Blogureşti; living with Bucureşti

30 de ani de metrou în București

2009-11-19T18:20:00.001+02:00

Opriți masacrul!

2009-11-19T09:48:00.000+02:00

Hotnews: Distrugerea Bucurestiului de altadata continua. De aceasta data, victima buldozerelor este o casa din secolul XIX de pe strada Eremia Grigorescu, numarul 1, chiar in coasta Parcului Ioanid. Imobilul nu este monument, dar se afla in zona protejata Pitar Mos, zona care ar trebui sa fie pastrata ca atare.

O zi cu grevă la metrou

2009-11-17T08:43:00.005+02:00

Cam asa arata azi dimineata soseaua mihai bravu, intre piata iancului si obor, din cauza grevei de la metrou. Mai aglomerata decat de obicei. Si cu cativa biciclisti si bicicliste cu obraji si nasuri rosii si injuraturi intre dinti.
L-am auzit dimineata pe liderul sindical de la metrou, unul, Ion Radoi, cu fata de racket ucrainean, lamentându-se ca el are venituri ”sub 2000 RON”. Acest Radoi a fost senator PSD, daca nu stiati si era lider sindical si cand era senator. Acum 11 ani, in august, baietii lui Radoi de la metrou au declansat, de asemenea, o greva. Baiatul era la inceputul carierei de santajist sindical si era mai putin umflat decat e acum, dar cu la fel de mult tupeu. Eh, si in acel weekend din 98 am ajuns eu la mare, in frumoasa statiune Venus, in pofida grevei de la metrou (lucram la Cotidianul si am ajuns la gara pe jos, de la ziar). Si seara, la o frunoasa terasa, cine credeti ca era in capul mesei cu alti 10-12 sindicalisti? Ati ghicit... Radoi. Ce greva, ce probleme sindicale? Friptane, sprituri si folcloriste. Aleluia, PSD...

Cine mai vine la lansare?

2009-10-13T23:58:00.000+03:00

Tristețea orașului, toamna...

2009-10-11T22:01:00.003+03:00

Sâmbătă am ieșit în oraș, cu băiețelul meu, să ne uităm la mașinile Renault, de la Renault Road Show. Nu a fost cine știe ce, niște învârteli prin Piața Constituției, cauciucuri fumegânde, niște liniuțe, mașini de formula 1, teatrul Masca, tombolă, tarabă de suveniruri si ceva lume. Dar nu despre asta vreau să vorbesc.
Am mers de la Piața Unirii până la Piața Constituției pe jos și am fost uimit de goliciunea bulevardului (nu știum cum îi ma spune, pe vremuri era Victoria Socialismului) Eșecul Capitalismului. Magazine care erau de fițe prin 90-95, acum sunt închise, din loc în loc mai e o cafenea, un butic, dar cam atât. O stradă tristă, cu aceleași blocuri triste și cu spații goale la parter. Cam ca acum 20 de ani, cand, mai mult de curiozitate, strabateam de la un cap la celalat acest bulevard. Atunci mai erau cateva magazine deschise, erau mai dischisite, parca, in partea opusa a pieței Unirii era chiar un magazin mișto, Junior, unde acum este Tribunalul acolo. Poate, doar spatiile verzi sunt ingrijite, cu gazon, gardulete si banci pe care scrie ca e primaria sectorului 5. cam atat.

Cine să trăiască...

2009-10-06T20:51:00.004+03:00

... la mulți ani? Cristi Ștefănescu, 41 de ani and counting!
Poza este facuta in mai 1999, la restaurantul unui hotel din Plitvice Jezera, Croatia. De remarcat ca pe atunci sărbătoritul nostru avea păr și nu avea barbă, iar eu (care la rândul meu împlinesc pe 8 octombrie 15.000 de zile de viață) aveam păr și aveam și barbă. Ultima dată când ne-am vazut, tânărul kolnez avea barbă și ceva păr și eu nu mai aveam barbă. În alte roluri: șoferul croat, cu mustață, și Robert Bălan, fiul lui Eliade.
Jiveli!!
UPDATE. Acum remarc ca pe vremea aia fumam...

Bucuresti, trambulina pentru interlopi esti...

2009-10-05T21:53:00.005+03:00

Helloooo, treziti-va... Oprescu s-a lansat la hotel Caro, fosta fabrica de glucoza, in cursa pentru Presedintia Romaniei, dupa ce in decembrie jura ca nu pleaca de la Primarie. Uite ce zice Hotnews: "Sorin Oprescu si-a lansat candidatura in cursa pentru Cotroceni in prezenta catorva zeci de persoane. Printre simplii sustinatori, alaturi de Sorin Oprescu au fost prezente si cateva personaje din viata publica. I-au aplaudat discursul sociologul Alin Todorescu, consiliera lui Adrian Nastase, Anca Alexandrescu, fostul chestor de politie Pavel Abraham sau directorul din Primaria Capitalei, Radu Popa, un apropiat al lui Ion Iliescu. Printre sustinatorii s-au aflat si cativa afaceristi cu interese imobiliare."
INTERESE IMOBILIARE? Oau! Pupa-l-ar afaceriștii lui de independent...
UPDATE. Iata cine ii sustine campania printre altii... Tov Bondrea, conform Evenimentului Zilei...
PS. respect pentru Catalin Hâldan. Au trecut 9 ani de la tragedie...

Costanda strikes again...

2009-10-03T18:37:00.003+03:00

Al cui este Bucureștiul? Al cui este parcul Bordei? Parcul copilăriei mele, al adolescenței mele?
Citez din Evenimentul zilei
Omul de afaceri Costică Constanda, marele câştigător al „războiului celor 54 de PUZ-uri” - din cauza căruia au existat mai multe scandaluri în cadrul şedinţelor din Primăria Capitalei (cel mai recent fiind bifat miercurea trecută, când consilierii s-au certat ca la uşa cortului) şi care a făcut PSD-ul să-şi dea demisia din Consiliul General, acum doi ani - este hotărât mai mult ca oricând să „stoarcă” de bani Primăria Bucureştiului. Acest lucru, în principal, ca urmare a faptului că, în ultimele trei şedinţe (una pe 24 septembrie şi alte două miercuri, 30 septembrie), consilierii au refuzat să supună la vot planul urbanistic zonal (PUZ) aparţinând lui Constanda.

Dacă ar fi fost aprobat, PUZ-ul i-ar fi permis lui Constanda să ridice o clădire de 28 de metri în Satul Francez, după vechea lege a urbanismului. Termenul în care se putea aproba planul a expirat pe 30 septembrie, aşa că omul de afaceri are acum mână liberă la procese.
-----------

În rest, o sâmbătă mohorâtă în București, cu ploaie măruntă, ploaie care a cazut pe schelele din fața balconului și mi-a împroșcat geamurile cu mai multă mizerie.

N-au bagat metroul...

2009-10-02T11:11:00.002+03:00

Statia de metrou Obor. Ma duc sa iau o cartela, dar duduia de la casa nu e. Ma uit in dreapta - tocmai ajuta doua babute sa utilizeze cartela de doua calatorii si sa treaca. Zic, in gand, "mai rar asa ceva", si observ, in rza mea vizuala un bodyguard de la celebra firma care asigura paza in statiile de metrou, stand pasiv, sprijinit de o balustrada si meditand la ce a citit noaptea trecuta din Schopenhauer. Iau cartela, trec pe langa "se va fi vrut un filosof" si le depasesc si pe cele doua babute. Surprind un fragment de conversatie: "Aici este trenul?", o intreaba cea din stanga pe cea din dreapta. "Nu, nu au bagat metroul inca...", raspundea cea din dreapta. Dupa doua minute s-a bagat si metroul. Aceleasi imagini - tineri care stau pe locurile rezervate persoanelor in varsta, etc, etc...

It's show time...

2009-10-01T13:40:00.002+03:00

Referitor la protestul de ieri. A fost "confiscat" de PRM si s-a ajuns la circoteca.

Salvați Bucureștiul!

2009-09-29T22:04:00.001+03:00

De Bogdan Ghiu - Marţi, 29/09/2009 - 14:57
Organizarea votului a 54 de PUZ-uri in preziua legii care le interzice este o FACATURA VIZIBILA, dincolo de nesimtire.

Sedinta Consiliului General al PMB incepe miercuri la ora 12.00.
Peste 30 de asociatii vă solicită prezenta in fata PMB, in apararea Bucurestiului atacat pe ultima suta de metri. MIERCURI 30 sept. ora 10.45.

Trebuie incercata blocarea aprobarii acestor PUZ-uri anti-oras!
Nu sint multe sanse.
Dar Bucurestiul si bucurestenii (contrar aparentelor) merita sa nu li se intimple si porcaria asta.

Si cred ca orice mijloc neviolent de protest e permisibil si de dorit in aceste conditii.
Poate ca in cursul zilei de azi, cit mai multi dintre noi ar trebui sa se concentreze la ce mijloace se poate apela, la cum ar putea sa actioneze, la mobilizarea citor mai multi.

Minimul ce poate fi facut este sa incercam sa fim (adica sa fim!) cit mai multi in fata PMB, miercuri la 10.45. Chiar daca aveam planificat altceva important de facut. Si sa ne aducem prietenii buni si rudele si pe prietenii acestora.

Liceeni, miine de la 11 daca lipsiti de la scoala pentru a participa la miting nu inseamna chiul. Inseamna prezenta voastra in interesul orasului, adica acolo unde trebuie sa fiti!

Un numar mare de oameni nu pot, legal, bloca votul unor "alesi".

Dar in pragul unor alegeri (de orice fel), un numar mare de oameni care au dreptatate si protesteaza si mediatizarea acestui protest, pot sensibiliza pe unii care sint interesati/implicati direct in alegeri.
Unii dintre acestia sint chiar consilierii PMB "chemati" sa voteze. Altii sint sefii lor... Si sefii sefilor lor.

Votarea miine, a puz-urilor, fara o opozitie puternica si vizibila a societatii civile ar arunca Bucurestiul in derizoriu... Si e pacat...

cu stima,
Voicu Radescu - Green Hours

Cartea de pe noptiera. Pusa la incarcat

2009-09-29T11:08:00.003+03:00

Am vazut in metrou un nene care citea ceva. Initial am zis: "altul care se da intelectual si citeste Trei intr-o barca numai pentru ca a fost reeditata de nu stiu ce ziar". Dar nu. Nu era o carte cu foi, era o chestie electronica, marca Sony, iar omul citea un text de pe monitor. Obiectul avea dimensiunile unei carti din colectia Cotidianul, avea si o mapa de protectie. Sincer, nu am mai vazut asa ceva, d'aia ma mir. Totusi, alaturarea "cartii" Sony si a ziarelor colorate cu Bendeac si alte chestii pare ciudata. Altfel, in Bucuresti e cald si frumos, ceea ce va doresc si dumneavoastra, iar vizta politica se zburataceste pe motiv de remanierea guvernului. Pe strada, in metrou, la coada la supermarket sunt alte probleme. Nu ne pasa de ei, the inglorious bastards...
PS Banuiesc ca o astfel de carte nu se imprumuta...

Oda pietrei cubice...

2009-09-28T10:46:00.002+03:00

De cateva zile, bulevardul maresal Prezan e presarat cu niste baieti in veste portocalii, care bibilesc pietrele cubice. Nu sunt de la PDL, sunt de la o firma. Ma uitam azi la coloanele interminabile de masini, un sarpe care leaga Piata de Gaulle de Arcul de Triumf. Ma uitam si la muncitorii care luau cu sfintenie pietrele cubice, le stergeau si le asezau ca pe oua intr-o gramajoara. Meserie... O fi vreun sit arheologic, or fi ramasite din epoca stalinista pe dedesubt? Nu stiu, dar... Ma intreb si eu, de ce nu s-au sters de praf pietrele cubice asta vara, cand traficul era mai lejer? Stupid question, I know. Poate ca este o noua epoca, dupa cei 20 de ani de Stupid People, urmeaza alti 20 de ani de Stupid Questions.

Primarul bucurestenilor...

2009-09-25T14:28:00.000+03:00

Evenimentul zilei: Primăria Capitalei a chemat astăzi jandarmii pentru a-i aresta pe manifestanţii asociaţiei "Salvaţi Bucureştiul", care au organizat un miting după ce le-a fost interzis accesul la o şedinţă publică a Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB). Pe ordinea de zi este decizia acordării unor planuri urbanistice zonale îndelung contestate de opinia publică. Câţiva dintre cei aproximatix 50 de protestatari, care au organizat un miting în faţa Primăriei, au fost legitimaţi de jandarmi. Este pentru prima dată în ultimii zece ani când Primăria cheamă jandarmii pentru a-i aresta pe participanţii la un miting.

Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a spus că membrii ONG-ului nu au fost primiţi în sala de consiliul deoarece "nu mai erau locuri". Totuşi, "Salvaţi Bucureştiul" avea locuri rezervate la eveniment. Edilul i-a sfătuit pe manifestanţi să afle deciziile "de la televizor". Mai mult, deşi este şedinţă publică, cetăţenii interesaţi nu au putut intra în sală.

Bucureștii vechi

2009-09-23T21:44:00.002+03:00

Păi, cam așa arata Calea Victoriei acum vreo 70-80 de ani. Interesant, nu-i așa?

Hummer's day

2009-09-22T12:44:00.003+03:00

Ieri, in periplul meu pietonal pe Kiseleff, de la Arcul de Triumf la Piata Victoriei, am fost depasit de trei Hummer (unul avea numar Ham, celalalt Hum, pe al treilea nu l-am vazut la numar) si am depasit si eu unul care stationa. O fi fost Happy Hour pentru Hummeruri, prin centrul Bucurestiului? S-o fi ieftinit benzina? Le-au dat americanii la casat dupa vitejia din Irak? Ce sa faci cu un Hummer in Bucuresti?

550

2009-09-19T19:51:00.002+03:00

Acum 550 de ani, Vlad Tepes se ducea la culcare si se gandea la ziua de maine. Ce avea de facut? Sa scrie o scrisoare pentru monitorul oficial al vremii in care sa mentioneze numele unei localitati. Bucuresti. Oare Tepes s-a gandit cum va arata Bucurestiul peste ani? La multi ani, Bucuresti...

Living with Bucharest...

2009-07-28T20:57:00.002+03:00

Ok, poza e mai veche, de sambata, 25 iulie, dar acum am avut cum sa o fac publica. Deci, locul faptei este intersectia Kiseleff cu str arh. Ion Mincu, victima este un stalp aparent nou, autorul crimei este Newton, ca cica el a descoperit gravitatia care a facut ca stalpul sa se indoaie sub propria greutate si greutatea cablurilor aferente...
PS. Cristi, Andreea, mai continuam blogul?

Externiştii

2009-06-30T11:56:00.004+03:00

De la un moment dat, lumea le'a strigat că nu mai e nevoie de ei.
Cu toate acestea, ei s'au încăpăţânat să existe, să gândească, să scrie, să fie activi, să înţeleagă, să transmită. Pentru că ştiau că lumea are, de fapt, nevoie de ei.
Dar dintre ei, cei tot mai puţini, încă unul a plecat. S'a dus să nu mai deranjeze cu ideile care au refuzat să se scufunde în gândirea provincială dominantă.
Magdalena Boiangiu a plecat. Noi am rămas şi mai expuşi mizeriei de fiecare zi. Pe care, până la urmă, ne'o merităm.

Aţi auzit, zilele acestea, pe cineva plângând?

2009-06-30T09:25:00.001+03:00

Se caută proprietarul unui teckel dispărut!

Milogeala de stat

2009-06-30T07:51:00.005+03:00

Băi, statule român, matale, pe care te doare de mine fix la cinci kilometri (neasfaltaţi) de başcă, băi, nesimţitule care eşti şi'l furi pe tata (prin căcănăria numită "impozit") din pensia muncită şi pusă la teşcherea la vremea ei (bani de pe urma cărora, băi, statule, ai băut o bere bună şi'ai mâncat o pâine caldă câteva decenii bune)...
Aşa!
Băi, statule nesimţit care eşti!
Cum, adică, vine chestia asta?
Îl chemi pe tata, HR pensionat (furat amar de vreme de tine), o dată pe săptămână la tribunal şi îl citezi ca martor, ca să nu'l plăteşti pentru munca de consiliere (pentru care scoţi din portofelul meu şi al altor fraieri milioane de euro - când ai un unchi influent care trebuie să execute un "studiu de fezabilitate") când te dau în judecată pensionarii care îşi vor drepturile pentru că ţi'ai bătut joc de legi şi le'ai făcut bătrâneţea cum le'ai făcut, de fapt, toată viaţa, băi, stat fascistocomunistotâlharopomanagiu ce eşti?
Profiţi de faptul că tatei îi pasă de foştii săi colegi, pensionarii care te'au dat în judecată, de banul lor muncit şi pe care te caci pe tine să'i dai înapoi, ai?

Tzashti-bashti Mondialu'

2009-06-23T13:57:00.000+03:00

Deci, doamna... Uitati, ati servit asa: doo ape turtite, un carnat de casa si varzica a la Cluuuj. Noah, stiti, eu mi-s din Cluuuj, orasul ala de v-a lasat fara fabrica Nokia... Asa, si la desert ati mai servit o prajiturica... Va aduc si o cafeluta sau il trimit pe Traian sa va conduca pana la masina? Stiti, aia mica a lui si-a luat serviciu la Brucsel, da, mititica... Platiti chesh sau cu cardu? A, aveti bonuri de masa... Saru' mana, salutari acasa... De unde ziceati ca sunteti, din Austria? Am un var care a fost la produs la Milano, dar acum e angajat la vila lu' Berlusconi, fotograf, da' cica nu ii mai place pentru ca il mananca gandacii prin tufisuri... La revedere, ma duc sa vad ce vrea si Sarkozi...

Storm

2009-06-11T21:16:00.001+03:00

Sectorul 6. De Verde.

2009-06-10T22:08:00.005+03:00

Ok, da, recunosc, m-am mutat iar. De data asta in Drumul Taberei.
Frumos cartier. De cosmar dimineata, dar seara, o placere.
Si ce parcuri intre blocuri.
Si ce fantani cu lumini.
Si ce de locuri de parcare plantate printre radacini de copaci!
Si ce de copaci.
Si ce de porumbei! (astia sunt o problema)
Si ce terase... Ce atmosfera de litoral, '90!
Si-avem si 41.
Si piata.
Si gogosi in piata Moghioros, cu nuca, cu scortisoara si cu vanilie. Facute pe banda rulanta. Si magazin cu produse importate direct de la stanile din Sibiu. Oi vei!
Si concert live cu peruani zilnic dupa amiaza.
Si evenimente in week-end (am ascultat Bere Gratis de pe balcon si nu era bandaaaa! Si fetele alea carora le e frica sa doarma singurica!)
Si blog!
Si termometru care ieri arata 43 de grade la ora 19.
Si-am scapat de rcs rds si de upc si de alte firme de ticalosi.
Bine-am venit!
Bine v-am gasit.
Ne vedem prin cartier!

PS 1. Stiati ca parcul ala meserias de langa biserica catolica poate fi vazut pe net? zi si noapte? Mareane, te-a luat primaru de la 6!
PS 2. Nu ma pot abtine. Pentru toti fostii mei vecini din sebastian! Ascultati, oameni buni, minune mare! Intr-o dimineata pe la 11 se auzea din vecini muzica.
Nu radeti!
Si in Drumul Taberei se scot boxele pe geam, parol.
Dar ce mi se auzea?
Gutza?
Ntz.
Adi Minune?
Ntz.
Florin Salam?
Ntz.
Oricealtnumesonordinuniversulmanelelor
carevapoatetreceprinminte?
Ntz.
DIRE STRAITS.
Oh, there is a God and this might be heaven!
Sau e doar screensaverul?

Radu Pascal

2009-06-08T21:11:00.005+03:00

Puţini şi'l aduc aminte. Dar cei puţini ştiu foarte bine că, pe 9 iunie 1996, au pierdut, dintr'o singură lovitură, un model, un dascăl, un prieten, un părinte.
Radu Pascal m'a învăţat să pun virgule şi, între ele, să înşir cuvinte. M'a învăţat să citesc printre rânduri şi, într'o lecţie valabilă nu doar în faţa colii albe sau a potopului de informaţii, să nu uit niciodată să dăruiesc. A făcut'o cu un talent irepetabil.
A plecat lăsându'ne, celor care am avut privilegiul de a'l cunoaşte, amintirea poveştilor despre aventurile trăite într'o lume zbuciumată pe care a descifrat'o ca nimeni altul. cu inteligenţa şi condeiul care i'au completat celelalte două calităţi rare - demnitatea şi bunul simţ. Prea puţine au trecut, însă, de pragul istoriei orale, o istorie spusă prietenilor cu care i'a plăcut să'şi umple ultimii ani din vaiţă. L-am iubit şi îl iubim - a fost cel mai de preţ dintre nenumăratele daruri pe care ni l'a oferit.

La 20 de ani de la revolta studenţilor chinezi, Tienanmenul trăit (supravieţuit, de'a dreptul) de Radu Pascal.

Totul a inceput cu moartea lui Hu Yaobang - 15 aprilie 1989. Fusese omul de stat cel mai indragit de studenti, de tineret. Le luase apararea in timpul manifestatiilor din 1986-1987. Gest care l-a costat functia de sef al partidului. Un infarct intr-o sedinta de Birou Politic. Al doilea - fatal. Partidul a decis reabilitarea sa post-mortem. La 22 aprilie - funeralii oficiale. Pentru a preintampina o iminenta explozie populara. Era insa prea tarziu. Viclenia diplomatica a puterii nu mai putea opri fervoarea democratica a multimii. Istoria Tienanmenului atunci a inceput. „Vrem dialogul!" - aceasta a fost lozinca sub care a izbucnit si a murit aventura romantica a Pietei. N-a fost un nucleu izolat de entuziasm. A fost un magnet de sperante. „Traiasca democratia, traiasca libertatea, jos afacerismul oficial!" - aceasta alta lozinca atragea strada intr-un flux al increderii. 15 mai, politia priveste. Studentii dirijeaza circulatia. Puterea tace. Gorbaciov intra in Cetatea Interzisa pe usa din dos. Ocoleste cu discretie Piata, pentru a zburda pe cerul istoriei, in timp ce China descopera sublimul pe asfaltul incins de soare al Tienanmenului.

Un roman, picat din preaseninul comunismului autohton, poate auzi la televiziunea chineza urmatorul dialog:

„Deng Xiaoping: Acum trei ani, l-am insarcinat pe tovarasul Ceausescu sa transmita tovarasului Gorbaciov speranta ca vom putea face sa dispara obstacolele (din calea normalizarii - n.n.), astfel incat dialogul nostru sa se materializeze cat mai repede posibil.
Gorbaciov: Imi aduc aminte. Aceasta ne-a facut sa meditam. Vad ca dumneavoastra ati facut totul la timp. Si bine".

Care timp? Ce fel de bine? Si apare o alta lozinca: „Uniunea Sovietica - lui Gorbaciov. Dar China, ea, a cui e?". 18 mai, furtuna, ploaie. Drapelele sovietice si chineze, infratite oficial, snuruite de vant, atarna deasupra unui fluviu de oameni ai Beijingului, care cer „Libertate" si „Dialog" sau viceversa. Batranul Deng tace. Zhao Ziyang - urmasul lui Hu Yaobang - incearca sa discute cu tinerii grevisti ai foamei. Gest care il va reduce si pe el la tacere.
20 mai. Li Peng, primul-ministru, decreteaza legea martiala. Apar, stinghere, primele camioane cu soldati. Fara arme. Fete de copii nedumeriti. Sunt ridiculizati, mangaiati, imbratisati. Chermesa din Piata continua. Studentii „sculpteaza" din polistiren o Statuie a Libertatii. Sfidarea devine joc. Jocul devine sfidare. Puterea tace. Obsesia dialogului incercaneaza ochii micilor demonstranti. Timpul ii oboseste lent. Incep sa se retraga. Si totusi...

Dupa-amiaza zilei de 3 iunie. Coloanele de camioane si blindate patrund in capitala. Nervozitate. Teama. Incidente. Demonstranti care pactizeaza cu soldatii. Din nou, lozinci: „Armata e a poporului!". O mana de copii vegheaza Tienanmenul in noapte. O alta armata - pregatita pentru asalt - va executa, imperturbabila un ordin. Simplu ca destinul. Punct final la o numaratoare inversa. Acum cinci ani, cincizeci de zile!

Beijing, duminica 4 iunie, Piata Tienanmen. Prima zi de dupa...

Inevitabilul se produsese. 50 de zile de speranta, de asteptare. Incordare si asteptare. Dar pentru ca asteptarea este lunga, normalitatea isi cere drepturile. Mai grav! Si le exercita. In cea mai mare piata a lumii, din tara celor mai multe suflete aflate sub cea mai indelungata dictatura a timpului: de 3 000 de ani. Intre teama si curaj, actorii isi joaca propria piesa.
Exigentele sunt, spontan, respectate. Unitatea de timp, de loc si de spatiu functioneaza. Chermesa decenta. Gustul eliberarii de sine este impartasit cu entuziasmul iluziei colective. Se mananca mititei chinezesti - deci, mult mai mici decat micii nostri -, se vand de toate celea, la periferiile scenei. Bazarul negustorilor cu aviz (si fara), de la Puterea Celesta a comunismului cu specific chinez, incepe sa functioneze in jurul unei Piete in care cei care au cucerit-o vor sa schimbe doar Puterea, fara a sti ca vor muri pentru a schimba istoria. Nu a Chinei. Nu inca. Cineva imi spune ca, in sfarsit, chinezii se est-europenizeaza. Este un progres. Ei fac insa o revolutie. Prea curata, pentru a avea garantia reusitei. Este un grup. Desigur, mic. Doar cateva milioane. Tineri, studenti, functionari, muncitori din Beijing. Si cateva bune procente din miliardul de chinezi, la fel de tineri, care explodeaza, entuziast, in coloane compacte, expulzate din gura Garii centrale din Beijing. Pentru ca libertatea le-a fost data gratuit, pe caile ferate, de catre o Putere care confunda curiozitatea supusilor cu libertatea bine temperata pe care le-au acordat-o dinozaurii rosii, instalati in „Orasul interzis", al fostilor imparati ai Chinei. Batranii, mereu in viata, cei care l-au insotit pe Mao in „Marsul cel lung", cei care l-au tradat in amurg, cei care i-au incercat curtezana-nevasta, in puscarie, dupa moartea Marelui Carmaci, cei care au inventat o noua „primavara" a Chinei pentru a ucide, cu acelasi zambet intelept cu care augustul predecesor isi lasase numele inscris in istorie, incantat ca face proza cu revolutionarii vii si poezie - cu revolutionarii morti.

Dimineata, soare, tacere si coloane de fum. Imensul patrulater, perimetru al mortii, Piata este in stapanirea armatei. In preajma Hotelului Beijing, miros de cauciuc ars. Grupuri de soldati canta. Canta si trag. Foc cu foc. Precizia ucigasa a pus punct celei mai zburdalnice si dezarmate revolutii. Acum, pune punct oricarei incercari de riposta a disperarii. Copiii au cazut in noapte. La ora 2 si 20 de minute, in Tienanmen. Cati? Nimeni nu stie. Cifrele oficiale sunt prea mici, evaluarile neoficiale, prea multe. Si totusi, Beijingul renaste ca un dragon. Din milioanele sale de celule vii, curioase, renaste, neincrezatoare, intrebarea. Renaste pe bulevardul Pacii Celeste - imensa artera sud-vest, cu inima ucisa in Tienanmen. Soldati - multi, mici, impasibili, in randuri stranse. In fata lor, adunata, sub imperiul unei solidaritati secrete, o multime care vrea sa vada cu propriii ochi. Distanta - un metru, jumatate de metru. Cateva femei cu copii in brate, oameni nedumeriti, oameni care cer o explicatie, cauta un dialog, dar nu pot sa-si inchipuie ca insasi speranta de dialog fusese ucisa.

Doua armate fata in fata. O majoritate tacuta si dezarmata in fata unei minoritati tacute, dar inarmate. Post-scriptum la o tragedie, in care victimele implorau explicatii calailor.

Se privesc ochi in ochi. Intrebarile sunt - daca sunt - soptite. Gesturile multimii spun mai mult. Impasibilitatea soldatilor spune si mai mult. Sub un soare inecat de fum, timpul este cel care isi va spune cuvantul. Un chinez, fara chip, fara zambet, il imbie pe un soldat cu o tigara. Refuzul tacerii. Perseverenta dialogului. Nemiscarea fronturilor. Din nou, altcineva ofera, altui soldat, o alta tigara. Un val de intrebari disperate, altele mustratoare, avertismente, rugaminti, un „de ce" rostit pe toate tonurile, intr-o chineza pe care oricine, de pe orice meridian, ar intelege-o.
Si miracolul pare ca se intampla. Un tanar soldat, la fel de tanar ca studentii in care, poate, a tras inainte cu cateva ore, in noapte. Apoi, in zori de zi, un tanar asudand sub uniforma intinde o mana dupa tigara intinsa de o mana din multime. Zambete, urale. Timiditatea unor silabe care incearca sa sparga zidul tacerii. O speranta. Deci, inca se mai poate.

Inaltat pe trepied, un reporter strain filmeaza in adancime. Constiinta imaginii istorice. Minute de incordare. Apoi, isi pliaza trepiedul si dispare sub talazurile tremurande ale multimii incremenite, in asteptare. In Piata Pacii Celeste domneste ordinea. In primele randuri inmugureste speranta. Doar pentru cateva clipe. Soldatii inainteaza si incep sa traga. Goana nebuna a sutelor de mii de oameni fara aparare. Unii se predau, cu fata la pamant si cu mainile adunate la ceafa. Dintre ei - victime. Altii - disperata naivitate! - se ascund in corturile militare, care strajuiesc, de o parte si de alta, bulevardul. Multi, cei mai multi, fug, cad unii peste altii, proiectati de spaima unui imens fluviu uman, iesit din matca. Cad si eu. Colegul Viorel Salagean se intoarce. Incearca sa ma ridice. Ii spun ca macar unul dintre noi sa scape. Ma indeamna sa ma ridic. Ma trage, ma taraste peste boschetele care strajuiesc bulevardul. Apare un baiat pe bicicleta, un Gavroche al Beijingului. Ma asaza pe cadru. Ne strecuram pe una dintre stradutele laturalnice. O babuta ne face semn din poarta sa ne salvam in casa ei. Fugim. In spatele nostru, in spatele celor care au reusit sa scape - pete de sange pe asfalt, sute de mii de pantofi, sute de mii de pantofi pierduti, trupuri cazute printre caramizi zdrobite smulse din zidurile unor blocuri in constructie, aruncate intr-un gest de revolta colectiva impotriva unui destin implacabil. A fost noaptea in fata coloanelor de blindate, cand oamenii incercasera sa opuna o derizorie rezistenta.
Acum, in plina zi, traiesc certitudinea dezastrului. Din departare, se aud pocnete de impuscaturi razlete. In rest, tacere. Si soare...

Bucuresti, 10 iunie 1989. Spitalul Municipal. Diagnosticul: fractura de col femural.

(articol preluat din Bucuresti Match)

PS:
La sosirea în Bucureşti, Rodica Dumitrescu, soţia lui Radu, îl aşteaptă la scara avionului; învăţată de prietenii lui Radu, îl priveşte cum coboară, desfigurat de durere şi, înainte de a'l îmbrăţişa, îl întrwabă: "E adevărat că femeile din China fac sex cu sutienul pe ele?"
"Îţi dai seama", povesteşte Radu, "că, năucit de diferenţa de fus orar şi cu piciorul în geanta de pe umăr, n'am putut decât s'o privesc stupefiat şi să'i răspund Cum poţi, dragă, să crezi aşa ceva?!"