Radu Eftimie

B'Estfest - Manowar va canta o piesa in ...romana

2009-06-09T15:48:00.003+03:00

Nu stiu daca sa ma bucur de treaba asta sau nu. Cert este ca Manowar face ce stie mai bine: isi respecta fanii. Un motiv in plus pentru care abia astept sa vina 5 iulie. Deci, ne vedem la concert. Mai multe detalii in Adevarul

Iphone 3G S (Speed)

2009-06-09T09:56:00.005+03:00

Apple a lansat ieri a treia generatie de iphone. Se numeste Iphone 3G S (S-ul = speed) si din punct de vedere estetic este identic cu Iphone-ul 3G. Vine cu OS 3.0, iar lansarea este de fapt mai mult un upgrade decat vreo inovatie. Apropo de inovatie, cred ca pentru telefoanele Apple, ea se opreste la primul Iphone, care, intr-adevar, a fost revolutionar. Singurele imbunatatiri aduse generatiei 3 de iphone se refera la durata de viata a bateriei (impulsionata cu cateva ore de functionare in plus datorita noului OS - +20%), camera de 3 MP cu autofocus si video recording, posibilitate de voice dialing si aplicatia Compass (care ajuta la rotirea hartilor Google in directia potrivita). Pe piata americana pretul de retail pentru Iphone 3G S este de 199 dolari (varianta 16GB) si 299 dolari (varianta 32 GB) - asta inseamna in mod concret ieftinirea conceptului Iphone pe de-a-ntregul. Lansarea comerciala - 20 iunie - SUA. Apple a anuntat ca va continua si comercializarea Iphone-ului 3G in paralel cu varianta S. Din punctul meu de vedere, ultimul Iphone este doar o miscare de marketing, nimic mai mult, in contextul crizei.

Polemici cordiale

2009-06-05T16:12:00.001+03:00

In care dracii "sare" de sub sutana :)

2009-06-01T17:12:00.003+03:00

Deci dau si eu un click sa vad ce a mai scris Radescu si imi apare chestia asta

Cum s-ar spune, nici cu gandul nu gandesti unde se asculte raul. Domnu' Radescu, o exorcizare, ceva? :)

Pishing facut de retardati

2009-05-12T08:18:00.003+03:00

Hai bai baieti, credeam ca puteti mai mult. Ce dreacu. Da' pot sa stiu si eu ce aveti cu astia de-i cheama Radu? Vaci proaste care sunteti! infractorilor! huo! Si inca ceva, stiu ca nu e ceva personal, e doar business, da' yo n-am niciun cont la nicio bancutza din romanika. Toate conturile mele sunt in China, mai putin unu care e in Elvetia, da' nu va pot da detalii ca, stiti si voi, secretul bancar, alea, alea... Hai, mult sapun!

Mici rautati...

2009-05-09T22:55:00.000+03:00

Imn EUROelectoral (PDL)+(PSDPC)+(PNL) + ...

2009-05-09T02:11:00.005+03:00

... ce vrea mușchii vostri. Apropo, vă plac rock, ăștia din politică? Vă plac, normal, acum vă plac orice. Ia, că am făcut un imn pentru voi, care este... Care este beton, eminamente. Și am muncit la el de m-am rupt, doar să vă placă. Am muncit vreo cinshpe minute. Acu' vreo zdemii de luni de zile, anticipînd parcă faptul că porcăria de zgomot iși va găsi un rost ...inutil. Dupe modelul de mîncat kakat cu pîlnia, hai că stiti mai bine, că-l mancați mai des și mai cu poftă decît cînt eu la chitara. Ia, băgați aici masiv, că imnu' ăsta e pentru voi, din suflet. De la mine pentru alegerile europarlamentare, MULTA UE!

Urare

2009-04-18T02:26:00.004+03:00

Un gând simplu de Paşte: nu-L mai căutaţi pe Dumnezeu doar la biserica, s-ar putea sa nu fie acolo. Priviţi un pic în voi şi s-ar putea să găsiţi acolo un pic din El. Atât cât meritaţi. Niciodată mai mult, niciodată mai puţin... Lucrurile pot fi atât de simple, precum câteva sunete, simple sunete, simple vibraţii.

Panţurisme

2009-04-08T14:19:00.002+03:00

în care ne întrebăm încă ce o fi vrut să spună panţuru ieri, în timp ce ne povestea ceva, în birou, nici nu mai ştim ce şi nici nu mai contează... Deci: CICLOTON PSIHOTRONIC?

Aşa să fie?

2009-04-07T00:57:00.000+03:00

Ce mai citim

2009-04-06T10:51:00.001+03:00

Relansarea creditării ipotecare a început!

2009-04-01T10:34:00.000+03:00

Casuţă EMO Broken, construcţie lemn, tip american, la cheie - numai prin super promoţia de la Banca pentru Căsuţe Mici Obscure (BCMO). Aplicanţii pentru acest tip de credit ipotecar vor veni cu buletinul, adeverinţa de tristeţe şi vor prezenta obligatoriu tăieturile cu lama (opţional pot prezenta şi un eseu despre viaţa de apoi). Garanţia solicitată de bancă pentru creditul respectiv este lama (orice marcă, doar să taie - proba se face pe loc). Oferta este limitată!

Un pic de istorie...

2009-03-24T02:25:00.004+02:00

...si o melodie ce povesteşte ceea ce am uitat. Despre idealuri, despre sacrificiu şi curaj. Despre o luptă fără învingători. Despre un mare imperiu spre sfîrşitul existenţei sale, despre solidaritate. Gallipoli: nouă luni de luptă - peste 335.000 de morţi (1915)

Cliffs Of Gallipoli - Sabaton

Maneaua populistă sau valsul sălbatic?

2009-03-21T02:47:00.006+02:00

20 mai 1990 – alegeri – primele după comunism. Aveam doar 14 ani, n-aveam drept de vot. Trăgeam de mama şi de tata să-l voteze pe Radu Câmpeanu. Au votat cum am VRUT eu, a ieşit, în schimb Iliescu. Ghinion. Pentru mine era primul reflex de anti comunism (un comunism din care am trăit şi am prins destul încât să pot povesti o groază de lucruri – şi am fost aproape, oarecum, de „protipendadă”, spre ghinionul meu n-am făcut parte din ea, dar îi ştiam traiul).

Urmează şase ani de resemnare, apoi „luminiţa de la capatul tunelului”, în 1996. Aveam 20 de ani, dar deja erau „ponderaţi”. Cu alte cuvinte, am fost unul dintre cei care îi întrebau pe cei entuziaştii de victoria lui Emil Constantinescu unde dracului găsesc ei bucuria aia exuberantă, că eu nu o văd deloc (Domnule Demaio, cred că mai aveţi încă în memorie momentul din faţă de la facultate – Pipera – în care unul urla de fericire - tu, iar celălalt întreba „ce xxxx mea s-a întâmplat atât de nemaipomenit?” şi era prea puţin pătruns de victoria sulii în coasta duşmanului – eu.). Mă rog, eu eram scepticul chior şi mă consolam la emisiunile în care Ion Cristoiu era crucificat de CTP şi toţi ceilalţi "proeminenţi" pentru „idei bolşevice”.

Trecem lejer peste toţi anii ce vor urma. Ajungem, evident, la perioada de acum, una în care liberalismul românesc (între noi fie vorba, liberalism care a stat într-o umbră ponosită a Ţărăniştilor dispăruţi în ceaţă) pare să prindă. Avem în imagine un congres PNList senzaţional, fără cosmetizări şi confetti (nu cred că vreun alt partid a beneficiat de o transmisie de 12 ore sau mai mult „în viu” a vreunui eveniment – aici vorbim de cel puţin două televiziuni care au rupt subiectul în dinţi, Antena3 şi Realitatea TV), şi mai avem în imagine un partid care pare (puneţi un accent pe PARE) să vină puternic pentru a-i sufla ameninţător în ceafă singurul individ care a reuşit (după Ion Iliescu) să-şi suprapună imaginea peste o formaţiune politică în aşa fel încât partidul să nu mai conteze (ghici cine e individul?). În fine, la PNL s-a petrecut un fel de Revoluţie în direct, care vrea să demonstreze că vendetele, interesele de partid, interesele de grup şi „restul” sunt amintiri. Şi aşa PARE: peneliştii au ales un nou lider – Crin Antonescu. Tânăr, trecut printr-o dramă personală prin care nimeni nu vrea să treacă, sărac „de bun simţ”, crescându-şi singur copilul de câţiva ani încoace. Un tip care mie mi-e simpatic. Imaginea rafinată a unui preşedinte care ar putea încerca să-l bată Traian Băsescu la alegerile umrmătoare. Dar, dar, dar, nu contează cine a „ieşit” preşedinte al PNL-ul. C.P.Tăriceanu? Crin Antonescu? Nu, dacă Băsescu pierde alegerile din acest an (deşi, sincer, nu cred deloc în ipoteza că acum vor veni la vot intelectualii plictisiţi), nu Crin Antonescu va conduce această ţară. Ci altcineva din PNL, Un simplu „delegat” la Congresul PNL, care spunea într-un interviu televizat că statul ar „trebui să vândă tot” inclusiv sediile în care îşi desfăşoară activitatea instituţiile statului, iar apoi acelaşi stat să plătească o chirie pentru spaţiile respective: unicul Dinu Patriciu (l-aţi putea imagina în personajul Patricianu din pelicula „Ticăloşii”). Acelaşi Dinu Patriciu în război cu unicul Traian Băsescu, actualul vostru preşedinte, pentru că al meu nu e în niciun caz. Şi acum veţi spune că nu preşedintele conduce ţara, ci premierul. Oare? Avem un precedent, nu-I aşa?

Şi acum ajung la întrebarea mare, veche şi total impersonală: eu cu cine votez, având de ales între o manea populistă şi un vals sălbatic?

Maşina mea de scris

2009-03-18T01:57:00.005+02:00

Au trecut peste douăzeci de ani de când am lovit pentru prima dată clapele unei maşini de scris. Era de fapt un “telex” (caracteristici tehnice – hardughie mai mult electrică decât electronică, un fel de maşină de scris cu carul "automatizat", conectată la ceea ce am putea numi acum “o reţea de computere” - pe vremuri - o "centrală", o maşină de scris “inteligentă” la care un pitic de 6 ani, adică eu, se crede împăratul unei lumi fermecate. Iar piticul nu ştie că alţii i-au poreclit lumea lumea “a 3-a", oricum, nu-l interesa). Telex, marca - Siemens. (Aflam abia prin 1999 că Siemens, eheheee, avea vechi ştate pe acilea, prin Românika, contracte cu statul etc). Telexul era la Agerpres, nu ăsta, ci la agenţia aia veche de acum douăzeci şi ceva de ani (istoria e mult mai veche - cu Rador-ul metamorfozat în stil comunist etc), acolo lucra tata (Departamentul se numea “Teleimprimator”). Mi-a plăcut hardughia, m-am făcut ulterior ziarist. Nu că are vreo legătură „telexul” cu meseria asta a mea de ziarist, de acum. De fapt, n-are niciuna, Dar am rămas aşa, ziarist... oricât de rău a muşcat din mine (până şi acum o face) “prima mea dragoste”, CINEMATOGRAFIA.

Tata e de vină, el mi-a adus în casă "o maşinărie de stricat hârtia", când abia auzeam de computere citind într-un almanah “pionierstic” povestea incredibila a inteligenţei artificiale, prin 1986. Tata mi-a adus acasă o maşină de scris adevărată. El e de vină pentru că mi-a băgat în casă “pianul”. Luase pe semnătură o “unealtă” serioasă, cu car mare. De la “Agenţie” (a se citi Agerpres – ăla comunist, da), din magazie.

Dacă te stresai un pic (doar ca să urmăreşti ce imaginezi în rândul luuung) puteai “chinui” cu ideile tale chiar şi foi de hârtie A3. Dar asta e mai puţin important. Treaba interesantă este că zgomotul ăla, al “clapelor”, era infernal dar, şi mai interesant, era că zgomotul clapelor alea mari era un nimic pe lângă “urletul” carului. Şi am început să “cânt” cu ritm. Era atunci o muzică... Şi, la dracu', nimeni nu m-a mai oprit. Acum nu mai cânt. Câştig o pâine din asta. De cântat… cânt la chitara dacă am chef.

Acum tata are 60 de ani. Iar lumea s-a schimbat. Inclusiv eu, cel care nu mai cântă, ci scrie la un calculator. Oarecare. Oricare. Impersonal. În paginile unui ziar. Oarecare. Oricare. Impersonal. Şi mă chinui serios să-mi aduc aminte de vremurile alea, cu rele (ce-i drept), dar şi cu bune, mărunte, dar cu atât mai importante. Din când în când. Doar să nu-mi uit amintirile de tot...

Pe-un picior de plai, pe-o gură de... Dracula!

2009-03-16T01:11:00.004+02:00

Tanti Nuţi s-a dus la Germania, la talciocul de turism, să promoveze Românika. E menestru acum, dar nu se ştie cât. Trebuie să facă ceva temeinic, trainic, doar mâine sau poimâine pleacă Băselu de la Cotroceni şi dacă nu se stresează cumva cu domeniul ăsta turistic, următorul prezident o să-i dea cu flit cumplit. (aici ar trebui să aveţi imaginea unei domniţe bălaie cu faţa în palme, plângând şi jelind – dar nu-i bai, e imaginea generală a oricărui menestru fără viitor). „Cum să promovăm ţărişoara asta a noastră?”, întrebă ministresa în zbor spre Germania. Din spate se auzi o voce, apoi două, apoi un cor întreg de consilieri sclipitori: „Ne trebuie un reper, ne trebuie un simbol puternic...”, spuse corul de consilieri, absolut gânditori feroce. (aici trebuie să vă imaginaţi grupul de bărbaţi consilieri cu mâna-n tâmplă, în frunte sau, pur şi simplu, în buzunar). Apoi o altă voce se ridică mai de nicăieri, dar parcă, parcă ar veni din buda avionului. Întâi încet, temătoare: „Dr ...”. Apoi scrâşnită: „Dra...”. Apoi hotărâtă, aproape victorioasă: „Draculaaaaaaaaaa..ah” (aici trebuie să aveţi imaginea consilierului preocupat de probleme ce nu suportă amânare). „Dracula?”, întrebă ministresa bălaie ca firul mândru de grâu românesc, holdă aurie. „Parcă am auzit de Dracula, eram mai mică pe vremea aia”. „Aţi auzit de Dracula?”, întrebă corul de consilieri. „Desigur. Era un nene, cred că-l chema Dan Matei Agathon... Tipărea poveşti cool de tot cu Dracula ăsta de care spuneţi voi. Şi chestia tare mişto e că povestea publicată pe bucăţelele alea de carton subtire nu avea sfârşit, adică, ştiţi voi, nu avea ...finalizare, adică finalitate, adică nu se termina. O poveste tristă, impresionantă”. „Oau”, spuse corul de consilieri. „Şi?”, întrebă corul. „Şi toată lumea cumpăra hârtiuţele, adică teacuri de-a dreptul, şi termina povestea fiecare cum vroia. Imaginaţia, domnii mei, imaginaţia, fantezia, astea contează”, mai preciză ministresa. „Deci, mergem pe Dracula?”, întrebă corul . „Da, e de bază, e beton, e marfă şi, peste astea, e sexy şi vertical”, spune ministresa. „Da, Dracula e simbolul nostru, dar cu Mioriţa ce facem, că şi ea, cunoaşteţi, e un simbol puternic, aparte, alt popor nu are aşa ceva. Iar drama din baladă e superbă, ar putea fi un simbol pentru Balcani pe de-a-ntregul”, spuse corul de consilieri simbioţi. „Apoi, ciobanul a murit pentru un scop nobil, e ceva cu care ne putem promova, nu-i aşa?”, adăugă haita de băieţi drepţi. „Ei, aş”, spuse ministresa, „ciobanul trăieşte, măi, e doar o poveste”. Şi din spatele grupului de consilieri se auzi ca un ecou: „Seeexzyyyyy, harder, harder, ya,ya... vine, Mioriţoooooooooo!”.

PS: Băi, ăştia din ministerul turismului, altă idee de promovare a turismului chiar nu aveţi de 20 de ani încoace? Pe bune, chiar nu vedeţi că Dracula freacă... sfârşitul poveştii lui Agathon? Şi după 20j de ani de studii şi cercetări, ce dracu’ vă mai trebuie să vă daţi seama că Dracula are NIŞA mică?

Lucruri vechi ce nu se aruncă la gunoi

2009-03-14T22:54:00.001+02:00

Câteva plăci "înregistrate electric". Le-am pus pe perete, la loc de cinste între două fotografii cu BB King, alături de Squier-ul meu Strat (atârnat şi el din ce în ce mai des în cui...)

Categoria PANŢURISME

2009-03-12T19:08:00.002+02:00

Rubrică nouă. Nu de alta, dar evenimentele au o evoluţie uluitoare. Şi rubricii o să-i spunem PANŢURISME. Pentru că merită. Iată ce „orori” apar pe calculatorul colegului meu (Bogdan Panţuru) când încearcă şi el ca omu’ să dea „empty recycle bin”. Şi e pe bune 100%

Creditarea, relansată

2009-03-12T13:37:00.004+02:00

Boc: "Sunt optimist că în primăvară fenomenul creditării va fi deblocat"
Boc: "Sunt şanse ca economia să se relanseze"

Eu îl cred pe premier, vorba aia "mic la stat, mare la sfat (sfatul cu Băsescu)"
Şi iată dovada, pentru CaCîrcotaşii să nu mai spună că nu există argumente:

Ăsta e primul semn a deblocării sigure a creditării - momentan se face "teasing" pe stâlp.

PS: cum apar şi primele semne ale relansării economice promit să le trag în poză

Dan. Diaconescu. Disperat.

2009-03-12T00:05:00.004+02:00

OTV-ul lui DD a fost în luna februarie la coada clasamentului de rating (mai jos a fost doar National TV - dacă datele mele sunt corecte). În disperare de cauză, DD ne manipulează şi el cum poate, vine cu "exclusivităţi" (vezi foto). Nu râdeţi, mie mi-e milă de el (într-un fel). Mă întreb cât mai rezistă televiziunea lui Dănuţ, în contextul în care toate televiziunile de pe piaţă (scoatem de aici TVR-ul) s-au tabloidizat la maxim? Acum s-a ajuns la situaţia oarecum bizară în care OTV-ul trage de subiectele (fumate deja) de la Antenă, Pro sau Kanal D. Oricum, chiar dacă închide OTV-ul, DD se poate consola cu gândul că a fost primul care a adus pe sticlă cele mai mari mizerii posibile, pe care celelalte televiziuni (după ce s-au trezit din coşmarul otevist) le-au tratat ca pe nişte subiecte de mare show (au făcut din cacat bici, care plesneşte bine de tot la rating). Să nu uit, DD se mândreşte că a provocat PRO-ului (prin „milioanele şi milioanele” de telespectatori care au ales OTV-ul, nu televiziunea din Pache) pierderi de patru milioane de euro... Bravo băi Dănuţ, ţine-o tot aşa, că mie îmi convine, îţi grăbeşti pensionarea.

La multi ani!

2009-03-10T00:47:00.002+02:00

Cred că fără femeia de lângă mine viaţa ar fi cu adevărat imposibilă. Vă doresc să CREDEŢI la fel! La mulţi ani pentru că e martie, La multi ani pentru că este orice dată amărâtă dintr-un calendar îndoielnic matematic, La mulţi ani în fiecare secundă.

PS: La mulţi ani tuturor doamnelor!
PS: Noroc mare pe mine că nevasta ştie că până şi "falsările" sunt făcute tot din suflet...

Cum vede Microsoft lumea în 2019

2009-03-03T17:01:00.001+02:00

<a href="http://video.msn.com/?mkt=en-GB&playlist=videoByUuids:uuids:a517b260-bb6b-48b9-87ac-8e2743a28ec5&showPlaylist=true&from=shared" target="_new" title="Future Vision Montage">Video: Future Vision Montage</a>

Jeana nu e moartă, Jeana se transformă

2009-03-02T23:28:00.005+02:00

Naveta zilnică între Titan şi Casa Presei (cu Mertzanu, evident) e un fel de compensare pentru munca de teren pierdută (stau "legat" de scaun la 7Plus, de ceva vreme). Văd magazine (în special de retail) cum dispar, iar în locul lor apar maiestoase cazinouri, la parter de bloc, cu vitrine colorate şi mii de beculeţe cu sclipici (mă rog, şi apariţia cazinourilor fără număr e tot efect de criză, credeţi-mă). Din traseul meu zilnic a dispărut întâi TeknoSA (zona Delfinului), apoi a dispărut Flanco (tot zona Delfinului), apoi am văzut că şi Flanco-ul de pe Dorobanţi a intrat în "renovare". Ca să nu mai spun că Domo-ul din magazinul Titan a dispărut în trei zile ca măgaru-n ceaţă. În locul Domo a apărut un magazin de mobilă. Şi am impresia vagă că băieţii şi fetele din retail nu ne spun nimic din ceea ce urmează (îi înţeleg...) Apropo, n-am mai primit de ceva vreme niciun comunicat "bucuros" nici de la Altex, nici de la Domo, nici de la Flanco. De ce oare? Oricum, din reflex, parcă îmi vine să intru (ptiu, drace!) în cazinoul Flanco (pardon, Maxbet...parcă) şi să întreb dacă mai au carduri d-alea SDHC de 16 giga... Orice marcă.

7Plus – site nou + grafică schimbată pe print

2009-03-02T16:47:00.002+02:00

www.7plus.ro – are o nouă faţă. Şi varianta print a suferit câteva modificări (inspirate zic eu). Printre noutăţi – o rubrică economică nou-nouţă, care îşi va face apariţia în ziar zilele următoare.

Restul e tăcere

2009-02-26T18:48:00.001+02:00

“Restul e tăcere”, filmul lui Nae Caranfil, a fost desemnat cel mai bun film românesc al anului 2008 (Premiile Cinemagia). Nae Caranfil a fost votat drept cel mai bun regizor al anului trecut. Şi nu pot spune decât că mă bucur enorm. Am văzut filmul de vreo trei ori cu aceeaşi plăcere şi mi se pare primul salt esenţial în cinematografia noastră, un salt de la aurolaci, cerşetori, mizerie, decreţei şi alte “plăceri”, la act pur artistic.