Le petit mouton

cu barbă, cu coaie şi tot pachetul

2009-12-06T20:34:00.005+02:00

"Milli, eşti o cheie desăvârşită, numai că încerci să descui uşa nepotrivită", mi-am spus privindu-mă în oglindă. Atunci mi-am dorit să am ten de bărbat şi să arunc cu apă de colonie pe pielea proaspăt rasă şi să usture ca toţi dracii. Aş vrea, cadou pentru însemnarea numărul 500 de astăzi, să simt ca un bărbat.

[sau să nu fie geoană pppppnupotsăzic]

exista o vreme când citeam poezie, încercuiam cuvintele-balsam şi le treceam cu creionul într-un caiet, ca pe-o avere

2009-12-03T18:06:00.003+02:00

cred că acest blog ar trebui să devină tumblr

uneori mi se pare că Sylvia c'est moi

2009-11-29T11:42:00.004+02:00

[...] din locul unde stau eu, îmi zic că lumea e condusă de un lucru, de un singur lucru anume. Panica, fie ea cu chip de câine, cu chip de drac, cu chip de cotoroanţă, cu chip de târfă, panica cu majuscule, complet lipsită de chip - e acelaşi Johnny Panic, fie că e treaz, fie că-i adormit.

Sylvia Plath - Johnny Panic şi Biblia Viselor

În timp ce mănânc o felie de pate vegetal, observ cu atenţie că singurul lucru plăcut pe ziua de azi este acest e-mail de la tine, scris corect

2009-11-25T16:02:00.002+02:00

aţi trecut şi voi prin momentul ăsta?

2009-11-17T21:53:00.005+02:00

şi mie îmi place feminismul! şi mie îmi place guerilla marketing! şi mie îmi place amnesty international! şi mie îmi place mişcarea anti-corporatistă! şi mie îmi place cum comunică brandurile în social media! şi mie îmi place PR-ul cultural! şi pe mine mă intrigă imperiul Google! şi eu vreau să ştiu cum gândeşte consumatorul după comunism! dar şi din postmodernism am multă zeamă...

aşa că pe ce doamne-iartă îmi dau licenţa?!

recomandare muzicală

2009-11-17T08:43:00.003+02:00

click to enlarge

salut două saituri incredibile!

2009-11-13T16:46:00.004+02:00

coliva.ro

make me happy, nici eu nu-l puteam face mai bine

muy bien, chamacos!

tuturor expaţilor care vin la noi în ţară, se prind de noi ca scaiul, au mâinile calde şi apoi pleacă, muie!

2009-11-12T15:31:00.004+02:00

mai întâi a fost Sover, care acum şi-a luat motocicletă, cântă într-un cor polonez şi bea zubrowka cu d-alde Edâta, Malgorzata, Agata, Agnieşka.

acum il s'agit de Huseyin, turc sosit în ţară după obiceiul strămoşilor lui, să ne cucerească femeile şi să plece.

Hus a fost Jean Paul Sartre în Militari. Şi după două pahare de rakî, a fost Charles Bukowski. Hus ne vorbea despre libertatea minţii, s-a suit într-un autocar Ortadogu şi s-a dus după visul lui.

Nici trei chintale de aur turcesc nu ni l-ar putea înlocui. Nici blugi. Nici Tarkan. Nici baclavale. Nici şaorme.

Şâcâdâm.

Şimdi Hüseyin, Türk atalarının ülkede onun alışkanlığı sonra geldi s'agit, bize kadınlar fethetmek ve bırakalım.

Hus Jean Paul Sartre askeri vardı. Rakı iki bardak, sonra Charles Bukowski oldu. Hus aklımızda özgürlüğü hakkında bir çalıştırıcı Ortadoğu uygun konuştum ve hayali peşinden gitti.

Biz yerini verebilir altın Ne Türkiye üç quintals. No jeans. No Tarkan. No baclavale. No şaorme. Sürekli.

în timp ce mă alătur torentului de oameni care merg grăbiţi spre serviciu cu cizmele curate, aş vrea să îmbrac costumul de autist şi să fie cald

2009-11-11T14:02:00.005+02:00

un an de Băiat

2009-11-01T16:52:00.001+02:00

adevărul e că nu ştiu ce vreau de la viaţă

2009-10-30T17:08:00.003+02:00

dar ştiu sigur ce nu vreau.

nu vreau să fiu ca tanti aia de aseară din avion care n-a vrut să închidă laptopul fiindcă nu terminase un raport.

nu vreau să vorbesc despre job folosind pronumele la persoana I plural

nu vreau să răspund la telefonul de serviciu noaptea în timp ce îl aud pentru prima oară pe copilul meu spunând dubiduba

ruperea vine din interior, ca şi coşurile

mă simt de parcă mi-ar fi murit toţi peştii din acvariu

2009-10-26T20:27:00.010+02:00

dă fan part iz...chiar asta mi s-a întâmplat

bătrâneţe cu ţâţe până-n brâu

2009-10-14T21:00:00.005+03:00

tot timpul am fost o tipă precoce, dar asta nu m-a ajutat cu nimic. Ca să vă faceţi o idee, când copiii de la şcoală citeau Buratino şi dezvoltau încet o ură pentru Marcela Peneş, deci pentru sfântul sistem de învăţământ, eu mă visam Grigore Băjenaru. La ce folos, că am uitat tot. M-am pupat prima oară la 13 ani, prima din blocul C4, la ce folos, că nu mai ştiu cum arăta băiatul.

Naca acum, pentru prima oară, m-a luat durerea de şale. Şi-am regretat, în bătaia sângeroasă a viforniţei de-afară, că nu cinstesc sfânta ştiinţă a medicinei. De două zile merg gârbovită, Băiatul mă întoarce noaptea de pe o parte pe alta de parcă aş fi un bălegar şi el o lopată (tot timpul am fost o tipă cu exprimări plastice), fac unghi de 70 de grade cu pâmântul, şi-am regretat, în bătaia sângeroasă a viforniţei de-afară, că nu cinstesc sfânta ştiinţă a medicinei.

Nu fac diferenţa între unguente şi pentru mine nu există pe lume decât nurofen, e panaceu. Azi mi-a dat o colegă o cutie de pastile şi-am înghiţit vreo patru, făr' să dau un google. Şi-am regretat, în bătaia sângeroasă a viforniţei de-afară, că nu cinstesc Sfânta Ştiinţă a Medicinei. Vă scriu cu stomacul găurit şi mintea găunoasă, îmbracaţi-vă bine şi puneţi căciulă pe urechi!

--------------------------
* nimănui nu-i place să audă pe cineva plângându-se de boli, de aceea există literatura&blogurile

to avoid being stupid, I must be Soviet

2009-10-09T23:13:00.001+03:00

despre Balta Albă ca un sectant

2009-10-06T19:25:00.004+03:00

Ştiţi blogurile alea în care autorul vorbeşte despre el la persoana a IIIa şi îţi spune cum a găsit un nasture pe jos care s-a îndrăgostit de nasturele roşu de la vesta lui şi ce frumoasă e viaţă şi tu ai vrea să îi zici hai sictir, că nu te mai citesc? O astfel de însemnare aş vrea să scriu şi eu astăzi! Şi să zic ceva de genul ăsta:

Milli s-a mutat la Băiat, într-un loc frumos!

Când iese afară să recicleze, Milli vede parcul Titan!

Dacă vrea şi de obicei vrea, pentru că n-are frică, Milli îşi dă jos papucii şi şosetele şi-şi bagă picioarele în lac şi peştii şi broaştele ţestoase aruncate din apartamente îi fac reflexoterapie!

Milli, într-o zi, o să îi spună lui Gruia de la metropotam să treacă prin parcul Titan înainte să alcătuiască topul parcurilor din Bucureşti.

Milli, dacă vrea, mănâncă în fiecare duminică în parcul din faţa blocului sendvişuri cu boabe de muştar, în timp ce se uită amuzată cum evangheliştii cântă Evanghelia e prietena mea!

Dar noroc că nu scriu aşa ceva.

În direct, ştiri

2009-10-01T18:01:00.003+03:00

Pentru că mă hotărâsem într-o zi să iau la serviciu mitraliera pe care am primit-o de la o vânătoare de mistreţi, m-am dus în concediu de urgenţă la Piatra-Neamţ, un fel de sanatoriu pentru mintea mea adânc crestată. Trebuie să înţelegeţi că văd Piatra-Neamţul cu ochii unui hăndrălău îndrăgostit: până să ajung la întâlnire, mi-l imaginez verde şi aerisit, cu piele moale şi albă si voce cristalină. Apoi beau un păhărel, deschid bine ochii şi-l văd bubos, purulent şi trist ca un mileu. Dar destulă geografie.

Episod în casă:

Eu către mama şi tata: Băi, am o veste proastă!
Mă uit la mama. Figura ei spune "eşti însărcinată!" Mă uit la tata. Figura lui spune "eşti alcoolică!" Mă uit iar la mama. Figura ei spune "te-ai lăsat de facultate!" Mă uit iar la tata. Figura lui spune "ai pierdut casa la poker!"
Eu le spun: Am uitat să aduc sacoşa aia.
Ei mă îmbrăţişează şi fac din mine un sandviş de metrou.

Episod afară:

La Teatrul Tineretului (de care sunt profund ataşată) se joacă Herr Paul în regia lui Radu Afrim. Scenografia este absolut incredibilă (cred că am visat trei zile la rând capodopera taxidermică - capul de căprioară cu corp de gâscă). Numai pentru atîta lucru m-am reîndrăgostit, ca un hăndrălău, de Piatra-Neamţ.

acest bărbat a schimbat semnificaţia multor lucruri în viaţă

2009-09-23T18:42:00.001+03:00

via

mouton walk

2009-09-21T17:12:00.002+03:00

Păr desprins. Pardesiu/sacou descheiat. Mers deşănţat. Umerii în spate, nasul pe sus. Paşi relativ mari, impresia că ne deplasăm cu un scop nobil şi urgent. Căşti în urechi, volumul la maxim, ritmul sună aşa:

Maica-mea&her band
Asculta mai multe audio Blog

Şi-apoi calci într-un căcat, la propriu sau la figurat (rimă voită).

anul acesta nu va fi la fel

2009-09-10T13:54:00.004+03:00

dacă nu îl voi întâlni pe textierul de la Zoom TV, televiziunea digitală de la metrou, din hypermarketuri etc. Oare e fericit de munca lui? Când dă enter la un text de genul căldură mare monşer, e mândru? E un om cu poezie în el? Oare ştie să facă un nod marinăresc? dar ce citeşte? Are cont pe twitter? Pariu că-i genul care nu se spală pe cap decât o dată pe săptămână? Oare înainte scria necrologuri? Completează în autobuz integrama Aşilor? Oare e fericit?

dacă nici asta nu e o veste bună

2009-09-07T10:44:00.004+03:00

Zbârnâi ca un macac pe-un pod din India care a primit ceva de mâncare - a venit toamna, copii. Când plouă, miroase a Piatra-Neamţ în Bucureşti. Nasul afară, acum e vremea de dormit pe balcon, cu oleandrul la cap şi ficusul la picioare. Pâc, pâc, auzi cum plouă, e vremea de găsit nume pentru viitoare uragane americane: Ramona, Guadalupe, Tulipa. Reviste de pe piaţă, gata cu curvăraia, îmbrăcaţi fetele. Strânge-ţi picioarele, despletită Vamă Veche! Aprindeţi ţigările, copii, go down, Moses!

Din episoadele următoare:

Milli nu mai stă în Millitari, Milli stă în Balta Albă

Defectele Băiatului sau we went with these bodies as far as we could

dragoste moarte acasă

2009-08-27T12:49:00.002+03:00

L-am iubit pe Dăscălescu de la distanţă când traversa lungul coridor al liceului, probabil chiulea. La ora 3, când mă întorceam acasă, o lăsa pe prietena lui în faţa blocului şi o pupa frumos. Mă rog, nimic relevant. Doar că aseară la MŢR l-am iubit din nou. C-un ochi am plâns şi cu unul am râs. Mergeţi de-i vedeţi filmul documentar.

ce bine ce bine c-am răcit

2009-08-23T09:54:00.003+03:00

când toată gaşca a plecat la mare. Şi ei mă sună şi îmi spun Millllliiiii azi plecăm în Vamă să ne luăm gudbai pentru un an nu nu ajungem la Balcic că nu avem bani ne lipseşti hai pup. Şi eu nu mă supăr nu, stau cu bronşita în mine am un motoraş când respir şi scot flăcări la care Băiatul frige bezele. Dar ce bine, ce bine c-am răcit, când delirez mi se pare că lumea din jurul meu vorbeşte în maghiară engleză franceză si eu zic hâââââi, înţeleg în sfârşit maghiară! Noaptea visez filme întregi cu crime şi ruşi şi corzi de vioară şi zic eu sunt următorul Michael Haneke! Băiatul s-a cam plictisit să aibă grijă de mine, citeşte de o oră povestea unui român care ceva cu motocicletă, iar între timp eu am ridicat stindardul gay la noi în balcon.

în timp ce ne uitam la nevăzuţii meteoriţi

2009-08-13T07:51:00.003+03:00

Personajul Zaiț a depus la Curtea de Apel Militari 118 a adunătură de idei (a se observa că nu dețin limbajul corespunzător) și vrea să le implementăm, dar nu la nivelul acestui apartament, ci la nivel mondial. Prima idee este să nu mai facem patul niciodată, pentru că oricum te culci în fiecare seară înapoi. A doua e să nu ne mai îmbracăm niciodată în altceva decât în pijamale, ca deducție logică a primei idei. Aici keș a protestat, dorindu-și ca toți oamenii să meargă în toată splendoarea nudului pe stradă (și eu i-am adus aminte cum s-a strâmbat când a văzut în Big Fish fundul gol al lui DeVito). Ultima idee şi cea mai plauzibilă - când avem un concediu eşuat, statul să ne ofere încă 3 săptămâni de concediu plătit. Şi dacă statul refuză, atunci întreprinderea!

Doamne, ajută!

post-Barcelona

2009-08-10T21:22:00.005+03:00

Nu mi-a plăcut. Cam din a doua zi mi-am dorit să merg acasă, am scrijelit liniuţe pe pereţii unui apartament slinos de pe Carrer de Salva. De multe ori am zis că Woody Allen e un idiot. Şi mulţi alţii. Vina a fost a mea, în mare parte, cine m-a pus să mă duc fix în sezonul în care englezii îşi târşâie flip-flopşii prin străinătate de parcă ar purta zale şi franţuzoaicele îşi scot colţii de fildeş într-un H&M pentru o bucăţică de elastan!? Ah, să nu mai zic de italieni. Dar cel mai mult m-au impresionat indienii. O, indienii şi carmangeriile lor medievale. Guapa, guapa, hablas punjabi?

Barcelona e un oraş atât de turistic încât ajungi la aeroport în două ore, deşi în mod normal ţi-ar lua o oră. Pentru că toată lumea încearcă într-o engleză-spaniolo-catalană-franceză să te ghideze. Vânzătorii de vată de zahăr nu ştiu că biserica de pe muntele Tibidado se numeşte Sagrada Corazon, dar te invită să îţi zgâlţâi maţele în parcul de distracţii de la 5 metri distanţă. La faimoasa Fontana Magica noi am sperat să auzim un Ceaikovski, dar am prins Rihana şi toţi prietenii din gaşca lor. Pe plaja Mediteranei, din 5 în 5 minute te freca o thailandeză cu Hola! Masaje? 5 euro back, 10 euro total. Am plâns şi aş mai plânge.

Fiindcă am locuit într-un cartier gen Cidade de Deus, n-am putut închide noaptea un ochi. Cu ochii întredeschişi, am vizitat muzeele (MACBA- adică MNAC al nostru- mi-a creat o plăcută stare de angoasă şi spaţiul alb şi larg e cel puţin îngrijorător) şi am adulmecat arhitectura, incontestabil frumoasă. Ne-am întors sleite, mâhnite.

Haide să tomar un chupito să uităm cu toţii.

Vă ataşez o poză conform şablonului.

vă scriu să vă anunţ că mai întârzii

2009-07-29T13:10:00.002+03:00

plec în concediu. acum mi se pare atât de banal că plec în Barcelona, că mi-aş schimba biletul până-n Cuernavaca.

să nu vă supăraţi că tot vă păsuiesc şi nu mai scriu chestiuni zemoase, dar nu se întâmplă nimic. a, am primit un premiu la serviciu şi mi-au dat şi-un iPod, pe lângă remuneraţie. Pe mine mă supără brandurile monopolizante cum e Apple, asta am înţeles din căscat ochii şi din cărţile de branding citite (2). Cât despre munca de la serviciu, încă sunt surprinsă că primesc un salariu pentru că updatez, printre altele, facebook-ul companiei.

Băiatul şi-a schimbat serviciul. În sfârşit, face ceva ce le pot explica şi părinţilor mei. La jobul anterior urma să plece în Nueva York şi am plâns şi i-am zis nu plecaaaaaaaaaaa şi el n-a mai plecat şi mi-a părut un pic rău, pentru că cine avea să îmi aducă discuri cu Sylvia Plath recitându-şi poeziile? În fine, ca să interacţionez cu voi, vă las posibilitatea de a hotărî dacă preferaţi să mă ştiţi o gagică frustrată veşnic fără iubit sau o gagică frustrată cu iubit:

Acum citesc A Confederacy of Dunces, dar mă tulbură olfactiv şi simt toate bolile lui Ignatius şi-ale lui Miss Trixie, deşi nu empatizez deloc. Nu aş vrea ca aceasta să fie lectura mea în Barcelona, aşa că orice recomandare este binevenită.

Popocatépetl tuturor!

sa fie baiatul personaj de blog?
	da
	nu

pollcode.com free polls