Symbols

M-am mutat

2006-07-22T22:17:00.000+03:00

Daca aveati URL-uri catre blogul asta, schimbati-le. Nu mai traieste nimic pe aici. Nici macar un gandac de bucatarie. Toate simbolurile s-au mutat la: www.luciancretu.com Multumesc pentru intelegere.

Odds and Ends

2006-05-14T20:22:00.002+03:00

Se recomanda a se citi pe acordurile "Jeana" - Mihai Margineanu.

(Multumiri lui Bogdan Dinca)

Deoarece nu cred ca in urmatoarele 2 luni voi mai apuca sa mai fac vreo poza, am decis sa inchid pentru moment pravalia. Am cateva mesaje de lasat: pt cei care vin de pe Google: nu mai cautati "poze sexy cu fete de 14 ani" sau "perversiuni sexuale" ca nu gasiti aici. De asemenea, nu gasiti nici poze gratis (alea sunt doar pt prieteni). pt anonimi: sunteti pe lista neagra. Deja stiu cativa, dar mai vreau confirmari :) pt spammeri: blogul asta nu e portal si nu fac schimb de linkuri cu nimeni. pt prieteni: am si messenger, am si mail. Lasati mesaj si raspund... Cel mai probabil ne vom reintalni pe un domeniu .com in iulie.

Rapita

2006-05-08T19:39:00.000+03:00

R�PI�//� ~e f. 1) Plant� erbacee furajer� cu tulpina �nalt�, sub�ire �i ramificat�, cu flori m�runte, galbene-aurii, cultivat� �i pentru fructele ei, din ale c�ror semin�e se extrage ulei folosit �n alimenta�ie �i �n industrie. 2) colect. Semin�e ale acestei plante. /bulg. rapica

O planta tare enervanta :)

Ride

2006-05-07T09:23:00.000+03:00

No text.

Electrosocuri

2006-05-03T14:58:00.000+03:00

Cand ziceam ca Aven canta bine nu am glumit. De 1 Mai am ascultat un pleibec jalnic. Aveti in fata inventatorii dance-rock-ului.

BB

2006-05-02T21:17:00.000+03:00

...sau cum sa te indragostesti de 1 Mai. PS: Aproximativ 50mm de multumiri lui Costin... Fie ca zeii Google-ului sa fie cu el :)

Pamantul Apelor

2006-04-30T17:11:00.000+03:00

Spantov. Chiselet. Manastirea. Localitati din Lunca Dunarii care devin victime ale lucrului facut in graba. Nimeni nu poate opri apa, nimeni nu poate sti care va fi urmatorul dig care va cadea. Totusi cineva a gresit. Mii de oameni sunt acum sinistrati. Refugiati ai Dunarii. Drumul catre Oltenita este usor. Nimic nu pare sa prevesteasca faptul ca Dunarea, la numai cativa km departare, distruge destine. Prima oprire este in portul Oltenitei. In lumina unei dimineti acoperite, sub amenintarea ploii, docurile sunt goale. Ici-colo, cateva baltoace si urme de torenti pe pamantul ud. Dunarea probabil trecuse peste mal zilele trecute. In picioare se simte un tremur ciudat, similar unui tren cu viteza. Apa neagra poarta cu ea busteni, usi si cartoane, facand un zgomot terifiant. Am decis sa mergem catre Spantov. Nu a durat mult pana primele efecte se arata. In departare, pe ultitele satului, apa care urcase avea o stralucire ciudata atunci cand soarele se arata printre nori. Am decis sa oprim langa ramasitele unei case. Un batran grizonat, neras de cateva zile si cu cizme de cauciuc astepta in poarta cu paturile pe gard, la uscat. O cana si un dulap cu haine sunt singurele indicii ca acolo ar fi trait cineva. Ne spune cu ochii in lacrimi ca apa s-a retras acum cateva zile, dar incepe sa creasca din nou. Nici in anii �70 apa nu fusese atat de mare. L-am intrebat unde a dormit dupa ce i-a cazut casa. �Unde sa dorm, taica?! Cand a venit apa, am mers pe deal, la IAS, dar dup-aia am venit inapoi si am stat in ghereta de la strada. N-am ce sa fac. Acum imi astept copilul sa vina sa ma duca la oras�. Dunarea baltea la marginea satului, la o palma de drum. Pe partea cealalta, apa deja isi facuse loc pe sub dig. Urmatorul sat spre Calarasi e Chiselet. Apa balteste pe partea stanga a drumului, nu s-a mai putut scurge inapoi in Dunare. Oprim chiar in centrul comunei. Pana acolo reusisera militarii sa construiasca un mal din saci de pamant. Cerul se mai limpezise, iar apa stralucea. Coropisnite cat degetul ieseau innebunite din pamant si se zbateau in balti. Vuietul Dunarii nu se mai aude aici, dar vantul aduce cu el din cand in cand zgomote infundate, sinistre. Un firicel de apa inainteaza catre o casa proaspat construita. Cei care stateau acolo sapasera un sant in jurul casei si ii acoperisera zidurile cu pamantul scos. Peretii verzi, camerele goale, curtea pustiita, cainele singur statea in cusca, speriat. O singura fotografie a mai ramas pe un perete, o fotografie de la nunta. Oamenii totusi mai spera. Firicelul de apa se transforma intr-un torent si in jumatate de ora umple santul din jurul casei. E timpul sa plecam, apa vine destul de tare. Pe drumul de plecare, cativa localnici ne intampina. Inginerul le-a spus ca apa trebuie sa mai creasca pana la 60 de cm. Dar de la ce nivel, nu s-a obosit sa le spuna. Spera doar sa nu fie vorba de 60 de cm de la nivelul strazii. Doua situatii ingrijoratoare ni se arata: autoritatile ar fi trebuit sa rupa un dig de la Greaca, dar, spun ei, asta nu se va intampla niciodata deoarece pamantul de acolo este al cuiva mare, Dana Nastase fiind numele cel mai vehiculat, iar satul Manastirea este in pericol mare. Plecam in graba catre Manastirea. Pe drum insa oprim la niste copii. Se jucau in pamantul reavan, rascolit de excavatoare, cu un bigudiu. M-a impresionat faptul ca vroiau sa ii ajute pe soldati sa construiasca digul din pamant pentru ca prietenii lor sa nu fie afectati. Toti erau de gradinita, cu fetele batute de soare, cu mainile pline de lut, cu hainele ponosite, cu ochii tristi. Stiau ca totul se va schimba de atunci. I-am intrebat unde era Dunarea in mod normal. �La copacii aia de aproape de dealul bulgaresc. Mai mergeam cu tata si cu oile pana acolo, dar acum�� Soseaua pana la Manastirea e blocata. �Nu aveti voie sa o luati pe aici, se lucreaza. Mergeti pe prima la dreapta si apoi inainte�, ne spune un politist. Dacia noastra abia reusea sa faca fata drumului prafuit. Din cand in cand, o masina mai venea de pe sens opus si trebuia sa ne oprim. Norul de praf era atat de dens incat nu se mai vedea nimic la o distanta de 2 metri. La Manastirea, in mod ciudat, se muncea. Pe rupte. Nicaieri nu am mai vazut o asemenea determinare. Probabil panica era cea care punea oamenii in miscare. Apa era la nivelul digului de pamant, iar oamenii carau saci umpluti cu nisip pe care ii puneau unul deasupra celuilalt in incercarea disperata de a-si salva gospodariile. Efortul parea a fi insa in zadar: apa se infiltra pe sub dig, deja fiind de cateva zeci de centimetri adanca in case. O stare de nervozitate se simtea in aer. Deodata, un satean cu mainile batatorite si cizme pescaresti incepe sa strige �Sunteti niste hiene! Faceti poze numai cand lesina sau moare cineva. Daca va prind pe aici cand se rupe, va arunc aparatele in apa!� Era clar. Nu suntem bineveniti, iar lucrurile nu puteau decat sa se agraveze. Un sac statea in mijlocul drumului. Nimeni nu pare interesat sa-l ridice si sa-l duca acolo unde-i este locul. Toti insa ne priveau cu ochi dusmanosi� Intorsi in Chiselet, vrem sa urcam pe dealul unde este facuta tabara. La cortul pe care scrie �Spital�, vreo 15 medici si asistenti sunt imbracati in alb, cu bonete verzi, transparente pe cap. La �Politie�, nimeni. O masina de pompieri. 3 randuri de corturi militare. Un elicopter cu ministrul sanatatii. O groapa si un loc pentru spalat rufe. Pe versant, urme de foc. Atmosfera de Kusturica. Il intrebam pe subprefectul Cornel Coman detalii despre tabara. Ne spune ca nici o treime din cei de aici nu sunt sinistrati, nici macar nu au casele in apa. Aminteste de un caz care a facut mult rating la TV: un satean care adunase de pe camp melci si ii pusese la foc in vazul camerelor. �L-am depistat imediat. Are casa peste drum, n-a intrat si nu va intra niciodata apa in casa lui. L-am trimis inapoi.� �In prima zi li s-au dat 7 conserve de pateu de caciula si multe alte alimente. Poate ati vazut daca ati intrat in corturi saci. Acum incearca sa le vanda pe la magazine, prin sat si prin Oltenita. Le-am zis ca daca ii prind, sunt mancati.� L-am intrebat de ce sunt asa de imbracati medicii. �Tocmai au iesit de la o operatie de despaduchere. Acum ati dat noroc cu mine, dar va spun ca am si eu vreo 2 purici�� Catre final l-am intrebat ce se intampla la Greaca, de ce nu se sparge digul. �Oamenii zic ca nu s-ar sparge din cauza unor libanezi care si-au cumparat teren acolo. Aiurea! Eu insumi i-am inundat anul trecut cand s-a umplut lacul si nu au zis nici pas. Se spera totusi sa scada apa si sa nu fie nevoie sa mai scoatem inca 9000 ha din circuit.� �Eu am pus jandarmeria la munca de ochii lumii. N-avem ce sa facem. Daca se sparge digul, sacii pe care ii punem noi nu ajuta prea mult la aparare. Dar daca nu o faceam, eram acuzati ca stam cu mainile in san in timp ce oamenii fug. Oricum, digurile astea noi sunt proaste, se rup imediat. Alea din �32 nu s-au spart pana acum.� Case distruse, oameni zdrobiti, destine daramate, totul intr-un d�cor de o frumusete meschina. Copacii si stalpii rasar din Dunare pentru a ne spune ca pe acolo nu ar trebui sa fie apa. S-au evitat pierderile de vieti omenesti, insa oamenii vor avea nevoie de cativa ani pentru a se pune din nou pe picioare. Iar cel mai tare vor fi afectati copii. PS: Reportajul are mai putine fotografii decat ar fi trebuit din cauza unei formatari accidentale.

Pisica Neagra...

2006-04-27T13:32:00.000+03:00

... sau complexul fotografului digital. Am observat un tic. O tendinta. Compozitiile mele sunt brutale. Nu pot folosi un subiect mic deoarece nu se va vedea. Nu pot folosi contraste scazute deoarece poza nu va mai avea farmec. Nu pot impresiona prin numarul si calitatea detaliilor in pozele mele. Probabil si daca as folosi un fund de borcan as putea crea o fotografie buna pt web. Uneori stau si ma intreb de ce ma mai obosesc sa cumpar cele mai destepte obiective, cele mai stabile trepiede, de ce folosesc MLU, declansator flexibil, rotita pentru compensarea expunerii sau AE Lock-ul cand rezultatul va fi in 99.5% din cazuri o imagine cu latura cea mai mare de 640 de pixeli. In decursul timpului am trisat cu anumite poze publicate. Unele erau putin in afara focusului, altele erau fin miscate, altele trase aiurea prin ceata groasa. Stiam ca, desi netiparibile pe hartie, la 640 vor fi ok. Si le-am trecut prin PhotoShop, le-am tras printr-un action aparte si le-am facut numai bune... pentru un timbru. Ieri am incercat sa pregatesc pentru print niste poze mai vechi. Am intrat in convertorul de RAW si surpriza a venit imediat. Acele poze nu puteau fi in veci printate, desi atunci cand le-am ales pe site pareau castigatoare. Totul s-a intors impotriva mea. In decursul anului trecut am trecut prin mai multe faze si proiecte: numai jpeg, expunere manuala si exponometru partial, modul P, diferite tehnici de iluminare. Toate astea m-au invatat sa ma familiarizez cu aparatul si, in acelasi timp, sa expun corect. Apoi am trecut la RAW si viata mea s-a schimbat, dar nu neaparat in bine. Sigur, workflow-ul in 16 biti e excelent si ies poze grozave vazute la rezolutie maxima, dar ce folos?! Tot la 640 de pixeli vor ajunge. Pe de alta parte, rar mai folosesc compensarea, WB-ul manual sau masurarea partiala. Stiu ca toate se pot corecta in RAW si imi iau mintea de la ele. Asta pana trebuie sa ajung acasa si sa ma chiombesc pe monitor ore intregi pana termin de prelucrat o iesire. Poza de fata se vrea a fi o ilustrare a ceea ce am spus mai sus. Privita la rezolutia nativa, pisica are niste detalii si niste nuante incredibile pe blana si ochi superb definiti. Totusi, poza la rezolutie de web distruge totul.

Text inspirat de un articol din The Online Photographer, semnat de domnul Gordon McGregor.

Parfum... de moda veche

2006-04-19T20:06:00.000+03:00

E mica, neagra si miroase familiar. M-a ajutat sa descopar ce inseamna a iubi si m-a urmat de atunci peste tot. E drept, acum o insel cu o tipa mai desteapta si mai sexy. Problema cu tipa asta noua e tot cere inele rosii pentru a ma satisface. I-am tot spus: "Mai asteapta, draga, nu te grabi, e timp... Noi sa fim sanatosi!" Pana atunci o tot amagesc, o pun sa probeze inele si ii place la nebunie. Cel mai mult i-a placut unul din aur alb, extensibil, cu antivibrator (?!) care merge de la 28 pana la 300 de karate. Odata mi-a zis cu voce inceata: "-Iubitule, stii, am si eu o fantezie. Am tot auzit ca astea mai... experimentate... te pot ajuta sa-ti rezolvi problemele. Stiu ca te tratezi de LBA, dar m-am gandit ca ar fi un tratament bun pt a te scoate din astenie. Poate iti revine si tie ere... scuze, inspiratia." "-Ce fantezie ai, draga?" "-Pai am vorbit si cu cealalta, saraca plange dupa tine prin dulap, uitata si prafuita, sa ne cuplam. Ea cu experienta, eu cu sex-appeal-ul." "-Si cum veti face asta?" "Am citit despre un medicament special care se vinde numai in State. E argintiu." "-Argintiu?! Iubito, iar vrei inele?" "Asta e special. O sa vezi tu... Satisfactiile pe care ti le vom aduce, desi manuale, te vor duce in al noualea cer!" De atunci au trecut 10 zile. Inca astept medicamentul minune. Cert e ca cea veche s-a facut mai frumoasa ca niciodata si ma arde buza sa o mai duc la cate un film de dragoste. M-a lasat sa o pozez, dar nu ma lasa sa pun pozele explicite pe net... Zice ca se rusineaza. PS: Pentru cei care nu au legatura cu fotografia, acest text poate suna ciudat. Nu imi asum responsabilitatea repercusiunilor pe care lecturarea acestui text le poate avea asupra psihicului cititorului neavizat. :) PPS: Ideea shooting-ului mi-a venit urmarind amintirile lui Vlad. Privind din exterior, am impresia ca a tras prea repede filmul... Update (22 aprilie 2006): A venit medicamentul. Deja ma simt mai bine :D

Modelling

2006-04-16T08:26:00.000+03:00

Model: Marian R�ducu Locatie: Bucuresti, centru Data: 16 aprilie 2006, ora 17:00 Echipament: Canon EOS D60; Canon 50/1.8 II; Canon 28-70/2.8; Canon 70-200/4.

Baschet

2006-04-15T08:36:00.000+03:00

Dupa cum se va vedea, nu am fost acolo ca sa acopar evenimentul, ci pentru a-mi mai exersa ochiul... Nu ma intrebati cine cu cine a jucat :)

Sad Sakura

2006-04-06T19:59:00.000+03:00

Probabil nu foarte departe de starea mea de spirit... http://www.crisscross.com/jp/news/367520

La Pescarie

2006-04-02T07:25:00.000+03:00

"Un om intra intr-o pescarie: - Doamnelor, aveti peste? - Nu. - Bine, de azi inainte eu voi fi pestele vostru." Asa suna un banc antic. Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand merg la un show cu masini (sau care are masini in interior), ma astept ca cineva sa vina incet langa mine si sa ma intrebe: "Pa care o vrei baiatu', p'aia bruna sau pa aia blonda, manca-�-a�?". Probabil nu mai are rost sa descriu ceea ce am vazut la Cobeanca, nu? Fete frumoase (mai mult sau mai putin), masini bengoase (not!), bagatori in seama impreuna cu ajutoarele lor (o groaza) si pesti, care mai de care fitos si mai arogant. In peisaj se incadrau mai bine ca niciodata aia care se pozau cu fetele de pe masini, deja sictirite (ca, de altfel, la orice alt show), incercand pe cat posibil sa puna mana pe niste parti moi. Ceea ce nu am reusit eu sa inteleg este scopul in care sunt facute acele poze. Incercare de combinare, uz personal sau "dovedire" a tovarasilor? Greu de spus. Show-ul a fost slabut, organizarea a fost...hmm...jalnica, iar banii i-am platit de pomana. Doua lucruri interesante am remarcat, fara nici o legatura intre ele: s-a umplut Romanica de Rebeluri si copii sub 14 ani pot face rost de pornografie gratuita fara sa mai caute pe net. Am ramas surprins cand am aflat ca Symbols este al 90-lea site pe Google la cautarea "perversiuni sexuale". O fi ceva la mijloc, io stiu?! Satul de mirosul de fals degajat, impreuna cu 2 prieteni am decis sa mergem la padure, la Peris. La plecare, un brotacel aproape ca a sarit pe noi. Chiar asa, in aria traficantilor de placeri sexuale, ce face brotacul?

Constanta II

2006-03-27T15:34:00.000+03:00

... sau tinzand catre un ND. Atat si nimic mai mult.

Peris '06

2006-03-19T06:53:00.000+02:00

O gara in care timpul parca s-a oprit, o frizerie in care toata lumea cunoaste pe toate lumea si o gradinita cu cei mai simpatici copii pe care i-am vazut vreodata.

La Steaua

2006-03-17T20:07:00.000+02:00

Nu m-am considerat niciodata microbist, dar dintotdeauna am avut o afinitate pentru Steaua. Acum am avut ocazia sa-i si vad, first hand. Un lucru e sigur: puteam sa vin si cu o bomba acolo, nu s-a sinchisit nimeni sa ma intrebe de sanatate :)

Drept! Culcat! Drept! Culcat!

2006-03-10T14:36:00.000+02:00

9 martie, ora 7:50. Cu ordinul de incorporare in mana ma prezint la centrul militar al sectorului 1. Spre surprinderea mea aflu ca nu e necesar sa astept mult si intru cu alti cativa tipi de varsta cu mine in sala de "examinare", cu maiorul suflandu-ne in ceafa, un barbat intre doua varste, plictisit de viata si de faptul ca trebuie sa tina predica in fata unor mucosi care abia asteapta sa scape de armata. Nu dureaza mult si intrebarea vine din spate: "Domnule militar, sa traiti! Noi o sa facem armata? (sic)". Raspunsul il dadu maiorul fara tragere de inima, parca parandu-i rau ca pierde carne buna si proaspata de tun, un simplu "nu" care a transformat starea de anxietate a tuturor in fum de narghilea. Urmeaza testele. "Sa nu ma intrebati la sfarsit ce coeficient de inteligenta aveti! Numai daca sunteti cu adevarat debili mintal si nu puteti cara o galeata (?!), atunci va voi atrage atentia" spuse el cu un zambet in coltul gurii. Test de inteligenta: un caiet cu intrebari din '96 ca vai de el. Bonus: multe probleme deja rezolvate (incercuite sau notat raspunsul corect in coltul paginii). Test de personalitate: "Intrebarea 60. A fost mama ta o femeie buna?" Mai sa pic de pe scaun de ras. "Cum adica ca (sic) mama mea a fost buna? Nu era Miss Playboy, da' arata binisor..." se lauda unul cu o freza "a la Elvis" si cu geaca de motociclist. "Nu ba, daca s-a purtat bine cu tine, asta vrea sa zica, desteptule, nu ca era Miss Univers" vine si raspunsul de la amicul lui mic si ochelarist, genul de bookworm care vine la sapat transee. Zbang! palma peste ceafa si totul s-a linistit. La sfarsit, maiorul ma cheama si cu testul in fata ma intreaba: "De ce ai raspuns la intrebarea 7 cu NU?". Testul in fata, intrebarea 7... aaa... "Te simti uneori nefericit?" "Aaaaa... pai... asa ma simt eu uneori...?" "De ce?" "Aaaa... nu stiu... asa..." "Bine, la revedere! Maine te prezinti la ora 10 la vizita medicala". Kinda' too good to be light. Am stat doar 1 ora jumate? Ciudat :) Strike 1. Raspunsuri care se dau numai intr-un cabinet de psihologie trebuie argumentate in fata unui grup de necunoscuti. Buuuuun... Nu ca mi-a parut rau ca am scapat de vreo 3 lucrari, dar cred ca se putea face tot circul asta si intr-o zi. 10 martie, ora 9:50 Prezent la datorie, la vizita medicala. Se pare ca inca nu am fost declarat nebun. E bine. Curtea plina de grupuri si grupulete, 80% fumatori, 20% inhalatori. Din cand in cand mai iesea cineva de pe usa policlinicii (la origine parea un vechi conac boieresc) si ii striga pe cei care urmau sa intre la control. Pentru putin timp, toata curtea tacea. Cei care ieseau faceau valva. "Uite, te dezbraca si ti-o ia in mana si ti-o masoara" sau "Vezi ca e 74, nu 71" sau "E o asistenta buna rau care te controleaza la bijuterii". Inarmat cu speranta ca nu sunt ei nebuni sa-ti faca teste de sange (eu le aveam pe ale mele, putin imi pasa de asistenta, mi-era teama sa nu trebuiasca sa mai fie nevoie de resuscitare in caz de analize medicale, sunt patit), astept. Dupa vreo ora jumate imi vine randul. Suntem 10 si am picat cu Elvis in aceeasi geaca. First stop: Psihiatrie. Medicul, un batranel pe la vreo 60 de ani, cu aceeasi moaca plictisita de functionar care se va tot repeta, spune: "Uitati-va pe panoul din spatele meu si vedeti daca raspundeti la vreo intrebare cu da". Pe scurt, panoul punea trei intrebari: "Sunteti nebun? Ati jmanglit vreodata ceva? Aveti perversiuni sexuale?". Strike 2: Intr-un grup de 10 oameni, acel cineva trebuie sa recunoasca, mai mult, trebuie sa fie constient de faptul ca are o problema. Acum, vrea cineva sa spuna in fata tuturor ca ii place sa fie batut cu biciul in pat? Second stop: O.R.L. Alt medic, aceeasi moaca. Un tip pe la vreo 30 de ani, cu un inceput de chelie, langa o asistenta draguta. La testul de "ochiometru" indica aceleasi caractere: 2 si 6 pt ochiul stang, D si A pentru ochiul drept. La testul pt daltonisti, aceleasi cifre: un 74 care parea 71 si un 94 care parea un 47. Strike 3. You're out! Ce eficienta mai poti cere de la un om care nu face altceva decat sa arate niste caractere pe o tabla, aceleasi de fiecare data, basca si fara "micile atentii"?! Apoi stam pe hol. Cum nu aveam altceva de facut, ma apuc sa numar crapaturile in pereti. 27 la numar. Tavanul era scorojit, cu vopsea atarnand in dizgratie pana la jumatetea paretilor. Ici si colo se mai vedeau efigii ale vechilor locuitori ai casei, un blazon complicat si frumos lucrat langa un "AMR 31". Peretii erau vopsiti in acel verde murdar si psihotic al spitalelor, in timp ce parchetul, acolo unde mai era pentru ca in multe zone lipsea si era inlocuit de scanduri de lemn puse ca poduri peste o prapastie, scartaia jalnic. Ultima oprire: Dezbracarea. Uniforma: chiloti si sosete. Intram intr-o sala cu o singura soba. Un medic si 3 asistente. Aceeasi moaca invariabila. "Ridicati mainile cu degetele rasfirate. Inchideti pumnii. Ridicati-va pe varfuri. Intoarceti-va. Ridicati in picior. Si celalalt. Bun. Veniti fiecare la mine si ziceti daca ati avut ceva probleme." Nu trece mult si vad ca ceea ce se auzea prin curte avea un sambure de adevar. "Trage chilotii catre mine." "Poftim?!" "Da ma, n-ai auzit, trage-i catre mine!" "Ooooochei" Acel medic ori are cel mai neplacut job din lume, ori ii place. Cert e ca nu a trebuit sa fiu supus acestui tratament, fracturile mele de la cot m-au scutit. Dupa 3 ore apare si verdictul: "Inapt pt serviciul militar pe timp de pace. Apt necombatant in razboi". Cu alte cuvinte, intr-un eventual razboi, eu voi curata cartofi. Halal sistem de recrutare. Good bye! See you in Canada ;)

Vant si Zapada

2006-02-21T07:47:00.000+02:00

Fara text.

Soldatei ai unei cauze pierdute

2006-02-15T20:02:00.000+02:00

Nu vreau sa mai scriu nimic pt azi. Anumite cuvinte auzite m-au facut sa cred ca nu mai exista prietenie, ci numai interese. Asta e, d'aia nu mai ploua in Sahara...

Children's Headshots

2006-02-06T22:30:00.000+02:00

Printr-o intamplare am ajuns sa trag cateva portrete intr-o scoala pentru mama. M-am gandit sa le reunesc intr-o mini-colectie de poze cu copii. Cam asta a iesit:

Premiere

2006-02-04T20:00:00.000+02:00

Prima sesiune cu lumina controlata. Prima sesiune cu model. Prima sesiune in care m-am bazat pe un blitz. Prima sesiune pe care am conceput-o de la zero. Sigur nu ultima! Multumesc, Raducu! Model: Marian R�ducu Locatie: Bateria 9-10, Cernica Data: 4 februarie 2006, ora 8:00 Echipament: Canon EOS D60; Canon 50/1.8 II; Sigma 18-50/3.5-5.6; Canon 75-300/4-5.6; Canon 430EX.

Curatenia de iarna

2006-01-31T19:11:00.000+02:00

Scotoceam prin arhive si am gasit cateva poze care aveau potential. Nu au mai fost publicate pana acum. :)

"Star Trails" in town

2006-01-29T20:16:00.000+02:00

Cine spunea ca nu se poate? Din mijlocul Bucurestiului (pe Calea Victoriei mai precis) am luat poza asta. Daca aveam telecomanda, tineam camera mai mult... D60, Canon 28-70/3.5-4.5 pe la 50mm, 160 secunde, f13, ISO 100.

Apus

2006-01-27T14:11:00.000+02:00

Apus de pe pod

Stone

2006-01-22T09:15:00.000+02:00

Formatia Aven canta. Si o face chiar foarte bine. Asta e unul din putinele momentele in care mi-as fi dorit sa pot inregistra sunet cu dSLR-ul meu :).

Canon EOS D60

Sigma 18-50/3.5-5.6 DC Canon 50/1.8 Canon 100/2.8 macro