memyself-and-you

Mie mi-a placut la Metallica!

2008-07-24T22:04:00.003+03:00

Asadar, probabil "toata lumea" a fost ieri la Metallica (pentru cei care n-au fost - bai, imi pare maxim rau, eu m-am agitat si pentru bilete si v-as fi vrut pe toti acolo daca reuseam). Cei care n-au fost, au fost pe terase pe langa stadion sau au ascultat Metallica acasa. Pentru ca da, Metallica si tara noastra - legatura stransa, Metallica si orice om care are habar de muzica - legatura pe viata.

Am ajuns la 19 si am stat in ploaie rece si a dracu de multa pana la 23.15. Si, cu toate ca eram uda pana la piele, ca parul mi se incretise gratios si picau stropi cu tot cu sapca si cu gluga, ca tenesii mei balteau si ca nu recunosteam pe nimeni din cauza pelerinelor si a glugilor, concertul a fost minunat.

Stiu, avem carcotasi, cu texte variate, de genul "ba, Lars nu mai poate", "sunetul a fost prost", nu se sincronizau deloc", "imi venea sa plec". Dar nu conteaza. Ii ignoram. Fiecare cu parerea lui.

Parerea mea: am simtit o vibratie pe care nu am mai simtit-o la alt concert (si am vazut trupe mult mai dragi mie), am vazut ca si in Romania publicul poate respecta la maxim formatia de pe scena, am vazut patru muzicieni exceptionali care m-au facut sa topai si sa cant desi nu imi pre ardea si am vazut un decor simplu si o scenografie modesta, dar cu un efect minunat.

M-am bucurat pentru multe dintre melodii, m-am intristat ca nu au fost si altele. Si, acum, multumesc Metallica si celor de la concert pentru o seara de exceptie.

Ce a urmat? Pai ne-am dus sa ne incalzim si sa ne uscam pe undeva si am ajuns beata pe la 3 acasa.

Dar, azi dimineata m-am trezit, am facut baita, m-am cremuit, mi-am facut unghile (ca o doamna, nu? doar nu era sa merg asa, cu oja ciobita), m-am imbracat frumos si am pornit pe jos spre birou. Va spuns sincer ca am ajuns la birou mai fresh decat domnii care au baut Coca Cola ;).

Anyway, ne vedem sambata la Lenny Kravitz! EU voi fi in primul rand. :D

Off to never never land

2008-07-23T10:57:00.001+03:00

Dar vai cat am asteptat sa ascult melodia asta live! (evident, cantata de mesterii ăi mari, nu de Gabi la chitara :)) )

2008-07-11T21:33:00.002+03:00

Ma uit in jurul meu si mi se pare ca toata lumea trece, mai mult sau mai putin, prin ce trec eu. Toata lumea are aceleasi framantari in ceea ce priveste relatiile, se cearta, se impaca, inseala si iubesc nebuneste, fug si se ascund prin cotloane indepartate sau se iubesc la vedere, cu cartile pe fata, se joaca unii cu altii si plang la final, pentru ca nu mai stiu ce e real si cat e de bine.

Toata lumea isi pune intrebari despre ce dracu mai e casatoria in zilele noastre - un contract sau chiar dragoste eterna - si ce bine si cat rau ne face. Toata lumea povesteste despre relatii la birou, dezvoltate si alimentate din prea putin timp petrecut acasa. Toata lumea a incetat sa mai spere la rochia alba de printesa si costumul negru, devenite niste simboluri depasite temporal.

La randu-mi am dilemele astea. Eu, care spuneam mereu ca o sa ma casatoresc pe un camp plin de flori si iarba proaspata, vizualizând de la rochie la aranjamentele de pe masa si tinutele celorlalti invitati, tot. Eu, care nu credeam vreodata ca o sa pot sa fac ceva amoral si "ne-in rand cu lumea". Eu care credeam sincer ca barbatul ala care inseala este cel mai mare magar de pe fata pamantului.

Toti inseala. Toti isi gasesc pe "alta". Toti flirteaza "inocent", cand acasa ii asteapta nevasta si, eventual copilul/copiii. Toti fut pe unde apuca, gasindu-si scuze dupa fara numar. Toti isi mint sotiile acasa, spunand ca sunt la bere cu baietii. (la 7 dimineata?!?!?!) Toti vor ce cred ei ca nu au acasa.

Toti spun ca asta e un refugiu, o fuga din cotidian, din stres si din banalitatile zilnice. Toti!

Toti, atat timp cat exista femei individualiste si care nu se pot implica pe termen lung, femei puternice care nu au nevoie de o "codita", ci doar de unul care sa le futa si cu care sa iasa la restaurant din cand in cand, femei cu capul pe umeri si coerente, cu sentimentele bine dramuite si calculate si cu vieti absolut fabuloase.

Toti, atat timp cat exista tinere frumoase si destepte, dar cu self-esteem-ul futut, pe care le "vrajesc" dandu-le un gram de atentie, fete minunate, colege, pe care le vad zi de zi si de care se ascund in primele doua saptamani din frica de a nu fi descoperiti, fete care le pot da tot "ce nu au acasa" tocmai pentru ca viseaza sa fie si ele candva "acasa" pentru cineva. Si pentru ce? pentru ca tot la ea se intoarce si tu realizezi, in timp, ca nici macar nu mai vrei sa fii "acasa" pentru cineva pentru ca asta e o minciuna.

Si e bine bai! Pentru ca nu te streseaza nimeni cu telefoane, nu trebuie sa ajungi acasa sa speli haine, nu trebuie sa plecati in concediu cu prieteni de familie si alte "curtuoazii" de genul. Tu esti acolo sa te iubeasca pentru tot ce nu sunt toate celelalte femei din viata lui! Esti acolo sa iti dea timpul furat pentru ca esti minunata si stii sa ii mangai parul. Esti acolo pentru ca el e las si tu ii poti creste self-esteem-ul imbatranit. Esti acolo sa ii dai energie.

Toate suntem acolo pentru asta. Sa il iubim, cu tot cu inelul de pe inelarul de la mana stanga.

In urmatoarele doua saptamani ma duc la doua nunti. Iubire maxima le doresc!

We said goodbye...

2008-07-10T14:37:00.002+03:00

de oras cu ploi si cafele. cu dimineti plapande dupa perdele de voal. cu nopti cu vinuri reci.

2008-07-09T22:56:00.002+03:00

Cum si ce inseamna ca imi fac unghile rosii constant, gandindu-ma mereu la frivolitatea mea?

Ce inseamna ca, in fiecare dimineata imi exersez, in drum spre birou, mersul sigur si senzual de femeie puternica, pentru ca atunci cand ajung acolo sa innebunesc de durere (fizica, oentru ca nu pot sa urlu si sa plang)?

Cum o fi sa dai F5 mereu la blestematul de mail si sa te invadeze doar spam-ul si nervii?

Ce privire de vultur am dezvoltat si ce ochi obositi am de la durere si concentrare!

Si mie mi-e frica... sunt nesigura si ma joc cu focul cel mai arzator.

Dar e so fucking awesome feelingul incat nu imi vine sa pun punct. Si ma joc in continuare, cu mai multa ardoare si nerv!

Maybe tomorrow

2008-07-09T11:08:00.000+03:00

Pentru ca nu i-am prins la B'estfest din cauze ce le voi relata in curand, ascult de doua zile obsesiv.

Si futu-i, e si asa... de sufletul meu hai-hui.

Despre mine

2008-07-02T21:14:00.002+03:00

Nu am mai scris de multa vreme. L-am inchis. Nu vroiam sa mai las pe nimeni sa imi intre in suflet. Da, simteam puternic ca mi-e invadata intimitate cu acest blog. Simpteam ca ma descopar prea mult, ca dau prea mult din mine pentru ca altii sa citeasca.

Perioada care a trecut a insemnat mult. S-au intamplat multe, marunte si importante, de suflet si de creier, de mine si, mai ales, de ei, de voi.

Am realizat, in perioada asta, ca de fapt blogul asta e parte din mine, cu bucurii si muzici si tristeti si prieteni si tot ce o mai fi. Aleg singura cat si cum sa ma descopar. Am inteles ca in momentul in care am ales sa il fac mi-am asumat niste riscuri, de la ala de a cadea in penibil, pana la a ma iubi multa lume.

Blogul asta e sufletul meu. Cu de toate.

Il redeschid, dar o bucata sufletul meu va fi mai mult muzica si poze.

Pentru ca trec printr-o perioada in care lupt cu autosuficienta si cu demonii isteriei. E o perioada in care nu vreau sa imi vad nici macar prietenii, in care raspund cu greu la telefoane, mailuri si la IM-uri, o perioada in care vreau sa stau singura in casa, cu mine, fara sa vreau sa vorbesc cu nimeni. E o perioada in care sunt rea, aroganta si mizerabila, in care tot ce vreau e sa fiu sarcastica si bitchy (intr-un fel extrem de not fun), in care gandurile sunt tintuite pe un singur lucru si nu mai vreau sa vad sau sa fac nimic altceva pana nu il rezolv, in care mint si uit mult si multe.

Good to see you. :)

2008-06-11T15:39:00.003+03:00

M-a pleznit realitatea peste ochi si ma cuprinde tristetea. Si eu care credeam ca nu o sa mai cad in capcane si nu o sa imi mai implic sufletul in nimic. Si, stiam prea bine ca este un lucru cu care nu te joci, cu care stii ca nu o sa castigi niciodata complet, ca intotdeauna o sa fii pe locul doi. Cu toate astea m-am jucat, am vrut, mai vreau si acum, am facut planuri, m-am consumat, am zambit, am fost inger si curva in acelasi timp, am ras isteric si am plans singura acasa de nervi.

'cause I want it now
I want it now
give me your heart and your soul
I'm not breaking down
I'm breaking out
last chance to lose control

Stiu ca soundtrack-ul meu este cu Muse... simt asta. Mi-e bine cu ei, mi-e rau cu ei, ma doare si imi vine sa vomit de nervi, plang si urlu, sunt lucida si rationala.

Butterflies and hurricanes

2008-06-05T21:20:00.003+03:00

Azi a fost infernal. Sunt asa... obosita... dar nu simt asta. Simt doar ca ceva e plat. Eu sunt plata. A fost o zi din aia in care, de stres si oboseala te razbuni pe tine facand o chestie care stii bine ca nu se continua si ca poate avea repercursiuni cel putin dubioase. Futu-i dracu in el de mail si de isterii de nebuna ce sunt!

A fost o zi in care stiu ca a fost multa treaba, dar am executat mecanic fara sa plang sau sa ma plang. Si, la final, ultimul lucru a fost sa merg la un spectacol de care nici macar nu m-am putu bucura pentru ca eram prea plata si impasibila. Si, cu toate astea, a iesit un material extrem de frumos, cum nu am mai scris de multa vreme.

Azi e ziua lui Razvan. La multi ani, pisi! Si, cu toate ca e rotund, trebuie sa te bucuri maxim de ce ai si sa lupti pentru ce vrei sa ai. Cu suflet de 18, e ok. Sper sa-i fi placut cadoul... nici de asta nu m-am putu ocupa asa, cum trebuie.

La finalul zilei, mergand agale spre casa, m-am gandit ca nu conteaza ca nu mai am bani, ca intretinerea si telefonul nu sunt platite si ca saptamana viitoare n-am bani de chirie, si m-am dus sa-mi fac un cadou. Un cadou minunat, recomandat atat de Mazi, cat si de Sandra. Si, este minunat!

Acum, dupa juma' de ora de cand am ajuns acasa, mi-am pus un pahar de whiskey, stau relaxata si citesc lucruri si ascult Muse. Peste vreo juma' de ora ma voi uita la concertul de pe Wembley. Pentru ca merit ca macar creierul sa fie relaxat, daca sufletu' e pe cale sa intre in deriva.

Si, la mine pe strada miroase incredibil a tei, miros ce imi intra in camera si ma linisteste teribil.

Maine o luam de la capat, nu la fel de haos, dar pe-aproape.

Cu toate astea, va doresc sa simtiti ce simt eu la sfarsitul fiecarei zile - mandrie, liniste, impacare si multa, multa dragoste.

2008-06-05T14:46:00.000+03:00

Innebunesc acum, pe loc!

Sunt de departe cea mai proasta din curtea scolii!

Tremur si simt cum o iau razna intr-o chestie imposibila.

Cum a fost la mare sau despre liniste

2008-06-03T20:53:00.011+03:00

Am plecat cu Ruxi la 7 dmineata, fara sa stim drumul sau lucruri de-astea. La o benzinarie si doua sticle de apa distanta am ajuns in 2 mai for a late breakfast, la o tersasa de demult.

Pus ochelari de soare, deschis geamurile, CD-ul cu E.M.I.L. la un volum ridicat, vantul prin par, miros de mare si "intrarea" in vama pe care o visam de cativa ani. Si a fost perfecta. A fost exact cum ne imaginam ca o sa fie.

La Elga's este impecabil. Camere curate, asternuturi frumos mirositoare, prosoape, baie curata si frumoasa, bancute si masute in fata camerelor si, cel mai si cel mai minunat - gazdele! Eu nu am vazut asa ceva pana acum! SUnt incredibil de draguti, iti dau cafele si carti si rogojini si creme de arsuri si stau la povesti nenumarate cu tine. Plus, asculta muzica in gradina (Coma - pentru ca il sustin si iubesc pe Danut) si sunt foarte calzi.

In Vama era putina lume. De fapt, eram cam cat trebuie. La Ovidiu am ascultat blues si jazz si am baut cafea. Si dupa, ne-am mutat pe plaja spre 2 mai pentru povesti. Si am avut ceva, petru ca Ruxi e minunata in starea in care e acum si ma bucur nespus pentru ea.

Si seara... am baut Cuba Libre si beri, am dansat mult, am povestit si ne-am intalnit cu o gramada de oameni cunoscuti. Muzica frumu si oameni cosy.

Duminica pe la 12 am pornit spre Bucuresti si, la 5 ore distanta, ratat autostrada, nu-i panica - mergem prin Slobozia, localitati dubioase (Orasul de Floci, Bucu, etc.), 8 lei podul peste Dunare, oameni care faceau semne dubioase pe marginea drumului, 100 prin localitate si soare si ploaie, am ajuns la destinatie. Frante de oboseala.

Dar a meritat.

Weekendul urmator mergem la Brasov, iar celalalt in Cehia. :) Tot amandoua.

Starlight

2008-05-30T23:06:00.002+03:00

In cateva ore plec spre mare. As fi avut chef de un drum cu Muse, dar pentru ca am uitat sa cumpar blankuri si dimineata cand plec nu e deschis niciun magazin de muzica/librarie, vom calatorii cu Guerrila o bucata, si dupa Mihaela Runceanu, E.M.I.L., Blink 182 si ce mai avem prin masina shall do it. :)

Azi e ziua Ruxandrei, pe care o iubim tare si plecarea asta la mare e somehow cadoul pentru ea. Speram sa iasa exact cum am planuit ieri :)).

Singurul mare regret este ca nu am plecat la Cluj, la TIFF, asa cum planuisem cu o luna in urma. Yet, se pare ca tot planurile alea facute pe ultima suta de metri functioneaza, which is very nice :).

Ieri si azi au fost prolifice: ne-am lamurit la birou si dezvoltam o relatie normala (pana acum :)) ), m-am certat cu Puiu si mi-a stricat ziua, executat in cateva ore un material tare frumu, intalnit cu Alecu si povestit, dezvoltat relatii interumane interesante.

Sambata stam in Vama, cu mojito si soare sa ne bronzam civilizat, iar duminica mancam in Constanta. Am auzit eu de un restaurant incredibil in port. We will check it.

Revin cu poze si povesti. E primul weekend dupa muuuulte luni in care voi sta departe de laptop si internet. Nu poate sa fie decat minunat. :)

Fotograful

2008-05-29T20:35:00.002+03:00

Colegul Punghi este fuarte simpa si profi, totdata, si, din acest motiv, Publicis Romania s-au gandit sa il prezinte in cel mai recent spot pentru Ursus.

Asadar, "pentru mine succesul..."

Is it real?

2008-05-26T14:14:00.003+03:00

Aseara cand m-am urcat in masina sa plec acasa, la radio era melodia asta. Mi s-a parut cel putin ciudat ca, pe fondul evenimentelor petrecute in ultima perioada, saptamana se incheie apoteotic cu melodia din trecut.

O saptamana care s-a sfarsit dupa multe momente "tensionate", mail-uri elegante, discutii interminabile, frici si usoare regrete, dorinta de mai mult, dar constiinta ca nu se poate.

Am trait niste evenimente cu implicatii morale. Pe mine nu m-au zapacit atat de tare pe partea asta, dar nici nu imi e egal. Ma simt ciudat si incapabila de exprimat niste lucruri simple.

Am innebunit-o pe Ruxi cu tampeniile mele vineri seara, dupa care am adormit bete amandoua de la prea mult bourbon si bere, intr-o stare de ras isteric si cu niste concluzii ce nu se pot reproduce mai jos.

"Cu tine ma simt ca o mama. Ma intreb mereu: oare nu m-am jucat destul cu ea? oare nu i-am luat destule cadouri? oare nu i-am dat destula afectiune? Si raman mereu asa... nu stiu niciodata cum o sa fie cu tine, dar te iubesc asa cum esti", mi-a zis Ruxi la un moment dat in discutia noastra. Citatul e aproximativ, din cauze de bautura :).

Cred ca am nevoie de ceva stabil. De cineva stabil. Desi mi-e bine asa, fara implicatii pentru urmatoarele saptamani, fara obligatii de telefoane. Dar simt ca ceva nu e bine in strategia asta a mea. Si, cu toate astea, imi aduc mereu aminte ca am 23 de ani. Si atunci... merg mai departe pe instinct.

diverse

2008-05-22T10:46:00.001+03:00

prea multe energizante. prea putin timp liber. o goana nebuna dupa locul ala bun pe scara sociala. cat mai multe numere de telefon in agenda. cat mai multe telefoane. dezordine si mizerie prin case. prea mult timp petrecut la birou. cat mai mult cafele baute prin locuri fitoase, cu oameni variati si stersi. prea multe petreceri ca "a must". prea putin timp pentru prietenii mei, pentru muzica mea.

si, atunci cand le realizez, imi vine sa ma iau cu mainile de cap, sa semnez demisia si sa plec sa fac turul lumii cu masinuta mea si fara bani. Dar, dupa ce ma revolt si zbier, imi dau seama ca asa functionez, ca mi-e bine, ca daca as renunta la toate astea as innebuni instant. Singurul lucru de rezolvat e ala cu ordinea - in timp, in telefon, in prioritati.

Intre timp, ca sa nu devin isterica, mai dansez pe mese intr-o noapte tarzie, mai fug la mare, mai plec la Brasov... si, de fiecare data cand simt ca imi fuge pamantul de sub picioare, ii sun pe mama si pe tata si ma linistesc, pentru ca ei o sa stie mereu ce sa imi zica, fara ca eu sa deschid gura macar.

Si daca nici asa nu functioneaza, fac cate o chestie dubioasa, despre care se vorbeste mult si care imi da mie teme de gandire si nelinisti. Spre exemplu, sambata noapte :)

Astazi e zi de Johnny Cash :)

2008-05-21T20:26:00.003+03:00

Cam cum e sa stai la povesti in fata cladirii cu “a person from the high-management", cum s-ar zice, si discutia sa se rezume, dupa ceva vreme, la expresia “editorus captivus”, cu dilema “oare nu e editorus activus?” (editor-programul in care lucram noi la birou).

Si toata povestea comica, sa se termine, cu niste "amenintari" de "bataie" si cu: "uite, am doua bilute la curea, te pocnesc cu ele". Isterie generala :)))

Duuuuuude, niste defectiuni majore la nivel de cladire!

(am scriiiiiiis, am scriiiiiiiiiiiis!!! :))))) )

2008-05-19T20:47:00.004+03:00

Stiati la la MTR seara se vad stelele pe cer? E minunat.

Plus, azi mai de dimineata m-a nins cu flori din copaci.

"I wanna play the game, I want the friction"

La dracu cu ele probleme de moralitate!

2008-05-15T21:25:00.000+03:00

Sunt trista intr-un fel extrem de implinit si fericit. Ciudat.

Ma indragostesc si reindragostesc de oameni. Sunt unii pe care ii vreau langa mine disperat si sunt altii pe care as vrea sa ii sterg complet din minte. Toate la modul cel mai actual.

Atept palma care sa ma trezeasca.

Flowers in the window

2008-05-13T17:37:00.003+03:00

Pentru ca e genial de frumos afara, pentru ca am baut o cafea pe terasa de deasupra cladirii, pentru ca ma doare capul, pentru ca lately imi place inul, pentru ca Ruxi e in Spania si imi trimite toata dragostea ei, pentru ca unii oameni ma uimesc cat sunt de sinceri si de implicati, pentru ca imi place cand mi-e dor.

Pentru ca, uneori, e mai bine sa nu incerc sa scap de lucrurile care imi aduc aminte de o persoana care ma enerveaza crunt... in orice context si in orice fel de relatie as fi cu ea.

endlessly

2008-05-11T20:11:00.004+03:00

E 20.00 si afara e inca lumina. Soarele apune si se prevede furtuna mai pe la noapte.

Weekendul asta a fost al meu, pentru mine. Dupa nopti de nesomn si oboseala puternica, sambata dimineata la 8 am plecat, singura, cu soarele si cu o cafea, la Brasov. Am ajuns la mama acasa la 10.45 extrem de linistita si relaxata.

Am plecat sa semnez un contract pentru cele trei zile la Brno din iunie. Mergem la raliu si ne plimbam printre piloti si masini.

Am fost sa cumparam verighete de argint. Pe 14 mai parintii mei implinesc 25 de ani de casatorie. Iar mie asta mi se pare fabulos. Doua inele argintii pe degete, langa alte doua aurii. Si 25 de ani minunati, cu toate bune si cu toate rele.

Pe la 18.00 am plecat spre Bucuresti cu Ruxi. Si nu, nu aveam feelingul ala de "doua p**** cu ochelari de soare", ci ala de "doi copii care pleaca sa se joace frumos cu masinuta". Am vazut doua curcubee, doua ploi, muntii imbracati in zapada si soarele la apus in dreapta.

Desi planuisem sa plecam la dans, am ajuns acasa, am gatit, am baut cafele si ne-am pus frumos sa dormim. Ne-am trezit de dimineata, am dus-o pe Ruxi la aeroport si dupa am facut cumparaturi, asa cum imi place mie, singura prin magazin. :)

Si, de la 11... lenevesc in pat, cu cafea, muzica, filme si carti. Exact asa cum nu am mai facut de vreun an. Si e bine. Acum simt o moleseala placuta. Dar imi aprind lumanarele, torn bourbon in pahar si adorm gandindu-ma la mine. Sigur o sa visez frumos, pentru ca dupa mult timp nu ma gandesc si nu visez la altii.

Star called sun

2008-05-11T18:15:00.002+03:00

Brazzaville sunt ca un mojito baut pe o plaja cu nisip fin si cu o mare linistita si albastra. Brazzaville au fost, vineri, extrem de clari si voiosi. Muzica lor e de baut (whiskey or wine :) ) prin locuri cu prieteni si cu povesti. Live, au fost impecabili.

Bravo Iulica si Ramona si astept urmatorul eveniment. Totul, marca Indiehours

Oliver

2008-05-09T11:12:00.002+03:00

Pentru ca il iubim tare pe Doru, pentru ca aseara Oliver a lansat albumul "Poetry Pop", care suna exact ca o poezie cantata, pentru ca eram putin sceptica... va ofer o melodie care mie mi-a placut mult:

Ascultati, simtiti si scrieti-va propriile povesti :)

Are cineva o roaba?

2008-05-07T14:25:00.002+03:00

De cele mai multe ori, in viata, trebuie sa iei decizii. Si e ok, normal, doar deciziile astea sunt luate ca sa ti-o imbunataseatca, de cele mai multe ori.

Asadar, va povesteam cu doua posturi mai jos cum ca s-ar putea sa ma straduiesc sa il caut pe domnul din Vama, de pe malul marii. Ceea ce am si facut. Si l-am si gasit.

Dupa doua zile de conversatii ok, am ajuns la momentul in care trebuia sa ne intalnim. In mod evident, ca doar de-aia sunt eu o persoana care se bazeaza pe instincte (o sa cititi in continuare la ce ma refer), prietenii mei erau mai entuziasmati decat mine si faceau toti, care mai de care, planuri despre cum sa ma imbrac, cum sa ma machez, ce sa vorbesc, tot tacamul.

Buuuun. Si pornim in "expeditie". Ajung la parcul Tineretului (locul de intalnire) si astept in masina. Apare tanarul. La prima impresie, mi-am dat seama ca nu mai e atat de frumos cum era in Vama (v-am zis eu ca e bine ca m-am lasat de baut de sase luni? uite ce se intampla cand beau!!!). Cum sunt o persoana deschisa, in general, ma gandesc ca nu e asta asa o tragedie, oameni suntem toti si oricum, e mai important ce e in sufletul si capul lui (bla, bla, bla - cliseistic).

Si pornim cu masinuta la plimbare. Eu aveam un plan in cap despre cum se va desfasura seara, dar am zis sa nu mai fac eu pe desteapta si sa il las pe el sa aleaga. Si nu alege, imi zice mie ca facem ce vreau eu. Docil, zic, dar mie nu imi plac astia.

Ne invartim pe strazi aiurea si tanarul se gandeste sa imi exprime cate ceva despre viata lui. Ok, nimic special, doar ca I don't do this! cel putin nu asa. Il las, pen'ca e bine ca vorbeste!!! (Impreuna cu prietenii mei care l-au cunoscut la mare am stabilit ca ii spunem Tacutu - pen'ca oricum pana luni nu stiam cum il cheama, deoarece nu a vorbit deloc cu noi cat am stat la mare - 2 zile).

Si vorbeste, si ajunge sa imi spuna ca el a terminat liceul energetic si ca a picat bacul de trei ori, ca e somer si ca tot asa pana mi-am dat seama ca lucruri de-astea mi se pot intampla doar mie in stari de cacat!. Deja eu devenisem isterica. Adica, sa nu ma intelegeti gresit, eu sunt extrem de deschisa si nu am preconceptii mari (adica am, dar pot trece peste ele), si am si prieteni mai "prostuti", ca sa zic asa, dar, cu tanarul acesta am ajuns la concluzia simpla: nu vorbea pentru ca nu avea ce. Va zic, horror!

Am mai incercat sa aduc in discutie una alta, dar se limita sa ma priveasca tamp, in timp ce eu goneam cu 120 pe Barbu Vacarescu. Si asta pentru ca am apelat la cea mai penibila solutie din lume, si anume trimis mesaj lui Ruxi xu "suna-ma. urgent", sunat Ruxi, invocat motiv de "ii e rau prietenei mele. imi pare sincer rau".

L-am dus pe baiat in Tineretului, am plecat, m-am oprit pe dreapta pe o straduta si am sunat-o isterica pe Ruxi sa-i povestesc toata jumatatea de ora petrecuta cu ze boy. Dupa care, m-am dus la OK, mi-am cumparat whiskey si Red Bull si m-am dus acasa sa imi inec amarul in alcool.

DAR, cea mai tare faza a serii a fost cand i-a sunat telefonul si, la sfarsitul conversatiei eu, dornica de vorbit, il intreb cine si ce dorea. Si el, senin si tamp, imi spune ca era un prieten... ii ceruse sa ii imprumute roaba!

Dar, sunt foarte OK. Chiar ma distrez pe tema. Dar am ajuns la doua concluzii: ce se intampla in Vama, ramane in Vama şi de acum inainte mai ies in oras doar cu baieti pe care ii cunosc eu, din grupul de prieteni, sau cu din cei recomandati de prieteni. Nu ma mai bazez pe instinct!!! :))))

Numai vesti bune :)

2008-05-06T13:44:00.000+03:00

Sala "Horia Bernea" a MŢR a fost transformată în cinematograf

Sala "Horia Bernea" din cadrul Muzeului Ţăranului Român (MŢR) a fost transformată în cinematograf, cu o investiţie de 70.000 de euro de la Comisia Europeană, urmând ca ea să fie deschisă publicului în cadrul ediţiei din acest an a Festivalului Filmului European şi să difuzeze producţii europene.

Noul cinematograf va fi lansat în cadrul celei de-a XII-a ediţii a Festivalului Filmului European, care va avea loc la Bucureşti, între 8 şi 18 mai (la Sala Palatului, Cinema Studio şi Muzeul Ţăranului Român), Timişoara, între 21-23 mai (Cinema City), Craiova, 23-25 mai (Cinema Patria şi Cinema Modern) şi Iaşi, 28-30 mai (Cinema City).

Sala de cinema va rămâne deschisă şi după Festivalul Filmului European, zece regizori români - Cristian Mungiu, Tudor Giurgiu, Radu Muntean, Dumitru Budrală, Alexandru Solomon, Nae Caranfil, Radu Mihăileanu, Cristi Puiu, Cătălin Mitulescu şi Corneliu Porumboiu - lucrând în prezent la o strategie şi la un program de proiecţii.

(www.mediafax.ro)

Pe mine ma bucura enorm acest lucru si sunt convinsa ca regizorii de mai sus vor alege numai minunatii si vor face numai lucruri frumoase, pentru ca sunt foarte simpatici toti.

Ne vedem la MTR si mai des decat pana acum. :)

mi-e frica

2008-05-04T21:32:00.000+03:00

Ma transform in ceva de ce mi-a fost mereu frica. Devin insensibila si rece. Ignor si ma detasez zambind de oameni si lucruri.

M-am obisnuit atat de bine in singuratatea mea incat pare ca orice s-ar schimba in acest sens ar fi o deconstructie.

Imi doresc mult pe cineva, dar stiu sigur ca nu as putea sa ma implic total, pentru ca sunt egocentrica si rea. Nu as putea sa renunt la toate ale mele si sunt convinsa ca nimeni nu e dispus sa faca asemenea compromisuri. Nici nu as fi in stare sa cer asta, pentru ca asta este dovada suprema a egoismului.

Mi-e teama sa nu fiu ranita si fug de cel mai mic semn de interes. Daca nu e ceva ce aleg eu, bolnavicios si isteric, adica greu de obtinut si cu nervii in pioneze, nu ma coafeaza. Nu vreau si nu pot sa ma implic altfel.

Sunt instinctiva, dar intr-un mod extrem de analitic. In minte mi se deruleaza cu o rapiditate coplesitoare miile variantele posibile si o aleg pe aia care provoaca sclipire in ochi. Cred ca de fapt imi place cum arata verdele in lumina.

In ultima vreme sunt pragmatica si infipta intr-o realitate care, de multe ori, ma dezamageste.

In mod clar era mai bine si mai frumos in irealitatea mea de poveste construita pe un scenariu complet mutabil in realitate.

Urc si cobor miliarde de scari, ma invart prin cotloane variate, printre lumini si umbre, in lumi complet diferite de aia a mea, construita cu sacrificii si compromisuri, bucurii si multa fericire, lumea aia care imi da confortul de care am nevoie mereu si mereu.

Mi-e greu sa ma identific cu altcineva, cu „jumatatea” aia pe care o cautam toti, mi-e greu si sa incerc sa o gasesc. Pentru ca asta ar insemna o miscare a confortului, ar implica dezasamblarea unei lumi „a mea”.

Si futu-i!, toate astea vin exact din faptul ca am ales singura sa ma bag aici, am vrut cu atata tarie lumea asta, iar acum cand o am si sunt perfect integrata in ea, realizez ca de fapt compromisurile pe care le-am facut la nivel personal sunt imense. Am devenit o bestie fara suflet, doar cu isterii si depresii, cu regrete si responsabilitati.