spiridus de bucuresti

Working Girl's Chronicles: First days in the office

2009-07-10T21:25:00.000+03:00

Prima experienta legata de serviciu a fost una traumatizanta. Eram in anul 4 de facultate si m-am inscris intr-un proiect studentesc care se finaliza cu internship-uri de 2 saptamani in cateva firme dintre cele ravnite de studenti (fericiti cei simpli...) si cu cele mai solide employer brand pe atunci. Mi-am facut CV-ul in asa fel incat nu putea fi ratacit sau confundat (cine ar fi putut, honestly, ignora un creier verde, decupat, A3, cu infos grupate pe verso, in formatii neuronale) si m-am trezit printre fericitii castigatori ai unui drive-test existential intr-o celebra agentie de PR.

Impresiile au fost dintre cele mai vibrante: aterizasem intr-un univers paralel, office chic, cu fete scoase din cutie si idei raspicate si fara urma de sovaiala. Am incheiat prima zi in bratele cuiva, epuizata, plangand, cu universul naiv desirat la picioare. In loc de concepte si proiecte incitante, de opinii cu wow factor included, cel mai adesea discutia se pierdea, previzibil, in barfe marunte, detaliate, rautacioase pana la cer, despre alte fete ca scoase din cutie. In loc sa invat, ajungeam sa-mi iau campii. E si asta o lectie. Dulcea ratacire a durat putin. M-am trezit brusc, ca multi altii, cu task-uri care ma depaseau, de care cate unul sau altul platiti de-adevaratelea sa le faca nu avusesera timp, liste nesfarsite de jurnalisti si event gifts de asamblat, cu precizia unui robotel dintr-un sweatshop chinezesc. Zilele au trecut greu, fiecare minut incarcat de dorinta sincera de a lasa toata falsitatea in urma, orele s-au dus, una dupa alta, in salturi inovative si flick-flackuri imaginare stiind ca tot efortul va fi, glorios, in van.

Un lucru insa, din cele invatate, mi-a prins bine si m-a scos la liman de multe ori, fara nicio legatura cu contextul initial: "poti spune orice, absolut orice, oricui, atata vreme cat stii cum s-o faci, ca sa obtii ce vrei". Ingrozitoare in acele vremuri marcate de un idealism feroce, ironic picurand in urechi cateva zile mai tarziu cand aflam ca nu vor angaja pe niciunul dintre noi, dulce refren evocat mai tarziu, la ore tarzii de disperare si cearta crunta cu tastatura pe texte care nu voiau sa se dea pe brazda. Vorbe cum nu se poate mai adevarate, din pacate...

Convalescenta

2009-07-02T05:31:00.006+03:00

Dintre speciile pe cale de disparitie bune de tratat la Teleenciclopedia sa ne oprim astazi la convalescenta. Un obicei pierdut, de a-ti ingadui (la ordinele medicului de cele mai multe ori) o perioada de recuperare, respiro si odihna in vederea insanatosirii. Cand a disparut asta si cum de cu totii ne revenim asa usor din orice, de cand a devenit anormal sa stai acasa pentru ca ai guturai?

Nu se mai poarta acum convalescenta decat daca chiar nu poate fi impiedicata, in goana nebuna dupa... (oare dupa ce?) care ne duce la birou cu febra 38 jumate, topaind intr-un picior pe scari cu "doar o luxatie" si pumnul de antibiotice pe birou, langa tastatura. Unde au disparut oare zilele acelea molatice, de zacut in pat intr-o dulce stare de plutire fara griji, fara birou, fara e-mailuri controlate obsesiv-compulsiv o data la un sfert de ora? Zile in care telefonul nu suna, cand te baricadezi in pat cu o carte buna (2, 3...) si n-ai nicio problema sa mai atipesti printre pagini, zile cand te ridici de acolo doar ca sa faci un ceai cu lamaie si miere...

Remember how it feels?

Sursa foto

Cel mai simpatic titlu

2009-07-01T19:41:00.001+03:00

Din presa de azi: Patriciu sapa dupa potcoave de caluti de mare :) Sooo cute!

Working Girl's Chronicles: Aplicatii si aplicanti

2009-06-25T13:39:00.007+03:00

Episodul curent (cele anterioare aici si aici) e cumva intre mine si psihologul meu imaginar, motiv de batut campii pe blog, ca de aia exista, despre traumatizantul proces de recrutare pe timp de criza, cand nu e usor nici sa fii pe partea cealalta a baricadei, aka in pozitia privilegiata de a face angajari. Doua sunt tematicile principale de vorbit singura-n noapte si datatoare de intrebari retorice:

(1) Fotografia din cv: bineinteles ca ma asteptam sa ma amuz copios, sunt notorii exemplele de poze gen hi5 singura la mare, la soare... Overall, m-am trezit cu o profunda tristete existentiala. Nu zice nimeni sa ai poze profesioniste, desi pretul aparatelor digitale a ajuns spre 100 eur pentru unul decent, iar 90% din telefoane pot scoate o poza rezonabila daca chiar vrei, asa ca de ce sa pui pe cv poze neclare, poze in care in prim plan e o imprimanta, poze in care se vad pixelii mai mari si mai clari decat ochii tai, poze in care abia intr-un colt se desluseste o silueta umana? Care o fi scopul acestei poze? Poate ca nenorocitul aflat fata-n fata cu sute de cv-uri sa aiba un reper vizual sa se descurce si sa coreleze noianul de info despre locuri de munca, calificari si potential cu mutra corespunzatoare?? Si atunci, de ce imi pui si fatza ta in fundal cand in prim plan e o imprimanta? De ce nu lasi numai imprimanta, daca asta te reprezinta, sigur imi amintesc mai usor... (insider tip: desi un ghiveci simpatic ar fi mai memorabil ;) Iar daca tot iti vad fata, de ce iti pui ochelari de soare cat jumate din ea? Pentru ca ai? Pentru ca sunt indispensabili mediului profesional, pentru ca adauga expresivitate si stil? Sau de ce te uiti la mine de parca m-ai lua la bataie? Inteleg, e greu cand te urmaresc paparazzi, dar chiar o fi prima si ultima poza de pe pamant, singura?? De ce pui poze full body, daca aplici la un job cu oarecare valente intelectuale - ar trebui sa-mi pese ca arati beton, cand spun acolo in anuntul meu nivel de cariera 3-5 ani si nu ma refer la modelling? Apropos de asta, o observatie subiectiva: baietii au poze mult mai putin penale decat fetele si, din socotelile mele suspuse greselii, un procent mai mare cred ca merita efortul sa-si puna una pe cv.

(2) Adresa de contact: inteleg ca s-au epuizat cele nume.prenume sau invers si tii sa-ti evidentiezi personalitatea si inventivitatea, insa chestii gen pisoias sforaici, sleepwalker22, shut_up3,14, skywalker1969 si alte alea oare or suna bine in tastele angajatorului? Nu zic nu, putina flexibilitate n-a stricat nimanui, chiar eu am aplicat cu adresa de spiridus la diverse joburi, astfel ca am inceput interviul pe o nota optimista gen "buna, spiridusule!" dar pentru toti ursuletii, neintelesele si obiwankenobi din online - pls gasiti-va si unele mai rezervate, e atat de usor sa-ti faci automatic forwarding de pe o adresa pe alta...

(3) Relevanta: sunt perfect de acord ca nu stii niciodata de unde sare iepurele si, statistic vorbind, legea numerelor mari spune ca vor creste sansele de succes atunci cand urmaresti o suta de mii de piste si aplici la triliarde de joburi decat daca iti pariezi pe unul singur. Big news: daca nu esti entry-level, sansele sunt sa se aplice plicticosenia aia de rationament pentru fraieri care au citit la scoala despre pozitionare si segmentare si care zice ca unei nevoi specifice, nisate, ii raspunzi cu oferta fix pe nisa aia nu pe alta, in parametrii respectivi. Nu pot decat sa ghicesc ca toti cei care au dat, ca si mine, un anunt ff specializat, vor sterge cu maxim zel toate aplicatiile din partea actorilor care se cred ingineri, agentilor de vanzari care se cred PR-isti, asistentelor, centralistelor si call center operators care se cred manageri, accountilor care se cred tehnici si tehnicienilor care se cred copywriteri.

Cam astea ar fi frustrarile de azi si din ultima luna... bear with me, se intrevede luminita de la capatul tunelului...

Ssssht! Universul conspira, sa nu-l tulburam...

2009-06-12T19:41:00.000+03:00

Universul conspira cel mai bine cand nu te stradui absolut deloc, si cand iei decizii aleator, fara nicio grija sau preocupare sa iasa bine. Cand sa mergem o saptamana la Berlin? In iulie sau august? Sa zicem iulie, ca vine mai repede... In prima parte, sau in a doua? Mi-e absolut egal... cat costa biletele de avion? Exact la fel in orice saptamana. Hmm... hai sa mergem de pe 18 pe 25, sa zicem... Sa fie racoare si sa ne sarbatorim ziua pe meleaguri straine... vrei? Whatever... [trec aprox 1,5 luni de la faza de luat bilete si rezervat hotel] Auzi, era un concert misto la Berlin... nu mai stiu cine, parca auzisem... U2?! Cand e? Pe 18 iulie seara. Sigur nu mai sunt bilete! Mai sunt? Da, mai sunt!! Mergem? Mergem! MERGEM!!!

WTF, nici daca ma dadeam peste cap nu se intampla asa o potriveala!!!

Tuning. Laptop tuning.

2009-06-09T23:52:00.001+03:00

Girlish & cute, plin de voie buna :)

Easy Sundays

2009-06-02T09:39:00.001+03:00

Easy Sundays pot fi in orice zi a saptamanii...

Ex 1: Vacanta la Londra - o duminica de sase zile, tihnita si minunata. Prin curte la British, la o cafea pe Knightsbridge in jos, asteptand sa se deschida Hotel Chocolat, la picnic pe iarba in curte la V&A, prin Hyde Park, urmarind admirativ balerinii pe role, luand la rand toate librariile care ne-au iesit in cale, sau hoinarind fara tinta prin Covent Garden...

Ex 2: 1 mai: renovat balconul, placerea de arunca o multime de ciurucuri, cumparaturi, mocheta noua; cappuccino in ploaie, cu Madalina, planuri de cafea la Berlin (unde ni se suprapun vacantele, nesperat), fuga prin ploaie, ceai la carturesti si dulceata, ceai si-un film acasa, adormit pe canapea cu o maxima relaxare... Easy Sunday se intampla si in zilele cand caut fara niciun stress, pe net, intr-o simfonie si-un balet de pe un site pe altul, diverse nimicuri adorabile si locuri noi de hoinarit...

Uneori, Easy Sundays pica si duminica... duminica aceasta, de exemplu, cand ne-am trezit brusc dar fara graba la 8, am servit o omleta indestulatoare cu garnitura de cappuccino get-beget, urmata de doua ore de tolanit la soare asezonate cu briza rece-rece, sa nu simtim cum ne rumenim in obraji. Incet incet am luat-o spre spa, rasfat si acolo, papa bun la autoservire in eforie, drum tihnit inapoi. Atipit in masina, apoi pe canapea, printre poze cu maci :)

Vorbe intelepte (3)

2009-06-01T10:31:00.003+03:00

Eirik Wekre, economist, care scrie thrillere in timpul liber, descrie parerile norvegienilor despre datorii: "Nu putem cheltui acesti bani acum, ar insemna ca furam de la generatiile viitoare".

In ZF de astazi, o perspectiva fresh.

La mare, pe fuga

2009-05-31T21:49:00.004+03:00

Povestea intreaga aici.

Pe birou

2009-05-20T16:04:00.002+03:00

Alaturi si pretutindeni, o zi imposibila..

Ploaia

2009-05-07T15:17:00.003+03:00

Dintotdeauna mi-a placut cu toata fiinta ploaia, multe amintiri intense s-au petrecut pe timp de ploaie si ceaiul are alta savoare cand afara se rup norii... Doua ploi recente raman adanc in memorie: ambele la cafea, pe terasa, sub umbrela, depanand povesti in aerul proaspat si rece, inghetata dar vibrand de culorile ploii de langa noi...

Blondest

2009-04-24T11:14:00.002+03:00

Cat de blonda sa fii sa intorci pe linie continua si sa te ciocnesti cu un politist pe motocicleta cu girofarul pornit care mergea regulamentar pe prima banda? Romania, mereu surprinzatoare.

(aseara, vis-a-vis de Pizza Hut de la Universitate)

Vorbe intelepte (2)

2009-04-13T17:00:00.001+03:00

"The best thing for being sad," replied Merlin, beginning to puff and blow, "is to learn something. That's the only thing that never fails. You may grow old and trembling in your anatomies, you may lie awake at night listening to the disorder of your veins, you may miss your only love, you may see the world about you devastated by evil lunatics, or know your honour trampled in the sewers of baser minds. There is only one thing for it then — to learn. Learn why the world wags and what wags it. That is the only thing which the mind can never exhaust, never alienate, never be tortured by, never fear or distrust, and never dream of regretting.”
--T. H. White, The Sword in the Stone.

De aici.

Freakin' statistics

2009-04-01T10:59:00.002+03:00

Nu e doar o impresie ca ma zbat sub o avalansa de e-mailuri care imi irosesc o buna parte din timpul de la birou. In luna martie am primit 1.004 mesaje (exceptandu-le pe cele sterse pe parcurs si fara spam-uri) si am trimis 560 mesaje. Ingrozitor!

Rezolutii de primavara

2009-03-30T10:47:00.003+03:00

Dupa ce primele trei luni din an s-au dovedit a fi foarte departe de ce asteptam sau de ce aveam nevoie de la ele, sunt hotarata ca primavara asta sa devina (mai cu forta, mai cu vorba buna) ceea ce imi doresc eu sa devina. Stiu sigur ca oricat m-as concentra si oricat soare va fi afara, tot nu voi ajunge peste noapte sa lucrez intr-un loc jucaus si plin de haz, unde sa vin in hanorak la birou, cu rucsacul atarnand pe un umar. Insa stiu la fel de bine ca viata plicticoasa din biroul actual devine mai frumoasa cu flori proaspete pe birou, muzica in boxe si tablouri vesele pe pereti. Stiu sigur ca n-o sa plec mai devreme de 19.00 de aici, monday-to-friday, insa la fel de sigur e ca serile vor fi mai calde si neprevazute cand de la birou voi merge la un concert sau la o bere pe terasa chiar daca intr-o camasa scrobita si nu intr-un tricou foarte colorat si pus pe sotii cum mi-ar sade mai bine.

Alte rezolutii includ hoinarit prin parcuri in pauza de pranz, nopti pierdute prin baruri, cu reveniri acasa pe la 3 dimineata si deruta maxima a doua zi la birou, bere sau cocktailuri din plin, plimbari prelungite pe strazi (fie ele si in constructie, tot contribuie mai mult la conditia fizica si mai ales psihica decat urcatul a trei etaje de scari de corporatie in serii de cate 5 ;) chiar tremurand de frig pentru ca hainele groase si sport nu se potrivesc bine cu pantaloni de costum (da, am dezvoltat o fixatie cu costumul, but i'm working on it). Chiar daca oricat mi-as dori, aparatul foto nu va incape in rucsacul glossy de birou (asortat la plictiseniile de mai sus), cu putina incapatanare poate gasesc un rucsac semi-constipat in care sa incapa si el, alaturi de putina fantezie de citit in metrou...

Momente (1)

2009-03-26T15:52:00.004+02:00

Dimineata, iesind de la metrou in soare proaspat si crud de primavara, nesuferind cu inversunare costumul obligatoriu de luni pana joi, bombaneam in gand liste de e-mailuri si taskuri plicticoase, de birou. Ma depaseste o silueta feminina debordand de viata si ritm. Pantaloni gri, cu buzunare hoate, geaca din piele neagra, cambrata, par scurt, vopsit, punk-chic, casti in urechi si-o tigara intr-o mana. Costumul - gelos; eu - pierduta in planuri de vacanta si-n reverie de weekend...

Sa ne exersam rabdarea online, instant

2009-03-17T23:14:00.005+02:00

Deci am avut proasta inspiratie sa-mi sterg contul de Twitter pe care nu l-am folosit veci, pe la inceputul anului, in elanul de a curata de pe fata pamantului toate conturile proprietate personala pe care se asterne praful in online. Deci l-am sters. Foarte gresit. Pe la inceputul lui martie, ratacind fara sens pe net, reinvie in triluri de primavara ideea de Twitter. Let's give it a shot, says I! Usor de zis, greu de facut. Incerc o combinatie user-parola, nu merge. Incerc sa recuperez parola, introduc adresa de mail, dau click si eroare: nu am cont pe Twitter. Excelent zic, sa ne inregistram! Foarte gresit, zic ei: adresa de e-mail cu pricina (pardalnicul de spiridus de gmail) e deja inregistrata in sistem. Incerc sa inteleg: deci n-am cont si nu pot sa-mi fac unul pentru ca adresa e in sistem. Minunat! Ma plimb de mai multe ori printre ferestrele ciripitoare, intr-un tarziu gasesc link sa-mi recuperez contul sters, daca intre timp mi-a venit gandul cel bun si mi-am reconsiderat decizia de stergere! Desigur, unde semnez? Cateva clickuri mai tarziu, starea de perplexitate continua, dand cu ochii de ecranul de mai jos:

Asadar am de asteptat pana la 30 de zile pentru a-mi recupera un nenorocit de cont pe care nu l-am folosit niciodata. 30 de zile sa meditez la ce-am facut. 30 de zile de asteptare ca sa pot apoi sa postez instant raspunsul la intrebarea "ce mai faci?" Multumesc, bine! Mai am doua saptamani de asteptare ca sa pot raspunde instant ce mai fac. In rest, toate bune: timpul curge, clickurile se duc pe apa sambetei, in timpul liber fac exercitii de rabdare, 3 serii de cate 10...

Invatatura de minte

2009-03-10T18:41:00.007+02:00

Uneori nu e deloc bine/utile/indicat sa citesti feed-urile in autobuz, dimineata, in drum spre birou si spre o noua zi plina de taskuri anoste si documente idioate. Mai ales nu e bine sa faci asta cu anumite bloguri unde anumite persoane dragi tie povestesc in lung si-n lat peripetiile recente. In mod particular, nu e inteligent sa faci asta atunci cand stii ca ti-e dor disperat de o vacanta si de nonsalanta fara griji a diminetilor in care nu-ti mai bei cafeaua pe canapea, cu vedere la cartier gri, ci pe la vreo terasa plina de soare si relaxare, sau sub umbrela pe banca sub ploaie racoroasa si vesela de vara.

Cum de data aceasta merg la Londra, primul scenariu este foarte putin probabil, statistic nesemnificativ din relatarile prietenilor cunoscatori. Motiv pentru care, mai rumegand un pic, am degenerat in niscaiva shopping online in pauza de masa, cautand un obiectiv mai luminos (f/2.8) si deci mai potrivit momentelor gloomy, innorate, ploioase si chiar torentiale pe care abia astept sa le consum vreme de sase zile pe stradutele londoneze cu sensurile lor incurcate. Dupa experienta celor sapte zile in Paris, cand a turnat cu galeata cam tot timpul si dupa frigul innorat care ti se strecoara in piele (dar nu in suflet, pentru asta sunt destule remedii :) in Amsterdam in august, ma pregatesc deci sufleteste, de pe acum, sa savurez un weekend pluvial de aprilie (cu ceva ceata pe la colturi, pe pariu) pe malurile Tamisei. Pana atunci mai e destul timp de planuri, descoperiri si imprieteniri cu noul obiectiv si filtrele aferente. Cheers!

Happy Martisor!

2009-03-01T18:32:00.002+02:00

Inceput de weekend

2009-02-28T05:50:00.003+02:00

Dupa o saptamana de cosmar la birou (sau macar de cosmarel-sunt sigura ca se poate si mai rau si ca in curand voi afla exact si in mod direct cat de rau), care m-a tinut la serviciu pana la 9.40 p.m. vineri seara si m-a stors de puteri cat sa nu mai fiu in stare sa ma tarasc pana pe schiuri dis-de-morning, sunt decisa ca weekendul asta sa fie cat mai relaxant cu putinta (faptul ca am inceput acest post la 5.30 sambata dimineata cu chestii de serviciu in cap demonstreaza cu varf si indesat ca trebuie sa ma stradui pretty hard). Asadar incepem cu mic-dejun la Violeta, martisor la MȚR, plimbare in parc cu o cafea si nicio urma de graba. Adorm din nou, inca trei ore, hotarata ca va fi o zi insorita, calda si minunata! I'll keep u posted...

Peripetii de vineri seara

2009-02-20T23:09:00.006+02:00

De la serviciu, intr-o fuga pana la Boarders, ca se inchide la 8. Identific rapid din priviri inculpata - cautam o caciula de incredere pentru mers la munte, care sa stea bine lipita de tartacuta pe partie si sa tina de cald si peste urechi. Pe cat posibil sa nu arat de parca ma plimb cu un castron de bucatarie la mansarda... In fine, gasesc, probez superficial, platesc (reducere 30%) si dusa sunt, mirandu-ma ce repede am localizat fix ceea ce caut, chestie care se intampla foarte rar pentru ca de obicei caut chestii simple si culori care nu prea ajung pe la noi. Acasa, scot comoara din rucsac, probez din nou. Dezamagire totala! O data ca nu tinea de cald, apoi n-avea nicio sansa sa izoleze un pic de vant sau viscol la nevoie. Dammit! Toate deja inchise, maine dis-de-morning, plan de fuga la schi...

Imi pica ochii pe depozitul de caciuli cazute in dizgratie, pe una primita si nepurtata niciodata, pentru ca ma face sa seman cu o bomboana fondanta ambulanta. Fleece simplu. O decapitez rapid de bentita si remarc cu ceva veselie cat de bine s-ar potrivi pe interiorul celei de azi, daca m-as pricepe cat de cat la de-astea casnice, de carpit, cusut, etc. O ora si jumatate de chin mai tarziu, miracolul prindea contur...

Partieeeeee!

La schi

2009-02-16T06:21:00.002+02:00

Chiul de dupa-amiaza

2009-02-11T13:20:00.004+02:00

Daca nu as fi la birou, cu deadline-uri, crize si degete bagate in priza, m-as duce pentru o salata gustoasa la Violeta, m-as plimba fara tinta prin magazine cu chestii mici si colorate si m-as opri vreo doua ore in parc sa citesc, cu o cana de ceai verde. Wishful thinking...

8:30 la birou

2009-02-04T08:30:00.002+02:00

Liniste, muzica frumoasa si noua, breakfast, ceai verde si timp de adunat ganduri si impartit pareri. Linistea de dinaintea furtunii, relaxarea inconstienta inainte de inca o zi de kamikaze intr-un film de care nu apartin. Absolut minunat!

De luni dimineata

2009-02-02T10:08:00.003+02:00

Ar trebui sa se inventeze super-eroul de luni dimineata, care sa ne rapeasca de la birou si sa ne duca in vacanta pentru inca o zi...

Dixit Rodica, in tentativa de a ne mobiliza pentru inca o saptamana minunata ;) Oferte concrete si destinatii in comments, s'il vous plait!