Chatalog. De la A la Z.

Marginea

2009-03-29T17:08:00.001+03:00

Bravo celor din Marginea!!!

Memo

2009-03-07T09:41:00.003+02:00

In urma cu ceva timp...

"Ba, vezi ba memo risticu asta?!! Il vezi, ba, uita-te bine la el?!! Ba, sa nu dea dracu' sa-l pierzi, auzi, ma? Ba, dobitocule, sa il tii ca pe ochii din cap, boule, ca bag dracii-n tine daca-l pierzi!"

"Am inteles, sa traiti!"

...

Raportul de audit intern a scos in evidenta abateri de la normele si procedurile de lucru stabilite [...] In mod special se evidentiaza pierderea unui memory stick, obiect de inventar OI1234567890. Obiectul a fost predat soldatului Shveculescu conform procesului verbal de predare-primire si continea informatii confidentiale. Soldatul Shveculescu isi recunoaste vina si s-a autopropus pentru degradare, momentan fiind consemnat si transferat la cantina.

...

Breaking news
Realitatea TV

"Memory stickul pierdut de militarul roman a fost scos de echipa de interventii SMURD din latrina unitatii militare"

Update Feb, Mar

2009-03-01T17:36:00.003+02:00

Februarie - ski o saptamana, in rest alergari putine, in general pe frig/umezeala/flescaiala , cam 15-20 km saptamanal...

Target pentru martie - 4o km / saptamana.

Weeks 3,4

2009-01-24T14:08:00.002+02:00

Week 3- sambata 10k, a fost foarte frig in timpul saptamanii.
Week 4 - marti/miercuri dimineata, 5k. Azi 10k.

Raport & Discurs. Prezidentiale (strong)

2009-01-19T08:14:00.001+02:00

Am citit cele doua documente si as zice ca Raportul e mai degraba o parafraza a optiunilor exprimate de Basescu, pe care s-au tesut variatiuni mai mult sau mai putin relevante. Basescu nu isi putea permite sa lanseze conceptul propriu fara sa lase aparenta posibilitatea a dezbaterii.

Nu e insa atat de important in ce masura decalogul prezidential este sau nu este intemeiat in Raport. Mai intai sa intelegem despre ce vorbim, pana la urma, si de ce o facem acum. In esenta, problematizam aici schimbare institutionala si globalizare, si cred ca cei care dezbat ar trebui sa adopte o pozitie teoretica sau alta (ma gandesc, de exemplu, la structuralism versus neo-institutionalism). In linii mari, si eu cred ca se discuta in Raport despre mult prea multe lucruri, si prea succint. Va trebui sa se discute unele lucruri inaintea altora, pe de o parte, si sa ia in calcul faptul ca Basescu isi lanseaza, practic, campania electorala.

In vreme ce tonul in care este redactat Raportul e vag dubitativ, lasand intr-adevar loc de comentarii (care sunt binevenite!), discursul presedintelui e foarte clar: ‘Eu am ales’ spune domnia sa, insistand ca ‘raportul este suficient de consistent pentru a ingadui altor politicieni, partidelor politice, cetatenilor sa imbratiseze alte solutii decat cele pentru care optez’. Nu este suficient de consistent, ci periculos de superficial, as spune eu. Si iata cum, dupa aceste precautii retorice, Basescu ne enumereaza, pe un ton apasat, solutiile imbratisate de el, in numar de zece.

Ca o nota generala (vad ca ati discutat despre asta pe fir), magnitudinea schimbarilor propuse in Raport si reluate, in parte, in discursul sau de Basescu este atat de mare incat cred ca, pur si simplu, nu putem anticipa cu satisfacatoare precizie ce s-ar putea intampla in eventualitatea adoptarii majoritatii masurilor. Sunt de acord ca in Romania avem nevoie de schimbare, dar trebuie sa ne gandim foarte mult la ce anume vrem sa schimbam, si, mai ales, in ce tempo sa o facem. Festina lente!

Desi in Raport se spune ca nu se propune un proiect de inginerie sociala, directiile de actiune sunt atat de diverse (de la reforma relatiilor de putere in Romania, prin plasarea Presedintelui in fruntea Consiliului de Ministri, dizolvarea parlamentului ca “modalitate de taiere a nodului gordian”, reorganizarea in judete mai putine, introducerea unor noi institutii cum ar fi ‘judecatorul de instructie’ etc) incat se are practic in vedere o revolutie politica si, implicit, sociala (adica a raportului dintre cetateteni) si, pe cale de consecinta, economica. Sunt multe lucruri amestecate aici.

Declarativ, scopul lansarii la apa al acestei barci pe care nu s-a uscat bine cleiul, ca sa zic asa, este (asa cum suntem anuntati din prefata Raportului si din preambulul Discursului) acela de a permite modernizarea tarii, in cuvintele Presedintelui, sau ‘europenizarea’ Romaniei, in termenii Raportului. Spune Basescu: ‘in loc sa fie un mecanism util, de deblocare a crizelor, Constitutia noastra a produs disfunctionalitati in mecanismele statului’; […] “o tara care vrea sa se modernizeze si care e impiedicata in acest efort de propria ei lege fundamentala trebuie sa gaseasca resurse pentur a depasi situatia de blocaj, inclusiv de a depasi apatia clasei politice”. Raportul, pe de alta parte, vorbeste despre “decalajul dintre retorica oficiala si practica efectiva”, care “incompatibil cu ethosul pe care il intruchipeaza Uniunea Europeana”.

Aici as spune ca sunt surprins placut de aparitia domnului Mattei Dogan intre membrii comisiei (l-am cunoscut si eu, in urma cu cincisprezece ani, cu ocazia unei intalniri academice, si am citit cu interes cateva dintre cartile sale). Dogan ne vorbeste, in prefata Raportului, despre doua principii pe care trebuie sa le pastram in minte: al votului de incredere constructiv, de inspiratie germana, ‘conform caruia cancelarul nu poate fi constrans sa demisioneze doar prin alegerea de catre parlament a unui nou cancelar, si nu printr-un vot negativ”, si alegerea presedintelui in doua tururi, dupa modelul francez. Ca specialist in sociologie politica si studii comparate, Dogan a facut trimitere la doua institutii cheie ale Europei, i.e. Cancelaria Republicii Federale Germane si la Presedintia Republicii Franceze. Insa tot domnia sa ne aminteste ca reusita unor democratii se explica “mult mai mult prin resursele profunde ale societatii civile si prin cultura politica imunizanta”. Altfel spus, Franta este ceea ce este dupa indelungate tragice, sangeroase negocieri, care au intarit institutiile sociale si politice.

Desi este bineinteles important sa cunoastem varietatea de constructii institutionale existente in lume, si in particular in statele Uniunii Europene, nu ar trebui sa discutam intai despre propria istorie politica si sociala inainte de a ne grabi sa adoptam modelele altor societati? In privinta asta raportul este foarte sec. Eu ma numar printre cei care cred ca societatile sunt un fel de palimpseste, papirusuri pe care se mai vad urme vagi ale vechilor texte, peste care s-a rescris de multe ori.

In fine, mai cred ca Basescu, la un maxim, supraestimeaza eficienta schimbarii institutionale revolutionare si subestimeaza, in acelasi timp, importanta celei evolutionare, incrementale. Daca politicienii ar invata istorie, atunci ar intelege ca rolul lor este de a gasi ritmul ideal al schimbarii, si mixul de reforme care sincronizeaza schimbarile formale cu cele din spatiul cognitiv-cultural.

O sa dau doua exemple.

Cuza a facut o serie de reforme, cea mai importanta fiind cea agricola. El a trecut peste o treime din suprafata agricola a Romaniei din mainile marilor proprietari (biserica, mosieri) in cele ale famiilor de tarani. Modificarea revolutionara nu a fost, insa, urmata de beneficiile asteptate. Tara a intrat in criza economica, taranii, nedispunand de capital, nu au putut folosi eficient resursa de care dispuneau brusc, iar mosierii au fost incapabili sa cultive intensiv suprafetele mult mai mici. O mare problema, in contextul respectiv, a fost absenta totala a mecanicilor agricoli, si, derivat din asta, costurile astronomice de intretinere a masinilor agricole cumparate de mosieri. De asemenea, absenta topografilor specializati a facut imposibila cadastrarea corecta a suprafetelor de pamant alocate taranilor, lucru care a aruncat familiile de tarani in dispute interminabile. Practic, decizia de a reforma agricultura a fost o simpla lege publicata peste noapte de primul-ministru Kogalniceanu, urmata de o serie lunga de circulare deseori contradictorii trimise prefecturilor. Confuzie, imprecizie, haos – totul a condus la esecul reformei si l-a costat pe Cuza chiar tronul. In acest prim exemplu, schimbarea institutionala revolutionara nu a fost eficienta pentru ca a ignorat realitatile sociale si economice, a ramas un deziderat teoretic care nu s-a putut aplica benefic in practica, ajungandu-se la o pierdere neta. Datorita erorilor colosale facute de Cuza si Kogalniceanu s-a ajuns, cateva decenii mai tarziu, la rascoale taranesti cu sfarsit tragic.

Al doile exemplu este cel al revolutiilor din Estul Europei. Numerosi teoreticieni ai schimbarii sociale au analizat procesele tranzitiei in fostele state comuniste. Ce s-a observat este ca desi schimbarea s-a produs foarte rapid in plan normativ-formal (i.e. modificarea retoricii politice de la comunism – centralism la neoliberalism-privatizare), ea nu a fost decat graduala in planurile cognitiv-cultural si legislativ.

Dar probabil ca Presedintele nu are nici timpul, nici disponibilitatea analizei serioase. Basescu a decis, el trebuie sa iasa invingator din disputa cu o clasa politica careia ii spune apatica, si asta cu orice pret. Cum spuneau dictatorii din alte vremuri, “daca voi nu ma vreti, eu va vreau”, sau “dupa mine, potopul!”

Week 1,2 2009

2009-01-10T11:57:00.003+02:00

In saptamana 1, mai exact duminica trecuta, am facut o cursa de 10.5 km. Merita zis ca, desi pe 24/25/26 am bagat cate 10.5 / zi, pana duminica asta trecuta nu am mai alergat. S-a cam vazut la burta!

Saptamana asta am pornit voiniceste cu cate 5.5 km in roughly 30 min, de voie cum ar veni, luni/marti/miercuri/joi. Vineri pauza. Astazi 10.5 km in roughly 28 min, pe un frig de mi s-au facut tzurtzuri pe caciula si bluza.

19

2008-12-31T08:17:00.001+02:00

150 de la Unirea Principatelor, true. Zilele astea am citit mai multe carti de istorie nationala si sunt mai conectat la tensiunea acelor evenimente, decat la Vanghelion... Batranetea, I guess. In treacat fie spus, muntenii in general si Bratienii in particular au fost vioara a doua in acest proces, iar despre 'liberali' putem vorbi la 1859 doar figurativ; la acea vreme se opuneau unionistii sau progresistii (li se mai spunea si 'radicali' ori 'rosii') conservatorilor.

Nume importante sunt Kogalniceanu, Costache Negri, V. Alecsandri, CA Rosetti. Bratienii au avut un rol important, insa, in inlaturarea lui Cuza (si in confiscarea arhivelor acestuia, ceea ce a facut imposibila punerea lui in valoare pana la accesarea acestora, in anii '920). Mai putin cunoscut, Costache Negri a fost primul nostru diplomat, trimisul nostru special la Poarta care a negociat textul firmanului prin care se recunostea unirea Principatelor. De asemenea mai putin cunoscut este ca Vasile Alexandri ne reprezentase cu brio pe langa Napoleon III (vezi aici fragmente din corespondenta dintre VA si A-IC).

Acesti destoinici politicieni ne-au facut o tara. Sa vedem daca stim ce sa facem cu ea...

Traiasca Romania! Glorie eterna inaintasilor nostri!

In fine, la multi ani!

..

Dom'le, cum sta treaba: a avut si Romania asta o serie de oameni deosebiti, care in anumite perioade, cu mai mult sau mai putin noroc, au actionat si spre binele celor multi, nu doar al lor. Uite, Costache Negri - ce om, dom'le. Si-a pus banii lui in joc, pentru Unire, si a murit sarac. Dom'le, stii dumneata ca reforma agrara facuta de Cuza si Kogalniceanu a improprietarit o jumatate de milion de familiii de rumani, cum spui dumneata, cu 4 hectare fiecare, in medie, de pamant la camp, plus 1500 mp pamant de casa si gradina in vatra satului? Sau ca sub Cuza s-au montat 2 milioane de metri de cablu telegrafic, in mai putin de 4 ani de la Unire, lucru care a permis comunicarea intre institutiile statului? In procesul asta s-a imbogatit cate unul, altul - inevitabil - dar lucrurile au progresat rapid. Dom'le, am avut noi si un ministru de finante, Ludovic Steege, care isi platea hotelul la Londra, pentru zilele suplimentare petrecute negociind un imprumut pentru finantarea cailor ferate in Romania, din economiile proprii.

Sau Gheorghe Sincai, dom'le. A lucrat cat se poate de dezinteresat, toata viata, pentru educatia celor tineri. Elementele, Cronica - nu sunt perfecte, nici omul nu a fost fara pacate (vezi conflictul jenant cu episcopul de Blaj, Ioan Bob), dar fara ele nu am fi avut Scoala Ardeleana, dom'le, care sa iradieze, metodic, inspre Moldo-Vlahia. Samuel Micu, Petru Maior - ce oameni! Apoi, Barnutiu, Papiu-Ilarian - alti transilvaneni a caror munca serioasa a fost pusa in slujba norodului, sa zic asa

Romania

2008-12-28T11:17:00.002+02:00

Musatinii si Basarabii - cele doua foarte importante familii domnitoare in Moldova si Tara Romaneasca, inrudite.

Mircea cel Batran, Alexandru cel Bun, Stefan cel Mare ...

Ce o fi astazi de urmasii lor?

Primii Lei

2008-12-28T09:56:00.005+02:00

Documentele lui Cuza

2008-12-27T16:17:00.001+02:00

http://www.unibuc.ro/CLASSICA/cuza-voda2/documente.pdf

Ministrul ideal

2008-12-21T20:39:00.000+02:00

Pestele de la cap se impute. As fi preferat sa nu avem guvern ( ) inca doua luni, dar sa fi ales oamenii pe spranceana. Graba strica treaba.

Daca as fi prim-ministru, mi-as alege ministrii dupa cel putin urmatoarele criterii:

1) Experienta de management de organizatii. Un minister are zeci de mii de angajati, si coordonarea cere atentie distributiva (agentii multiple), concizie (sarcini suficient de clare), inteligenta emotionala (capacitatea de autocontrol, dar si de stimulare a oamenilor deficitari emotional), putere de munca in conditii de stress maxim (role model). Cineva care nu e trecut prin ciurul si darmanul responsabilitatii conducerii grupurilor mari nu prea are ce cauta in functia de ministru.

2) Experienta de management de proiect. In orice minister exista activitati curente, majoritatea implementate de ani si ani de zile, dar si multe proiecte. Un bun manager de oameni stie sa stimuleze, sa motiveze, dar s-ar putea sa nu aiba calitatile minimale de management de proiect. Oricat de multi buni oameni ti-ai angaja, trebuie sa ramai tu mereu alert, sa te afli cu un pas inaintea celorlalti, sa intuiesti contraintuitiile, sa pui intrebarile nepuse. Chestiile astea nu le inveti de pe o zi pe alta, ci in ani si ani de munca.

3) Gandire strategica. Nicio decizie, in politica, nu e lasata fara consecinte. Daca este una buna, se vor gasi oameni care sa isi asume merite nemeritate. Daca este proasta, presa sau dusmanii nu iti vor sari in ajutor.

4) Varsta. Nu as include niciun ministru sub 37-38 ani. Persoanele tinere sunt, in general, mai agresive, mai pripite. Cu greu poate o persoana de 30 de ani sa inspire incredere in organizatii in care media de varsta este cu 15-20 ani mai mare. Omul la 30 de ani e necopt, oricum ai da-o.

5) Inteligenta demonstrata prin performanta academica. Este pacat de Dumnezeu sa fim condusi de inculti sau de idioti.

Idei 2008

2008-12-14T09:12:00.000+02:00

Idei tari, 2008:

http://www.nytimes.com/interactive/2008/12/14/magazine/2008_IDEAS.html

Chestiunea zilei

2008-12-07T11:01:00.000+02:00

America este primul stat capitalist al lumii in care s-a format o clasa de mijloc cu venituri relativ omogene, care prinde 70-80% din populatie. Visul american este depasirea conditiei umile, de sarac lipit, si atingerea bunastarii prin mijloace proprii. America a fost inaintea vestului Europei cu cateva decenii, pana dupa al doilea razboi mondial, cand marile familii aristocratice europene au inteles sa isi disponibilizeze capitalul pentru finantarea capitalului circulant (atentie, nu a investitiilor) si stimularea consumului. Varietatea de produse financare, sofisticarea lor, este expresia disponibilitatii de capital. O data cu trecerea la banii fictivi, imaginari, adica prin eliminarea paritatii moneda in circulatie - rezerva de aur, au devenit posibile si imbogatirile rapide. Numarul milionarilor, miliardarilor, a crescut rapid prin specularea oportunitatii create de finantarea rapida. Industria creditarii a devenit hipercompetitiva, numarul institutiilor de credit a explodat, corelat cu explozia masei monetare fictive (cvasibanii).

Stiti, la o expozitie mondiala in America, presedintele US ii arata lui Hrushciov o macheta a casei americanului mediu, cu o bucatarie echipata complet. Presedintele american ii spunea sovieticului ca toate casele americane au masina de spalat, la care Hrushciov a scrasnit, plin de invidie, 'au pe ma-ta').

Revolutia rusa, in mod ironic, a urmarit redistribuirea veniturilor nationale. Marile realizari sovietice din anii '30 erau juxtapuse crizei capitaliste - lucru care explica, intr-o masura, emergente kenynesianismului ca o forma de marxism nerevolutionar. Picturile murale sovietice evocau munca plina de abnegatie (stahanovismul) al carei scop ultim era, fara indoiala, bunastarea, deci consumul. Sovieticii au esuat, poate, pentru ca si-au propus scopuri capitaliste, dar avand la dispozitie mijloace socialiste (eminamente inhibarea competitiei prin biropatologizarea proceselor de inovatie/dezvoltare de prouduse/servicii si centralizarea deciziilor).

Revolutia chineza a ajuns, dupa o jumatate de secol, la a isi recunoaste scopul ultim, i.e. bunastarea. Pe palariuta colorata a votantului american scrie, ironic, Made in China.

Prosperitatea fara consum este un oximoron. Asadar, daca dorim crestere economica generala, adica, de exemplu, daca dorim sa putem finanta bunuri publice precum autostrazile, trebuie sa avem niveluri superioare de consum, pentru a il putea taxa.

Avem aici o situatia in care atat guvernele, cat si firmele stimuleaza consumul pentru ca ambele au de castigat. Primele, taxe, deci posibilitatea finantarii promisiunilor electorale. Cele din urma, pentru ca asta duce la venituri superioare, crestere a afacerii, profit superior.

Atunci cand guvernele si firmele comerciale conlucreaza intr-un scop comun (i.e. cresterea consumului), s-ar zice ca cetateanul mediu e o victima sigura. Pentru cei care se plaseaza in cadrele conceptuale ale stangii radicale demonstratia e simpla, corelatia este clara. Dar asa sa fie?

...

Banii imaginari, netangibili, care rezulta din netuirea tranzactiilor si a caror existenta se bazeaza pe principiul cresterii perpetue, s-au dus pe Apa Sambetei. Acum, mai adevarat ca niciodata, cash is king. Bancile de investitii concediaza 2/3 din personal. Cine nu are cash in the vault pentru urmatoarele 12 luni are o problema. Cine are linii de finantare semnate este sfatuit sa si le traga 100%, acum. Dobanzile se indreapta catre 0%. Deflatia este cu noi (1 dolar galonul este aproape).

Ce ne ramane de facut, in conditiile acestea?

Cursa de ieri

2008-11-30T09:41:00.000+02:00

10.5 km, pe ploaie serioasa, in 1h04'.

Best of nascutinromania

2008-11-29T09:40:00.003+02:00

Cine vorbea de nonlinearitate? Aud?

Un post de-al meu, king of search Google 'raspunderea in afaceri' !

I'm good, dammit :) Chiar mi-a placut si mie ce am scris atunci.

Clausewitz / On War

2008-11-29T09:26:00.001+02:00

"Given the nature of the subject, we must remind ourselves that it is simply not possible to construct a model for the art of war that can serve as a scaffolding on which the commander can rely for support at any time."

Postez aici un link la un articol care mie mi-a placut foarte mult.

The overall pattern is clear: war seen as a nonlinear phenomenon-as Clausewitz sees it-is inherently unpredictable by analytical means. Chance and complexity dominate simplicity in the real world. Thus no two wars are ever the same. No war is guaranteed to remain structurally stable. No theory can provide the analytical short-cuts necessary to allow us to skip ahead of the "running" of the actual war. No realistic assumptions offer a way to bypass these uncomfortable truths. Yet these truths have the virtue that they help us identify the blinders we impose on our thinking when we attempt to linearize. And what Clausewitz says about the conduct of war applies to the study of war: "once barriers-which in a sense consist only in man's ignorance of what is possible-are torn down, they are not so easily set up again.

Semi

2008-10-18T20:51:00.002+03:00

Anul asta am alergat doua semi-uri, cu timpi modesti dar promitatori. Anul viitor as vrea sa fac un maraton in 3h50'.

Pana atunci, training!

Stuff

2008-10-04T09:39:00.000+03:00

m urmarit ieri pe ft.com un video cu fostul chief-economist al Morgan Stanley, actualmente chairman al MS Asia. Omul are o reputatie de Cassandra, a anticipat in urma cu cativa ani ca sansele Americii sa iasa din criza fara falimente foarte rasunatoare sunt mai mici de 10%.

In fine, trecand peste technicalitatile argumentatiei sale, el spune acum un lucru foarte clar: ca unul dintre marii vinovati despre care nu se discuta este Alan Greenspan, un reckless libertarian cum ii spune acest tip, care a vandut prea ieftin banii (rata dobanzii pe care o incaseaza FEDul pentru imprumuturile date bancilor a fost mentinuta la niveluri scazute de catre Greenspan) si a incurajat dezvoltarea unui sistem financiar complex pe care, spune tot tipul asta, Alan Greenspan nu il intelegea.

Mi se pare un milestone chestia asta in dezbaterea publica.

...

Ce sta la baza crizei, insa, pare sa fie supraconsumul, intr-un cuvant. Americanii sunt datori pana in albul ochilor, dar au institutii care constrang indivizii sa isi plateasca la timp datoriile (e.g. Chapter 11 / faliment personal, scoring al bonitatii bazat pe comportament de plata) ceea ce conduce la obsesia muncii. Americanii consuma ca spartii si muncesc pe rupte. Bancile au profitat din plin de asta, marindu-si capilaritatea retelelor de vanzari si inovand continuu.

Sunt in prezent foarte multe campanii de informare care prezinta oamenilor mai transparent riscurile la care se expun cumparand diverse produse financiar-bancare. Si noi, in Romania, incepem sa simtim consecintele indatorarii excesive, premature.

...

Dar lucrurile nu sunt deloc simple. Unde incepe si unde se termina legitimitatea Statului de a reglementa domeniul vast al comertului cu capital? Care sunt principiile fundamentale care sunt rafinate in decizii politice, legi, norme si regulamente?

Ocazional, capitalismul (i.e. competitia pentru capital) aduce crize. Ele sunt neintentionate, imposibil de anticipat consensual (i.e. exista voci care le prezic, dar exista cel putin la fel de multe voci care le conteste iminenta si/sau magnitudinea). Atunci, cum pot fi reglementate fara ca reglementarea sa fie intruziva, excesiva, ineficienta?

...

Razboi si pace. Pe timp de razboi trebuie sa iei decizii rapid, folosind instrumentele pe care la ai la dispozitie. Lectia americana este aceasta: daca vrem sa ne ferim de excesele politicienilor pe timp de razboi, trebuie sa avem grija ca institutiile sa fie reglate pe timp de pace, atunci cand nu stam cu presiunea timpului.

In Romania avem o problema mare, pentru ca ne creste economia foarte rapid si Statul este inca foarte populat de autoritarieni corupti, imbecilizati de comunism si pervertiti de tranzitie. Exemplele sunt numeroase.

Este nevoie de implicare in politica a oamenilor inteligenti, integri, educati in spirit liberal. Fara acestia, suntem in pericol sa stam la mana idiotilor din prezent.

Paul Newman

2008-09-28T14:57:00.004+03:00

De ce l-am iubit pe Paul Newman atat de mult, cu totii? Bunatatea omului respira prin toti porii. Si totusi, nu era un papa-lapte. Dimpotriva, Paul Newman a fost un barbat plin de curaj. Nu si-a ales roluri de om perfect, ci a stiut sa isi traiasca personajele perfect.

Moartea lui e relativa - dispare fizic, nu mai poate motiva oamenii de langa el sa ii continue proiectele generoase. Insa munca lui, needless to add, va sensibiliza oamenii din toate timpurile.

Paul Newman este esenta Americana, pentru mine. Spirit liberal, curaj, munca plina de abnegatie, modestie neverosimila si atat de multa generozitate. In fine, un om care a trait cinci decenii alaturi de sotia lui (cum spunea el, de ce sa manance hamburger, cand are acasa friptura). Un filantrop care a acoperit cu dragoste tragica viata a copiilor bolnavi incurabil. In fine, un pilot de curse care a supravietuit pericolelor - ceea ce spune, o data in plus, ceva despre abilitatile lui de innascute de leader.

De la Paul Newman putem incerca sa invatam cum sa traim esential.

Semi de Paris

2008-09-28T14:21:00.001+03:00

Homme : MAREGU (KEN) : 1:00:26 en 2007
Femme : TECUTA (ROM) : 1:09:37 en 1997

Recordurile la semi-maratonul parizian. O romanca!

Petrom & Powerade

2008-09-28T14:03:00.005+03:00

Saptamana trecuta am facut crossul popular Petrom. Astazi am terminat semi-maratonul Powerade. Am nevoie de mai mult training inainte de a avea un cuvant de spus in competitiile astea. Sunt insa, chiar si cu timpii mei foarte modesti, mucho satisfied. Ce sa zic? I love running, dudes.

Insa cea mai buna veste este ca baietelul nostru cel mare a participat astazi la crossul popular cu care a inceput ziua, si a iesit bine, in primul lot. I-a placut mult! E un bun atlet, joaca si tenis. Sunt foarte mandru de el, el de mine, si familia de amandoi :) Suntem un clan plin de iubire, I'm guessing ;)

Acum, dupa un dus fierbinte si o supa aburinda, servim o cafea aromata si ne uitam la Rattouille :)

So long, suckers ;)

Week at a glance

2008-09-13T13:59:00.004+03:00

Sapt trecuta - lots of tennis.

Astazi, pe racoare, am bagat un 12.5 in 71 minute. Refreshing!

In rest, cele 10-11 ore de munca, cum e hora pe la noi. Unele chestii ies chiar misto.

Tenis

2008-09-05T09:23:00.002+03:00

Sa castigi fiecare punct, asta e ce vrei in tenis. Killer instinct in cea mai fina decantare.

Focus maxim din secunda in care ai prins mingea in mana si te pregatesti de primul serviciu. Arunci si lovesti... e un fel de tras cu arcul, sportul asta. Mucho macho!

... and smash! Nice shot.

Comunism in Romania

2008-09-04T09:49:00.002+03:00

Citesc Analiza dictaturii comuniste, i.e. raportul Tismaneanu, publicat de Humanitas. Tismaneanu nu este un teoretician, asta e clar, insa are o calitate: omul a avut obsesia documentarii minutioase a biografiilor personajelor istorice din perioada. Oameni ca Leonte Rautu, Miron Constantinescu, Dumitru Popescu, nu sunt lasati in groapa de gunoi a istoriei (nu ca nu ar fi meritat sa ramana acolo).

E foarte buna cartea asta, se desprinde o concluzie clara: in Romania am avut stalinism (pana in '53), apoi stalinism dupa stalinism (pana in '64-'65'), un dezghet de suprafata ('65 - '71), apoi iar stalinism. Am avut stalinism, ce ironie neagra, mai mult decat sovieticii.

Inca ceva: dizidenta in conditiile astea, in Romania, era irationala. Cu forta bruta, cum se zice, nu e de glumit. Nici Dej, nici Ceausescu nu admiteau oponentii din propriul partid (lichidarea lui Patrascanu, dizgratierea Anei Pauker, marginalizarea unor Iliescu ori ridiculizarea lui Parvulescu), darmite sa tolereze abateri de la norma marxist-leninista in interpretarea ei cea mai simplista, ca ortodoxa nu ii pot spune.

In contextul asta, devin si mai dizgratiosi 'oameni' precum CVT ori AP - veritabile lichele, personalitati submisiv-agresive, oameni care, iata, inca au cuvinte grele de spus in patria-muma.

Si sunt mai eroici, mai nebuni, acei cativa care au cartit, poate un pic tzicnit, cu oameni care nu stiau de gluma.

Pusha

2008-08-17T10:07:00.002+03:00

38-year-old wins marathon

By Pat Butcher in Beijing

Published: August 17 2008 06:24 | Last updated: August 17 2008 06:24

Constantina Tomescu-Dita on Sunday won the women’s Olympic marathon in two hours, 26min, 44sec, a triumph for a 38-year old woman who has probably run almost as many marathons as the rest of her rivals put together.

Her win was in sharp contrast to the previous athletics gold, won the evening before by the 21 year old neophyte sprinter Usain Bolt.

Better known by her maiden name of Dita, the Romanian has never been adverse to pushing the pace at the front of races, often to her own detriment. But when she forged into a lead just before the halfway stage of a race run in relatively clement conditions, it proved to be a masterstroke.

Dita had a lead of half a minute at 25 of the 42.195 kilometres, and while the chasing pack did little more than watch one another she just kept plugging away and building up her lead. At 30km, she was almost a minute ahead, and by the time local favourite, Zhou Chunxia broke up the pack to take up the chase the damage had been done. Five kilometres later, Dita had 70 seconds in hand, and although she was showing signs of stress the race was as good as won.

While Zhou and colleague Zhu Xialin, along with Kenyan pair Catherine Ndereba and relative newcomer Martha Komu made inroads in the final kilometres, it was far too late and Dita was able to enjoy her final lap of a packed stadium in splendid isolation to win gold. Although Zhou responded to the urging of her compatriots, Ndereba sprinted past the Chinese to win silver in 2.27.06. Zhou took bronze in 2.27.07.

The major casualty, again, was world record holder Paula Radcliffe of the UK. She was at the front of the race for 15km and still in the pack chasing Dita at 30km, but lacking training following a stress fracture it was always going to be an uphill struggle.

Having dropped out of the Olympic marathon in Athens four years ago at 36km, she looked to have mirrored that experience when she stopped after just one kilometre further today. But it was only to lean against a barrier in order to stretch her hamstrings before setting off again.

But she had already lost touch, and was limping through the final 10km, ultimately hobbling across the line in 23rd place at 2.32.38, a time she would usually do in a training run of this length. In nine marathons the only ones she has lost are the two Olympic races.

After two gorgeous days for the start of the stadium athletics there were overcast skies and light rain for the marathon. At 20C, the temperature was nowhere near as hot as it could have been, and even with the 80 per cent humidity, the conditions were much better than feared.

The course was run through central Beijing, beginning at Tiananmen Square, going south past the Temple of Heaven, before cutting back to Tiananmen, the Forbidden City and the National Theatre, then snaking north through the grounds of Qinhua University, and near the Summer Palace, before heading east to finish in the Bird’s Nest.

Recognising that many people, including rivals, have seen her as a ‘workhorse’ in the past, Dita, who finished 20th in Athens said,”At the world (half-marathon) championships in Canada (which she won) everybody said I couldn’t run, but I showed today what I could do. It was a great performance. Sometimes I have lost time in the last kilometres, but this time I stayed in.”

“I talked to my coach (husband Valeriu Tomescu) before the race. He told me, if the pace is slow for the first half, you can push. That’s all”.

That was enough, and Dita became the oldest Olympic marathon winner, one year older than Carlos Lopes of Portugal, when he won the men’s race in Los Angeles 1984.

Radcliffe, who looked extremely distressed at the end, said, “I knew I was pushing it to come here. I would have been doing all that work for nothing if I hadn’t got to the finish line. It felt like I was running on one leg, it was really sore. I’m still keeping my fingers crossed for 2012 (London Olympics)”.