Zu

Premiu, premiu

2009-07-10T16:44:00.004+03:00

E frumos sa lipsesti, gasesti premii la intoarcere :-)). Well, practic e un singur premiu, din doua surse diferite: Casuta Laurei si Mamica de Basse (care ma maguleste cu un "doamna" in fata numelui :D):

Multumesc mult, asa e si mai frumoasa revenirea :-).

Botez

2009-07-10T15:17:00.005+03:00

A fost frumos, tare frumos. Botez catolic, in orasul de bastina al lui Bu :D. Ca si la nunta, pot sa spun ca eu m-am distrat, nu stiu ceilalti, da' eu da... :-))

Intai seara, cand ambele familii de bunici s-au adunat in curtea casei parintilor lui Bu, la o tocana vanatoreasca facuta la ceaun. Si cand tata a desfacut sticla de coniac pe care o pusese deoparte la nasterea mea. Si sa nu uitam incredibila/ teribila/ naucitoarea lectie la preot, tinuta pentru noi si o parte din nasi (inca nu ajunsesera toti in oras ... ). Astea ca evenimente highlight :D.

Apoi a doua zi, la catedrala, unde am imbracat odrasla in alb (in fine, cu ceva culoare, discret). Am avut, mmmm, sase (6!!!) nasi (dintre care doua cupluri)- impresionanta aliniere langa altar, usor socanta pentru mine, invatata cu un numar muult mai mic de nasi :P. Bebe insa... pfff... a adormit pe la inceputul slujbei, imediat dupa ce preotul i-a facut semnul crucii pe frunte si asa a ramas, 7 kg adormite pe umarul meu- dupa ceva timp ma cam clatinam, dar cel mai greu a fost sa urc nistre trepte curbe si inguste, pana la Statuia Fecioarei Maria, pfff, bine ca nu aveam si tocuri :-)). Odrasla a sfarait linistita pe umarul meu si cand i-a turnat apa in cap, de trei ori, doar a stambat nitel din buze si s-a cuibarit pe partea cealalta, fara ca macar sa deschida ochii... S-a trezit dupa ce s-a terminat slujba, afara- la timp sa facem poze :D.

La restaurant, nebunie. Aproape 40 de invitati, portii imense de mancare (f. buna) si un peisaj tare frumos. Again, ca la nunta: Bu agitat- eu calma :-)). In fine, calma pana cand odrasla a tras un caca imens, de a iesit prin pantalonasii cei albi de la minunata costumatie de botez... mmmmhhhmmm, ok, gata cu hainele albe, pana aici le-a fost, am trecut la trening bleu :-)), tinuta in care bebe si-a petrecut restul serii. Si a dansat cu diverse matusi, nase si alte rude, s-a plimbat de la unul la altul in brate, a fost pupat, alintat, sucit si si invartit pe toate partile si admirat de toti ca e asa cuminte si linistit (am zis eu ca nu urla decat acasa :-))!!!)... Restaurantul e parte dintr-o pensiune iar rudele mele aveau camere sus, asa ca noi am atacat camera lui Bro' (cel napastuit...) unde am instalat tarcul copilului si l-am culcat dupa ora 21:00. Cu interfon, dar hei, jos era petrecere, asa ca yours trully urca din ora in ora Everestul, descuia usa inceeeeetisor, mergea pe varfuri pe parchetul care scartaia (de vreo doua ori m-am si descaltat :D) si verifica odrasla care dormea dusa- dusa, aproape ca nici nu s-a miscat de pe loc... S-a mancat, s-a stat la povesti, s-a urat La Multi Ani unchiului a carui aniversare era taman in aceeasi zi, s-a dansat, s-a baut... a fost zvarluga-nepotelul-lui-Bu, a mai venit bebe mic-mai-mic-cu-o-luna al nasilor de cununie (dar era marait asa ca nu a rezistat mult) si a fost si bebe-si-mai-mic din burta verisoarei mele... terasa a devenit loc de baut beri sau cafele si fumat la povesti (desi sirul de dans gen conga a ajuns si pe acolo la un moment dat)... s-a topait Macarena (evident)... s-au facut tone de poze si filmari (acum ma chinui sa le adun pe toate pentru ca invitatii sunt din patru zari), s-a taiat tortul cu botosei in varf (:D) si, incetul cu incetul, pe la 3:00 s-a culcat toata lumea.

Si am ramas de povesti Bro' si cu mine cred ca pana pe la 4:00 (??? cred): Bu s-a dus acasa la parintii lui insa eu am ramas sa dorm in camera la Bro', sa stau cu odrasla pe care ne era mila sa o trambalam la ora aia. Doar ca, pe la 7 dimineata, bebe a iesit de pe senzorul de respiratie care a inceput sa urle, eu am sarit in sus, odrasla s-a trezit, incercam sa nu facem zgomot sa nu-l trezesc si pe Bro'- care are abilitatea (testata!!!) de a dormi si pe timp de incendii sau cutremure... cand Bro' se ridica in fund si imi explica usor chiaun ca l-au trezit nu, nu senzorul si nu, nici macar copilul ci "cantecelele" (iPhone-ul meu care ii canta despre veverite si iepurasi lui bebe)!!! ??? :D... Dupa care Bro' dispare in baie, revine cu o figura confuza, se baga la loc in pat si incepe sa abereze ceva despre cine se uita tamp, a fost tamp sau este tamp si daca am auzit de pernele zburatoare (da, ii zisesem eu ca bebe se uita tamp la el pentru ca da, eram cam socat ce e cu personajul ala care vorbeste dogit si se fataie brusc prin camera insa nu, ce spunea Bro' tot nu avea mare sens- vorbea pe jumatate adormit si era tare comic). Well, daca tot ne trezisem si ca sa nu il deranjez pe Bro' de tot, m-am refugiat pe canapeaua din hol, unde am stat cu bebe pana cand a venit Bu sa ne recupereze pe la 9:00. Dragut a fost ca am reusit sa golesc camera lui Bro' de toate catrafusele (pungi cu mancare/ scutece/ haine/ senzorul/ interfonul etc) mergand paaaaas- paaaaas, cu griiija, sa nu-l trezesc (din pacate se pare ca Bu a reusit sa faca ceva zgomot cand a incercat sa ia tarcul, insa Bro' a decis sa-l ignore regeste :D). Si cum stateam noi in hol, cu toate catrafusele, Bu hranindu-l pe bebe, au inceput sa iasa rudele mele din diverse camere... alta distractie, alta hahaiala, alta nebunie...

Finalul? Mama odraslei botezate, cam nedormita si complet terorizata dupa un drum de intoarcere in Bucuresti cum altul nu am mai pomenit: un bebe marait in ultimul hal, urland si agintandu-se de a trebuit sa oprim masina si sa ma plimb cu el in brate si un Bu care incerca sa o calce in limite cat mai rezonabile cu putinta, insa totusi sa ajungem la timp... well, mama odraslei a ajuns acasa, s-a schimbat in nici 15 minute si a zbughit-o pe usa, la concertul Manowar (care putea sa fie muuuult mai grozav, btw). Si bebe? Bebe a fost imbaiat si hranit de Bu si profesoara noastra- coordonatoare de licenta lui Bu care cu care suntem in relatii tare bune si care a fost la botez, a venit cu noi in masina si s-a oferit sa ramana sa-l ajute cu toate cele pe oropsitul tata :D.

Asaaaa. Am gatat-o si cu asta :D. Botez ca la noi...

You asked for it

2009-07-01T13:10:00.004+03:00

Bineeee, deci, adica, well, la cererea publicului, faimoasa prajitura (care va ramana etern in istoria familiei), inainte de a fi decorata cu frisca si alune de padure:

Munte

2009-06-30T14:46:00.004+03:00

Booon, am fost o saptamana la munte, fara tati, cu juma' de casa dupa noi si cred ca daca mai incapeau in masina, mai bagam... Ce este de retinut:

- a fost soare, a plouat, a fost soare, a plouat, de m-am plictisit sa tot scot copilul pe terasa ca apoi sa-l bag in casa si invers... (desi, una peste alta, chiar a fost vreme frumoasa, mai mult a plouat noaptea)

- unde a stat copilul pe terasa??? Pe masa... Cum adica pe masa??? Pus masa de plastic, pus pe ea paturici, pus copilul peste, dat copilului jucarii la morfolit, pus mama de copil langa copil, pentru supraveghere, et voila! Ulterior am gasit o piscinuta gonflabila, taman buna de pus pe masa de plastic, cu paturici in ea si copilul peste etc etc...

- rostogolirea odraslei pe burta si prima-mancare-data-cu-lingurita, eeee. A mancat bine-mersi, fara probleme. Acum sunt la faza in care ma gandesc serios la ceva costume si huse de protectie pentru ora mesei de legume, deoarece piticot tine mortis sa puna si el osul la treaba, adica manutele alea grasute pe lingurita, dupa care decoreaza tot-tot in cale...

- prajitura facuta de Bro' si gogoasa. Extrem de simpla, au venit ei cu o reteta dintr-o revista: piscoturi, crema de oua, lapte si zahar, putina esenta de rom, cacao si frisca... sau asa ceva. A fost o distractie totala, au implicat-o si pe Buna si pe mine (desi eu am jucat si rolul fotografului) insa, la final, nu a iesit ... Bleah, bleah, bleah. Explicatia stiintifica (data de Buna) este ca laptele era rece si untul a precipitat. Relitatea este ca era nasoala, pfff. Memorabila este mutra gogoasei cand a gustat prima lingurita: o trecere brusca de la entuzisam la bleah!!!, ceva teribil. Desi a continuat sa fie incantat de experienta cu prajitura, nu a mai vrut sa manance ulterior, insa indemna entuziast pe toata lumea sa guste :-)). Si noi la fel, cu fiecare nou- venit taman bun de chinuit :-))...

- casuta de pasarele construita si pictata de Bro' impreuna cu gogoasa. La initiativa gogoasei, aceasta era acoperisul rosu, peretele frontal galben, cel din spate albastru, cei laterali verzi si baza maro. Daca bietele pasarele reusesc sa nu ameteasca brusc in acest curcubeu de culori, probabil se vor izbi de intrare, pentru ca usita cam mica :-))...

- cele doua zile in care gogoasa a insistat sa umble cu casca si ochelarii de schi pe cap, atat prin curte cat si prin casa... :D

- mierlele care cantau de dimineata pana seara

- experimentul cu vulcanul si cel cu racheta, facute de Bro' si gogoasa entuziasmata (da, vulcanul i-a fost daruit de yours truly)

- momentul in care mi-am gasit odrasla cu paturica pusa complet peste fata- si-o trasese singur peste cap si dormea asa bine-mersi, insa eu am murit de inima

- intoarcerea in oras, cu mine la volan, Buna cu copilul in spate si Bunu conducand masina din fata, incetinind prudent, nu cumva sa depasesc 100 km/h :-))

- pozitionarea lui bebe in marsupiu cu fata la drum, yupiii

- a doua prajitura facuta de echipa fantastica Bro' si gogoasa, de data aceasta mai reusita, mai ales ca era vorba de budinci- pudding, la plic, insa nu e clar de ce a adaugat Bro' si ceva stafide... licenta poetica :D

- venirea acasa, tipica Bu si Zu: Bu plecase din oras, la el acasa, sa aranjeze botezul si eu nu aveam chei de la casa. Insa avea mama!!! Doar ca fara telecomanda de la alarma :-))!!! Dar era posibil sa aiba si Bro' o telecomanda!!!! Acasa la el :-)). Insa nu isi amintea exact... Asa ca el a devenit posibil plan B. Plaul A era sa intru eu in casa cu cheile lui mama, sa ma napustesc pe cheile mele, in timp ce alarma deja urla si sa o dezarmez cu telecomanda nou-gasita. Bon, zis si facut, urc, ma opresc in fata usii, imi fac curaj, descui, intru, pornesc la goana catre camera in care erau cheile si... pe la jumatatea drumului realizez ca nu, nu urla nimic... ????... hmmm???... Oooooooo, da, Bu nu pusese alarma :-)).

Cam asta fuse, reluam cu proxima ocazie, pana atunci avem sambata un botez si duminica un concert Manowar (:D), asa ca ne pregatim sa incarcam again masina, caci noi popor nomad suntem si, well, emotii cat cuprinde caci, de', botezam odrasla.

Zu si lecitina

2009-06-30T14:24:00.003+03:00

Da, m-am intors si da, vroiam sa scriu despre cum fuse si ce urmeaza insa, first, ultima mea realizare:

Bebe are ore fixe de masa, asa a crescut, asa functioneaza caruta, asa mergem inainte cu toate panzele sus. La 13:00 e masa de legume, asa ca, taman cand ne-am intors de la plimbarea de dimineata, am vazut ca se face ora, copilul se agita, l-am pus pe scaunel, m-am napustit la piure/ lapte etc., am bagat pe gatul odraslei piure-fara-lapte, dat migalooos, cu lingurita si apoi piure-cu-lapte pe care l-a supt dintr-o rasuflare (jur ca odrasla asta are o gaura/ scurgere pe undeva, nu m-am prins inca pe unde, da' o gasesc eu...), l-am sters frumos de morcov pe nas/ gura si manute, m-am sters si pe mine, pe unde ma "decorase" piticot, l-am plimbat leganat si gataaaaa, la culcare. Dupa 10 minute am vazut eu ca odrasla maraie, insa am luat-o in brate si i-am spus ca acum e ora la care doarme asa ca sa nu se mai agite fara rost si l-am expediat in patut...

Dupa care m-am asezat la computer, sa ajung si eu la zi cu toate cele si atunci it just hit me: ecranul afisa ora 12:56...weird...????... si ceasul de pe masa arata tot 12:56... hmmmm ???? Stai asa: daca acum e ora 13:00 si eu deja am bagat mancarea in bebe, l-am culcat, s-a si trezit, ne-am mai plimbat nitel si alea- alea... la ce ora a mancat bebe in realitate???? Mi-am hranit copilul la 12:00????

Da???? La 12:00???

Mda... cu o ora mai devreme.

Aha...

Lecitina maica, lecitina :-))...

The one and only: Zu

2009-06-25T19:44:00.003+03:00

Fiecare personalitate marcanta a avut "semnatura" proprie, acel "quelque chose" care il definea... ei bine, acel "je ne sais quoi" al meu este foarte "je sais quoi" :D: remember this? Mda. Continuarea filmului este ca Bu s-a gandit sa cumpere roti noi, pe fata. Guess what???? Yep, am facut pana :-)). Pe fata, evident :D. Pana descoperita de Bu in dimineata in care trebuia sa plecam la munte. Concluzia lui (dupa pufaieli, vizita la vulcanizare si o intarziere de doua ore): de acum inainte, de fiecare data cand schimb rotile trebuie sa tin masina departe de Zu timp de o luna :-)) ...

Dimineata cu realizari

2009-06-25T16:26:00.005+03:00

De vineri suntem la munte. Fara Bu, doar cu Buna si, mai nou, cu Bro' si gogoasa. Soare, ploaie, aer curat, avem de toate :-).

Well, la munte odrasla si cu mine suntem colegi de camera: el in patutul lui, eu alaturi, auzindu-i fiecare miscare. E insa un copil bun, doarme tooooaaaaata noaptea, mai nou a renuntat si la masa de la ora 6:00 si acum nu ne vedem la fata pana la 9:00. Daca se trezeste mai devreme mosmondeste la el in patut, foarte rar plange. Singura chestie e sa nu ma vada...

Asa ca, azi de dimineata, pe la 8:20, il auzeam miscotind si, decisa sa ma duc sa fac un dus repede- repede, am ridicat usor capul, sa vad ce face si sa ma retrag din camera pe sest. Si am incremenit, holbandu-ma cu gura cascata la scafarlia ridicata semet a odraslei mele care statea bine-mersi pe burta!!!

Se rostogolise singur peste noapte, for the first time ever!!!!

Banc

2009-06-25T15:23:00.004+03:00

Pe vremuri stiam pe de rost versurile de la diverse melodii rock si eram capabila sa identific o groaza de melodii inca de la primele acorduri. Acum pot sa cant melodiile din Cutiuta Muzicala oricand, oricum... hell, cred ca le pot canta si in somn... Veverite strangatoare de alune si iepurasi coconasi ies din reflex de pe buzele mele si ultima data m-am trezit intrebandu-ma daca ce se auzea in fundal la o cafenea era Metallica. Nu mai stiu... am pierdut... am nevoie de o spalare de creier pentru ca, da, toate cantecelele astea sunt dragute pentru odrasle insa parintii, oooo, parintii se suie pe pereti. Motanasi, ratuste si pitici se amesteca fantasmagoric si, zau asa, unde sunt WASP-ul si Metallica de alta dat'??? :D

Asa ca, atunci cand am primit urmatorul banc... eeee, da, m-a uns pe suflet, hehehe:

In padurea cu alune, aveau casa trei pitici.

Vine pupaza si spune:

"Simptomatic, idiosincrazia dilematica îsi reverbereaza atenuant ecourile absconse protoarmonice din spatele semitranscendent si disonant al obscurantismului incandescent de sorginte medievala, capsulând filonul crepuscular sincretic si aluziv metempsihotic al transmigratiei alchimice înspre circumvolutiunile interioare ale epocii istorice care tind sa formeze adevarate supape paleontologice înspre propensiunea paradigmelor de orientare paseista."

Pupaza a fost ucisa cu bestialitate de cei trei pitici...

Intalniri

2009-06-23T15:47:00.002+03:00

In ultima vreme am avut cateva intalniri plecate de la prezenta mea in lumea virtuala si iata ca, desi ma chinui de ceva timp sa ajung sa scriu de ele, doar azi am gasit cu adevarat momentul potrivit sa-mi adun gandurile. So:

1. Vineri am auns la intalnirea Mafiei mamicilor. Yep, am iesit din barlog si, cu odrasla in carut, am patrulat pana la Verde Cafe, unde am gasit o atmosfera de nota zece :P. Asa am ajuns eu "mafioata" si piticot s-a procopsit cu porecla de "bebe Zu" :-)) (nice one :D)... A fost placut, am avut ocazia sa ma cunosc in realitate cu persoane pe care le citesc, iar asta a fost grozav (nu mai insir pe toata lumea, cine a fost se stie :-))... iar pentru mine intalnirea a fost si utila pentru ca am aflat cateva raspunsuri la intrebari ce ma preocupa (Klára mi-a dat ceva sfaturi tare bune iar Crina mi-a oferit o demonstratie rapida despre cum e cu sling-ul). Plus o surpriza majora venita de la Sanziana si Dan: carti!!!! Wow, sunt teribil de fericita, o sa le impart intre bebe si gogoasa (gogoasa despre care am si povestit cu cei doi, pentru ca este din aceeasi generatie cu baiatul lor, iata ce coincidenta) pentru ca eu deja ma gandeam sa incep sa-i citesc lui bebe, sa "prinda gust", asa ca ce surpriza nimerita, multumesc frumos :-)... Bonus: niste fotografii superbe, ma inclin in fata fotografului care a reusit ce ma chinui eu sa fac de patru luni incoace :-)).

Concluzia: e greu singura, zi de zi cu copilul tau langa tine... si e tare placut cand ai cu cine sa "te joci de-a mama" :D (pentru ca e si tare frumos, ce credeati??? :P)

2. M-am intalnit cu Oaki. Generatii diferite, motiv pentru care mai intai am ezitat, gandindu-ma ce babeta sunt :-)) iar mai apoi m-am simtit tentata sa-i torn pe gat toate marile descoperiri date de vasta mea experienta de viata (sper ca nu ma ia nimeni in serios, da???). Pana la urma am ajuns sa vorbim mai multe ore decat preconizam si eu ma declar impresionata de o tanara care chiar e determinata si vrea sa si faca ceva. Asta pentru ca atunci cand am predat la facutate am fost extrem de descurajata de atitudinea "lasa-ma sa te las" ce predomina. Ei bine, Oaki are initiativa si eu zic ca asta e mare lucru :D.

3. Bu, bebe si cu mine am fost invitati la Imaginarium. Eu ador jucariile. Mai ales pe cele educative, e punctul meu slab, gaura neagra unde preconizez ca se vor duce banii, vai mie! Iar magazinul cam asta are, tot felul de chestii care mai de care, cateva extrem de ingenioase si originale... Si catalogul, ah catalogul (pe care evident ca l-am studiat in detaliu pentru ca hélas, ador si cataloagele) mi-a bagat bine de tot in cap cateva chestiuni pe care trebuie "neaparat" sa i le iau odraslei :-))...

Eram precisaaaaaa!!!

2009-06-18T22:35:00.004+03:00

Deci m-au gasit. Adica era clar. Pai nu??? Pai da. Verisoara-mea-cea-insarcinata (hehehe, naste la toamna, pana atunci am destul timp sa ii tot spun asa :-)) mi-a gasit blogul. Era normal. Logic. Eeeeeeeeeeeeee, gata, intram intr-o noua era, am gandit eu... asa ca am lansat in eter: Bro', ia d-aici, io'te blogul meu, perle de intelepciune una si una :D!!!... Si el a zis ca citeste... Dupa care nu a mai zis nimic... Hmmm, trebuie sa aflu daca sorella lui scrie chiar asa de prost sau pur si simplu s-a emotionat ca l-am facut vedeta in blogosfera... :D.

Obisnuite

2009-06-17T17:50:00.003+03:00

Ce mai facem??? Dar ce nu facem...

Umblam:
- am fost la Bu acasa si odrasla s-a intalnit cu cel de-al doilea verisor (extrem de haios, il pupa pe bebe, i-a cantat cantecele iar punctul maxim a fost cand s-a infipt langa bebe cu o carticica de povesti si a inceput sa-i "citeasca"- are trei ani...) si cu strabunica... si cu n unchi, matusi, viitoare nasa de botez si alte rude de diverse grade... Pupat, rasfatat, alintat, copilul meu nu mai era al meu: il vedeam doar in trecere si cu greu mai ajungeam sa mi-l tin si eu in brate :-)). Apoi am ajuns si in orasul nasilor de cununie, unde a facut cunostinta cu bebele mai mic aproape cu o luna jumatate decat el, alta nebunie si acolo... Concluzia este ca nu sunt convinsa ca domnul nu s-a rafatat maxim si acum are pretentii de alinturi :D.

Si pregatim o noua plecare la munte, saptamana viitoare, cu Buna si Gogoasa. Bonus: Biggy :D. Visez la soare (dar nu canicula) si relaxare (yep, wishful thinking).

Pasam:
- morcovi, telina, dovlecei... devin experta... Iar odrasla infuleca/ hapaie/ indeasa in el ca o sugativa, parca vine sfarsitul lumii (si chiar vine daca indraznesc sa ii iau biberonul de la gura, zici ca porneste sirena de pompieri...). Acum analizez problema razatoarei: sticla/ plastic sau metal si parca imi vine sa ma opresc direct la un storcator de fructe- urasc sa "razatoresc", bleah.

Organizam botez:
- avem preot/ biserica si rastaurant/ cazare. Ok, acum analizam in detaliu meniul/ bauturile, organizarea meselor si culoarea/ florile/ cartonasele etc etc cu variantele punem aia/ nu punem/ cum punem... Plus ca eu caut haine albe (musai albe) care sa nu fie nici pline de dantele, nici pompoase, nici inconfortabile dar elegante, dragute si versatile (versus diverse temperaturi posibile). Prea pretentioasa??? Neah!!! :D

Btw: nu ducem lipsa de nasi- avem 6!!! (si inca pot sa mai apara, hehehe) :-))

Dam cu banul:
- ies dintii sau nu ies??? Marait e, dar poate ca e doar rasfatat... Saliveaza, dar nu, nu vad inca nici un dinte... Si da, insista sa bage in gura orice prinde, inclusiv degetele mele, dar poate ca doar cerceteaza lumea...

Cantam, ne jucam, facem gimnastica, ne plimbam, strangem la infinit jucarii si spalam etern rufe:
- dar parca adaug graunte de nisip la graunte de nisip- cine le mai vede???

Plangem:
- el insistent, virand catre ragete, iar eu, well, eu nu sunt departe: daca e vorba de dinti, sper din tot sufletul sa iasa toti o data :-)), sa terminam circul for once.

Am depus actele:
- la primarie. Dupa ce m-am mai invartit nitel dupa un pix negru cu care sa completez datele angajatorului pe una dintre adeverinte, ca de, daca nu trebuia sa ma duc inapoi la serviciu sa-mi faca adaugirea... si dupa ce am mai fugit sa xeroxez si livretul de familie, ca nu ma dusese capul initial... Dar am izbandit! Acum mor de foame doua luni, pana cand decid ei ca am nascut si merit banii pe care tot ei i-am dat, prin impozite, pfff.

Mai facem si altele:
- dar cine le mai tine minte... Mai citesc ("Zilele regelui" mi-a placut tare mult), mai dorm (chiar rezonabil, dar parca nu imi ajunge), ma mai uit la tv (am descoperit "Discovery Travel&Living") si gandesc/ organizez/ fac planuri pentru ca am tot felul de idei de decantat si infaptuit. In general sunt happy, dar obosita si ocupata.

My song for today

2009-06-16T15:47:00.005+03:00

Jurnal de odrasla (4 luni)

2009-06-09T11:07:00.003+03:00

Cele patru luni implinite sambata au adus cu ele un mesaj extrem de dragut de la o cititoare nestiuta pana acum, care pur si simplu mi-a urat La Multi Ani pentru bebe. Acum ceva timp am patit ceva similar, un gest dragut de la o persoana pe care nu o cunosc... si ma declar impresionata de astfel de oameni si disponibilitatea lor sufleteasca (mmmm, stiu ca suna pompos, dar ideea cam asta e :D) si da, gesturile astea fac extrem de bine la suflet si la moral :-)). Multumesc Eliza.

Cele patru luni au mai adus si un copil extrem de marait pentru ca este balonat, asa ca, saracul de el, nici macar nu prea pot sa i-o reprosez. Singura chestie e ca se cam invata la mami in brate si baga repede urlete daca il las jos, iar eu cred ca nu sunt in stare sa apreciez faza asta cu adevarat :-)).

Si cele patru luni au adus cu ele si temuta diversificare, testul de inteligenta al mamicilor, dupa cum spunea cineva :-))... asta pentru ca am o lista cu zile, cantitati, produse si combinatii, ceva teribil. Desi din ce am auzit majoritatea copiilor sunt ademeniti mai intai cu sucul de fructe, la noi legumele sunt primele iar ieri bebe a hapait incantat trei lingurite de zeama de supa de morcovi. Astazi insa, ooo, astazi vine nectarul/ piure de morcovi, adaugat in lapte. Am emotii cand ma gandesc cum naiba fac eu pasta aia sa fie relativ lichida si sa mearga bine la odrasla... Pentru ca, as we speak, morcovii sunt pe foc... :D. Posed una bucata mixer-blender din cel vertical dar ups, never used it before, hehehe... Am incredere in doctorita asa ca am sa merg pe meniul ei, iar acesta include la inceput morcovi, pastarnac, telina si dovlecei (introduse treptat), apoi si cereale de orez si abia apoi suc de mere si de morcov. Vom avea o luna plina- me back to the kitchen :D... (pe moment e musai sa gasesc o razatoare de sticla, urgent!!!).

Si, la final, cele patru luni ne aduc o plimbare in orasul lui Bu unde probabil ca vom pleca poimaine si care iarasi imi da emotii pentru ca trebuie sa inventariez ce am acolo si cati catei si purcei sa iau cu mine :P, caci mergem cu bebe si asta complica ecuatia.

In rest, cele patru luni au debutat cu o tura pe la Ciorogarla, una prin Herastrau si o alta pe la Ikea (da, pe ploaia torentiala de ieri, pfff) si, yep, "coafura rezista", bebe e ok, viata e complicat de frumoasa :-))...

Pit stop

2009-05-30T22:01:00.003+03:00

O vreme am sa scriu mai rar sau deloc... asta pentru ca s-au adunat multe, multe si trebuie sa le decantez pana cand nu ma dovedesc. Am nevoie sa ma focusez si sa le iau in ordinea prioritatilor, altfel ma napadesc :D.

So: pit stop for me.

Fazan cu gogoasa

2009-05-27T22:49:00.004+03:00

Gogoasa are deja un vocabular impresionant si este mare fan al jocului fazan. Sunt mandra de el, joaca bine, dar mai apar si faze nostime... L-am urmarit recent jucand cu Bro' si cu Buna si dupa ce l-a inchis scurt pe Bro', incepand din prima jocul cu cuvinte ca urs sau lalea, a ajuns la punctul in care trebuia sa spuna un cuvant care sa inceapa cu an si a replicat convins: a nins :-))...

M-au ciuruit nitel

2009-05-27T10:41:00.002+03:00

Ma rog frumos, cum e corect la concediul asta postnatal, ca EU am calculat 126 de zile fara sambete, duminici si alte sarbatori, ca orice om muncitor care se trezeste cu un concediu in brate, ca doar nu imi da statul weekend-ul liber in marinimia lui marinimoasa, ce, era sa ma cheme la lucru duminica???, insa EI au pus toate zilele la gramada si mi-a iesit mai scurt cu o luna jumate' si planurile mele de huzureala s-au scufundat brusc si acusica va trebui sa fug dupa hartiile pentru concediul de maternitate, vai mie....

E "mumos"

2009-05-26T17:02:00.004+03:00

Inca de dinainte de epoca de piatra, adica inainte de Bu, casatorie, odrasla etc., imi propusesem sa nu ii spun copilului meu ca e frumos ci ca e destept, inteligent, descurcaret, ca poate face orice isi doreste, ca am incredere in el si alte de-astea... motivationale :P.

Ok, acum am odrasla... ma uit la ea, ce stiu eu ce se petrece in capul ei??? Probabil ca e destept, ca doar e al meu :-)), trebuie ca elaboreaza ceva teoreme si axiome nemaivazute as we speak, insa realitatea care te izbeste este ca, vai mie, ce frumos e!!!! Puiul ciorii, normal. Si cum sa nu ma minunez la toate mutritele pe care le face si sa nu il fotografiez in toate ipostazele posibile??? Si evident ca atunci cand imi cad ochii pe el prima idee e, pfff, ce frumos e si nu, nu bantuie prin capul meu nimic legat de coeficientul lui de inteligenta... Mda, pana aici mi-a fost cu teoria...

Naduf

2009-05-24T22:40:00.000+03:00

M-am cam saturat:

- sa ajut pe cineva cu draga inima si total dezinteresat si sa nu primesc un simplu multumesc in schimb
- sa ma tot chinui sa pastrez legatura cu unele persoane care nu fac eforturi similare si nici macar nu dau un telefon
- sa ma intalnesc cu persoane care it turns out ca doar vor sa se holbeze la mine si cam atat si nu fac eforturi sa si poarte o conversatie ceva mai inchegata

M-am tot ciocnit de astfel de persoane lately, chiar e cam ciudat ca am mai multe exemple pentru fiecare caz... asa ca, guess what, incepand de azi imi propun in mod solemn sa evit sa mai investesc in astfel de oameni.

Howgh!

Big one

2009-05-20T22:17:00.004+03:00

Era sa o facem lata. Astazi o terta persoana a facut curat la cadita lui bebe (sistem de masa de infasat plus cadita) si se pare ca a fost prost pusa, astfel incat la baia de seara era sa o patim rau de tot. Noi il spalam impreuna: Bu il tine si eu il sapunesc. Si azi, cand ii faceam baie lui bebe, cadita a cazut de pe suport pe una dintre laturi si copil, valuri de apa, sapun, tot... au luat-o la vale. Bu l-a apucat pe bebe de mana in ultima secunda, iar apoi eu l-am prins cumva in aer, varand mainile sub capul si fundul lui... l-am luat pe sus, el plangand de spaima si siroind tot de apa, l-am strans tare la piept, am inhatat prosopul si l-am infasurat repede. Abia dupa aceea am respirat si am realizat ce s-a intamplat. Totul a durat o fractiune de secunda, iar reactiile lui Bu si ale mele au fost pur si simplu reflexe. Bebe nu a patit nimic, nici macar nu s-a lovit: practic el a "plutit" nitel pe apa si imediat a si ajuns la mine in brate. A plans de soc si spaima, s-a linistit repede la mine in brate si singurul motiv de grija este bratul, poate a fost fortat cand l-a prins Bu, insa i l-am miscat si pipait si nici macar nu a scartait... iar acum doarme dus. O sa ma mai uit maine la el, sa fiu sigura ca totul e ok, dar am avut un noroc fantastic: pur si simplu nu s-a lovit.

E cel mai grav lucru ce s-a intamplat cu bebe de cand s-a nascut si sunt uimita de ce reflexe am avut amandoi, de cat de aproape am fost de ceva cu adevarat rau si de cat de tare am murit de frica. Eu am functionat pe pilot automat, am ramas calma si i-am vorbit vesel, i-am dat de mancare etc. insa acum ca incep sa procesez ce s-a intamplat imi bate inima ingrozitor de tare si nu sunt sigura ca nu imi tremura picioarele...

Zile pline

2009-05-19T08:40:00.000+03:00

Cred ca iesim mai mult acum, cand avem copilul, decat ieseam inainte :D. Intai am fost la o intalnire cu colegii de generala, unde nu, nu mi-am recunoscut propriul coleg de banca, cel caruia ii dadeam cu cartea de romana in cap (era cea mai groasa...) :-)). Evident ca a fost si odrasla, ca doar am stabilit ca ii place la terase... E fantastic: doarme cumintel in carucior si daca totusi se trezeste afiseaza o privire inocenta... toata lumea il ia de ingeras. Dar eu stiu cum poate sa si urle... :-))... Ziua urmatoare i-am facut cunostinta cu o fetita nascuta exact in aceeasi zi cu el, acelasi an: mai grasuta ca piticot (domnul are 6, doamna 7 kg..) si somnoroasa nevoie mare... Mai apoi l-am facut pachet si dus la munte, unde a fost rasfatat de ambele perechi de bunici. Pentru ca, dupa ce nu il mai vazusera de la nastere (traim in orase diferite), bebe a ajuns sa se reintalneasca si cu socrii mei. Ooooooooooo, ce surpriza a fost pentru ei cat de mare e piticot, chiar eram curioasa sa le observ reactia, stiind cat de mic era la nastere, cand il vazusera ultima data ... Iar pe final l-am dus si la intalnirea cu colegii de facultate, unde a dormit bustean, nefiind impresionat de lumea publicitatii :D... A! Si undeva intre toate astea parintii mei ne-au dus (pe bebe si pe mine) la plimbare in Cismigiu, sa vedem lebedele negre...

Ce avem in plan? Maine il duc la coafor, ca tot ii cade parul in draci :-)) si cred ca vineri la Baby Expo, unde am si castigat o invitatie :D. Joi ma duc sa ii atac pe aia de la primarie, cu trusoul si prima de nou nascut, ca nu mi-am ridicat banii prima data (long story). Iar in weekend se intrezareste o aniversare, adicatelea un nou prilej de terasa :-)).

Animalele copilariei- epilog

2009-05-19T08:34:00.002+03:00

Continuarea povestii cu creatura verde de mai jos este ca vine Bro' in vizita... Si copilul era usor agitat, asa ca Bro' inhata animalul din poza de mai jos si ii spune odraslei: uite hipopotamul... Hait, asta e de-al meu, imi zic eu in barba si, deja patita, trantesc si eu un: da' nu e crocodil??? Bro' se opreste brusc, se holbeaza la jucarie si zice: mda, probabil ca e un crocodil, da' e ciudat...

Q.e.d.

Animalele copilariei

2009-05-14T18:10:00.005+03:00

Acum ceva timp piticot a primit jucaria de mai sus de la colegii mei de birou. Mai mare decat el :P... Tare draguta, pufoasa, toate-cele, ce conteaza ca nu exista asa animal dungat si cu picioare bleu in realitate, intelegem cu totii licentele poetice ale producatorilor... eu am categorisit-o drept hipopotam si mi-am vazut linistita de viata. Pana cand a venit mama in vizita si m-am gasit sa-i arat hipopotamul: Mmmmmmm, foarte dragut, dar asta nu e hipopotam, e crocodil, zise mama... Crocodil ??? M-am uitat mai bine la creatura si me confused: dupa proportii e crocodil, dupa mutra e clar hipopotam... Nici acum nu sunt dumirita ce identitate sa-i dau.

Zilele urmatoare am nimerit peste un post tv cel putin inedit: BebeTv. Intai am crezut ca urmeaza sa inceapa o emisiune, ceva, insa mai apoi m-am prins ca toata emisia consta, basic, in frasuirea pe ecran a diverse animale sau forme. Ok, poate sa fie interesant, m-am gandit eu, in timp ce ma holbam hipnotizata la o ratusca ce se balanganea tembel pe ecran... after all ii arati copilului animalele si puteti discuta despre ele, ajutandu-l sa invete. Chestia e ca unele dintre animale sunt desenate teribil de incert si nu e clar ce sunt. Daca ajung sa ma intrebe odrasla ce e aia si eu ezit intre cartita si bursuc??? Ce ii zic? Cum identific animalul ca sa-l pot ajuta sa invete lucrurile corect???...

Iar azi, well, azi, in timp ce ma jucam impreuna cu odrasla cu balena mov rostogolind o minge galbena, it just hit me: balena e de fapt foca !!!! Are mustati portocalii :D! Si are clar o atitudine de foca, acum ca ma uit mai bine la ea...

Asa ca ma declar complet tembela in lumea asta a animalelor care nu sunt ce par si din care nu stiu ce va intelege piticul meu... Ok, ca un iepuras poate avea labute roz si un crocodil (sau hipopotam???) poate avea dungi mai reusesc sa inteleg: jucariile e bine sa fie vesele, sa-i atraga pe copii. Insa, atata timp cat incearca sa imite un animal real, ar trebui sa fie posibila identificarea acestuia, nu??? Sa se regaseasca niste caracteristici de baza dupa care sa il poata deosebi bietii parinti si sa i-l poata prezenta coerent copilului: asta e iepure pentru ca are urechi lungi, who cares ca are labute roz... Eu ce ma fac cu fauna asta noua care ma inconjoara???

Suprarealism

2009-05-12T19:00:00.005+03:00

Caz real, petrecut in minunata mea familie:

Domnul X are doua masini proprietate personala pe care, din varii motive, le tot imprumuta diversilor membri ai familiei, care patruleaza cu ele pe ruta Bucuresti- Valea Prahovei. Din acest motiv domnul X primeste diverse amenzi, la cele mai variate ore si in cele mai variate localitati posibile, chiar daca el era bine mersi la Bucuresti. Intamplarile fac parte din folclorul clanului, ca si imparteala frateasca a punctelor, ca doar nu era sa le ia pe toate domnul X, zau asa! After all, are si el amenzile lui...

Bon, situatii din cele mai hilare posible au avut loc so far, iar domnul X se obisnuise cu sistemul acesta... ce sa mai zicem, probabil ca si politia de pe Valea Prahovei a ajuns sa il cunoasca si sa il indrageasca pe domnul nostru care misuna de mama focului pe ruta lor si incaseaza amenzi fluierand (pesemne ca este la panoul cu cei mai mari infractori rutieri :D) insa culmea a fost atinsa atunci cand domnul X a primit doua amenzi, fiecare pe o alta masina, in aceeasi zi, aceeasi localitate si la o distanta de 40 de secunde intre cele doua, in conditiile in care in realitate el nici macar nu era in tara :-)). Agentul constatator, aceeasi persoana la ambele amenzi, probabil ca si-a zis ca vede dublu... Just imagine: trece domnul X cu masina 1, incaseaza radarul, opreste brusc, fuge tiptil-tipltil sa schimbe masina si treceincaseaza vijelior radarul again, la doar 40 de secunde distanta, cu masina 2 de data aceasta... :D. A! Sensul de mers era acelasi, evident :D...

Clanul asteapta acum sa vada figura domnului X, care inca nu a aflat de amenzi...:P.

P.S. Evident ca explicatia reala este mult mai simpla de atat si ca se pot gasi numeroase alte explicatii logice, dar noua ne place sa ne amuzam :-))...

Final de weekend

2009-05-10T08:27:00.003+03:00

Trecem peste faptul ca la mine, mai nou, toate zilele sunt un weekend continuu sau, well, toate zilele sunt zile de lucru, deprinde din ce unghi privesti problema... :D... si, considerand weekend momentul din care Bu e liber sa stea cu noi, pot sa spun ca pana acum a fost teribil de plin:

- m-am intalnit cu "gasca" mamelor din Ioanid. Eeeeeeeee... bebe si cu mine suntem de la grupa mica, ele sunt deja la grupa mare... M-a impresionat modul in care se purtau: volubile, deschise, mereu in miscare. Eu cred foarte tare in ideea de clan, de tipicul unui clan italian in care se aduna cu totii si vorbesc, rad, se agita, se si cearta (de ce nu, dar se si impaca), se sustin si se sprijina reciproc. Cred in familiile si in prieteniile de tipul asta. Insa ajunsesem la concluzia ca nu mai exista asa prietenii, ca oamenii sunt inraiti/ grabiti/ ocupati si nu mai vezi asa ceva si iata ca in Ioanid am dat peste un astfel de clan, al mamelor care isi treceau copii de la una la alta in brate, se ajutau complice si pur si simplu se simteau bine impreuna. Mi-a placut mult asta.

- cat eram eu prin Ioanid, incercand sa asociez mame cu copii si bloguri citite (:D), culmea coincidentelor, descopar ca matusa, verisoara mea cea insarcinata si viitorul tata erau la plimbare tot pe acolo... Adica imi apar brusc in fata :-)). Asta da coincidenta, nu-mi venea sa cred. Well, piticot s-a bucurat de o pimbare prin parc (voluntar: viitorul tata, eee, eu il angajez permanent pe post de dadaca) iar eu am incercat sa mai raspund la ceva intrebari despre ce si cum cu un nou nascut. Ok, ok, am povestit detaliat despre alaptare- biberon- lapte praf si altele, dar numai pentru ca ea m-a intrebat, bine??? :P

- apoi a aparut Bu, caci tot eram in drumul lui spre casa, asa ca am plecat la pas impreuna. Era frumos afara, noi eram relaxati, ne-am luat ceva de mancare si am trancanit diverse pana acasa... Mi-a placut si ma gandesc sa mai repet experienta, ok, nu prea des, ca o sa cedeze Bu daca il plimb in fiecare seara :-)), dar din cand in cand merge...

- iar ieri iar am atacat orasul in forta, oferindu-i lui bebe experiente noi si variate :D. Mai intai si mai intai l-am dus la magazin, sa-i aratam cum se cumpara un aspirator (nu prea stiu ce a inteles el din asta, astept sa vad cum o sa faca prin casa cand o sa auda masinaria in functiune :-))... Dupa care i-am mai facut cunostinta cu ceva prieteni care au inceput sa se scalambaie in toate felurile la el si sa il analizeze pe toate partile si i-am dat de mancare la o terasa, ca doar il invatam odrasla nomada, nu???

- azi? Hmmm... inca nu stiu sigur, o sa mergem in parc, undeva- cumva... so far tati a tulit-o la bowling iar bebe se chinuie sa traga un iepuras-zdranganea de picioare si sa-si bage labutele lui roz in gura...

Oftat

2009-05-07T22:35:00.006+03:00

Sa zicem ca sunt necajita: mai mereu cand s-a nascut sau s-a aniversat un copil in jurul meu, am mers in vizita cu un cadou, sau am transmis mesaje de felicitare... Stiu ca este un motiv de mare bucurie pentru parinti si mi se pare firesc sa ii fac sa se simta bine- chiar e un eveniment de care merita sa se bucure din plin. Insa se pare ca atunci cand a fost randul meu/ nostru nu s-a intamplat la fel si asta doare putin.

Plus ca se spune ca dupa ce ai copil cercul de prieteni se schimba- este adevarat ca majoritatea cunostintelor mele nu au copii si ori gasesc subiectul neinteresant, ori ma invidiaza. Ma simt aiurea si usor obosita, bebe a facut trei luni deja si totul se petrece pe muteste...