dat testul si am plecat, convins fiind ca n-am facut mare branza.

      Si asa a fost, n-am primit nici macar mailul ala in care iti spun ca bai, nu esti potrivit, da' iti pastram CV-ul in baza de date. Insa, nu pot sa nu remarc ce imbecili lucreaza/lucrau in departamentul HR la Siemens si cum au conceput acel test. Eu banuiesc ca nu aveau nici un electronist prin Siemens VDO, asa ca au facut un test cu intrebari luate din testele ce le dadeau programatorilor si au mai pus acolo o intrebare din ce si-a amintit unul ca a facut in liceu. Chestia e ca nu si-a amintit si cum se rezolva acea problema.

Accident grav la F1

2009-05-15T11:26:00.005+03:00

Button a avut un accident grav intr-o sesiune de teste. Mai multe informatii aici.

Prin bucatarie

2009-05-14T12:26:00.008+03:00

La cererea expresa a cititorilor (oricum, parca am promis si eu :)) ) acesta e rezultatul aventurilor din bucatarie:

Nu se putea fara desert. Asta nu l-am facut eu, ca nu stiu cum se face :D

Evident, accept si critici, atata vreme cat sunt critici constructive. Adica in genul "gatesti extraordinar", "bucatar magnific" si altele la fel :)).

PS. Imi cer scuze pentru calitatea cam proasta a pozelor. Va asigur ca in realitate culorile erau mult mai vii si evident, totul arata mult mai bine. Sau doar imi era mie foame?

ici.ro

2009-05-12T14:23:00.003+03:00

ICI, adica Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Informatica, cica este cel mai important institut de cercetare-dezvoltare si inovare in IT din Romania, cu o traditie de 35 de ani. Adica p-acolo te-ai astepta sa gasesti niste genii, tipi care au un cuvant greu de spus in domeniul asta, care decid cam in ce directie merg lucrurile in Romania, in domeniul lor, evident. Ai putea spune ca te astepti de la ei sa fie in stare sa-si tina propriul site, nu? In nici un caz nu te-ai astepta ca ici.ro sa duca spre o alta pagina decat www.ici.ro, nu? Dar poate ma astept la prea multe de la tara in care masina pompierilor ia foc si s-a furat chiar si poarta politiei.

Oare sa ma consider mai "tare" decat gigeii de la ICI? Ca eu n-am patit asa ceva...