Blogul Medusei

A.N.E.S. este împotriva sexismului din reclamele Fundaţiei Renaşterea

2009-09-28T13:31:00.008+03:00

Sexismul care emană din reclamele Fundaţiei Renaşterea, fundaţia doamnei Geoană, a fost sesizat, cu puţin ajutor, şi de cei de la A.N.E.S. (Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi) care au decis săptămâna trecută să scrie o scrisoare publică de indignare şi s-o publice pe site-ul propriu.

În scrisoare, ANES-ul pune lupa pe afişele stradale ale Fundaţiei, în care se înfăţişează una pereche de sâni alături de sloganul “ŢI-AU ADUS O PROMOVARE. MERITĂ MĂCAR UN TELEFON ” (afişe care, apropo, au împânzit Bucureştiul!) constatând că se „reproduce un stereotip sexist la adresa femeilor, conform căruia unul dintre criteriile de promovare în carieră are la bază sexualitatea lor, şi nu capacităţile şi potenţialul profesional al acestora”.

ANES cere retragerea imediată a afişelor în cauză din spaţiul public.

Fundaţia Renaşterea are ca termen limită ziua de azi, 28 septembrie, să răspundă acestei scrisori şi să informeze ce măsuri ia pentru a remedia situaţia. În caz că nu va răspunde, ANES-ul se va adresa cu o plângere la CNCD (Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării).

Link: A.N.E.S. - SCRISOARE DESCHISA CATRE FUNDATIA RENASTEREA

Alte articole despre sexismul/misoginismul din publicitatea Fundaţiei Renaşterea:

Blogul Medusei - O bilă neagră pentru fundaţia Mihaelei Geoană

Alexandrina- Campanie împotriva cancerului la sân

Radio Medeea - Cancerul la sân, o glumă misogină (au avut şi o emisiune pe această temă)

Costi Rogozanu (Cotidianul) spune că reclama „E de un sexism frust, din ăla de obor”.

Fotobloggers. TheAnti scrie „Dupa ce am vazut un asemena afis m-am simtit eu [ca reprezentant al sexului masculin] jignit, nu vreau sa ma gandesc ce parere si-a facut o femeie”.

Parlamentul spaniol a votat ieri împotriva legalizării prostituţiei

2009-09-23T15:39:00.003+03:00

Toate grupurile parlamentare din Parlamentul Spaniei au respins, marţi, moţiunea formulată de formaţiunea Esquerra Republicana de Catalunya (CEC), prin care se solicita guvernului să legalizeze prostituţia.

Rezultatul votului a fost de cinci voturi pentru, 329 împotrivă şi şase abţineri.

În moţiune se propunea guvernului să prezinte în termen de şase luni un plan integral de protejare a libertăţilor şi drepturilor persoanelor implicate în prostituţie în mod voluntar, pentru a elimina vulnerabilitatea şi excluziunea lor socială. În discursului său în Parlament, membrul CEC, Joan Tardà a recunoscut că "nimeni nu alege prostituţia în condiţii de libertate absolută", dar legalizarea ar fi, în opinia sa "un rău mai mic."

Poziţia partidului aflat la guvernare, PSOE (Partidul Socialist), a fost că legalizarea acestei activităţi "ar permite un spaţiu mai mare mafiei", care va cauta mai multe femei în ţările sărace pentru a profita de pe urma legalizării acestei activităţi în ţările din Vest . "Nu suntem în favoarea legalizării exploatării şi încălcării drepturilor omului", a spus deputata Carmen Montón.

Ea a subliniat faptul că, în Spania, 90% din prostituatele de sex feminin sunt imigrante ilegale care au fost aduse în ţară prin înşelăciune şi în prezent sunt exploatate de mafii.

Şi principalul partid de opoziţie, Partidul Popular, s-a declarat împotriva legalizării. Purtătorul de cuvând al partidului, Eva Duran, a acuzat guvernul că nu oferă soluţii de combatere a prostituţiei şi a cerut punerea în aplicare a planului adoptat în decembrie anul trecut de combatere a traficului de femei în scopul exploatării sexuale.

De asemeni a cerut, printr-un amendament, să fie derulate campanii de sensibilizare care să conducă la schimbarea percepţiei de utilizare a femeilor ca mărfuri sexuale şi la o adversiune socială faţă de comerţul sexual cu femei. Reprezentantul popularilor a mai cerut ca efectivele poliţiei şi resursele materiale să crească pentru a combate exploatarea femeilor.

Formaţiunea politică CiU a votat împotriva legalizării întrucât "societatea înţelege că ceea ce este legal este şi bun, ceea ce nu e cazul cu prostituţia". Deputata Mercè Pigem a subliniat că prioritatea este combaterea criminalităţii şi încălcării drepturilor femeilor angajate în această activitate prin constrângere. După ce rezolvăm această problemă, a spus ea, abia atunci vom putea discuta de legalizare.

La rândul său, reprezentanta PNV, Joseba Aguirretxea, a susţinut că mai important decât dezbaterea legalizare-interzicere este să se ia măsuri care să vizeze originea traficului de fiinţe umane , care este sărăcia, datorită căreia femeile sunt lipsite de apărare şi vulnerabile.

Toate grupurile parlamentare au subliniat necesitatea de a pune în aplicare măsuri de combatere a acetei activităţi şi planuri pentru incluziunea socială şi ocuparea femeilor care vor să abandoneze prostituţia. De asemeni s-a căzut de acord ca la următoarea modificare a Codului Penal să se includă şi infracţiunea de trafic de fiinţe umane.

Presa spaniolă:

El Congreso rechaza regular la prostitución

El Pais.

De ce NU trebuie legalizată prostituţia

2009-09-22T16:00:00.009+03:00

Scriu acest articol pe fondul publicării acelui raport prezidenţial care propune legalizarea prostituţiei în România, ca măsură care să conducă la un control al bolilor venerice şi să aducă venituri la bugetul de stat.

În principiu, e frumos idealul pe care îl zugrăvesc susţinătorii legalizării: femeile să fie în siguranţă, să lucreze în condiţii de igienă, să aibă asigurări de sănătate, pensii iar la bugetul de stat să se încaseze impozite din practicarea acestei meserii.

În realitate efectele sunt perverse şi argumentele lor nu se susţin. Iată de ce:

1.Legalizarea prostituţiei este un ajutor dat proxeneţilor şi traficanţilor de persoane. Ei vor fi adevăraţii beneficiari ai acestei legi, pentru că „mărfurile lor”, femeile, copii şi tinerii exploataţi, vor fi mai în siguranţă şi vor fi un paravan mai sigur al afacerilor lor. În Germania, ţară unde prostituţia este legală, peste 90% din prostituate sunt de origine străină. Nemţoaicele nu se înghesuie să practice această „nobilă” meserie. Cele care au ajuns în Germania, au venit oare de bună voie din ţările africane, Europa de Est, Rusia? Evident că nu. Majoritatea au fost înşelate şi vândute mafioţilor. România, să nu uităm, e o ţară cu multe probleme la acest capitol. Mii de femei au fost înşelate în ultimii ani şi forţate să se prostitueze. Când prostituţia este legală, autorităţile au o piedică serioasă în a lupta împotriva fenomenului traficului de carne vie. Femeile traficate nu recunosc că au în spate proxeneţi pentru că acasă familiile le sunt ameninţate, ele însele sunt ameninţate.

Primarul Amsterdamului declara în urmă cu ceva timp:

The legalization of prostitution did not bring about what many had hoped," he said in the television interview. "We are still faced with distressing situations in which women are being exploited. It is high time for a thorough evaluation of the prostitution act. (Sursa)

2. Legalizarea prostituţiei duce la creşterea cererii pentru sex plătit. În loc să avem mai puţină prostituţie, vom avea o adevărată industrie înfloritoare. Legalizarea încurajează sexul pe bani. Dacă un bărbat de exemplu, a avut oarecare reţineri să apeleze la sexul plătit atâta vreme cât el a fost ilegal, odată ce devine legal, Statul îl va încuraja să dea bani în schimbul serviciilor sexuale. Fenomenul s-a văzut în toate ţările care au legalizat prostuţia. De asemenii, cresc pretenţiile şi actele de violenţă. De văzut şi care e speranţa de viaţă la prostituate.

3. Argumentul „prostituţia trebuie legalizată pentru că ea există de mii de ani şi nu va dispărea” nu se susţine. Ar trebui să legalizăm oare şi pedofilia, mergând pe acelaşi argument? Şi pedofilia există şi va exista. Soluţia ar fi să reducem prostituţia, nu să-i dăm forme legale. Şi sclavia a existat timp de mii de ani şi totuşi în ultimele secole am reuşit s-o facem să dispară.

4. Veniturile la bugetul de Stat nu cresc prin această măsură. Nici măcar în ţări cu nivele de corupţie scăzute, ca Olanda, Austria sau Germania, prostituatele (şi proxeneţii din umbră) nu declară decât o parte infimă din venituri. Credeţi că în România unde evaziunea fiscală e la ordinea zilei, se vor apuca prostituatele şi proxeneţii care le păzesc să-şi declare veniturile?

5. Controlul bolilor se poate face şi prin alte măsuri. Vezi paragraful final despre SOLUŢIA CARE FUNCŢIONEAZĂ.

6. Prostituţia este o formă degradantă de muncă. Să nu-mi spună mie careva că o femeie se prostituează din plăcere. Ce plăcere mai poate avea făcând sex cu 20-30 de necunoscuţi pe zi, unii mai libidinoşi, alţii mai boşorogi, unii mai violenţii, alţii cu pretenţii ciudate. Chiar şi atunci când ele „aleg” de bunăvoie această meserie, despre ce fel de alegere mai poate fi vorba dacă ajung să se vândă din cauza sărăciei sau a nevoii de bani. Ar trebui oare să legalizăm şi vânzarea de organe? Libertatea este relativă în condiţii de sărăcie şi mizerie.

E adevărat că situaţia de acum nu e una roză deloc, mii de femei, copii şi tineri lucrează în forme diferite de prostituţie. Ar trebui Statul să închidă ochii şi să spună că nu se poate face nimic? Nicidecum.

EXISTĂ O SOLUŢIE CARE FUNCŢIONEAZĂ.

Singura măsură care a dat roade pozitive a fost cea adoptată în Suedia şi anul trecut în Norvegia. Prostituatele nu mai sunt sancţionate, cel sancţionat este clientul. Prostituatele primesc suport de la Stat ca să abandoneze profesia, participă la programe de inserţie pe piaţa muncii, sunt protejate. Clienţii în schimb sunt pasibili de amendă şi numele lor este făcut public pentru a fi acoperţi de ruşine.

Este o măsură care a condus practic la dispariţia prostituţiei de pe străzile Stockolmului.

Citeşte despre această măsură: Sweden's Prostitution Solution:
Why Hasn't Anyone Tried This Before?

BBC: How Sweden tackles prostitution

Spegel: Prostitution Ban Huge Success in Sweden

Şi un studiu cu informaţii despre cum e tratată legal prostituţia în ţările nordice. Modelul suedez a fost adoptat şi în Norvegia si Islanda:
Prostitution legislation: Will they go the same way?

Geoană şi Organizaţia de Femei a PSD

2009-09-20T17:40:00.009+03:00

Acum câteva zile, Rovana Plumb anunţa că Organizaţia de Femei a PSD, a cărei preşedintă este, îl susţine necondiţionat pe Adrian Severin pentru funcţia de comisar european din partea României.

Această susţinere nu a venit motivată de vreun interes specific al organizaţiei de femei, Adrian Severin nefiind un politician axat pe probleme de gender şi nemanifestând până acum o aplecare specială spre problemele specifice femeilor: maternitate, creşterea copiilor, violenţă, trafic de persoane, prostituţie, discriminările salariale, discriminările în ascensiunea ierarhică şi accesul femeilor în funcţii de conducere şi altele.

Doi la mână, Adrian Severin este bărbat şi, deci, nu e membru al OF PSD.

Atunci, rămâne întrebarea: De ce Organizaţia de Femei a PSD îl susţine pe Adrian Severin? Ar trebui oare ca şi Organizaţia de Tineret a PSD să se pronunţe în această chestiune?

Răspunsul cel mai probabil este că organizaţia de femei a PSD reprezintă un instrument politic folosit inclusiv în probleme străine de obiectivele marcate în statutul său.

Apropo de obiectivele Organizaţiei de Femei a PSD, acestea sunt:

- Crearea cadrului organizatoric pentru asigurarea cunoasterii Programului si Ofertei Politice ale PSD in randul femeilor

- Elaborarea si implementarea de programe si actiuni cu scop politic,social,economic si cultural, corespunzator intereselor si aspiratiilor femeilor din PS

- Stimularea si sprijinirea femeilor pentru accederea lor in structurile de conducere si in pozitii de decizie la nivelul partidului si in viata publica

- Implementarea politicilor de gen , cresterea responsabilitatii si autoritatii femeilor in societate

- Elaborarea unor documente de analiza si sinteza privind statutul femeilor, care sa stea la baza promovarii unor initiative legeslative pentru apararea drepturilor femeii, a familiei si copilului

- Initierea si dezvoltarea unor relatii de dialog si parteneriat cu organizatii similare sau cu structuri politice si ONG-uri , interne si internationale. (Sursa: http://www.organizatiadefemeipsd.ro/misiune.php )

Aşadar, susţinerea pe care Rovana Plumb şi organizaţia pe care o conduce, i-a acordat-o lui Adrian Severin, nu se încadrează în obiectivul aceste organizaţii. Practic e o depăşire a atribuţiilor, o nesocotire a scopului său politic şi social în interiorul partidului. Nu pun în discuţie dacă candidatura lui Severin e bună sau nu, ci faptul că organizaţia de femei nu şi-a motivat suficient suportul pentru această candidatură, ţinând cont bineînţeles, şi de obiectivele pentru care există această organizaţie.

În schimb, Mircea Geoană a avut poziţia pe care am fi aşteptat-o din partea unei şefe de Organizaţie de Femei. El a declarat azi, la Târgovişte, că susţinerea OF PSD pentru Adrian Severin, pentru postul de comisar european nu este suficientă, apreciind că "probabil că o candidată ar fi avut o şansă în plus pentru un portofoliu mai bun".

Geoană este la curent cu faptul că, la nivel european, un obiectiv important este acela de a echilibra numărul de femei şi bărbaţi în poziţiile de decizie. Întrucât balanţa atârnă greu în continuare în favoarea bărbaţilor, o candidatură pentru funcţia de comisar european a unei femei are un punct în plus faţă de candidatura unui bărbat.

Link: Geoană: O femeie ar fi avut o şansă în plus pentru postul de comisar european

Femei în trupele române din Irak şi Afganistan

2009-09-20T15:39:00.009+03:00

Două articole apărute astăzi în "Adevărul" vorbesc despre femeile aflate în misiunile din Irak şi Afganistan.

Într-unul din ele se regăseşte şi următorul fragment legat de dezbaterea pro şi contra prezenţei femeilor în armată:

„Pro sau contra femeilor în armată?

După 12 ani în care de pe băncile Academiei Militare nu a mai ieşit nicio femeie în uniformă, porţile le-au fost din nou deschise în 2001, fapt care nu putea să nu stârnească noi dezbateri despre statutul femeilor în forţele armate. În 2004, la un an după ce primele românce plecau în misiune în Irak, generalul maior doctor Vasile Paul purta o polemică în presa militară cu profesorul universitar doctor Mihai Turcu de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, expunând argumentele pro şi contra accesului femeilor pe câmpul de luptă.

„Opinia mea este că femeia are, mai bine zis, trebuie să aibă posibilităţi de afirmare egale cu ale bărbatului, inclusiv în mediul militar”, scria Vasile Paul. „Acum efortul fizic pe câmpul de luptă este oarecum limitat. Intervin alţi factori – concentrarea, stăpânirea de sine în sistemul de identificare a ţintelor. Or, femeile au demonstrat că au un echilibru psihic foarte stabil, că sunt capabile să facă faţă oricăror situaţii de luptă.”

Mihai Turcu consideră că „în cauză se cere adus şi aspectul comenzii militare, cu observaţia că majoritatea soldaţilor sunt şi vor fi bărbaţi, marcaţi de preconcepţii privind rolul de gen. Dacă provin dintr-o cultură abia desprinsă din cea «tradiţională», cu atât mai mult. Această încărcătură poate fi un handicap în special în exerciţiul iniţial al comenzii, admiţând că persoana la comandă este femeie.” În misiunea din Irak, Ştefania Istinie şi Mihaela Cărăvan (ambele de la Brigada 2 Infanterie „Rovine” din Craiova) au avut la dispoziţie doar patru luni şi jumătate în care să demonstreze că rolul eroului poate fi şi feminin.

Poate că fetele nici nu şi-au propus să răstoarne percepţia acelor bărbaţi de-acasă care le-ar prefera înarmate mai degrabă cu mătura decât cu mitraliera. Însă femeile care merg astăzi în teatrele de operaţiuni din zonele de conflict au făcut, conştient sau nu, un salt imens de la rolul tradiţional acordat de către societăţile paternaliste, printre care se numără încă şi societatea românească.

/.../
Câte femei sunt în armată

3% din personalul Forţelor Terestre Române sunt femei (aproximativ 550 cadre militare şi 2.200 civili). Această categorie de forţe este cea mai numeroasă dintre toate categoriile forţelor armate.

La Colegiile Militare din Câmpulung Moldovenesc, Breaza şi Alba Iulia, în anul 2009-2010, din cei 377 de elevi din clasa a IX-a 75 sunt fete şi 302 - băieţi.

La Academiile categoriilor de forţe, aproximativ 20% din numărul aspiranţilor la o carieră militară îl reprezintă femeile.”

Citeşte pe larg:
Articol 1: Femei pe frontul din Irak
Articol 2: Fetele nu s-au confruntat cu niciun caz de insubordonare

Despre problema hărţuirii sexuale

"Pentru militarii români, problema hărţuirii sexuale în bazele militare - atât de discutată în rândul forţelor americane - nu pare să existe. De altfel, fetele sunt de părere că americanii exagerează cu avertismentele şi totodată le este greu să înţeleagă anumite reguli cum ar fi interdicţia de a fi privite în ochi de către un coleg bărbat mai mult de nouă secunde."

Un articol despre hărţuirea sexuală şi alte agresiuni suferite de femeile aflate în bazele militare americane din Irak:

Jurnalul Naţional, 21.04. 2009: SUA / Femeia soldat, între viol şi hărţuire sexuală

Articol tendenţios în ziarul Gândul despre soferiţele din România! Batjocura la adresa femeilor la volan continuă

2009-09-17T17:41:00.025+03:00

Prima pagină a ziarului Gândul de astăzi este ocupată de ştirea „Femeile, din ce în ce mai periculoase la volan”. Este un articol tendenţios cum rar mi-a fost dat să întâlnesc, autorul acestuia, Dan Cărbunaru, încercând din răsputeri să interpreteze statisticile Poliţiei Rutiere pentru a demonstra ce dezastru sunt femeile la volan.

Încă din titlu, autorul pune o lumină negativă asupra comportamentului femeilor în trafic, cu toate că cifrele poliţiei, pe care le citează în corpul ştirii, contrazic acest lucru.

Jurnalistul scrie că „în 2008, femeile au comis 17,8 la sută dintre cele 7.023 de accidente care au avut loc pe şoselele României. În 2009, procentul persoanelor de sex feminin responsabile de producerea accidentelor a crescut la 18,7 la sută”. Aceste „statistici seci” ale Poliţiei Rutiere sunt motivul pentru care Cărbunaru a ales să prevestească alarmant că femeile sunt „din ce în ce mai periculoase la volan”. Creşterea procentuală a fost totuşi de numai 0,9%. În plus, nu spune nimic de faptul că, potrivit aceloraşi date, bărbaţii sunt responsabili de 82,2 la sută din totalul accidentelor din 2008 şi de 81,3 la sută din totalul accidentelor din 2009.

Ba mai mult, autorul scrie că „numărul accidentelor provocate de femei a crescut, în timp ce numărul total de accidente a scăzut”. Matematic aceste afirmaţii nu se susţin. Dacă luăm un pix şi utilizăm cifrele din statisticile Poliţiei Rutiere citate în ştire, vom putea calcula că, în 2008, accidentele cauzate de femei au fost în număr de 1250 (17,8% din totalul de 7023 accidente) iar în 2009 au fost de 1127 (18,7% din 6028 accidente). Rezultă că, în cifre absolute, numărul accidentelor provocate de femei a scăzut.

Comparaţia dintre accidentele de circulaţie din 2008 şi accidentele din 2009 este îndoielnică întrucât datele pe anul 2009 cuprind doar perioada ianuarie-14 septembrie. Este posibil ca până la finalul anului 2009, numărul accidentelor de circulaţie să fie sensibil modificat.

Dacă analizăm cu atenţie cifrele „seci” citate în articol, vom vedea că femeile sunt o treime din totalul şoferilor („din cei aproape şase milioane de şoferi români, doar 1,7 de milioane sunt femei”) şi totuşi ele provoacă mai puţin de un sfert din totalul accidentelor (18,7%). Acest lucru este în contradicţie cu tonul alarmant şi negativ la adresa femeilor la volan pe care autorul l-a imprimat articolului său.

În finalul articolului sunt inserate două comentarii ale unor experţi care sunt absolut halucinante amândouă:

1. Părerea unui poliţist care lasă să se înţeleagă că prudenţa la volan e contraproductivă: „Uneori, chiar prudenţa este punctul lor vulnerabil, spune comisarul-şef Dragomir. Filtrând mai mult, gândind fiecare mişcare, reacţia devine mai lentă. Uneori, acest lucru creează o stare de indecizie. Ceea ce bărbaţii percep ca neîndemânare, de multe ori, este o formă de supracontrol”.

2. Părerea unui psiholog care explică creşterea numărului de accidente provocate de femei (creştere falsă, conform calculelor de mai sus, în fine) pe seama crizei, a fragilităţii biologice (!!) şi psihosociale a femeii şi pe seama ...menopauzei!

Atitudinea misogină la adresa femeilor din trafic este, din păcate, o atitudine frecvent întâlnită în România, iar articolul de astăzi din Gândul nu face decât să o alimenteze. În plus, felul tendenţios de a interpreta nişte date statistice pune un mare semn de întrebare asupra profesionalismului jurnalistului Dan Cărbunaru şi contribuie la construirea unei imagini îndoielnice a ziarului Gândul. Drept dovadă, chiar astăzi, Liviu Mihaiu a dezbăzut la Radio Guerrilla acest articol din Gândul şi a ajuns la aceeaşi concluzie: articolul este tendenţios. Probabil vor mai fi şi alte reacţii.

Citeşte articolul din Gândul: Femeile, din ce în ce mai periculoase la volan

Notă: O parte din cele scrise mai sus le-am inclus într-o sesizare pe care Centrul Filia a trimis-o redactorului – şef al ziarului Gândul. Până la ora actuală, de la redacţia Gândul nu s-a transmis nici un răspuns.

O bilă neagră pentru fundaţia Mihaelei Geoană

2009-09-12T22:07:00.008+03:00

Înainte de toate trebuie spus că Fundaţia Renaşterea condusă de Mihaela Geoană merită cu prisosinţă laude pentru activitatea pe care o desfăşoară de mai mulţi ani în scopul prevenirii şi depistării precoce a cancerului de sân şi a cancerului de col uterin. Graţie acesteia, multe femei au devenit mai conştiente de nevoia de a-şi îngriji sănătatea, de a-şi face mamografii şi teste Babeş Papanicolau care le pot salva vieţile.

Până aici, numai cuvinte de bine.

Acum urmează partea mai puţin lăudabilă a campaniei pe care o promovează Fundaţia, în special în ultima vreme. Problema este că, în imaginile cu care Fundaţia Renaşterea încearcă să atragă atenţia asupra cancerului de sân şi a celui de col uterin, femeile sunt reduse la statut de obiecte cu întrebuinţare sexuală şi atât. Stereotipul este, din nefericire, des folosit în publicitate, însă în cazul de faţă nu vindem maşini sau whisky, ci vorbim de două boli grave, două forme de cancer cu mortalitate mare şi des răspândite în ţara noastră.

Cei 2% din impozit pe care Fundaţia Renaşterea îi cere, sunt, în traducerea imaginii de mai sus, spre binele bărbaţilor. Banii sunt ceruţi pentru ca ei să-şi încânte în continuare simţurile cu nişte domnişoare apetisante, zâmbitoare, numai bune pentru o partidă de sex.

O altă imagine a fost culeasă de Alexandrina dintr-un ziar. Lipsa de respect la adresa femeilor este şi mai evidentă de data asta. Se insinuează că la locul de muncă femeile promovează nu pe merite, competenţe ci prin servicii sexuale prestate şefilor bărbaţi. Clişeul este greţos şi grosolan şi cu atât mai jignitor dacă ne gândim că, repet, aici avem de-a face cu o campanie de sensibilizare pe tema cancerului.

În încheiere, sper ca pe viitor reclamele Fundaţiei Renaşterea să nu mai trateze femeile ca pe nişte păpuşi de pus în vitrina unui sex-shop şi nici să nu mai insinueze că promovarea în funcţii în cazul femeilor se face prin înfăţişare şi nu pe merite profesionale.

Femeile afectate de cancerul de sân şi cancerul de col uterin au de regulă peste 40-50 de ani (pe când cele din primul poster de mai sus nu par să aibă nici 25 de ani, vârstă la care aceste forme de cancer sunt foarte rare). Un mesaj cu femei mai în vârstă ar fi mai aproape de realitate. De pildă ca în aceste două postere realizate în alte ţări:

Vizitează site-ul Fundaţiei Renaşterea aici.

Discriminare indirectă a femeilor prin legea salarizării unitare

2009-09-10T17:56:00.010+03:00

Astăzi, la Parlament, a avut loc o dezbatere iniţiată de Cristina Pocora, preşedinta Comisiei pentru Egalitate de Şanse între femei şi bărbaţi din cadrul Camerei Deputaţilor, referitoare la cum viitoarea lege a salarizării bugetarilor produce o discriminare a femeilor angajate în sectorul public.

S-a discutat pe acest subiect împreună cu reprezentanţi ai ANES (Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi), CNCD (Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării), Avocatului Poporului, Direcţiilor de asistenţă socială, sindicatelor şi ai societăţii civile.

Câteva idei abordate sau care au rezultat în urma discuţiilor:

- Cele mai nedreptăţite domenii prin legea salarizării unitare sunt educaţia şi sănătatea şi, în mod nu întâmplător, ele sunt şi domeniile unde lucrează majoritar femei.

- Are loc o discriminare indirectă a femeilor prin faptul că importanţa socială a muncii este mai mică în multe posturi feminizate (importanţa socială fiind dată în acest caz de remuneraţia primită). Această lege nu defineşte criteriile care au stat la baza evaluării importanţei sociale a unei profesii (ce face ca munca unui timonier să fie mai importantă decât cea a unei infirmiere, de exemplu).

- La elaborarea legii nu s-a luat în considerare principiul nondiscriminării. Reprezentanta CNCD a mărturisit că instituţia sa nu a fost contactată pentru a-şi da avizul consultativ asupra legii. De altfel, am căutat în textul legii (183 de pagini!) şi nu apar nicăieri referiri la principiul nediscriminării de gen sau la egalitatea de şanse.

- Din grila de salarizare lipsesc anumite categorii de profesii cum ar fi cea de asistent maternal sau asistent personal, acestea două fiind exercitate în prezent în România de aprox. 90.000 de persoane, în majoritate femei.

Reprezentantul Institutului Naţional de Statistică a menţionat în timpul dezbaterii că, în prezent, în România, femeile câştigă în medie cu 12% mai puţin decât bărbaţii, însă nu a dat date referitoare la diferenţele din sectoarele publice. Aceste diferenţe de salarizare sunt o temă amplu dezbătută la nivel european, însăşi Comisia Europeană lansând de curând o campanie pentru eliminarea diferenţelor de salarizare dintre femei şi bărbaţi .

În acest sens, s-a ajuns la concluzia că ANES trebuie să facă în perioada următoare o analiză de gen a categoriilor de salarizare pentru a vedea în profunzime care sunt discrepanţele de salarizare dintre femei şi bărbaţi în sectorul public.

În afară de diferenţele de salarizare, legea salarizării perpetuează privilegii pentru militari, poliţişti şi funcţionarii cu statut special din penitenciare, profesii exercitate cu precădere de bărbaţi, aceştia nefiind obligaţi să cotizeze, ca ceilalţi bugetari, pentru pensii şi şomaj:

Art.35. – (1) Prevederile referitoare la calcularea, reţinerea şi virarea contribuţiilor pentru asigurările sociale de stat nu se aplică cadrelor militare în activitate, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

(2) Prevederile referitoare la calcularea, reţinerea şi virarea contribuţiilor stabilite potrivit legislaţiei în vigoare privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, nu se aplică personalului militar în activitate, poliţiştilor, funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalului civil.

(3) Prevederile referitoare la sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă nu se aplică cadrelor militare în activitate, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.

Studiu UNFPA despre familiile din România

2009-09-07T19:40:00.002+03:00

Filiala din România a Fondului ONU pentru Populaţie a dat publicităţii raportul Politici Familiale şi de Gen în România în care puteţi afla date interesante despre: căsătorii, fertilitate (România are în continuare una din ratele cele mai scăzute a fertilităţii din UE, o medie de 1,31 copii pe femeie în 2007), structura şi funcţiile familiei, relaţiile de gen şi relaţiile dintre generaţii, distribuţia sarcinilor în gospodărie, îngrijirea copiilor, luarea deciziilor în familie, etc.

Studiul analizează politicile familiale din România în comparaţie cu politicile din alte ţări UE precum şi politicile de reconciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familie.

Iată un fragment interesant din acest studiu:

„Indemnizaţia de maternitate şi indemnizaţia de îngrijire a copilului (concediul parental) sunt principalele transferuri financiare româneşti care se înscriu în intenţia de reconciliere a vieţii de familie cu viaţa de muncă. Prin nivelul acestor beneficii, România se poziţionează în categoria ţărilor cu politici generoase, indemnizaţia pentru îngrijirea copilului fiind acordată pe o perioadă lungă de timp şi după un algoritm care permite o înlocuire a veniturilor anterioare ale părintelui.

/.../ Având în vedere faptul că perioada de acordare este relativ lungă, utilizarea beneficiului până la expirare poate ridica o serie de probleme în încercarea de re-intrare a părintelui pe piaţa muncii. Studii comparative realizate la nivel european subliniază faptul că perioadele scurte sau moderate ale concediului parental se asociază cu creşterea ocupării în rândul femeilor, în timp ce perioadele mai lungi cu scăderea participării mamelor pe piaţa muncii. (adică femeia care stă acasă timp de 2 ani va întâmpina probleme la întoarcerea la muncă).

Studiul arată că în România sistemul de protecţie socială a familiilor se bazează cu precădere pe acordarea de beneficii financiare, în detrimentul dezvoltării serviciilor de îngrijire şi creştere a copilului. În ţările unde se vizează atât creşterea fertilităţii, cât şi ocuparea femeilor pe piaţa muncii, există servicii publice de îngrijire a copiilor (creşte, grădiniţe), deduceri fiscale pentru achiziţionarea serviciilor private de îngrijire a copiilor, subvenţionarea serviciilor private, încurajarea reţelelor private de bone sau reţele de baby sitteri la domiciliu.

Un lucru grav e faptul că în România, neexistând un sistem formalizat de îngrijire a copiilor de 0-3 ani, iar concediul parental plătit întinzându-se pe o perioadă de 2 ani, rezultă că cei mai mulţi copii cu vârsta de 2-3 ani rămân descoperiţi ca urmare a imposibilităţii de încadrare în învăţământul preşcolar la vârste mai mici de 3 ani.

La capitolul reconcilierii, studiul arată că în multe ţări UE există politici care vizează flexibilizarea orarului de muncă al angajaţilor (ajustarea programului de lucru) pentru a le permite concilierea cu viaţa familială, dar aceste măsuri sunt aproape inexistente în România.

Link: Politici Familiale si de Gen in Romania

Elena Udrea, de data asta o victimă

2009-09-03T23:04:00.007+03:00

În luna martie a acestui an citeam pe undeva că Vântu şi Cozmin Guşă au împreună o firmă de consultanţă politică şi că principalul lor client este Mircea Geoană. Cu toate că între timp cei doi asociaţi au declarat public că au rupt relaţiile de afaceri, în prezent trustul de presă condus de Sorin Ovidiu Vântu pare să facă în continuare jocurile PSD. Se recurge la orice nuanţare a ştirilor, orice filtrare a informaţiei, orice scoatere în evidenţă care să conducă la discreditarea şi în cele din urmă înfrângerea principalului adversar politic al lui Geoană: Traian Băsescu. Astfel Realitatea Tv+Cotidianul s-au alăturat vocilor critice anti-băsesciene care veneau de ani buni de zile dinspre canalele de ştiri conduse Dan Voiculescu (Antena 3 şi Jurnalul).

La vârful celor care manevrează informaţia în România s-a format o coaliţie anti-Băsescu care afectează grav calitatea şi imparţialitatea jurnalismului de la noi din ţară. Un aspect interesant este că, în această bătălie, ţintele uşoare luate în vizor sunt cu precădere femeile pe care Băsescu le-a susţinut politic în ultimii ani.

M-am întrebat mai demult de ce Băsescu a susţinut în politică femei precum Monica Iacob Ridzi, Elena Udrea sau Roberta Anastase. Cred că a făcut-o nu pentru că le-a considerat puternice, nici meritorii, ci pentru că a mizat pe loialitatea lor permanentă. Considerându-le nişte politicieni slabi, atât datorită sexului lor cât şi prin lipsa de competenţe, aceste femei au fost văzute de Băsescu ca nişte susţinători slugarnici mult mai loiali decât politicienii bărbaţi, mai mult chiar şi decât un personaj lipsit de voinţă precum Emil Boc. Numai că Băsescu nu a luat în calcul faptul că la un moment dat acest lucru va fi speculat şi de adversarii lui. Acelaşi raţionament l-au avut şi îl au şi cei care vor să-l lovească indirect. Pentru Vântu şi Voiculescu femeile promovate politic de Băsescu sunt punctele lui slabe.

Poate ar trebui să specific faptul că nu-mi place de nici un fel politicianul Traian Băsescu. Îmi surâde ideea ca acesta să piardă alegerile prezidenţiale din această toamnă, însă în nici un caz nu vreau ca asta să se întâmple prin manipulare, jocuri murdare, scandaluri inventate. Corect ar fi să se mizeze pe fair play, calitate jurnalistică, investigaţii serioase. Există multe lucruri de criticat la mandatul de preşedinte al lui Băsescu şi fără a recurge la manipulări execrabile.

Revenind la subiect, cred că Elena Udrea, la fel ca Monica Iacob Ridzi, e un personaj politic criticabil. Însă scandalurile în care au fost implicate aceste două femei au luat o deosebită amploare mediatică, în timp ce alţi miniştri PD-L-işti sunt deocamdată lăsaţi în pace, cu toate că actele de corupţie de prin ministerele pe care le conduc sunt bine ştiute. Videanu sau Berceanu manevrează mult mai mulţi bani prin licitaţii publice decât o face Elena Udrea. Însă pe aceştia chiar de i-ar prinde presa cu ceva, chiar de s-ar ajunge la scandaluri, pasiunile stârnite în rândul publicului n-ar fi atât de înflăcărate ca în cazul Udrea. Şi cum ar mai putea editorialiştii noştri să amestece dezgustul politic cu tonalităţile vulgare dacă s-ar lua de Videanu? Ar mai putea CTP-ul să scrie despre impotenţa sexuală a unor votanţi PDL aşa cum o face în editorialul de astăzi din Gândul dedicat Elenei Udrea? Sau Mircea Badea ar mai putea face o asemenea caterincă cu tentă sexuală la adresa unui ministru?

De când au început lucrările comisiei Udrea parcă s-a revărsat în presa românească şi pe forumuri toată frustrarea sexuală a românului.

Elena Udrea nu e Videanu, Berceanu sau Mircea Băsescu. Pentru o parte a presei şi publicului român ea este mai vulnerabilă tocmai pentru că este femeie şi este asociată cu sexul slab. Cei care orchestrează acest scandal au luat în calcul faptul că criticile stârnite la adresa „blondei” vor fi mai vulgare şi mai virulente decât în cazul personajelor politice bărbaţi. Că succesul le este asigurat şi datorită faptului că o acuză la adresa unei femei lasă întotdeauna pete mai urâte decât la adresa unui bărbat (Mona Muscă de exemplu a fost scoasă de pe scena politică pentru o colaborare cu Securitatea care ar părea infimă în comparaţie cu desconspirările în cazul unor politicieni bărbaţi ca Dan Voiculescu, Şerban Mihăilescu sau Mircea Coşea).

Execuţia publică a Elenei Udrea, la fel cum a fost cea a Monicăi Iacob Ridzi, are legătură cu orientarea politică a celor ce conduc principalele canale de ştiri. Ele sunt victime colaterale în bătălia pe care Vântu& Voiculescu o duc pe toate fronturile împotriva lui Băsescu. Din păcate, asemenea scandaluri pot afecta serios imaginea femeilor din politica românească. Pe zi ce trece, tot mai multe persoane, femei şi bărbaţi, ajung la concluzia că locul femeilor n-ar fi în politică iar asta ar trebuie să dea serios de gândit...

Citiţi şi:

Raportul Oxford Analytica: Presa, ciinele de paza al mogulilor. Trustul lui Vintu a desfiintat raportul

România din canalele de ştiri

Proiectul legii salarizării unice în sectorul public consacră discriminarea femeilor ca politică de stat

2009-08-21T12:47:00.005+03:00

Public integral mai jos protestul public al doamnei profesoare Mihaela Miroiu cu privire la proiectul legii salarizării unice în sectorul public și mă alătur acestui demers. Salarizarea unitară în sectorul public nu trebuie să conducă la perpetuarea dicrepanțelor de salarizare între sectoarele feminizate (educaţie, sănătate), mai prost plătite, şi cele masculinizate (armată, poliţie, SRI, SIE, SPP), unde se primesc salarii mai mari. Nu întâmplător cele mai prost remunerate domenii din sectorul public au fost educaţia şi sănătatea, ele fiind şi cele preponderent ocupate de femei. În schimb, având la rădăcină concepţia patriarhală că bărbatul este capul familiei şi are drept responsabilitate întreţinerea familiei, sectoarele cu angajaţi în principal bărbaţi, de la armată la poliţie şi servicii secrete, au primit întotdeauna mai mulţi bani, indiferent câte crize am avut şi cât de aspre au fost cândva efectele tranziţiei. Dacă există câteva femei angajate în poliţie, armată sau servicii secrete, ele sunt trimise la munca de birou, administrativă, evident mai prost retribuită. Un domeniu în care femeile scăpaseră cât de cât de această discriminare a fost cel al justiţiei, însă prin legea salarizării unice acest domeniu pare a fi cel mai afectat de reduceri salariale. Legea salarizării unice în sectorul public consacră discriminarea femeilor ca politică de stat. Tocmai acest sistem face ca multe femei angajate la Stat să fie dependente financiar de soţii lor iar multe familii monoparentale din România, femei singure cu copii, să fie puternic afectate de sărăcie. Sper din tot sufletul ca demersul doamnei Miroiu să aibă ecou la nivel politic, în special în rândul femeilor parlamentare.

"Proiectul legii salarizării unice în sectorul public consacră discriminarea femeilor ca politică de stat

Prof. univ. dr. Mihaela Miroiu

Facultatea de Științe Politice, SNSPA

.
.

Ierarhizarea salarială propusă în proiectul Ministerului Finanțelor reflectă lipsa de criterii profesionale, înclinația către stat militar-polițienesc și, categoric, o discriminare evidentă a domeniilor feminizate. Ierarhizarea salarială încalcă atât Constituția României (Art. 16), cât și Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați. Aceasta prevede la art 4 al. b) următoarele: prin discriminare indirecta se înțelege situația în care o dispoziție, un criteriu sau o practica, aparent neutra, ar dezavantaja în special persoanele de un anumit sex în raport cu persoanele de alt sex, cu excepția cazului în care aceasta dispoziție, acest criteriu sau aceasta practica este justificată obiectiv de un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt corespunzătoare si necesare; de asemenea, la art. 4 al. f se prevede că: prin munca de valoare egala se înțelege activitatea remunerată care, în urma comparării, pe baza acelorasi indicatori si a acelorasi unități de măsura, cu o alta activitate, reflecta folosirea unor cunostințe si deprinderi profesionale similare sau egale si depunerea unei cantități egale ori similare de efort intelectual si/sau fizic;
Discriminarea indirectă a femeilor este re-consacrată în calitate de politică de stat în formă și mai gravă decât până acum prin Proiectul legii salarizării unice. Toate creșterile salariale mari vizează domenii în care bărbații reprezintă în jur de 90% dintre angajați: armată (111%), poliție (41%), administrația penitenciarelor (30%). Nu sunt date publice pentru creșterile din celălalt domeniu masculinizat: serviciile secrete. Domeniile feminizate ca forță de muncă au cu totul altă soartă: învățământul preuniversitar și sănătatea (24%), învățământul universitar (5,3%). Magistrați (majoritar femei) vor avea salariile reduse în medie cu 23%). În consecință, acest proiect este neconstituțional.
Solicit următoarelor instituții să se pronunțe public în legătură cu neconstituționalitatea Proiectului legii salarizării: Comisiile pentru Egalitate de Șanse pentru femei și bărbați din Parlamentul României, Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Avocatul Poporului și Președintelui României în calitate de garant al Constituției. "

Viaţa bate teoria

2009-08-09T22:15:00.004+03:00

"Mergeam într-una din zile către un seminar la care participam în cadrul unui proiect al Anei. Eram în maşina 133 către Romană. O femeie în jur de 60 de ani, volubilă, avea chef de vorbă. Vorbea tare cu vecinul de scaun despre spital, hernie de disc, perioada comunistă şi securişţii ei, fata sa care e mare şi la casa ei. La un moment dat, partenerul de discuţie îi zice:

- Ei, acum că eşti liberă poate te îndrăgosteşti din nou şi ...

- Doamne sfinte, nu vreau să mai iubesc pentru nimic în lume!

-Da' de ce?

-Păi nu mai am chef să muncesc cât am muncit.

Reacţia ei mi s-a părut mai sugestivă decât multe dintre lecturile mele docte despre parteneriatul privat, mai informativă în conotaţiile ei decât puţinele statistici despre munca domestică şi alocarea timpului în familie de fiecare membru al acesteia. Iată ce e genul de fapt. Viaţa bate teoria ... mi-am zis din nou."

(Laura Grünberg /”bioONGrafie", Ed. Polirom, Iaşi, 2008)

Un lucru scandalos: în România protezele mamare nu sunt plătite de Asigurările Sociale

2009-08-03T20:00:00.006+03:00

Am citit astăzi un reportaj în Ziarul de Iaşi despre dramele femeilor diagnosticate cu cancer de sân în România. Deşi scris cu un exces de dramatism, într-un stil mai degrabă beletristic decât jurnalistic, reportajul merită citit pentru că scoate la iveală o grămadă de lucruri scandaloase în legătură cu felul cum e privită această boală în România.

E scandalos faptul că în România există atâta lipsă de informare şi pudoare încât multe femei se simt ruşinate să-şi recunoască o boală la sâni şi ajung de multe ori la medic când tumoarea a atins un stadiu avansat. Dar şi mai scandalos e faptul că, odată depăşită boala, Statul român nu acoperă nici măcar costul protezelor mamare externe care ar trebui să ajute femeile să treacă mai uşor peste trauma mastectomiei (extirparea chirurgicală a sânului afectat). În prezent legea consideră că protezele mamare au rol pur estetic. Costul lor este în jur de 400-600 de lei.

În multe ţări femeile beneficiază gratuit chiar şi de intervenţii de reconstituire a sânului, făcute prin chirurgie plastică. Această posibilitate nici măcar nu e suficient cunoscută de femeile bolnave de cancer de sân din România, de aceea multe sunt teribil de înspăimântate la gândul că mutilarea corporală le va afecta toată viaţa şi nu a mai rămas nimic de făcut.

A aminat operatia din aceleasi motive ca toate femeile: frica, rusinea, incapatinarea normala de a nu dizolva feminitatea. "Nu am vrut sa pierd un sin", a continuat femeia, in timp ce isi framinta miinile. "Stiam ca operatia inseamna extirpare, stiam. Am incercat tot felul de terapii alternative care nu au avut nici un rezultat. Trei luni mi-am pus tot felul de intrebari, asa cum fac toate femeile inainte de operatie ./.../

"Eu am refuzat ideea de mutilare, de amputare a sinului. De asta le e frica tuturor femeilor, si, chiar si dupa operatie, ma rugam sa nu fi fost cancer. O luna am trait cu speranta ca a fost ceva benign, rezultatele au aratat insa contrariul. Probele din tesut erau maligne. A inceput chimioterapia, tratamentul de dupa operatie, cel pe care il fac si acum", a povestit femeia. Nu doar privitul in oglinda pe masura ce evolueaza boala, nu doar pierderea unei parti anatomice, a increderii in sine, ci si a relatiilor, de orice fel, toate intervin odata cu diagnosticul cancerului de sin. (fragmente din reportajul din Ziarul de Iasi)

Deci, mă întreb citind aceste mărturii, cum poate Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să considere că rolul protezelor mamare este pur estetic? Cum rămâne cu trauma psihică suferită de cumplita pierdere a unei părţi a corpului? Protezele mamare externe, dar mai ales cele interne, le ajută pe femei să-şi recapete autostima şi să-şi continue cât mai aproape de normal cursul vieţii.

România ar putea avea o femeie in funcţia de premier

2009-07-29T22:33:00.003+03:00

...aşa se aude la bursa zvonurilor. Luaţi de citiţi aici:

Inpolitics: Ar numi-o Basescu pe Alexandra Gatej premier?

Ministră, femininul pentru „ministru”

2009-07-28T00:51:00.006+03:00

Ministrul Elena Udrea, ministrul Tineretului Luminiţa Plăcintă sau ministrul Educaţiei Ecaterina Andronescu....

Pentru funcţia de ministru nu pare să funcţioneze femininul „ministră” . Rareori, şi cu o uşoară tentă peiorativă, se spune „ministreasă”. Dar feminul cel mai la îndemână, cel de „ministră” rezistă în continuare să intre în vocabular. Aproape toată lumea se fereşte de el. Nu e din cauză că e un feminin greu de format care să nu se plieze pe limba română. Nici vorbă, dovadă că avem alte profesii cu variantă la feminin destul de apropiată, cum ar fi jurnalist – jurnalistă sau maistru – maistră.

Rezistenţa provine din faptul că funcţia de ministru a fost până de curând puternic masculinizată. Să nu uităm că în urmă cu nici 2 ani, în guvernul Tăriceanu II, nu exista nici o femeie în funcţia de ministru. Acum avem 3 din 21.

Rezistenţa provine şi din faptul că în secolul informaţional în care trăim, regulile limbii devin mai stricte şi mai greu de încălcat. Limba nu se mai modifică aşa de uşor precum altădată când nu existau televiziuni, ziare şi internet. Din dorinţa de a fi cât mai corecţi, jurnaliştii şi jurnalistele, editorialiştii şi editorialistele, comentatorii şi comentatoarele, evită să se abată de la reguli, oricât de încurcaţi/încurcate ar fi de ciudata folosire a unui masculin pentru desemnarea unei funcţii ocupate de o femeie.

Dar, hei, nici pentru masculin încă nu există variante pentru unele profesii puternic feminizate, de pildă pentru secretară sau femeie de serviciu.

Pro şi contra: pensionare la 65 de ani pentru femei şi bărbaţi

2009-07-24T23:42:00.003+03:00

Într-un articol din ediţia de azi a Cotidianul apar mai multe opinii interesante despre propunerea de egalizare a vârstei de pensionare a femeilor şi bărbaţilor. La momentul actual femeile se pensionează la 59 de ani iar bărbaţii la 64.

Cei care susţin că vârsta de pensionare a femeilor trebuie să fie mai mică spun că măsura este o compensare a faptului că femeile de-a lungul vieţii au un alt job, neremunerat, anume cel prestat în treburile casnice, îngrijirea copiilor şi a persoanelor în vărstă. Este o recunoaştere a muncii duble pe care o prestează femeile, acasă şi pe piaţa muncii.

Însă pensionarea mai devreme aduce cu sine şi o pensie mai mică şi de aceea există un nivel de sărăcie mai mare în rândul femeilor pensionate.

Soluţia, din punctul meu de vedere, dacă într-adevăr Statul vrea să facă o favoare femeilor, ar fi să li se lase acestora posibilitatea să aleagă. Cele care vor să muncească până la 65 de ani pentru a avea mai mulţi bani la bătrâneţe ar trebui lăsate să o facă iar cele care vor să iasă la 59 de ani, ca acum, la rândul lor să aibă această posibilitate.

Lia Olguţa Vasilescu (PSD), şefa Comisiei pentru Egalitate de Şanse din Senat, nu e de acord cu această soluţie, ea vrea să facă un bine femeilor cu forţa, să le oblige pe toate să iasă la pensie mai devreme, ignorând aspectele economice ale acestui sistem. Dânsa ignoră faptul că au existat femei în România care au dat Statul în judecată şi au câştigat dreptul de a se pensiona la aceeaşi vârstă cu bărbaţii.

Banca Mondială a recomandat României în urmă cu câteva zile să aducă la acelaşi nivel vârsta de pensionare a femeilor şi bărbaţilor.

Articolul din Cotidianul poate fi citit aici.

Ce nu se înţelege despre feminism (II)

2009-07-24T13:24:00.008+03:00

Continui aici articolul început în urmă cu câteva zile. Am scris data trecută că românii nu primesc în şcoală nici o informaţie despre feminism şi astfel unii dintre ei ajung la vârsta adultă să aibă nişte idei vagi şi preconcepute despre această mişcare.

Înainte de a trece mai departe, fac o precizare. Prin aceste articole am intenţia de a demonta câteva din prejudecăţile cel mai des întâlnite când vine vorba de feminism. Nu fac teorie, nu fac istorie, ci doar transmit câteva idei care îmi vin pe moment. Cine vrea să afle ce este feminismul în profunzimea lui, inclusiv feminismul românesc, ar trebui să consulte nişte cărţi, manuale sau site-uri care au aceste informaţii.

2. Feminismul nu este în contradicţie cu feminitatea

Am auzit femei respectabile care spuneau: nu sunt feministă, prefer să fiu feminină. Par a fi două noţiuni opuse, care se bat cap în cap, dar nu trebuie să fie aşa. Problema stă în ce anume înţelegem prin feminitate.

Există în cultura patriarhală concepţia că femeile sunt caracterizate prin slăbiciune, sfială, lipsă de voinţă şi determinare. Această concepţie se reflectă inclusiv în limbaj. Atunci când spunem despre ceva că este "femeiesc" ne trimite cu gândul la un lucru superficial, de mică valoare, inferior în raport cu ceva "bărbătesc". De pildă Traian Băsescu îl soma ieri pe bărbatul Adrian Năstase să-şi lepede imunitatea parlamentară pentru a fi anchetat de procurori. Adică îi pretindea să se comporte corect, vitejeşte, cu coloană vertebrală. În schimb dacă cineva ar fi spus despre Monica Iacob Ridzi că se comportă femeieşte, atunci acest lucru, în limbajul nostru, ar fi însemnat ceva negativ. Bărbăteşte implică dimpotrivă ceva pozitiv. Limbajul nu e altceva decât o convenţie socială prin care ne transmitem valorile şi mentalitatea.

Aşa se face că feminitatea se descrie deseori prin raportatea femeilor la bărbaţi, la cei care, valoric, le-ar fi superiori. Femeile sunt chipurile feminine atunci când se îngrijesc special pentru a fi pe placul bărbaţilor şi devin obiectele lor sexuale, ori sunt feminine atunci când muncesc în teritoriul domestic, când gătesc, spală, fac curat şi sunt gospodine desăvârşite.

Feminista Simone de Beauvoir a explicat cum diferite prototipuri de femeie (cochetă, frivolă, capricioasă ori supusă, delicată, drăgăstoasă) nu sunt decât produse culturale prin care femeile se definesc ca mame, soţii, fiice, surori, etc. , întotdeauna în raport cu bărbaţii. Însă femeile ar trebui să se definească ele singure, nu în raport cu bărbaţii.

Există multe tipuri de feminism, în unele se pledează pentru estomparea diferenţelor între femei şi bărbaţi şi tratarea egală a fiinţelor umane, pentru o cultură unisexuală, altele pentru marcarea diferenţelor şi valorizarea egală a masculinului şi femininului. Există feministe care au arătat că ceea ce este caracteristic femeilor, feminitatea, constă în faptul că ele dau viaţă, că nasc fiinţele umane şi datorită acestei înzestrări ele au o natură biofilă, iubesc şi preţuiesc viaţa. Spre deosebire, bărbaţii ar avea o natură necrofilă pentru că nu trec prin experienţa maternităţii şi de aceea sunt mai înclinaţi spre violenţă, războaie şi ucid cu mai mare uşurinţă (Mary Daly).

3. Feminismul nu este de sorginte comunistă

Circulă pe internet această bazaconie, scornită de cine ştie ce individ alterat, cum că feminismul este de sorginte comunistă. Probabil aşa a tras el concluzia din faptul că se cere o egalitate de tratament între femei şi bărbaţi. Nimic mai greşit. Aşa cum aminteam mai sus, feminismul este de multe tipuri, de la feminism liberal până la cel socialist, marxist, feminism radical, ecofeminism, comunitarian, anarho-feminism, postfeminism şi altele. Există derapaje aşa cum se întâmplă şi cu alte curente de idei, dar asta nu face mai puţin importante şi interesante o grămadă din ideile feministelor. Din varietatea de opinii, fiecare alege ce-i convine, important e să fie vorba de o alegere în cunoştinţă de cauză, după ce s-au studiat pe îndelete tipurile de feminism şi ideile lor principale, niciodată înainte şi nu folosind clasicele prejudecăţi la adresa lor.

4. Feminismul nu este susţinut doar de femei

Într-adevăr, marea masă a celor care au criticat sistemul opresiv patriarhal au fost femei, însă au existat şi există în continuare şi bărbaţi care susţin cauza feminismului şi împărtăşesc deschis ideea unei egalităţi de şanse între cele două sexe. Unul dintre aceştia a fost chiar la începuturile feminismului, e vorba de faimosul John Stuart Mill care, în secolul al XIX-lea, pe vremea când femeile nu erau considerate nişte creaturi raţionale, a militat pentru recunoaşterea drepturilor lor şi tratarea egală în plan juridic şi politic. Într-o perioadă în care femeile erau complet proprietatea bărbaţilor (până la căsătorie ele erau sub tutela tatălui, apoi treceau sub tutela soţului), nu aveau voie să administreze bunuri, să încheie contracte de vânzare cumpărare, nu aveau voie să călătorească fără aprobarea soţului, Mill a comparat bărbaţii cu proprietarii de sclavi iar femeile cu sclavii şi a cerut abolirea sclaviei. Împreună cu soţia sa, feminista britanică Harriet Taylor Mill, a publicat lucrarea „Supunerea femeii” iar în 1867 a fost primul parlamentar britanic care a propus acordarea dreptului de vot femeilor, propunere care i-a fost refuzată.

Există bărbaţi care nu se declară feminişti sau profeminişti şi totuşi militează constant pentru eliminarea discriminărilor şi egalitatea între sexe, mai mult decât multe femei. De exemplu, despre Barack Obama s-a spus că este mai apropiat cauzei femeilor decât Hilary Clinton, contra-candidata sa în alegerile din Partidul Democrat. S-a iscat şi o controversă atunci când o revistă feministă, impresionată de viziunea lui feminist friendly, l-a înfăţişat pe copertă în imaginea unui superman cu un tricou pe care scria „This Is What A Feminist Looks Like”.

Probabil mai există şi alte idei preconcepute la adresa feminismului decât cele câteva enumerate aici. Pe unele o să le combat în alte articole viitoare. Deocamdata canicula mă îndeamnă să mă retrag în munţi, la aer curat şi multă verdeaţă. See ya.

Ce nu se înţelege despre feminism

2009-07-20T12:41:00.011+03:00

În general românii cunosc foarte puţine lucruri despre feminism. Nu ştiu de pildă că România a avut o mişcare feministă puternică înainte de dictatura comunistă peste care s-a aşternut, din păcate, uitarea.

În şcoli nu se predă nimic despre feminism, nici măcar în manualele de istorie nu se aminteşte despre această mişcare ce a schimbat viaţa a jumătate din acest popor, jumătatea de sex feminin. Româncele au dobândit drepturi politice şi civile datorită revendicărilor unor femei curajoase precum Calypso Botez, Alexandrina Cantacuzino, Elena Văcărescu, Ella Negruzzi, Ortansa Satmary, Elena Meissner, ca să enumăr aleatoriu câteva dintre multele femei care, în special în anii '20 - '30, au luptat pentru ca statutul juridic şi politic al femeilor să nu mai fie asemuit cu cel al minorilor şi debililor mintali ci să fie egal cu al bărbaţilor. Manualele de istorie nu menţionează nici măcar anul în care femeile au dobândit drept de vot în alegerile parlamentare, 1939, drept dobândit cu greu în perioada dictaturii carliste, după ce cu 10 ani înainte li se permisese femeilor să voteze la nivel local dacă îndeplineanu o serie de condiţii foarte stricte. Se crede greşit că dreptul de vot universal acordat în 1923 a fost cu adevărat unul pentru toată populaţia ţării, când el de fapt revenea doar bărbaţilor.

Despre feminism nu se ştie nimic din şcoală cu toate că a avut o influenţă majoră în evoluţia statutului femeilor în societate şi a marcat societatea în ansamblul ei.

De aceea circulă nişte idei vagi şi câteodată absolut eronate despre ce este şi ce vrea feminismul. Nu există o conştientizare a discriminărilor la care sunt supuse femeile, a ce înseamnă de fapt egalitate de şanse şi cât se subtile şi rafinate pot fi de multe ori tratamentele discriminatorii care persistă la adresa femeilor.

1. Feminismul nu doreşte supremaţia exclusivă a femeilor.

Nu se cere înlăturarea bărbaţilor de la putere şi înlocuirea lor cu femei. Bărbaţii au condus şi conduc şi astăzi lumea. Ei reprezintă majoritatea covârşitoare a şefilor de Stat şi de Guvern, a şefilor de multinaţionale, de bănci şi instituţii financiare, de canale media, ş.a. Acest lucru nu se datorează faptului că ei ar fi mai competenţi decât femeile, ci pentru că există o serie întreagă de mecanisme de împiedicare a ascensiunii femeilor, pornind de la educaţie şi de la ideile inolucrate din copilărie fetiţelor şi până la aspecte privind maternitatea, creşterea copiilor şi rolul în familie şi în societate. Există în continuare mentalitatea că bărbatul câştigă pâinea iar femeia se ocupă de casă, că bărbatul conduce şi femeia serveşte (cafeaua?), că lupta pentru putere este una bărbătească, iar femeile trebuie să se dedice actelor caritabile, frumosului şi modei.

Deci, în nici un caz feminismul nu pretinde ca femeile să subjuge bărbaţii, nici politic, economic sau social. Nu vrea ca şefii de Stat şi de Guvern să fie toţi femei iar o fotografie de la un summit G8 să înfăţişeze un grup de femei şi, cine ştie, rătăcit pe acolo, un bărbat. La ora actulă însă asta se întâmplă cu bărbaţii. Ei sunt majoritatea în posturile de putere. Angela Merkel, cancelarul german, a fost singura femeie la ultima reuniune G8, înconjurată de un grup mare de bărbaţi, printre care Barack Obama, Silvio Berlusconi, Dmitri Medvedev, Nicolas Sarkozy, ş.a.

Nimeni nu a zis că Parlamentul României trebuie să fie format din 91% femei şi 9% bărbaţi, că Guvernul României trebuie să aibă, din cei 21 de miniştri, 18 femei şi doar 3 bărbaţi, sau că preşedinţii de Consilii judeţene ar trebui să fie numai femei. Ideea e să existe o reprezentare echilibrată a celor două sexe, cât mai aproape de 50/50. Asta ar face ca şi femeile să aibă un cuvânt de spus la deciderea legilor, a alocărilor bugetare şi a politicilor publice. În acelaşi timp, reprezentanţii politici ai poporului s-ar suprapune mai fidel pe structura populaţiei în care femeile reprezintă peste 50%.

Este important să existe femei în posturile de putere, în special în politică, pentru că de acolo pot fi iniţiate toate schimbările din societate. De acolo se poate decide chiar şi studierea în şcoală a unor aspecte din istoria femeilor, aşa cum a fost dobândirea de drepturi civile şi politice. De acolo, din funcţiile de putere, pot fi decise legi care afectează în principal viaţa femeilor (în România violul marital a fost sanţionat explicit de lege de abia în 2000, lucru care n-ar fi fost „scăpat din vedere” dacă parlamentarii n-ar fi fost peste 90% bărbaţi). S-ar vorbi mai des despre subiecte cvasi-ocultate acum ce ţin de violenţa domestică, de hărţuirea pe stradă sau de prostituţie. Şi creşterea copiilor, inclusiv numărul şi dotarea grădiniţelor ar căpăta o importanţă mai mare, poate la fel de mare precum calitatea infrastructurii sau siguranţa pe stadioane.

Va urma

Femei rome la scăldat

2009-07-16T18:38:00.014+03:00

Foto: Charlie.

De obicei în culturile tradiţionale rolul femeilor este atât de bine definit încât până şi vestimentaţia urmează nişte legi nescrise foarte stricte. Uneori sunt într-atât de stricte încât nu se pot abate de la ele nici pentru o baie în mare...

Modelul de conduită la care sunt supuse femeile rome este, în cele mai multe cazuri, unul foarte tradiţionalist.

Fetele rome de mici sunt învăţate să se supună bărbaţilor şi să aştepte mai puţin de la viaţă decât aceştia. Ele au o rată de şcolarizare mai mică şi mai mare de analfabetism. Sunt căsătorite de la vârste fragede apoi obligate, prin presiunea socială, să facă copii şi să-i crească după cum pot. În unele cazuri, în comunităţile tradiţionale, fetelor rome nu li se permite să intre în contact cu străinii decât în prezenţa unei rude de sex masculin.

."Femeile rome o duc mai rau decat barbatii romi, o data, ca sa nu mai vorbim in comparatie cu femeile romance sau majoritare. Nu vorbesc de putinele femei care sunt din familii foarte bogate sau de ghicitoarele, vrajitoarele sau cantaretele care castiga mult. Dar femeile simple, femeile obisnuite categoric o duc mai greu, pentru ca asa sunt societatile patriarhale. E clar ca femeia trebuie sa ingrijeasca de copii, sunt o multime de interdictii pentru femeie in familie, de tabuuri si, in acelasi timp, cam toate greutatile, si violenta, si toate celelalte ii apartin. Fetita este crescuta altfel decat baiatul. Baiatul este de la inceput privilegiat, fetita de foarte curand afla ca ea trebuie sa gateasca, sa fie o mamica in miniatura, sa aiba grija de fratii mai mici. Imediat dupa varsta de 10-11 ani, fetele se maturizeaza mult mai repede sau sunt fortate sa se maturizeze, devin obiect de schimb pentru familie, in societatile foarte traditionale. Vor fi casatorite, se va realiza o alianta cu o alta familie, deci parintii, tatal, familia vor avea de beneficiat, daca o pazesc si daca e apreciata si valorizata. De aceea, o fata la 12 ani e deja gatita intr-un anumit fel, are podoabe, e pazita de fratii ceilalti, nu are voie sa intre in legatura cu altii si foarte curand va fi maritata. Cam asta e scenariul pentru o fata dintr-o familie traditionala." (LETITIA MARK, presedinta Asociatiei Femeilor Tiganci "Pentru Copiii Nostri", citeste articolul complet aici).

Realitatea tv nu mă priveşte

2009-07-14T22:32:00.012+03:00

Realitatea tv anunţă pe pagina online că a lansat un sondaj "inedit" prin care doreşte să afle care ar fi femeile din România care ar avea o şansă în cursa pentru Cotroceni.
Totodată ne invită să ne spunem părerea despre candidatura unei femei la preşedinţia României.

În primul rând, cei de la Realitatea tv n-au aflat că pe acest blog am lansat în urmă cu mai multe luni un asemenea sondaj. Păi se poate?
.
Doi la mână, acum la modul serios, opţiunile pe care le oferă sondajul Realitatea tv sunt foarte limitate şi are omisiuni impardonabile.

Sondaj Realitatea tv :

Ce femeie ar putea ajunge preşedinte al României?
ROBERTA ANASTASE
ECATERINA ANDRONESCU
ELENA BĂSESCU
MONICA COLUMBEANU
MONICA IACOB RIDZI
LAURA KOVESI
MONICA MACOVEI
MONA MUSCĂ
MONICA TATOIU
ELENA UDREA

Monica Tatoiu?! Monica Columbeanu!!! Mă face să cred că autorul sondajului se ocupă de fapt de secţiunea de mondenităţi, nu de politică. Mă mir că nu le-a pus şi pe Sexy Brăileanca, Laura Andreşan sau Nikita.

Lipsesc femei cu care ne putem mândri în politica românească, care ar putea fi adevărate modele de urmat şi de alte românce dornice să facă o carieră în politică bazându-se pe forţele proprii, pe competenţe, specializări şi excelenţă şi nu pe favoritisme sau rubedenii.

Sondajul meu lansat în luna mai s-a încheiat cu următoarele rezultate:

Ce femeie ai vedea în funcţia de preşedinte al României:
Anca Boagiu: 30 de voturi
Renate Weber: 14 voturi
Adriana Săftoiu: 11 voturi
Principesa Margareta: 9 voturi
Corina Creţu: 6 voturi
Monica Macovei: 5 voturi
Norica Nicolai: 4 voturi
Mariana Câmpeanu: 3 voturi
Elena Udrea şi Ecaterina Andronescu: 2 voturi
Rovana Plumb: 1 vot
Sulfina Barbu, Elena Băsescu, Roberta Anastase: 0 voturi

*Faptul că pe primul loc a ieşit doamna Anca Boagiu s-a datorat contribuţiei (prea) generoase a Organizaţiei PD-L sector 2 care şi-a mobilizat membrii la vot.

În sondajul Realitatea tv însă nu apare nici Anca Boagiu, Renate Weber, Principesa Margareta, Corina Creţu sau Adriana Săftoiu. Nu apare nici Norica Nicolai sau Sulfina Barbu. Nu apar nici femei devenite vizibile de curând, precum Alina Gorghiu sau Andreea Vass. În schimb, prin nu ştiu ce schemă ciudată, redactorii Realitatea tv au ales s-o introducă pe Monica Columbeanu, cumva i se pregăteşte o carieră plină de "succesuri" în politică?

Totodată apare Mona Muscă care nu mai are treabă cu politica de ani buni de zile.

Realitatea tv promovează incompetenţa
Sondajul acesta este o dovadă în plus că cei de la Realitatea sunt preocupaţi de can-can-uri şi superficialitate şi că nu-i interesează cu adevărat să scoată la înaintare oamenii competenţi şi pregătiţi. Încă un exemplu.
Astăzi la sesiunea inaugurală a Parlamentului European, camerele de filmat i-au căutat obsesiv pe Becali, Vadim şi Eba. Nimeni n-a vorbit de Adrian Severin, Adina Vălean şi nici măcar de Monica Macovei, unii din europarlamentarii care vor reprezenta cu siguranţă mai bine şi mai consistent România decât primii trei.

Politica noastră, politica lor

2009-07-09T11:47:00.002+03:00

Sabina Fati scrie un editorial în ediţia de azi a României Libere despre femeile din politica românească în comparaţie cu femeile din politica altor state. Face o comparaţie trasă de păr între Elena Udrea şi Angela Merkel, Monica Iacob Ridzi şi Dalia Grybauskaite (preşedinta Lituaniei), între Roberta Anastase, Daciana Sarbu, EBA pe de o parte şi Jadranka Kosor, noul prim ministru al Croaţiei, pe de alta.

Editorialul poate fi citit aici.

De ce spun că e o comparaţie trasă de păr. Pentru că Sabina Fati se opreşte numai la acele femei din politica românească a căror ascensiune e pusă mai degrabă pe seama favorurilor şi a nepotismului decât pe competenţe şi pe o specializare într-un anumit domeniu. Există însă în politica românească multe femei cu experienţă în spate şi merite care le recomandă pentru funcţiile pe care le ocupă şi despre care editorialul nu aminteşte: Renate Weber, Monica Macovei, Ecaterina Andronescu, Adina Vălean, Adriana Săftoiu sunt câteva dintre ele.

De-alde Ridzi, Udrea şi Eba există şi prin Occident, e suficient să ne uităm în politica italiană.

Şi mai e ceva, cât la sută din politicienii bărbaţi din România au ajuns în politică pe merite? Şi ce competenţe excepţionale au aceştia? Dacă am ajuns s-o comparăm pe Udrea cu Merkel, poate ar trebui să facem aşa şi o comparaţie între Băsescu şi Obama, Emil Boc şi Gordon Brown, Mazăre, Vanghelie, Videanu pe de o parte şi Barroso sau Javier Solana pe de alta.

M-am săturat de generalizări. Nu putem vorbi despre „femeile din politică” şi să amintim doar de Ridzi, Udrea şi Eba. E contraproductiv, simplist şi neadevărat. Şi n-ar trebui să pretindem ca 100% din femeile din politica românească să fi acces la funcţii doar pe merite şi să ne facem că nu vedem că 80% din politicienii bărbaţi sunt promovaţi pe cu totul alte criterii decât diplomele şi specializările lor deosebite.

Traficul de persoane se poate ascunde în spatele unei feţe prietenoase

2009-07-07T22:54:00.002+03:00

Poate ţi s-a propus un loc de muncă avantajos în străinătate, care să-ţi aducă satisfacţii profesionale şi personale. Poate că ţi-a fost oferit chiar de către iubitul tău sau un prieten apropiat şi care ambalează informaţia astfel încât totul să pară strălucitor la o primă vedere. Dar cât de sigură poţi fi că totul e roz, chiar dacă este vorba de o persoană de încredere, care îţi întinde o mână de ajutor?

Acesta este scenariul campaniei "Omul cu două feţe" lansate azi de Poliţia Română, campanie care are ca scop prevenirea exploatării sexuale a femeilor şi a altor forme pe care le îmbracă traficul de persoane (munca forţată sau obligarea la practicarea cerşetoriei).

Pe larg aici.

Nici Boureanu nu se poate abţine! Jigniri misogine la adresa Alinei Gorghiu.

2009-07-01T14:03:00.006+03:00

După ce săptămâna trecută, la înfiinţarea Comisiei parlamentare pentru anchetarea cazului Ridzi, Gelu Vişan de la PD-L a hărţuit-o pe preşedinta Comisiei, Alina Gorghiu, azi, la a doua şedinţă a Comisiei, un alt PD-L-ist, Cristian Boureanu, nu s-a lasat mai prejos şi a apelat şi el la recuzita misogină pentru a o pune la pământ pe tânăra liberală.

În toiul discuţiilor Boureanu nu i-a dat voie Alinei Gorghiu să intervină, zicându-i nici mai mult nici mai puţin decât: „nu mă întrerupeţi... domnişorică!”

Apelativul a provocat rumoare în sală. Aura Vasile (PSD) i-a reproşat lui Boureanu că jigneşte membrii comisiei, însă Boureanu a răspuns: "Este un cuvânt din DEX foarte delicat şi foarte frumos". "Să-l păstraţi pentru soţia dumneavoastră!", a replicat Gorghiu vizibil afectată, însă Boureanu a continuat în acelaşi registru. "Discutăm de soţii sau de amanţi? Dacă intrăm în chestiuni de familie, sunteţi într-o situaţie delicată", a afirmat democrat-liberalul. (Cotidianul)

Ştim prea bine ce minoritate reprezintă femeile în Parlamentul României, ele fiind doar 9,7% din totalul parlamentarilor. Altfel spus, 90,3% din parlamentari sunt bărbaţi. Atunci când o reprezentantă a acestei minorităţi încearcă să îşi desfăşoare activitatea, faptul că e femeie este speculat în mod josnic de adversarii bărbaţii. S-a văzut şi în cazul Robertei Anastase, dar devine cu atât mai evident în cazul Alinei Gorghiu. În timpul disputelor din Parlament, există parlamentari bărbaţi care, neavând alte argumente şi „arme de luptă” împotriva adversarilor politici de sex feminin, recurg la ultima şi cea mai urâtă armă: misoginismul. Această atitudine este mai evidentă sau mai mascată, depinde de cât de abil este cel care o mânuieşte. Gelu Vişan săptămâna trecută a fost ceva mai abil decât colegul Boureanu. El i-a vorbit Alinei Gorghiu despre ce-ar fi să fie „pasională”, i-a dat de înţeles că ştie ce relaţii intime are şi i-a cerut să nu mai fie aşa încrâncenată că „nu-i stă bine”. Tonul prea familiar şi insinuările au fost o formă de hărţuire a preşedintei Comisiei, deşi poate acest lucru nu a fost evident pentru toată lumea.

Astăzi însă Cristian Boureanu a demonstrat ce înseamnă să fii misogin pe faţă. El a apelat la recuzita forte adresându-i-se Alinei Gorghiu cu apelativul „domnişorică” apoi a părăsit complet tema dezbaterii pentru a pune în discuţie relaţiile intime ale tinerei liberale. Toate acestea în toiul unor discuţii din cadrul unei comisii de anchetă din Parlamentul României!

Mă întreb, ce-i de făcut cu aceste specimene?

Tinerii din PSD Cluj vor organiza o (mini) campanie impotriva discriminării de gen

2009-06-30T16:10:00.005+03:00

Tinerii Social-Democraţi clujeni vor organiza mâine o campanie de sensibilizare inclusă în cadrul unui proiect de combatere a discriminării pe bază de sex. Timp de 2 ore ei vor împărţi fluturaşi cu mesajul „Nu te lăsa călcată în picioare” şi informaţii despre o fundaţie care acordă consiliere femeilor agresate.

De asemeni, se pare că patru sau cinci tinere social-democrate se vor întinde pe spate pe asfalt, susţinînd astfel sloganul acţiunii, „Nu te lăsa călcată în picioare”.

Potrivit Deliei Sfechiş, membră a TSD Cluj, acţiunea e una feministă şi are ca scop informarea populaţiei, conştientizarea şi sensibilizarea cu privire la femeile abuzate domestic, violate, discriminate la locul de muncă sau supuse traficului de carne vie.

Mai multe:

Cotidianul PSD Cluj trimite femeile abuzate la consiliere

Napocanews: Campanie de sensibilizare: „Nu te lăsa călcată în picioare"

Foaia Transilvană: Pesedistele se întind pe asfalt împotriva discriminării

Burqa – închisoarea ambulantă – pe punctul de a fi interzisă în Franţa

2009-06-30T14:35:00.010+03:00

Dezbaterea despre burqa a început în urmă cu o lună în Adunarea Naţională când deputatul André Guérin a iniţiat un proiect de interzicere prin lege a apariţiei în spaţiul public cu acest tip de vestimentaţie. André Guérin spune că interzicerea nu reprezintă o măsură împotriva femeilor şi nici împotriva islamului. Din contră, este o mână întinsă acestora. Aceaste forme de vestimentaţie închid pur şi simplu corpul şi mintea femeilor, devenind nişte „închisori ambulante”.

Împreună cu Guerin, alţi 57 de parlamentari francezi reprezentând diferite partide, de stânga, centru şi de dreapta, au căzut de acord că burqa este un afront la adresa libertăţii femeii şi afirmării feminităţii. Femeia acopertă cu burqa se află într-o situaţie de recluziune, excludere şi de umilinţă.

Acestui demers i s-a alăturat în urmă cu o săptămână şi preşedintele Nicolas Sarkozy: „nu putem accepta femei prizoniere în spatele unor gratii, separate de viaţa socială, fără identitate. Nu aceasta este ideea pe care Republica Franceză o are despre demnitatea femeii. Burka nu este binevenită în Franţa”, a spus Sarkozy.

Pentru a nu exista confuzii, trebuie amintit că vălul islamic este de mai multe feluri. Dintre toate, burqa (uneori scris "burka") este cel mai opresiv pentru femei pentru că le obligă să se acopere complet, inclusiv să-şi ascundă ochii.

Ilustrativ, acestea sunt câteva din formele sub care se întâlneşte pe glob vălul islamic:

Fotografii cu femei purtând burqa :

Burqa este interzisă deja în Suedia, Italia şi Olanda.