Blogul lui Claudiu Târziu

Muzică, nu zgomot

2009-11-13T12:42:00.005+02:00

Titlul este sloganul, foarte bun, după mine, al unui post de radio. Îmi permit să-l preiau aici, pentru a vă face trei recomandări muzicale. Nu v-am mai făcut demult o astfel de surpriză. Şi nu că n-aş fi avut inima... :-) Îmi reiau bunele obiceiuri de a vă propune ceva frumos, de încălzit sufletul, la sfîrşit de săptămînă. Să-mi spuneţi, vă rog, dacă v-au plăcut.

"Baronii" de presă dau foc casei cu aerul că îşi fac meseria

2009-11-12T15:53:00.004+02:00

Scandalul Sorin Roşca Stănescu & Bogdan Chireac vs Cătălin Macovei (şeful Agenţiei Naţionale de Integritate) are consecinţele unui camion cu dinamită aprins la temelia instituţiei presei de către primii doi - vechi "baroni" ai presei, cu nimic deosebiţi în turpitudine de cei mai rău famaţi politicieni.

Cătălin Tolontan şi Cristi Grosu arată cine sînt protagoniştii acestui scandal şi ce înseamnă faptele lor pentru credibilitatea presei în general, ca şi pentru aceea a unor ziare şi televiziuni, unde au prestat SRS şi BC.

Mai am o curiozitate: bombiţa a fost detonată de serviciile secrete (şi dacă da: via Cotroceni, ori via PSD?) sau de unul dintre participanţii la întîlnire? (Mai precis, Bogdan Chireac sau Cătălin Macovei? Aceştia apar în ambele înregistrări, deci doar unul dintre ei putea face înregistrările pe ascuns.) Răspunzînd la aceste întrebări vom şti şi mobilul "crimei". Fie a fost o lovitură a lui Băsescu împotriva presei şi a unor "jurnalişti" care îi sînt adversari de mult, fie a fost o lovitură a PSD împotriva unor lideri PDL, în speranţa că-l atinge şi pe Băsescu.

Băsescu, alfa şi omega politichiei româneşti

2009-11-12T12:22:00.008+02:00

Am spus şi o repet, iată, acum cînd ne apropiem de sfîrşitul campaniei electorale: nici unul dintre candidaţii la preşedinţie nu m-a convins, fapt pentru care, în proporţie de 99%, nu mă duc la vot. 1% îl las pentru o eventuală intervenţie divină :)

Nu cred că merită nici măcar să anulez votul, pentru că asta ar însemna să girez sistemul ticăloşit.

Aşadar, nu sînt nici pe departe fan Băsescu. Totuşi, cred că cei care îl înjură şi îi cer capul îi fac un mare serviciu. Cînd te uiţi la ei şi la trecutul lor, mai că îţi vine să sari în ajutorul "victimei" - care e, de asemenea, omul sistemului ticăloşit (după cum a dovedit-o prin fapte, nu doar prin apartenenţa la diferite grupuri şi structuri). Sentimentul îţi este alimentat şi de realitatea că există un front anti-Băsescu (cu două guri de tun principale: Realitatea TV şi Antena 3) mult mai puternic decât cel format din apărătorii săi.

Cum poate cineva să ia în serios criticile unor Cornel Nistorescu, Răzvan Dumitrescu, Adrian Paul Iliescu, Adrian Ursu, Victor Ciutacu, Mircea Badea, Valentin Stan, Sorin Roşca Stănescu sau Bogdan Chireac (ultimii doi, protagoniştii unui scandal naţional privind şantajarea unui înalt funcţionar public)?

Pe de altă parte, cei care îl tămîiază continuu şi îl prezintă drept salvatorul ţării mai mult îi dăunează lui Băsescu. Din aceeşi pricină: în majoritatea lor sînt nişte inşi pătaţi sau fără credibilitate.

Cum să-i cred, de pildă, pe Vladimir Tismăneanu (a cărui rea-credinţă am avut prilejul s-o cunosc pe propria piele, ca să zic aşa), Traian Ungureanu (cel care, oricît mi-ar plăcea să-l citesc, rămîne cu pata ruşinoasei abdicări de la propriile principii: a spus că mai bine moare decît să accepte o alianţă PDL-PSD, dar apoi a admis-o şi s-a mai făcut şi membru PDL cu carnet în regulă), Cătălin Avramescu sau HR Patapievici? Evident, aceştia sînt la un nivel intelectual mai ridicat decît cei mai mulţi acuzatori ai lui Băsescu, însă aici interesează în primul rînd caracterul.

De acord, sînt şi în tabăra susţinătorilor şi în cea a contestatarilor oameni cu credibilitate şi cu argumente, dar vocile lor nu răzbat, din păcate, peste cele, supraexpuse, ale "vedetelor" de felul celor numiţi mai sus.

Cel mai mult la acest război penibil dintre susţinători şi contestatari mă deranjează că a făcut ca în politica românească totul să se raporteze la Băsescu, precum odinioară la Iliescu. Raţional fiind, nu cred că Băsescu este alfa şi omega, începutul şi sfîrşitul politicii româneşti. Ba mi se pare că nici Băsescu nu este nimic mai mult decît o vedetă de carton al unei politici de butaforie. Fără presă, care mereu a făcut sluj sau a atacat violent numai în funcţie de interese imunde, el nu era nici măcar primar la Capitalei. Lumea românească merita totuşi un preşedinte şi o clasă politică mai acătării. Sau nu?

Estimp, nimeni nu vorbeşte despre cum pot fi rezolvate măcar urgenţele societăţii româneşti, nicidecum să ne mai gîndim la viitor.

Viorel Ilişoi face un tablou relevant al campaniei electorale stradale :) Bine te-ai întors Viorel călare pe Leta! :)

Românii renunţă la cultură pentru pîine

2009-11-12T12:00:00.002+02:00

Consumul cultural a înregistrat, până la mijlocul lui 2009, cele mai scăzute valori comparativ cu ultimii cinci ani, din cauza actualei crize economice care a determinat publicul să economisească banii destinaţi unor activităţi precum teatrul, muzica ori filmul, potrivit Barometrului de Consum Cultural, lansat, ieri, de Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii -scrie EvZ.

Dacă anul trecut procentul celor care cumpărau muzică era de 63%, consumul a scăzut în acest an până la jumătate (30%). Cercetarea a arătat o scădere cu aproximativ 20% şi în cazul achiziţiilor de filme, iar consumul de teatru s-a redus cu 15%. Şi frecventarea spectacolelor de cinema a scăzut în medie cu 17%.

Dintre toate activităţile culturale, sectorul de carte este printre cele mai puţin afectate, procentul celor care au cumpărat cărţi anul acesta fiind de 45% faţă de 51% în 2008.

Voiau sa ne vaccineze fortat cu un vaccin pentru care nu-si asuma raspunderea

2009-11-12T11:26:00.002+02:00

Ministrul interimar al sanatatii Adriean Videanu sustine ca firma care produce vaccin anti AH1N1 nu-si asuma raspunderea asupra posibilelor reactii adverse. In aceste conditii, Romania nu va mai cumpara de la compania producatoare GlaxoSmithKline cele 500.000 de doze care urmau sa fie administrate copiilor. "Vom merge pe vaccinul de la Cantacuzino. Daca nu ne intelegem cu ei, ramanem pe productia interna", a precizat Adriean Videanu pentru HotNews.

Mai jos redau argumentele contra vaccinarii prezentate de Fundatia Sf. Martiri Brancoveni:

Legea romaneasca prevede consimtamantul informat al pacientului pentru orice tratament efectuat asupra lui. Autoritatile au afirmat ca acest vaccin este obligatoriu (apoi au cerut acordul fara informare). Ministrul Bazac afirma public „vaccinarea este obligatorie şi nu la latitudinea fiecărei persoane”.

Panica fabricata mediatic a devenit singura motivatie in baza careia bietul roman ar fi trebuit sa ia o decizie. Am incercat sa facem o informare cinstita asupra vaccinului prin toate mijloacele ce le am avut la dispozitie. Asta in calitate de crestini, medici, oameni de constiinta.

Astfel Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România din care facem parte, a trimis Ministrului Sanatatii o Scrisoare Deschisa in 28 septembrie 2009, iar alte organizatii din multe orase din tara (Constanta, Galati, Cluj, Suceava, Radauti, Botosani s.a.) au distribuit pliante de informare asupra pericolului vaccinarii.

Fundatia “Sfintii Martiri Brâncoveni”- Suceava a lansat in octombrie 2009, un pliant informativ cu privire la pericolele vaccinarii antigripale AH1N1. Fundatia si-a asumat continutul pliantului in momentul din care l-a trimis pe internet si in cutiile postale. Pliantul este doar un rezumat al unor studii stiintifice. El are scopul de a trage un semnal de alarma in ce priveste inutilitatea si pericolul campaniei de vaccinare anti ah1n1.

Sunt numeroase studii stiintifice ce prezinta neverosimilitatea declararii pandemiei de catre OMS, morbiditatea scazuta a gripei AH1N1, mortalitatea infima comparata cu celelalte boli infectioase similare, inoportunitatea si ineficienta vaccinului, toxicitatea, reactiile adverse majore si interesele financiare enorme ce stau in spatele vaccinului. Cateva dintre ele sunt si traduse in romaneste si publicate pe internet. Dau si aici cateva linkuri: Vaccinurile sunt letate, Scrisoare catre parinti despre "noua gripa (porcina)" - Dr. Eugenio Serravalle - Specialist in Pediatrie Preventiva, Puericultura - Patologie Neonatala, Opinii ale unor specialisti germani in epidemiologie aici si aici. Arhive cu informatii, articole traduse etc. aici, aici si aici.
Alte site-uri in engleza sau alte limbi:
http://www.theflucase.com/
http://www.medicalvoices.org/en/vaccination/
http://vran.org/
http://thinktwice.com/
http://www.whale.to/vaccines.html
http://www.nvic.org/
http://www.ias.org.nz/
http://avn.org.au/library/
http://www.comilva.org/

Alte tari au respins vaccinul ori prin medici ca in Germania , ori prin politicieni ca in Polonia si Turcia.
Ministerul Sanatatii poate fi dat in judecata pentru aceasta strategie paguboasa, reactionand pripit , disproportionat si suspect de partinic in favoarea producatorilor de vaccinuri. Cum poate justifica comanda de 5 milioane de vaccinuri din banii publici, efectuata in momentul in care in Romania erau doar in jur de 400 de suspecti de gripa AH1N1, toti cu simptomatologie usoara? Prin ce calcule au obtinut “specialistii” cifre enorme precum 20.000 de morti? Pentru ca mai apoi sa modifice cifrele dare le ramand la cote aberante (3.000-6.000 de morti) pentru a creea panica si a forta acceptarea vaccinului de frica .
Recent Romania cumpara (tot din banii publici) 500.000 de doze de vaccine de la Glaxo, pentru copiii intre 6 luni si 6 ani. Ne asigura “specialistul” Cercel ca sunt sigure, eficiente etc. In realitate vaccinul anti AH1N1, Pandemrix de la Glaxo este extrem de periculos pentru ca contine printre altele squalena si timerosal. Scrie asta in descrierea oficiala a produsului de pe propriul site al Glaxo, la pagina 1 si la pagina 13, aici.

Lansare in Bacau: "Rastigniri ascunse", de Petru C. Baciu

2009-11-11T17:21:00.003+02:00

Fundatia Buna Vestire si Fundatia George Manu organizeaza simbata, 14 noiembrie 2009, ora 16,oo, la Muzeul de Istorie din Bacau, str. 9 Mai nr. 7, lansarea cartii Rastigniri ascunse, de Petru C. Baciu. "O pagina mai putin cunoscuta a istoriei bacauane. O carte poveste adevarata despre eroism, credinta, idealuri, tradari, infrangeri si rastigniri. O istorie care nu se invata la scoala" - dupa cum arata organizatorii.

Autorul, dl Petru C. Baciu, a suferit 16 ani de temnita sub comunisti pentru crezul sau nationalist si crestin.

La lansare vor fi prezenti dl Petru C. Baciu, prof. univ. dr. Ion Brad, fostul detinut politic Virgil Totoescu si presedintele Fundatiei Buna Vestire - Filiala Bacau, Mihai Moisa.

Cum poate muri o idee frumoasă

2009-11-11T11:32:00.010+02:00

Întîlnirea truditorilor la ROST. Putna, 2005

Cîndva, o mînă de bărbaţi au visat o revistă ca o şcoală a demnităţii naţionale, unde să fie redescoperite adevăratele repere ale românilor, cu nădejdea că vor fi urmate de cît mai mulţi. Şi au făcut-o. Peste ani, cînd s-a maturizat şi e numai bună de rod, frumoasa idee riscă să moară. De indiferenţă. Atenţie, îi ţineţi sufletul în palme! *

Claudiu Târziu

Vara abia mijise, dar oraşul era un cazan în fierbere de dimineaţa până-n apus. Numai după lăsarea nopţii, suspina adînc, ca un om întors de la o muncă grea. Şi doar atunci carnea noastră tînără simţea îndemnul parfumului de tei înfloriţi. Dar alchimia sufletului e alta la fiecare om. Noi nu ne aruncam într-o revoluţie flower power, sub motto-ul „carpe diem!”, ci într-una spirituală.
Seri multe şi lungi am gîndit această revistă – perla coroanei într-un proiect mai mare. În decembrie, acelaşi an, 2002, a apărut numărul-pilot al ROST. Sub efigia tutelară a lui Petre Ţuţea. “Între Dumnezeu şi neamul meu” – nu e vreun enunţ dilematic, ci o profesiune de credinţă, aceea de punte. Am luat-o pe drumul acesta. Şi, iată, sînt peste 80 de luni de atunci. Timp în care am convins, iar gruparea noastră a crescut. Nume care erau necunoscute, cu ani în urmă, aici au căpătat greutate. Altele, consacrate, tot mai multe, au mărit prestigiul revistei. Apartenenţa la gruparea ROST a devenit un fel de legitimaţie de intelectual creştin. Am fost comparaţi, onorant, cu Gândirea. Sîntem citiţi cu creionul în mînă în mediul academic, în spaţiul eclesial – inclusiv la vîrf –, în staff-urile partidelor politice, în redacţii. Facultăţi de Teologie, de Istorie şi de Ştiinţe Politice ţară au în bibliografie texte apărute în ROST. Specialiştii noştri sînt invitaţi la diverse emisiuni de radio şi televiziune şi sînt intervievaţi de ziare. Poziţiile exprimate de revistă şi de asociaţia omonimă, referitoare la problemele grave ale societăţii, sînt luate în considerare. Cîteva acţiuni ale noastre au lăsat urme. Instituţiile de stat consideră ROST un partener serios şi colaborează cu noi în diverse proiecte.

Inevitabil, împotriva noastră au fost stîrnite şi reacţii de advsersitate extremă, între care interzicerea, la Iaşi, a unei expoziţii despre martirii închisorilor comuniste este numai cea mai răsunătoare.

Deşi dificultăţile au fost numeroase şi permanente, tirajul revistei a crescut constant şi, în această vară – în plină criză şi într-un anotimp ostil presei –, am atins un vîrf după care tînjesc publicaţii cu brand mult mai puternic şi finanţatori foarte bogaţi.

ROST nu a fost proiectată ca o afacere şi nici nu este. Se susţine în principal din vînzări şi uneori din sponsorizări private. Nu facem publicitate, deci renunţăm la anumite venituri. Nu am primit nici un leu de la stat, de la Biserică sau de la autorităţile locale. Toţi cei care contribuie la această lucrare o fac în mod gratuit, deşi s-ar cuveni să fie plătiţi, fie şi simbolic. Însă, banii nu ajung. În pofida succesului întregistrat de ROST, la răstimpuri avem nevoie de cîte o infuzie financiară din afară. Cauzele sînt multiple, iar unele de-a dreptul jenante, pentru că dezvăluie partea urîtă a lumii româneşti (necinste, intrigă, ticăloşie, meschinărie, prostie). În primul rînd, nu ne putem recupera banii de la difuzori. Aşa am renunţat la marile firme de distribuţie Rodipet şi Hiparion, care ne datorează sume care atîrnă decisiv în bugetul nostru. Difuzorii mai mici cu care lucrăm, puţinele librării cu care avem contracte şi voluntarii care au pus umărul nu acoperă cererea de pe piaţă şi nici nu pot asigura finanţarea pe mai departe a apariţiei ROST.

Paradoxal, chiar cînd revista e la cel mai înalt nivel calitativ şi cînd este mai căutată, nu mai are fonduri pentru supravieţuire. O situaţie din care se iese numai cu solidaritate şi voluntariat. Ar fi aşa de simplu dacă fiecare cititor ar convinge măcar încă un prieten să se aboneze la ROST, ori dacă unii cititori ar răspîndi revista, contra comision, în cercul lor de cunoştinţe. Ar fi aşa de frumos şi ziditor dacă mai multe parohii şi mănăstiri ar difuza revista – pe care altminteri o apreciază, după cum o dovedesc scrisorile şi telefoanele pe care le primim de la preoţii, stareţii şi monahii lor. Deja procedează aşa o serie de prieteni ai noştri, cărora le mulţumim, dar deocamdată sînt prea puţini.

Recent, au sucombat două publicaţii de mare valoare, Dosarele istoriei şi Memoria. Una îngropată de difuzori, alta de Ministerul Culturii – care a refuzat să o mai subvenţioneze. Se pregăteşte să tragă obloanele, după 19 ani, şi Puncte Cardinale. Cauza este aceeaşi: neimplicarea majorităţii celor care le-au apreciat.
E păcat să aplauzi o idee frumoasă, să te bucuri de ea, dar să nu faci nici un gest pentru a fi dusă mai departe.

Oricum, noi vom continua să scoatem ROST, fie şi numai pentru abonaţi, dacă altfel nu se poate. Dar ne-ar prinde foarte bine puţină solidaritate din partea dvs, a cititorilor noştri. Unde Dumnezeu vede dragoste şi împreună-lucrare, pune şi El mîna.

* Acest text a apărut ca editorial în ROST nr. 80 - 81.

Geoană - preşedintele ruşilor? (2)

2009-11-11T08:30:00.003+02:00

Liderul PSD, Mircea Geoana, a efectuat pe 27 aprilie 2009 o vizita privata la Moscova, unde s-a intalnit in secret cu unul dintre consilierii presedintelui Medvedev, au declarat pentru HotNews.ro surse politice. Potrivit acestora, intalnirea ar fi fost arangajata de Boris Golovin, om de afaceri cu interese in domeniul energetic din Romania, despre care presa a scris ca ar fi ex-ofiter GRU. Contactat de HotNews.ro, Golovin a negat orice legatura cu liderul PSD. Initial, Viorel Hrebenciuc si Cozmin Gusa au declarat ca nu stiu nimic despre vizita privata facuta de Geoana la Moscova. Dupa catava ore, Cristian Diaconescu, fost ministru de externe, a confirmat ca Geoana a efectuat pe 27 aprilie o vizita privata la Moscova, dar spune ca nu stie cu cine s-a intalnit liderul PSD, ce a discutat si cat a durat vizita.

Iata ca relatia lui Geoana cu Moscova, pe care o aratam aici, nu mai suporta mijlocitori.

Cititi si aici, ca e interesant.

Mişcarea conservatoare

2009-11-10T11:00:00.003+02:00

Îmi face plăcere să semnalez apariţia în România a unei cărţi a profesorului conservator american Paul Gottfried: Mişcarea conservatoare, la Editura Logos (Bucureşti), în traducerea lui Dragoş Moldoveanu. Lansarea acestei cărţi şi a volumului A Treia Forţă: Economia libertăţii. Renaşterea României profunde (antologie coordonată de John Chrysostom Médaille şi Ovidiu Hurduzeu), va avea loc pe 26 noiembrie a.c., la târgul Gaudeamus (Romexpo), de la ora 16.00, şi la Sala Rapsodia din Bucureşti, începînd cu ora 20,30. Vor participa Dan Puric, John Chrysostom Médaille şi Ovidiu Hurduzeu. Redau mai jos un fragment din Mişcarea conservatoare, de Paul Gottfried.

„Datorită caracterului lor clar american şi sentimentelor cel puţin reziduale în favoarea pieţei libere, paleoconservatorii sunt destul de limitaţi în alegerea alianţelor. Ei îi admiră pe localiştii italieni care au înfiinţat Lega Lombarda şi scriu ocazional pentru revista lui Benoist, Nouvelle Ecole, şi pentru Salisbury Review, al cărei editor, Roger Scruton, este un istoric conservator britanic. Întrucât energiile paleoconservatorilor au fost canalizate cu precădere asupra unor subiecte de interes american, au căutat acasă amici şi simpatizanţi. Opţiunea este cu atât mai de înţeles, dacă ne gândim la postura pe care şi-au asumat-o, de critici ai globalismului democratic, cu interese protecţioniste şi neonaţionaliste.
Paleoconservatorii se pot afla totuşi în situaţia ideală de a purta, în scurtă vreme, propriul război. Fără a spera inutil că-i vor putea înlocui pe neoconservatori ca purtători ai mesajului politic şi cultural pe coridorul New York – Washington, ei continuă să exercite o funcţie critică în interiorul dreptei americane. Mai presus de toate, sunt preocupaţi de subiecte pe care neoconservatorii şi stângiştii ar prefera să le ţină deocamdată închise, între care tentaţia egalităţii politice şi sociale, funcţionalitatea ideologiei drepturilor omului şi fundamentele genetice ale inteligenţei. În toate aceste atacuri la adresa tabuurilor liberale şi neoconservatoare, paleoconservatorii dovedesc o exuberanţă iconoclastă rară în cazul dreptei intelectuale postbelice. Spiritul lor este mai degrabă nietzschean decât neo-tomist, hăituind, asemenea lui Nietzsche, idolii democratici, dispreţuind ceea ce ei consideră că dezumanizează.
E foarte posibil ca paleoconservatorii să facă un serviciu societăţii, reprezentând ceea ce Clinton Rossiter numea, privind către dreapta postbelică, „ingrata persuasiune”. În ciuda a orice, ei îşi văd de treabă, chiar dacă întâmpină obstacole din ce în ce mai mari. Şi totuşi, este îndoielnic că se vor grăbi alţii să ocupe locurile lor de pe metereze atunci când această generaţie de paleoconservatori va ieşi din scenă. Fără perspectiva unei victorii sau, cel puţin, a reducerii disparităţii între cele două tabere, bătălia începe deja să pară lipsită de rost.
Numeroşi intelectuali ai „vechii drepte” şi-au manifestat nerăbdarea de a se întoarce în mediul universitar, acolo unde identificarea cu dreapta neoconservatoare le-a adus mari neajunsuri. Alţii au dat de înţeles că sunt mai puţin deranjaţi de stânga inteligentă decât de dreapta care se autopromovează şi că şi-ar dori să exploreze posibilităţile nu de aliere, ci de asociere, pentru a coopera. De ceva vreme încoace, specialiştii în studii sudiste (istorie, sociologie, literatură) atât de stânga, cât şi de dreapta, conlucrează pentru a îmbunătăţi standardele disciplinelor lor, evoluţii similare fiind aşteptate şi în alte domenii. Un număr surprinzător de mare de paleoconservatori citeşte reviste precum Progressive, Nation, Utne Reader, considerându-le mai puţin iritante decât, de exemplu, National Review. Paleoconservatorilor li se spune că stângiştii au curajul de a-şi exprima propriile convingeri, oricât de ciudate ar părea acestea; nu acelaşi lucru poate fi spus şi despre conservatori. Numeroşi reprezentanţi ai „vechii drepte” au mers atât de departe încât au repudiat eticheta de „conservator”, preferând să se numească „reacţionari”, „naţionalişti” sau „libertarieni”, pentru a evita un termen pe care îl consideră întinat de laşitate şi oportunism”.

Biserica vlahilor din Cetinje

2009-11-09T11:05:00.003+02:00

Cu reportajul meu despre biserica vlahilor din Cetinje se încheie seria de texte "urme româneşti" în Bosnia-Herţegovina şi Muntenegru. Sper să vă placă. Dau aici doar începutul, restul îl puteţi citi în Formula As online. Dacă vă este greu să comentaţi acolo (trebuie să vă autentificaţi), o puteţi face şi aici. Mă interesează părerea dvs. Mulţumesc.

Urme romanesti in Muntenegru - Biserica vlahilor

Duminica de septembrie. Sunt emotionat ca la prima intalnire. Ard de nerabdare sa particip la o liturghie in Vlaska Crkva, biserica vlaha din Cetinje, vechea capitala regala din Muntenegru. M-am trezit cu noaptea-n cap, am facut carare prin camera, am imbracat cele mai frumoase haine pe care le aveam in valiza si am framantat o mie de intrebari, pana au dat zorii. Cobor, in sfarsit, din unicul hotel al orasului si grabesc pasul pe strazile largi, linistite, marginite de case care se disting printr-o nobila batranete. Centrul e doar pentru pietoni, dar chiar si pe strazile strabatute de masini, zgomotele sunt infundate, de parca intreg orasul ar umbla pe varful picioarelor. Numai seara, ca intr-o descatusare totala dupa luni de asceza, miezul intreg al asezarii devine o discoteca in aer liber, unde sute de tineri beau bere si danseaza pana in zori.

Dar acum e abia dimineata, o dimineata cu parfum de mere salbatice si de frunze uscate. Toamna s-a lasat peste oras, ca o tesatura de aur vechi. Cerul e clar si bombat precum o lentila, sub care cladirile, arborii si oamenii par mai impunatori si mai sobri. (Continuare)

Top zece bancuri din comunism

2009-11-09T10:22:00.002+02:00

In comunism , oamenii treceau mai usor peste acele vremuri daca faceau haz de necaz!

Vedeti un top zece al bancurilor de atunci, pe care l-am primit pe e-mail. Daca vreti, propuneti un top trei propriu. Decent :)

10. Ce-a fost inainte: oul sau gaina? Mai inainte au fost de toate. (cules pe 12 noiembrie 1979)
9. Ce-i mai rece si mai rece decat apa rece? Apa calda. (17 ianuarie 1985)
8. Cand a plecat de-acasa, Prunariu i-a lasat mamei un bilet pe masa: „Am plecat in Cosmos. Vin peste o saptamana”. Cand vine, gaseste pe masa un bilet de la maica-sa: „Am plecat dupa branza. Nu stiu cand vin”. (26 mai 1981)
7. Un tip trecea pe strada tinand in mana, cu mare grija, un sul de hartie igienica. Trecatorii il priveau invidiosi, iar unul chiar l-a intrebat: „Nu va suparati, de unde l-ati luat?”, „Acum cateva minute l-am scos de la Nufarul...”
6. La usa unui apartament suna un pusti: „Tanti, ai facut supa?”, „Da, puisor, vrei sa gusti si tu?”, „Nu, multumesc”, „Atunci, de ce-ai venit?”,„Te roaga mama sa ne imprumuti si noua osul”.(6 decembrie 1982)
5. Din dispozitia lui Ceausescu s-au facut experimentari si incrucisari de meri, pentru a se crea un soi de mar pitic, de numai 50 de cm, pe care sa-l poata culege si "Soimii Patriei". (28 septembrie 1983)
4. Ultima dorinta a romanilor privitoare la familia Ceausescu: sa moara Nicolae, iar Elena sa traiasca din meditatii la chimie! (28 decembrie 1988)
3. De ce a luat comuna Scornicesti titlul de „Erou al noii revolutii agrare”? Pentru ca a crescut cel mai mare bou.
2. De ce n-a luat si comuna Petresti titlul de „Erou al noii revolutii agrare”? Pentru ca anul acesta nu s-a acordat titlul si pentru cea mai mare vaca. (3 ianuarie 1987)
1. Un militian prinde o pereche facand dragoste intr-un boschet. Ii duce la sectie si, de aici, in fata tribunalului. La proces, fata e felicitata pentru patriotism si baiatul pentru initiativa. Militianul e arestat pentru intrerupere ilegala de sarcina. (17 martie 1984)

O mărturisire de credinţă cutremurătoare

2009-11-09T09:34:00.003+02:00

Un reportaj, ca o radiografie a ortodoxiei noastre de azi, a fost difuzat pe Pro TV, în emisiunea România, te iubesc (altminteri, foarte bună). Subiectul este pelerinajul la moaştele Sfintei Parascheva de la Iaşi. Dacă reuşiţi să treceţi peste stilul tendenţios - deh, meteahnă cronică a presei româneşti -, veţi asista la o cutremurătoare mărturisire de credinţă colectivă. Pe mine unul m-a impresionat foarte mult. Desigur, depinde cum îl priveşti: cu faţa sau cu spatele la Dumnezeu. Necredincioşilor filmul le va dezvălui obscurantismul ortodox. Dar, pentru credincioşi, mesajul esenţial al acestui reportaj este taman pe dos faţă de cel pe care şi-a propus reporterul să-l transmită.

Romania, te iubesc!: Sarbatorile, un bun prilej de facut bani

StirileProTV.ro

ROST pe noiembrie: Marii duhovnici şi racilele veacului

2009-11-08T18:23:00.004+02:00

De joi, 12 noiembrie, va fi pe piaţă numărul dublu pe octombrie şi noiembrie al revistei ROST. La fel de consistent cum v-a obişnuit (aproape 100 de pagini dense), îi este închinat părintelui arhimandrit Roman Braga (87 de ani), supranumit aici „monahul cu inimă de prunc” – pentru curăţenia sa sufletească şi bunătatea pe care o răspîndeşte în jur. Părintele Roman Braga a făcut parte din mişcarea “Rugul Aprins” de la mănăstirea Antim – mişcare de rezistenţă spirituală şi de desăvîrşire prin Rugăciunea Inimii, organizată de părintele Daniil – Sandu Tudor şi duhovnicul rus Ioan Kulâghin. Pentru apartenenţa sa la “Rugul Aprins”, părintele Roman a fost închis de regimul communist. După eliberare, a reuşit să fugă în SUA, unde trăieşte şi astăzi, fiind stareţul mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction – Michigan. Este cunoscut în America şi ca duhovnicul copiilor, părintele Roman ocupându-se toată viaţa de educaţia religioasă a celor mici.
Nu rataţi nici articolele: “De la «Draculaland» la «Thailanda Europei»” (despre legalizarea prostituţiei), de Răzvan Codrescu; “Eminescu te învaţă să gândeşti româneşte” – un interviu cu cea mai tânără cercetătoare a operei “omului de plin al culturii române”, Miruna Lepuş, de Silviu Man; “Despre anatomia inimii triste la român”, de Dan Puric; “Lungul drum spre credinţă al lui Klaus Kenneth” (despre convertirea la ortodoxie, după patru decenii de căutări spirituale prin toate marile religii, a unui elveţian, sub influenţa părintelui Sofronie Saharov de la Essex – cel care i-a fost duhovnic unui alt mare convertit, pr. Rafail Noica,), de Octavian Dărmănescu; “60 de ani de la al doilea val de deportări în Siberia”, de Viorica Olaru-Cemârtan , “Cu părintele Calciu, la trei ani de la despărţire”, de Teodora Roşca; “Un om cât o civilizaţie: Părintele Sofian”, de Paul S. Grigoriu; “Ortodoxia şi «zeul toleranţei»”, de Costion Nicolescu.

Despre sfinţii închisorilor, la Brăila

2009-11-08T16:51:00.004+02:00

Asociaţia "Rost" organizează, în parteneriat cu Consiliul Judeţean Brăila şi Biblioteca "Panait Istrati", expoziţia foto-documentară Pe drumul Învierii, referitoare la martiriul pentru Hristos în temniţele comuniste a şase personalităţi exemplare ale Bisericii Ortodoxe Române: părintele Arsenie Boca, părintele Arsenie Papacioc, părintele Daniil - Sandu Tudor, părintele Gheorghe Calciu, Ioan Ianolide şi Valeriu Gafencu. Expoziţia conţine documente in arhivele Securitatii, dar şi din arhivele familiilor celor evocaţi şi fotografii inedite.

Deschiderea expoziţiei va avea loc marţi, 10 noiembrie a.c., ora 17.00, la Biblioteca Judeţeană "Panait Istrati" (Calea Călăraşilor nr. 52). Vor vorbi despre conţinutul expoziţiei prof. Elena Dumitrescu şi lector univ. dr. George Enache.

Expoziţia va fi găzduită de Biblioteca Judeţeană "Panait Istrati" Brăila timp de două săptămîni.

Pelerinaj in Grecia

2009-11-06T09:20:00.002+02:00

Ziua I-a: 08.12.2009 ora 16,00. Plecare din Bucuresti – Se traverseaza Bulgaria pe ruta Ruse- Pleven- Sofia-Kulata-Promachonas . Cazare la Seres sau in Thessaloniki
Ziua a-II-a: 09.12.2009 Sosire la Thessaloniki. Se viziteaza:
- Biserica Sf.Dimitrie Izvoratorul de Mir cu moastele Sf. Dimitrie si Sf.Anisia;
- Biserica Sf.Sofia cu moastele Sf. Vasile cel Nou;
- Biserica Sf.Teodora cu moastele Sf. Teodora din Tesalonic si a Sf. Cuv. David
- Biserica cu moastele Sf. Grigore Palama;
Ziua a-III-a 10.12.2009 Plecare spre Meteore. In drum vom trece prin Valea Tembi unde ne vom inchina la M-rea Sf. Mc.Paraschevi de pe valea Tembi (tamaduitoare a bolilor de ochi) si Manastirea Sfantul Efrem Sirul.
Cazare in Kalambaca orasul de la poalele Meteorelor.
Ziua a IV-a 11.12.2009 Plecare spre insula Corfu. Participare la Slujba de priveghere pentru ziua Sfantului Spiridon. Cazare la hotel in Corfu.
Ziua a-V-a: 12.12.2009 Participare la Sf. Liturghie, si inchinarea la mostele Sf. Spiridon se vor vizita si alte manastiri de pe insula. Plecare spre Manastirea Suroti unde ne vom inchina la moastele Sf. Arsenie Capadocianul si la mormantul Cuv. Paisie Aghioratul. Cazare la Seres.
Ziua a-VI-a 13.12.2009 Participare la Sf. Liturghie. Plecare spre Romania.

Pret 200 euro – include: Transport cu microbus 19+1 locuri, aer conditionat, scaune rabatabile, clasificat turism; traversarea cu fery-boat-ul pentru persoane si microbus; Taxe de pod, drum autostrada, parcare; combustibil, diurna si cazarea soferilor, asigurari de persoane si bagaje, CASCO, RCA; Cazare la Hotel echivalent 2*
Relatii la tel: 0745.124.083, 021.324.26.61

Spectacole ale trupei lui Dan Puric in luna noiembrie

2009-11-06T09:13:00.003+02:00

La inceput de Noiembrie, revin in "forta" spectacolele "marca Dan Puric" la sala Rapsodia din Lipscani 53. Nu ratati aceste intalniri cu teatrul, muzica si dansul deopotriva...

Joi, 5 Noiembrie 2009, orele 19:30 va invitam sa vizionati spectacolul "NOI" prezentat de Compania "Passe-Partout D.P.", la sala Rapsodia din str. Lipscani 53. Un spectacol în care toate nebuniile vremurilor noastre - de la talk-show-urile isterice la problemele de alimentaţie - sunt ironizate senin, cu candoare. Protagoniştii spectacolului NOI promit să aducă în faţa spectatorilor propria lor variantă de lume, ceva mai puţin zbuciumată, ceva mai puţin speriată de greutăţile zilei, o lume mai colorată, în care oamenii ştiu să râdă fără batjocură şi să fie trişti fără dulcegării.

Daca mergeti Joi, 12 Noiembrie 2009, orele 19:30, la "Doi dintre Noi", este aproape sigur ca o sa va placa, dar dupa ce iesiti din sala, va intrebati daca a fost teatru sau dans. Pentru ca este putin diferit chiar si de spectacolele cu care ne-au obisnuit cei din trupa "Passe Partout - Dan Puric".

De fapt, este un emoţionant eseu vizual şi coregrafic, care a împrumutat multe elemente teatrale. Atât de multe încât în orice moment riscă să se apropie de teatru până nu mai ai îndoieli, ca apoi să se îndepărteze din nou. Şi chiar această separare fragilă şi incertă este calitatea spectacolului. Povestea de iubire se scrie din gesturi declanşate şi comentate de muzică, expuse în trăiri teatrale.

Programul companiei continua Miercuri, 18 Noiembrie, orele 19:30 cu “RENCONTRES”, poezia momentelor importante din viata, cu Violeta Totir si Dragos Huluba. Reflexele zilnice si semnele cotidianului sunt materia prima folosita de autorii spectacolului “RencontreS”. Din ele se desprinde poezia unor momente importante ale vietii, tot ele conduc la sentimente si stari sublime, pe care actorii le “joaca”, le “mimeaza” si le “danseaza” cu placere, ajutati de un al treilea personaj, care este fundalul sonor.

Dan Puric urmareste in stilul promovat, ca si discipolii sai, armonizarea pantomimei, mijloc principal de exprimare, cu dansul esentializat. “RencontreS” este o… “intalnire” cu harul celor ce vor sa comunice sincer si direct, emotie publicului.
Joi, 19 Noiembrie de la orele 19 :30, nu ratati one man show-ul „VIS” cu Dan Puric."In acest spectacol fara fir rosu conducator sunt visele mele adunate de-a lungul timpului. Cu unele am calatorit in lume iar cu altele, pur si simplu, m-am rugat. Vi le ofer pe toate dumneavoastra publicului spectator" (Dan Puric).

In viziunea lui Dan Puric, gestul devine cuvantator, mai mult decat un simplu accent indicator si intaritor al sensului salvat, al realitatii "spiritualizate" in intelect. Limbajul gestic descopera mai nemijlocit decat cel discursiv taina "Cuvantului facut trup". Gestul este un altfel de cuvant care manifesta epifania persoanei, intentia neacoperita, nesustrasa spontaneitatii, nesupusa reductiei, nesistematizata, netranspusa in registrul "dialectic" al gandirii discursive. Curgerea logica deslusitoare a limbajului discursiv pierde, prin precizare, extraordinara diseminare, inmugurire a sensurilor din limbajul gestic.

Miercuri, 25 Noiembrie, ora 19.30 un spectacol reprezentativ al companiei – “MADE IN ROMANIA”.

Spectacolul plin de umor si laconice povesti pline de haz, este o viziune romaneasca asupra sufletului lumii. Aproape nimic din ce este omenesc nu lipseste din acest puzzle al conditiei individului si a societatii, derulat in ritmuri si imagini naucitoare, in care artele martiale se intalnesc cu valsul, iar parodia suculenta la adresa unor sintagme din filmul japonez este contrapunctata, in final, de vitalitatea dezlantuita a dansului popular. Spectacolul se bazeaza pe sinteza unor diferite mijloace de expresie scenica: step, pantomima, dans, lumini si muzica, spirit si emotie.

Joi, 26 Noiembrie, ora 19.30 - TOTI CINCI va vor spune povestea dintotdeauna a omenirii, concentrata in cateva zeci de minute doldora de muzica si culori, cu sunetele frematatoare ale pasilor de step, cu misterul pantomimei, al dansului, al gestului spontan si efervescent. Cinci oameni. Ca cinci degete de la o mana. Nimic din ce-i uman nu va lipsi din poveste: umorul, fericirea, nedumerirea, tristetea, nostalgia, iertarea..."Toti Cinci" va vom spune despre nebunia lumii, despre bucuria ei, despre miracolele care ne inconjoara, dar pe langa care trecem cu totii, din viteza, in fiecare zi. Venim sa va vorbim, tacand, despre ceea ce nu se vede (decat cu ochiul... liber).

Daniel Ivan
http://www.passe-partoutdp.ro/

Scrisoarea unui preot copleşit de biruri

2009-11-05T08:21:00.005+02:00

Acum cîteva zile am primit scrisoarea de mai jos. Am cumpănit ce să fac cu ea. Cu acordul autorului, o public, sperînd că voi putea declanşa o dezbatere adevărată pe acest subiect: viaţa grea a preoţilor simpli de prin sate şi cătune.

Majoritatea covîrşitoare a clericilor sînt săraci şi încearcă să-şi facă misiunea cît mai bine. Am prieteni preoţi în toată ţara şi ştiu cum trăiesc. Iar în ultimii ani am cunoscut preoţi de prin colţuri uitate de lume, care îl slujesc pe Dumnezeu în cele mai vitrege condiţii. În acele sate cu cîţiva enoriaşi nu se simte triumfalismul Bisericii naţionale, prezent în marile oraşe. Acolo nu se învîrt banii cu lopata. Acolo preoţii îşi fac slujba din vocaţie, nu pentru cîştiguri materiale. Dar să nu mă lungesc. Citiţi scrisoarea şi spuneţi-vă părerea. Sînt convins că ştiţi multe alte cazuri similare. E bine să le facem publice măcar pentru a nu mai confunda clerul întreg cu o subţire pătură de profitori.

Domnule Claudiu Tarziu,

Cu adanca plecaciune va rog sa-mi iertati indrazneala avuta fata de Domnia Voastra.
De multa vreme citesc cele scrise de Dvs si marturisesc, in aceste neguroase timpuri, am gasit sprijin moral in randurile asternute de Dvs.
Sunt preot, un umil preot, din jud Valcea....
Nu spun mai multe, intelegeti de ce...
Nu stiu inca sigur de ce va scriu. Nu mi-o luati in nume de rau. Sunt sincer, nu va ganditi la cine stie ce conspiratii sau "intoxicatii" eclesiale. Pe parcurs, de veti dori, imi veti afla identitatea...
Ne sufocam, Dle Tarziu, sub povara birurilor patriarhale. Gata, ne-a ajuns, deja, cutitul la os.
Exemple:

400-Filantropia
400-cota protoieriei
500-abonamente presa
200-fab
250-Trinitas
100-furnituri birou (invizibile)
150-bazar (invizibil, si asta)
340-Lumina
200-imprimate (Domnul stie ce-s alea)
alte cote-300-360 lei....
La acestea, se adauga "spaimele" provocate de venirea noului episcop, Nica, acesta avand in vedere "ridicarea" nr de abonamente la Lumina, pe la cifra 3, deci 3x340=1020
Acestea fiind spuse, sa adaugam ca Sinodul a scos realmente Consiliile parohiale din schema, acestea nemaiavand nici un cuvant de spus referitor la viata parohiei, decat foarte restrictiv, deci nu se pot opune acestor taxe exorbitante...
Eu, ca sacerdot, nu pot aparea in fata credinciosilor si, in loc de un cuvant de invatatura, sa ma apuc sa le spun despre ce biruri ne-a pus Prea Luminatul, pe cocoasa...; n-ar intelege oamenii si cred ca nici nu i-ar interesa..., ar fi mercantil, cred eu....
Aceste taxe se regasesc insa in "preturile" mult hulite cerute pe la slujbe, (va asigur ca , cel putin la mine, aceste "preturi" nu sunt nici "fixe" si nici obligatorii)..
Adaugam la acest amalgam infricosator, necesitatea (aproape fiziologica, iertati-ma), de a-mi "face rost" de banii necesari subzistentei, mie si familiei mele..., intretinerii bisericii..., putintei de a face milostenie, cat de cat, macar si numai pentru a nu fi confundati cu simpli colectori de taxe, e adevarat, colectori cu o uniforma mai speciala... :)
Stiti treaba cu atat de discutatele salarii preotesti, nu ma indoiesc... Statul are contributia lui iar "grosul" vine sub forma de "completari", din parohie.. Cu o singura specificare: daca ai de unde face aceste completari..
Eu unul, raman cu 500 lei, net...
Nu ma plang, Dumnezeul meu, dar ma uit speriat ca nu voi mai putea face fata "cerintelor" de la Inalta Poarta Ortodoxa...
Pentru ca se face o amestecare facila intre parohiile de oras si cele de tara, unde termenii ecuatiei se schimba total..
Cum sa compari o parohie cu 3000 de familii cu una de 200-300?...( dintre care, 20% someri, 15% vaduvi, 30%pensionari, unii cu aceea vestita pensie de CAP, 15% fara venituri deloc, 20% indiferenti, adica "nesimtitori" la trebuintele si nevoile parohiei?)..
Iata, Dle Claudiu Tarziu, de ce v-am scris.
Sunt tare mahnit. Inchei aceste nevolnice randuri, cu ruga de iertare.
Si pomeniti-ne in rugaciunile Voastre, pe noi, umilii si netrebnicii platitori si colectori de bani, pentru albul imaculat al Ortodoxiei romanesti.

Cu adanc respect si consideratie,

Un preot din Patriarhia Romana

PS:

Precizare: Nu sunt impotriva curentului de innoire, imbelsugare, infrumusetare, largire, intindere, tiparire, constructii, cumparari, amenajari, etc, etc, care bantuie Biserica noastra, astazi... Ci doresc (in van, desigur) ca aceasta transformare care a cuprins BOR sa se faca fara jupuirea noastra, a clerului si, prin noi, indiscutabil, a pastoritilor nostri. Pentru ca asa cum spunea un imparat roman, "... un pastor bun, tunde oaia, nu o jupoaie!..."

PPS:

Cel putin prin partile noastre, pe aici, multi preoti intaresc legaturile ecumenice cu preoti greco-catolici, slujind impreuna, nu stiu cat in numele ecumenismului cat dintr-un unghi mult mai practic. Acela de a trece, daca vor fi nevoiti, la greco-catolici. Si tineti cont ca-s preoti cu 10, 20 sau mai bine de 20 de ani de preotie ortodoxa. Au argumentele lor, nu se pun in discutie, nu vad rostul. Dar vorba Sfintiilor lor, daca IPS Corneanu soarbe din potirul catolic; PS Sofronie sfinteste ape cu episcop greco-catolic; IPS Robu se roaga (si viceversa) cu PF Patriarh; si daca PF Daniel prefera sa manance la masa nu cu ortodocsi, romani, ci cu carmelitii, la Viena, de ce s-ar ofusca sa slujeasca alaturi de greco-catolici niste parliti de popi ortodocsi, si-asa buni doar pentru a varsa bani la haznaua Patriarhiei?

Domnul sa va miluiasca!
Domnul sa va ajute!
Domnul sa va binecuvinteze!
Iertati!

Apel către... moderatori

2009-11-04T23:38:00.003+02:00

Un apel către moderatorii de televiziune, făcut de Andrei Pleşu, pe care îl consider îndreptăţit:

„Stimaţi moderatori! Înainte de a intra în emisiune, amintiţi-vă de limitele exacte ale rolului dumneavoastră. Nu sunteţi nici experţi în domeniiile invitaţilor dumneavoastră, nici procurori, nici înţelepţii cetăţii, nici copiii ei minune. În general, nu v-aţi distins nici prin mari fapte, nici prin mari texte, care să legitimeze aroganţa, postura de diriginţi ai neamului, stilul casant, nerăbdarea partizană. Sunteţi gazde. Adică nişte domni binevoitori şi nişte doamne gentile, atenţi la bunele maniere şi preocupaţi să întreţină conversaţia, colocvialitatea, atmosfera de symposion destins şi fertil. De asemenea, sunteţi, prin vocaţie, intermediari şi moaşe. Treaba dumneavoastră e să mediaţi între invitaţi, opinii şi temperamente diverse şi să conduceţi discuţia în aşa fel încât, în cele din urmă, telespectatorul să vadă născându-se un adevăr, o idee, o temă de meditaţie. Nu tenebrosul Marte ar trebui să fie patronul dumneavoastră, ci Socrate. Cu un asemenea model, ar fi de dorit să vă simţiţi îndemnaţi la nobleţe şi inteligenţă, la ironie fină nu la retorsiunea barbară, la umor şi nu la băşcălia de tarabă. N-aveţi voie să fiţi partizani, să aveţi cine ştie ce trăiri private, să daţi de pământ, sau să-i neglijaţi, pe cei care au răspuns amabil invitaţiei dumneavoastră. E de preferat, de altfel, să nu chemaţi în studiou inşi pe care îi detestaţi. Probabil că nu veţi avea tăria să vă ţineţi firea şi veţi ajunge, inevitabil, la râcă şi mitocănie. Nu vorbiţi în acelaşi timp cu invitaţii dumneavoastră şi, în nici un caz nu vorbiţi mai mult decât ei. Nu răspundeţi singuri la întrebările pe care le puneţi. Nu arboraţi ştaiful ministerial al dlui Răzvan Dumitrescu, volubilitatea tălâmbă a dnei Firea, sau măcăiala isterică a dnei Grecu. Toate se învecineză, în ultimă analiză, cu ridicolul. Aveţi, e drept, o scuză: uneori, şi să vreţi să vă purtaţi mai bine, n-aveţi cu cine...“

Surprizele Europei: CEDO interzice crucea în şcolile italiene

2009-11-04T16:03:00.003+02:00

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că expunerea crucifixului în şcolile publice din Italia încalcă dreptul la educaţie şi la libertate religioasă. CEDO a precizat că prezenţa crucifixului este deranjantă pentru copiii care au o altă religie decât cea creştină sau care sunt atei.

Un caz similar a fost judecat anul trecut în România, iar atunci ONG-urile şi Ministerul Educaţiei, care au contestat o decizie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au cîştigat bătălia în justiţie.

Idei în Dialog, în pragul falimentului

2009-11-04T14:32:00.006+02:00

Sorin Ovidiu Vîntu, patronul trustului Realitatea-Caţavencu, care deţine şi revista Idei în Dialog, renunţă la editarea acesteia - scrie Reporter Virtual. SOV i-o face cadou lui Patapievici, care e puţin probabil să găsească sponsori acum, pe vreme de criză. Părerea mea este că, dacă ştirea se confirmă, ID dispare.

Îmi pare rău de fiecare dată cînd moare o publicaţie culturală şi cu atît mai rău atunci cînd e vorba de una care îmi stîrneşte interesul, chiar dacă avem viziuni diferite. Dar, într-un fel era de aşteptat să se întîmple astfel cu ID, de vreme ce SOV a renunţat la toate publicaţiile de nişă, de la Bucătăria pentru toţi la Tabu. În plus, ID era cam falimentară, cu cele cîteva mii de exemplare vîndute lunar în raport cu cheltuielile importante pe care le avea (potrivit declaraţiei sale de avere, H.R. Patapievici încasa, în calitate de director, un salariu de vreo 6000 lei noi; dar publicaţia plătea şi alţi oameni).

Oricum, e trist că la noi nu există publicaţii culturale care să trăiască din tiraj. Şi cu fiecare astfel de dispariţie rămînem mai săraci.

Topul oraşelor unde poţi trăi bine

2009-11-04T12:14:00.004+02:00

Capital a făcut un top al oraşelor din România în care e cel mai bine să locuieşti. Surprinzător, sau poate nu, topul e dominat de oraşele foarte mari, cu Bucureştiul - moţ. Eu, ca unul venit din Bacău - urbe care nici nu apare în analiză -, n-am decît să mă bucur :) Şi tocmai mă gîndeam să mă mut într-un loc mai liniştit şi neapărat respirabil.

Capital spune că, deşi este aglomerat, zgomotos, murdar şi scump, Bucureştiul e oraşul în care se trăieşte cel mai bine. Avantaje: şomaj mic, salarii mari, locuri de distracţie berechet, spectacole de teatru, vedete ale muzicii internaţionale care poposesc aici mai des, evenimente culturale, apropierea de mare şi de munte.

Pe locurile următoare, la diferenţe de punctaj neglijabile, sînt Timişoara, Cluj şi Constanţa. Iaşi, Sibiu, Braşov şi Oradea vin ceva mai departe, dar la nivel bun de trai. Aşa încît Ardealul şi Banatul sînt fruncea între provinciile istorice.

Vedeţi amănunte şi explicaţii aici.

Plecăciune la moartea unui antrenor de box, Anton Cojan

2009-11-04T09:43:00.004+02:00

Abia acum am aflat întîmplător că, în urmă cu două săptămîni, a murit un om despre care am amintiri luminoase: antrenorul de box Anton Cojan, de la Sport Club Bacău. S-a stins încă în putere, la 61 de ani, în urma unei boli incurabile. Nu l-am mai văzut de mulţi ani, dar mereu m-am gîndit la el ca la o persoană care m-a ajutat să mă formez ca om.

Anton Cojan mi-a pus prima oară mănuşile de box în mîini. Aveam vreo 13 ani, energie berechet şi agresivitate destulă. Făcusem încă vreo trei sporturi, începînd de la şapte ani, dar nici unul nu mă disciplinase şi nici nu mă provocase cît să-i rămîn fidel. "Maistrul" Cojan, cum îi spuneam (unii din neştiinţă, alţii prin molipsire, dar nici unul cu ironie), m-a învăţat să stau în gardă, să dau directe, upercuturi şi croşee şi mai ales să gîndesc. A reuşit să-mi bage în cap nu numai scheme ofensive şi defensive (atît cît a reuşit), ci şi lecţia esenţială a acestui sport de gentlemani. Şi anume că în ring trebuie să fii ca în faţa unei table de şah, să anticipezi acţiunile adversarului şi să vii cu măcar o lovitură înaintea lui. "Băi, degeaba ai forţă dacă n-ai creier!" - ne repeta tuturor cînd greşeam. Iar în cantonamente ne provoca la partide de şah şi încuraja campionate între noi.

Această perspectivă asupra boxului, pe care mi-a deschis-o Anton Cojan, m-a determinat să fac acest sport pînă la sfîrşitul liceului.

Maestrul Cojan, fost boxeur la categorii mici, avea o inimă mai mare decît el. Suferea în colţul ringului alături de noi cînd eram învinşi şi se bucura ca un copil cînd cîştigam.

Mereu serios, aspru şi rău de gură, masca o bunătate rară. Din cînd în cînd, un zîmbet ştrengăresc, apărut cînd te certa mai cu foc, îl arăta aşa precum era. "Băi, un boxeur trebuie să fie rău, să plesnească de răutate, că altfel nu învinge", era felul său de a exprima curajul şi duritatea, bărbăţia pe care ţi-o cere boxul.

Ca pugilist, Anton Cojan a avut 157 de meciuri, timp de 13 ani. A fost campion naţional şi internaţional. Din 1974, pînă cînd a închis ochii, a antrenat generaţii după generaţii de tineri, scoţînd campioni la toate categoriile. De multe ori, meritele sale au trecut în umbra altor nume, pentru că Anton Cojan era modest şi pasionat de ce făcea, n-avea nevoie de lauri. A trăit şi a murit potrivit crezului său: un bărbat puternic nu are nevoie de ajutor sau de confirmări din afară.

Dumnezeul să-l ierte şi să-l odihnească!

Secretar de stat răpus de gripa porcină

2009-11-03T15:27:00.006+02:00

La doar o lună de la numire, Adrian Streinu-Cercel şi-a dat demisia din funcţia de secretar de stat în Ministerul Sănătăţii azi dimineaţă, înainte de a merge să fie audiat de Comisia de Sănătate a Parlamentului. El a refuzat să facă publice motivele demisiei sale, dar acestea ar putea fi legate de faptul că a fost criticat pentru felul în care a gestionat "criza" gripei porcine.
Cu doar o zi înainte, Adrian Streinu Cercel spunea că epidemia de gripă porcină ar putea ucide minimum 20.000 de români.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat ieri că a fost alertat de declaraţiile panicarde ale lui Streinu-Cercel, dar că apocalipsa se mai amână. Şi că România nu va importa nici un vaccin, pentru că îl poate produce singură în cantităţi suficiente. Băsescu a îndemnat la calm şi a amintit că aşa s-au isterizat specialiştii şi presa şi în timpul gripei aviare, care s-a dovedit în cele din urmă o mare afacere pentru nişte şmecheri. Ştie oare ceva mai mult? Să ne spună şi să încheiem şi "epidemia" asta.

UPDATE

Evenimentul Zilei susţine că PSD a pus la cale demisia lui Steinu-Cercel, pentru a-l lăsa pe Băsescu să se descurce singur cu "epidemia" de gripa nouă şi a pasa pe umerii săi responsabilitatea unui eventual dezastru în gestionarea acesteia. Dacă ar fi epidemie, scenariul s-ar susţine. Dar eu unul am îndoieli că este.

Ziarul mai spune că oamenii PSD rămaşi în Ministerul Sănătăţii pregăteau o mega-afacere cu vaccinuri, măşti şi alte materiale contra gripei. După cum era uşor de bănuit.

Avocatul Cezar Axinte şi părintele Iustin Petre, despre rezistenţa ortodoxă la provocările veacului

2009-11-03T12:15:00.006+02:00

Fundaţia „Sfinţii Martiri Brâncoveni” organizează, marţi, 10 noiembrie 2009, ora 18.00, în Sala Mică a Casei de Cultură Suceava, conferinţa Legitima apărare a cetăţeanului faţă de agresiunea statului. Conferinţa va fi susţinută de părintele Iustin Petre, stareţul mănăstirii Sf. Ioan Casian - Constanţa, şi de avocatul Cezar Axinte - vicepreşedintele Baroului Constanţa.

Temele pe care le vizează conferenţiarii sînt dintre cele mai diverse, fierbinţi şi, în opinia mea, prea complexe pentru a fi tratate într-un discurs de două ceasuri. Totuşi, ei şi-a propus să vorbească despre: gripa mediatică şi vaccinarea „obligatorie”; Codex Alimentarius sau monopolul alimentelor; Tratatul de la Lisabona şi dictatura globalizarii; actele biometrice, tehnologia şi controlul asupra populaţiei; libertinajul juridic: droguri, prostituţie, incest, pedofilie, avort; Biserica - intre Trupul lui Hristos si institutie a statului secularizat; sfinţii temniţelor comuniste - modele de reacţie la agresiunea unui sistem totalitar ateu. Fiecare dintre aceste teme merită o conferinţă separată. Dar să sperăm că de data aceasta măcar se va deschide drumul spre ele.

Cîntarul electoral: ce au făcut bun şi rău Băsescu, Geoană, Oprescu şi Antonescu?

2009-11-02T23:35:00.005+02:00

Văd că s-a încins, pe forumurile ziarelor şi în subsolurile blogurilor, lupta între postaci pro şi anti-Băsescu. Zic să facem un pas mai departe. Măcar din ambiţia de a nu-i face pe plac marinarului raportînd toată viaţa politică la el, să încercăm să cîntărim candidaţii cu aceeaşi măsură, în ideea că ce-au făcut bun şi rău îi poate departaja. Contează ce spun că vor face numai raportat la ce au făcut deja. Nici unul dintre candidaţii din primul pluton pentru alegerile prezidenţiale nu e virgin politic. Deci toţi au un trecut prin care pot fi judecaţi mai lesne decît prin prisma promisiunilor electorale.

Puneţi pe două coloane, în dreptul fiecăruia dintre cei patru clasaţi în sondajele de opinie (Băsescu, Geoană, Antonescu şi Oprescu), marile lor greşeli/porcării şi faptele lor politice în slujba binelui comun. La final, trageţi linia şi spuneţi care-i răul cel mai mic. Chiar dacă nu aveţi de gînd să votaţi şi chiar dacă nu-l simpatizaţi pe cel care vă iese la socoteală mai acătării. Dar să fiţi oneşti. Promit să nu cenzurez nici un comentariu decent şi care respectă regulile de mai sus. Vă aştept opiniile.