tag:blogger.com,1999:blog-20443363.post-40305921104929003782008-06-21T15:00:00.003+02:002008-06-21T15:59:21.147+02:00N-am mai scris de mult despre muzicile ultimelor săptămâni. Şi cum n-are rost să puric toate chestiile ascultate, o să scot din joben numai ultimele, cele care încă îmi mai sună în minte. Închideţi frumos playlistul Last Fm din stânga mai jos...<br /><br /><script type="text/javascript" language="javascript" src="http://www.trilulilu.ro/embed-audio/boamund/77332b9535a87a"></script><script type="text/javascript" language="javascript">show_77332b9535a87a(448, 46);</script><br /><br /><strong>Kak - Lemonaide Kid</strong><br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/Muzica" title="Muzica">Asculta mai multe audio Muzica »</a><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://bp3.blogger.com/__JYEjdyJ7pI/R0k1SjHqkRI/AAAAAAAADWA/QWsNYWlbxkI/s1600/KAK%2B-%2BFront.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 214px; height: 214px;" src="http://bp3.blogger.com/__JYEjdyJ7pI/R0k1SjHqkRI/AAAAAAAADWA/QWsNYWlbxkI/s1600/KAK%2B-%2BFront.jpg" alt="" border="0" /></a><span style="font-weight: bold; color: rgb(255, 0, 0);">5.</span> Prin 1969, unii care-şi ziceau KAK (sună dubios şi în engleză), de au scos postum (adică în moarte clinică-muzicală, am putea spune) albumul "Kak-ola" (mă distrează titlul la nebunie). Practicau, pe lângă yoga şi spirala sacră, probabil, şi ceva stil de psihedelism meloman cu rădăcini beat. Pe mine mă înfioară chitara, extrem de simplă şi curată. Cred că am ascultat piesa asta săptămâna trecută în continuu, în metrou, în autobuz, pe tren, peste tot. Şi acasă nu mai spun. E reuşită pentru că e simplă (canonul meu favorit). Basul şi percuţia sunt de-a dreptul diafane, iar vocea aceea care recită te poartă în sunetele repetate ale chitării. E o melodie bună de călătorie calmă, de digerat o masă copioasă, o muzică de fond perfectă, chiar şi pentru îndeletniciri mai savante. sau pentru făcut amor la lumânare înmiresmată, de ce nu? Dacă <span style="font-style: italic;">zee woman is into Tantra magic</span>... Îmi place, no!<br /><br /><script type="text/javascript" language="javascript" src="http://www.trilulilu.ro/embed-audio/boamund/ba54e60445a8a1"></script><script type="text/javascript" language="javascript">show_ba54e60445a8a1(448, 46);</script><br /><br /><strong>Riz Ortolani - Cannibal Holocaust Soundtrack (Main Theme)</strong><br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/Muzica" title="Muzica">Asculta mai multe audio Muzica »</a><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/6/68/Cannibal_Holocaust_Soundtrack.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 214px; height: 214px;" src="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/6/68/Cannibal_Holocaust_Soundtrack.jpg" alt="" border="0" /></a><span style="font-weight: bold; color: rgb(255, 0, 0);">4.</span> A existat la un moment dat moda filmelor cu canibali, cred că mai există încă. Dar dintre toate filmele în cauză, majoritatea italiene, ăsta ar fi cam cel mai faimos, cu siguranţă cel mai şocant şi, posibil, cel mai bine jucat. Iar din punctul de vedere al coloanei sonore, Riz Ortolani a scos una dintre cele mai reuşite compoziţii. Afacerea datează din 1980. Povestea filmului e faină de tot, o găsiţi <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Cannibal_Holocaust"><span style="font-weight: bold;">aici</span></a>. E unul dintre cele care trebuie văzute musai, fie şi de către cei care au senzaţii de greaţă la scenele tari. La un moment dat îngheţi şi nu mai ştii ce e în jur. Sau poate doar mie mi se întâmplă. Cel puţin la scena cu boştinoasa trasă în ţeapă am înlemnit şi mă uitam şocat. Iar sfârşitul, cel al pseudo-documentarului, un deliciu. Mai puţin încântătoare morala de la sfârşitul filmului propriu-zis. Se vede că e pusă pentru a face filmul mai digerabil, pentru a trece de cenzori (chit că a ieşit mare scandal) şi pentru a-i da un supra-sens. După mine ar fi mers şi fără. Dar io nu-s cineast...<br /><br /><script type="text/javascript" language="javascript" src="http://www.trilulilu.ro/embed-audio/boamund/118b2e20704923"></script><script type="text/javascript" language="javascript">show_118b2e20704923(448, 46);</script><br /><br /><strong>Tir na nOg - Looking Up</strong><br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/Muzica" title="Muzica">Asculta mai multe audio Muzica »</a><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/6/64/Tirnanog.png"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 216px; height: 215px;" src="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/6/64/Tirnanog.png" alt="" border="0" /></a><span style="font-weight: bold; color: rgb(255, 0, 0);">3.</span> <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/T%C3%ADr_na_n%C3%93g_%28band%29"><span style="font-weight: bold;">Tir na nOg</span></a>, ceva trupă irlandeză mai ciudăţică şi aproape deloc cunoscută. O am de la suedez şi a scris el acolo tot ce se ştie despre ea. Psihedelic frumuşel, destul de melodic, dar uneori abrupt. Îmi place la nebunie şi l-am ascultat şi pe ăsta în continuu câteva zile bune. Albumul întreg e foarte reuşit şi merită. De la o vreme sunt sătul de atâtea muzici irlandeze care îmi invadează urechile, de moda muzicii şi dansului irlandez, de moda celtică din filmele de ficţiune. Peste tot Irish Pub-uri, peste tot Guiness, în curând vine şi Scoţia la modă şi în loc de senviş o să halim <span style="font-style: italic;">haggis</span>... pe stradă. No, ce e mult strică. Dar chestia asta nu se înscrie în curentul celtic, în aşa numitul Reviriment. Sună mai degrabă a o stradă pierdută din San Francisco în vremea acelei Summer of Love.<br /><br /><script type="text/javascript" language="javascript" src="http://www.trilulilu.ro/embed-audio/boamund/82779762cb39e7"></script><script type="text/javascript" language="javascript">show_82779762cb39e7(448, 46);</script><br /><br /><strong>Gonul Yazar - Capkin Kiz</strong><br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/Muzica" title="Muzica">Asculta mai multe audio Muzica »</a><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://www.gonulyazar.net/images/G_Yazar_byaydin%20%2822%29.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 217px; height: 275px;" src="http://www.gonulyazar.net/images/G_Yazar_byaydin%20%2822%29.jpg" alt="" border="0" /></a><span style="font-weight: bold; color: rgb(255, 0, 0);">2.</span> <a href="http://www.gonulyazar.net/"><span style="font-weight: bold;">Gönül Yazar</span></a> e o turcoaică peste care am dat din pură întâmplare acum vreun an şi jumătate pe un site al unui obsedat de coloane sonore. Turcoaica asta sună urât. Sună bestial de urât. Arată pe măsură, vopsită într-un blond nasol, care, în contra tenului oacheş, te scârbeşte. Dar uitaţi-vă şi în rest... E ceva sinistru! Şi dacă te uiţi la pozele de pe siteul personal, dacă îi studiezi garderoba, mori şi leşini. Aoleu! Să nu mai spun de muzică. De glas, de orchestraţie... Este ceva care mă înfioară, mă face să mă stric de râs şi mă pune pe gânduri. Puteţi asculta mai sus un cântec dulce alintat într-o limbă butucănoasă. <span style="font-style: italic;">Aj-hâm si-dam balaikâz-guram</span>... Ceea ce mă distrează însă e că melodia asta, cântată în turceşte, este a lui Marie Laforêt şi se chema cândva "Mon amour, mon ami". Acu, nici Marie nu arată fenomenal. e lungă cât o zi de post, dar vocea e foarte faină şi e dulce, aşa cum trebuie unei asemenea piese. Îndeajuns de dulce pentru a induce perversitatea adolescentină a versurilor. E posibil să ştiţi piesa, mai ales dacă aţi văzut filmul "8 femmes" de acum câţiva ani; două puştoaice dansau pe ea acolo şi scena a declanşat chiar o modă pe net.<br /><br /><script type="text/javascript" language="javascript" src="http://www.trilulilu.ro/embed-audio/boamund/6af6abc1559700"></script><script type="text/javascript" language="javascript">show_6af6abc1559700(448, 46);</script><br /><br /><strong>Jon &amp; The Nightriders - Rumble at Waikiki</strong><br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/Muzica" title="Muzica">Asculta mai multe audio Muzica »</a><br /><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://www.infinitetadpole.com/images/surf/jonnr.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 265px; height: 201px;" src="http://www.infinitetadpole.com/images/surf/jonnr.jpg" alt="" border="0" /></a><span style="font-weight: bold; color: rgb(255, 0, 0);">1.</span> Asta e o trupă din categoria: "Am tras un cântec, acu hai să ne cărăm". Dar piesa îmi aduce aminte (cui nu i-ar aduce?) de Tarantino. De altfel e o categorie întreagă de muzici din astea, de redescoperire a RnR-ului şi beatului, plus nişte sunete uşor mai ciudăţele, pe la începutul anilor 80 (chestia asta e din 1981) şi toate sună cam la fel. Din asta e ieşit şi Blondie, dar Blondie sunt deja nişte hit-makers. Ăştia sunt finuţi, nu zici nimic cu gura. Cântau probabil prin cine ştie ce cluburi sau baruri şi nu trebuiau să împieteze auzul clienţilor. La mine asta ar fi <span style="font-style: italic;">numero uno</span>. Băieţii cică ar fi surferi, din ăia cu placa pe valuri, sau cu capul prin nori ori pe sub apă, iar muzica exprimă acel înălţător sentiment de surfer: "With my girl by my side, on the beach / the Ocean is wide". Poezie în varianta Beach Boys, uşor ieftină şi extrem de plictisitoare. Partea bună a piesei ăsteia este, cum ziceam, că nu îşi exprimă şi setul de noţiuni <span style="font-style: italic;">surf</span> (<span style="font-style: italic;">the girl, the board, the Ocean, the sky is blue</span>). Te lasă să te gândeşti la ce vrei.<div class="blogger-post-footer">Altminteri, ce aş mai avea de spus? Astăzi nimic...</div>Vladimir Agrigoroaeihttp://www.blogger.com/profile/10662279864014556714noreply@blogger.com