City Life

Prietenul parizian...

2009-07-17T17:22:00.002+03:00

A stat cuminte, la poză. S-a uitat interesat. Şi atât. Apoi a zburat.

Cred că vrea să ne mai întâlnim. Altfel nu mi-ar fi dat datele de contact.

Ce fac mâine? Uite...asta: Târg de antichităţi în Bucureşti!

2009-07-17T09:43:00.002+03:00

Dis- de- dimineaţă, de la ora 8.00, pe Bulevardul Aviatorilor din Bucureşti, chiar pe trotuarul dinspre Parcul Kiseleff, este organizat un târg de antichităţi. Şi va dura până duminică, la ora 19.00.

Rămâne de văzut ce înseamnă antichităţi. Nu vreau să-mi fac speranţe că va fi cine ştie ce. Mai bine să am o surpriză plăcută.

Organizatorii susţin că vor fi scoase la vânzare bijuterii, numismatică, tablouri, timbre, obiecte vechi.

Caut o broşă...

Cum am văzut Parisul...în 3 zile...

2009-07-15T13:04:00.006+03:00

Nu, nu am aşteptat să treacă ziua Franţei ca să povestesc. Pur şi simplu am simţit nevoia să „rumeg” bine ceea ce am văzut şi simţit.

Pentru că este inegalabil sentimentul.

Pentru că nu ştiu nici acum ce m-a cucerit la oraşul ăsta. Dincolo de legendele romantice despre el, de poveştile de amor şi de cântecele lui Aznavour şi Joe Dassin...

Am început prin a vedea cerul... Vreme de toamnă. Superbă. Perfectă.

Turnul Eiffel nu prea m-a impresionat în timpul zilei. O masă fericită de oameni, într-o mişcare înceată. Toţi aşteptau să urce în vârf. Era o aşteptare de vreo trei ore cel puţin.
I-am dat crezare tatei, care mi-a spus că Parisul are farmec dacă îl priveşti de pe stradă. Drept urmare nu am pierdut ore preţioase ca să urc în vârf.

În schimb, văzută noaptea, „Schela” este năucitoare.... Mai ales văzută de pe Trocadero.

Catedrala Notre Dame. Magnifică. Şi pe dinăuntru, şi pe dinafară. Prima piatră a fost pusă prin 1163. Stilul gotic este senzaţional.
Spre deosebire de catedralele din Barcelona, în care, dacă doreai să aprinzi o lumânare trebuia să o cumperi cu 2 euro, aici nu te obliga nimeni să plăteşti. Puteai să o iei şi gratis. Dar exista o plăcuţă care te anunţa că poţi dona 2 euro catedralei pentru fiecare lumânare cumpărată. Nimeni nu lua gratis. Toată lumea dădea banii.

Iar cu cerul Parisului pe fundal... Notre Dame pare de pe altă planetă...
Dacă treceţi prin faţa ei, căutaţi roza din metal care se află încastrată în dalele de pe jos. Călcaţi pe ea şi rugaţi-vă să mai ajungeţi la Paris. Se spune că dorinţa vi se împlineşte.

Bazilica Sacre Coeur. În Montmartre. Pe cât este Notre Dame de magnifică, pe atât este Sacre Coeur de... copleşitoare. Te lasă fără respiraţie. Eu am simţit nevoia să mă las în genunchi. Şi nu din cauza scărilor pe care le ai de urcat până acolo. Nu sunt chiar atât de multe. Este, însă, ameţitor de frumoasă. Poate şi din cauza pietrei din care a fost ridicată şi care se albeşte la fiecare ploaie. Construită pe la 1876, în stil romano-bizantin, a fost rău afectată de cel de-al doilea Război Mondial, când i-au fost sparte vitraliile.

Şi da, într-adevăr, Parisul trebuie simţit de pe stradă, dar văzut de la Sacre Coeur...arată aşa....

Montmartre... cu celebra Place du Tertre...Nu e chiar atât de scump să mănânci ceva şi să bei o cafea.

Urma lui Eugen Ionesco...

în Cartierul Latin, dupa cum imi spune ghidul, care nu a fost foarte destoinic :)...

Şi Sena... Dâmboviţa noastră nu are nici o şansă...

Restul...mai e şi mâine o zi!

Ochi...

2009-07-07T13:11:00.002+03:00

Vi s-a întâmplat vreodată să vă pierdeţi în ochii cuiva?

Să nu mai uitaţi o privire? Să vă urmărească?

Se poate...

Călin o spune minunat. Aici

Cum stam cu responsabilitatea? Sau e lipsa de încredere în autorităţi?

2009-07-04T15:36:00.006+03:00

Am crezut că a fost o întâmplare, dar cum am aflat că povestea se repetă, m-am gândit că are legătură cu acel lucru care se cheamă "responsabilitate".

Când m-am întors din Barcelona, cu o cursă Tarom, mi s-a dat un formular să-l completez. Să spun, pe proprie răspundere, dacă vin dintr-o ţară în care au fost înregistrate cazuri de gripă A H1N1 şi dacă am simptome de răceală.

Acelaşi formular li se dă tuturor, nu numai celor care se întorc din Spania şi unde s-au înregistrat cazuri de gripă porcină.

Trec peste conţinutul extrem de prost al formularului, cu întrebări irelevante şi greşeli flagrante.

Trec şi peste faptul că domnul de la Vamă, care mi-a cerut formularul, l-a aruncat într-un colţ şi nici nu s-a uitat la el. Este adevărat că în formular ţi se cerea să anunţi la intrarea în ţară dacă îţi curge nasul, tuşeşti, ai febră. Aşadar, vameşul a scăpat de responsabilitate. Poate să spună că eu, turist, nu am cerut medic.

Eu am recunoscut în formular că vin din ţară cu gripă. Am spus că nu am simptome. M-am gandit ca asa e corect. Mi s-a spus că există riscul să fiu oprită la frontieră, să fiu consultată şi luată la întrebări. Nu s-a întâmplat acest lucru. Şi cred că nu era o dramă dacă se întâmpla. Mi-ar fi crescut încrederea în sistem.

Ajung, însă, la ce mă frământă.

Am stat de vorbă cu diferite persoane întoarse din concediu. Şi aşa am aflat că nimeni nu trece în formular că ar veni din ţări în care s-au înregistrat cazuri de gripă porcină. Pe motiv că nu au fost personal anunţaţi. Păi cine să te anunţe? O.M.S.-ul personal?
Desigur, cum a fost declarată pandemie, se poate spune că formularul este depăşit, pentru că au fost înregistrate cazuri peste tot.
Dar rămân la poblema de principiu: nimeni nu recunoaşte.

Şi mă întreb: e o problemă de responsabilitate a fiecăruia sau e lipsa de încredere în sistem? Sau câte un pic din fiecare? Sau e altceva?

...reinterpretarea Indiciilor...

2009-07-04T13:39:00.002+03:00

...sau un alt unghi de abordare decât cel al Oanei. De data asta al lui Vania. Care reuşeşte de fiecare dată să mă uimească. Şi să mă facă să râd. Sau să mă întristez. Mă rog, în funcţie de temă. Uneori sunt incapabilă să comentez. Pentru că nu am ce. Să-i spun în fiecare zi că îmi place? Păi, la un anumit moment nici nu m-ar mai lua în serios. Şi , oricum, nu îmi lace în fiecare zi la fel.

Aşadar, citiţi-l aici. Vă convingeţi voi.

Indiciile Oanei

2009-07-02T23:00:00.003+03:00

Am tot amânat momentul. Am căutat unul potrivit. Mereu apare altceva. Aşa că am să scriu acum, aproape de miezul nopţii.

Am citit una dintre cele mai antrenante cărţi: "Indicii anatomice" scrisă de Oana Stoica Mujea şi apărută la Tritonic.

Pentru mine a fost o surpriză. Am citit fără pauză. Recunosc, iniţial am fost mânată de curiozitate. Am vrut să văd ce portret le-a făcut Oana lui Bogdan Hrib (apropos, Bogdan a dispărut în ceaţă....nici pe facebook, nici pe blog....eu înţeleg că "Blestemul Manuscrisului" va fi tradus în portugheză, dar mă gândesc că încă nu a început să petreacă pentru succesul ăsta...) şi Crinei Dunca. Ulterior, însă, am constatat că, dincolo de portretele mai mult sau mai puţin subiective, cartea e chiar foarte bine scrisă. Spun că a fost o surpriză pentru că e un stil cu totul diferit faţă de ceea ce am citit eu până acum scos din condeiul Oanei. Şi mi-a plăcut enorm. Din tot ce am citit scris de Oana, "Indiciile" mi-au plăcut cel mai mult.

Felicitări, Oana! Următoarea...cam cât mai aştept?

Muzică pentru fiecare timp

2009-07-02T11:18:00.003+03:00

Azi e vorba despre Moby.
Are concert, în Bucureşti.
Evident, nu ajung. M-am învăţat să dau vina pe lipsa de timp. Un bun prieten îmi spune că, de fapt, nu vreau. Probabil. E mai simplu.
L-am descoperit cu adevărat pe Moby în 2008.

“...Everything seemed perfect
‘Til I had you on my mind...”

Azi ascult asta:
http://www.youtube.com/watch?v=fIWyuRgiqlc

Trec prin asta:
http://www.youtube.com/watch?v=E8K-h8ehwSk

Şi prin asta:
http://www.youtube.com/watch?v=rU_dmrwom6c&feature=related

Si ajung la asta:
http://www.youtube.com/watch?v=b1CDCOPD7uQ&feature=related

UPDATE:
Imda. Mi se atrage atenţia că pot continua cu asta:
http://www.youtube.com/watch?v=7vxYaEAyTd4&feature=related

Şi apoi cu asta:
http://www.youtube.com/watch?v=dBCkoDJkIOc&feature=related

Şi, la final, îmi leg venele după ce le-am lăsat să crească!!!!

Vă petreceţi vacanţa în Grecia ? Fumaţi?

2009-07-01T12:24:00.001+03:00

Fumatul este oficial interzis în locurile publice din Grecia începând de astăzi.
A intrat în vigoare noua lege.

Inderdicţia nu este totală pentru cafenelele, barurile şi tavernele de peste 70 de metri pătraţi, care trebuie să aibă amenajat spaţiu pentru fumători, complet separat de restul localului. Localurile mai mici de 70 de metri pătraţi trebuie să aleagă. Ori căcă, ori căcă.

Nu ştiu care sunt amenzile în Grecia, dar, de exemplu, în Barcelona amenda era de 40 de euro dacă fumai în transportul în comun.

Detaliile fac diferenţa

2009-06-28T14:22:00.005+03:00

S-ar putea ca secretul frumuseţii Barcelonei să stea în detalii frumos armonizate într-un întreg....Şi în Bucureşti există detalii magnifice. Le-am văzut. Doar că sunt lăsate în paragină şi întregul nu contează.

Barcelona în detalii...

În primul rând, nivelul construcţiilor. Parcă nimic nu este mai înalt decât Sagrada Familia.

Există şi la ei zone care trebuie reparate şi restaurate. Acolo unde există pericolul să cadă bucăţi din clădiri, au fost montate plase de protecţie, care sunt ţinute până când sunt făcute reparaţiile. Cum toate plasele sunt montate la fel, cu mare grijă, au aceeaşi culoare şi există cam peste tot unde sunt probleme, am tras concluzia că treaba asta e făcută de autorităţile locale.

Clădirile sunt curate şi îngrijite. Şi nu mă refer doar la cele din centrul vechi al oraşului, care este, într-adevăr, destul de mare şi plin de turişti.

Orice bucăţică de istorie este exploatată. Palatul Guell poate fi vizitat gratis. Este adevărat că doar subsolurile. Acolo unde, pe vremuri, au fost grajdurile şi camerele servitorilor. Intrarea poate fi uşor ratată. În jur sunt numai case vechi.

Totul este extrem de bine întreţinut, luminat, pus în valoare. "Sunt doar nişte ziduri din cărămidă", mi-am spus când am văzut hrubele. M-am gândit automat la potenţialul Curţii Vechi din Bucureşti....

Un colţ de stradă. Cu terasă, unde să poti bea o cervesa. Adică o bere.

O cafenea. De la 1880. În Piaţa Catedralei.

Excelentă cafea şi excepţională mâncare. Scumpă, dar merita!

Un zid de casă, un mic monument...Am prins o întrecere: care face cele mai mari baloane de săpun. E nevoie de îndemânare, parol!

Parcă nici praf nu este. Vaporaşul atârnat de un balcon nu avea nici un firicel .

Nu mai zic de felinare. Curate şi fără pânze de păianjen.

Şi o dovadă de viziune şi exploatare a fiecărui colţişor: piaţa din centrul Barcelonei. Undeva lângă Rambla, când mergi spre mare, pe partea dreaptă. La Boqueria St Josep.

O piaţă plină cu fructe, legume, peşte şi fructe de mare proaspete, ţinute în gheaţă. Ah, şi să nu uit! Şi de cărnuri uscate!

Mult mai mică decât Piaţa Amzei din Bucureşti. Fără termopane .

Dar plină de turişti care se înghesuiau să facă poze şi să cumpere.

Rambla ...strada cea mai căutată.

Forfotă mare. Terase.

Plină de vânzători de suveniruri, de florărese şi de vânzători de păsări şi alte animăluţe. Printre ei, pictori de ocazie şi personaje de basm, pregătite să facă poze cu tine. Fătă tarif. Dădeai cât te lăsa inima.

Şi toată Barcelona poate fi văzută din autobuzul turistic.

Sau poţi ajunge în orice punct cu ajutorul metroului. Nu te rătăceşti! Există marcaje pictate pe trotuar.

Mă gândeam că nu ar trebui să inventăm roata. Doar să ne inspirăm puţin...

Nu inteleg treaba cu usturoiul

2009-06-26T13:35:00.003+03:00

Mă urc tacticoasă dimineaţă într-un taxi. Deh, întârziam la muncă. Am decis să nu mai mănânc azi şi să merg cu taxiul.

La volanul taxiului ...o doamnă. Nu prea îmi vine să mă las pe mâna doamnelor care conduc taxiuri, dar nu am avut de ales.

Mă aşez în spate, spun destinaţia...şi brusc mă loveşte ceva în moalele capului. Iniţial nu îmi dădeam seama ce. M-am gândit că doamna, de atâta stat la volan, a uitat să se spele...

Am deschis geamul...nimic. Mirosul era constant şi parcă îmi venea de la picioare...

Şi ... plici...îmi cad ochii pe locul dintre scaunele din faţă, acolo unde ar fi trebuit să fie scrumiera pentru cei care stau în spate...Şi văd nişte iarbă uscată- nu ştiu ce era, poate tutun, dar n-am idee- şi un usturoi uscat. Care puţea....

Mie mi-a fost jenă să întreb care-i rostul usturoiului. O fi fost împotriva deochiului? Pentru alungarea duhurilor rele, a lui Dracula?

Felinarele Barcelonei

2009-06-25T17:05:00.003+03:00

Cele mai multe dintre felinarele din zona veche a Barcelonei sunt realizate după desenele lui Gaudi....

Un pic de Barcelona...pentru voi!

2009-06-24T14:38:00.007+03:00

Astăzi vă dăruiesc câte un colţ de Barcelona.

De aici a început aventura ....
...din avion. Absolut nici un nor. De la Bucureşti până la Barcelona.

Sagrada Familia.

Este impunătoare. Chiar şi plină de macarale şi schele, aşa cum este acum. Recunosc, mie mi-a plăcut mai mult partea din ea făcută de Gaudi. Adică ce se vede în fotografie.

Pare că cineva a turnat nisip umed de sus, ca şi cum ar fi vrut să facă un castel pe plajă, iar apoi a aşteptat să se usuce. E magnific.

Înuntru este plin de schele. Se lucrează, deşi nu cred că noi vom apuca să o vedem terminată. Pare luminoasă.

Ciudat, însă, coloanele din interior mi s-au părut nişte oase umane...

Din păcate, Sagrada pare mult mai atrăgătoare în fotografii şi asta pentru că, ceea ce nu se vede în fotografii sunt blocurile care o înconjoară. Sunt foarte aproape de ea şi cu arhitectură obişnuită....

Iar dacă stai mult timp în faţa ei, aşteptând, de exemplu, să intri înăuntru, simţi chiar şi zdruncinăturile de la metroul care trece chiar pe dedesubt.

Este o bucăţică de Barcelona care nu trebuie ratată sub nici o formă.

Mănăstirea Tibidabo.

Este în nordul oraşului. Până la ea se ajunge cu funicularul.

Se urcă până în vârf, acolo unde este statuia lui Isus. Şi chiar dacă vă este teamă de înălţimi, încercaţi! Toate fricile or să dispară . Ba chiar...este un loc de unde îţi vine să te arunci...De la aproape 600 de metri faţă de nivelul mării, Barcelona se vede magnific. Pur şi simplu, ţi se taie respiraţia.

Port Vell văzut din Columna lui Cristofor Columb. Statuia cu pricina, din metal, se află în capătul dinspre mare al celebrei Rambla.
Se poate urca până în vârf cu ajutorul unui lift în care încap, destul de greu, patru persoane.

Catedrala din Barcelona.

Este în centrul oraşului, în zona cunoscută drept Barri Gotic. Fotografia a surprins doar o bucăţică din ea...

Ca şi Sagrada, este plină de schele. E în restaurare, fiind construită în jur de 1300.

Când intri...te copleşeşte.

Nu o rataţi dacă aveţi drum prin Barcelona! Vitraliile sunt minunate. Statuile asemenea.

Bineînţeles, este o catedrală catolică, în stil gotic. Recunosc, aşa ortodoxă cum sunt, am simţit nevoia să mă aşez pe o băncuţă şi să mă rog....

Are o curte interioară, plină cu gâşte. În jurul curţii, dacă vă uitaţi pe jos, o să vedeţi că păşiţi pe pietre de mormânt extrem de vechi. E ca şi cum ai juca şotron. Când realizezi ce ai sub picioare încerci să le ocoleşti cu multă grijă...

Barri Gotic. Cartierul vechi al Barcelonei. Fiecare casă este un muzeu în sine.
Ore-n şir dacă te plimbi, nu te plictiseşti.

Pedrera.
Poate fi vizitată. O parte din ea este muzeu. O altă parte este locuită.
În fotografie este acoperişul celebrei case a lui Gaudi.
Genial....

Casa Battlo. Tot Gaudi.

Parcul Guell. Tot Gaudi este vinovat de faptul că milioane de oameni vin anual ca să viziteze un parc.

Şi nu, nu rataţi Acvariul din Barcelona! Costă 17 euro intrarea, mai mult decât la orice muzeu, casă, biserică sau parc. Dar merită!

Eu m-am simţit precum un copil, uimit, mirat şi extaziat la vederea fiecărui peşte.

Deocamdată vă fac cunoştinţă cu o pisică de mare extrem de leneşă, cu cea mai prietenoasă şi curioasă chestie din acvariu, adică cu o caracatiţă şi cu un căluţ de mare- dragon, adică chestia aia care seamănă cu o creangă plutitoare.

Portocali într-o curte interioară a unei case vechi din Barcelona...

Cactuşi infloriţi....

Şi plajă pe Costa Brava. Staţiunea Tossa de Mar. La 3 ore de mers cu trenul de Barcelona.

Peisaj superb, o plajă la poalele unei cetăţi, vaporaşe ancorând în golf...

Doar că nisipul era cam pietros şi apa cam rece.

Desigur, există plajă şi în Barcelona, Barcelonetta.... Dar nu are castel. :)

În schimb are muuulte vapoare, bărci şi corăbii. Şi nisip fin.

Pentru azi...cam atât.

HOLA! Revenire cu picioarele pe pământ...

2009-06-23T17:20:00.007+03:00

...nu de alta, dar timp de o săptămână am avut impresia că sunt în Paradis. Barcelona este un oraş care merită trăit! Respirat! Fiecare stradă! Fiecare acoperiş! Fiecare cărămidă! Fiecare bucată de nisip.

A, să nu rămâneţi cu impresia că nu există mizerie. Sau cerşetori. Sau înghesuială. Sau că nu ţi se poate fura geanta.
Dar parcă nu sunt aşa multe, tot timpul, la fiecare pas.
Există mizerie, dar imediat este strânsă şi curăţată.
Există cerşetori (cei mai mulţi sunt ai noştri), dar parcă reuşeşti să faci abstracţie de ei mult mai uşor.
Există înghesuială, dar cei care se lovesc de tine îşi cer scuze.
Da, ţi se poate fura portofelul sau geanta, cu totul. Ca dovadă că, de fiecare dată când ne aşezam comod pe o terasă, chelnerul ne atrăgea atenţia să avem grijă cum ne ţinem geanta şi să nu ne lăsăm mobilul pe masă sau vreun bagaj sub masa, pentru că nici nu realizăm când ne dispar. Nu am avut parte de astfel de nefericiri.

Prima constatare: este un oraş în care oamenii imobilizaţi în scaune cu rotile pot circula cu uşurinţă. Fiecare trotuar are rampă. Fiecare magazin are rampă pentru ei. La metrou pot coborî şi urca cu lift. În autobuz pot urca fără probleme, pentru că este coborâtă o rampă specială. Peste tot există marcaje pentru ei. De fapt, există marcaje peste tot, pentru toată lumea.

A doua constatare: femeile în vârstă sunt extrem de cochete şi elegante! Si nu mă refer la turişti. Şi se plimbă. Şi îşi beau cafelele în grup, la câte un colţ de stradă, pe vreo terasă dichisită. Şi fac plajă. Şi sunt senine, fără grija zilei de mâine.

A treia constatare: tinerii sunt grăbiţi şi plini de tatuaje!

A patra constatare: serviciile sunt foarte bune. Sau mă rog, noi nu am simţit contrariul.

A cincea constatare: Transportul în comun este ireproşabil. Poate că şi acesta este motivul pentru care traficul nu este atât de dramatic ca în Bucureşti. Că metroul merge ceas, asta pot să-mi explic. Dar ceas merg şi autobuzele. Şi nu sunt puţine. Deci, se poate! În plus, se circulă mult cu bicicleta! Poate fi închiriată de oriunde.

A şasea constatare: oraşul ăsta are câte o bucăţică de istorie la fiecare colţ. Şi au reuşit, din 1992 încoace, cu ocazia Olimpiadei, să pună totul în valoare. Să te facă să te duci să vezi un parc, Parcul Guell sau să cauţi trei case pe un bulevard şi să mai şi dai bani ca să le vizitezi. Mă refer la Pedrera, Batllo şi Amatler. Deci, se poate!

A şaptea constatare: spectacolul străzii este atât de fascinant în Barcelona încât nici nu simţi nevoia să-ţi pierzi timpul stând pe plajă. Mai mult merită să îţi iei masa pe o terasă, în port sau să te plimbi cu vaporul, pe Mediterana.

A opa constatare: peste tot erau poliţişti. Mai ales la metrou, unde aveau şi câini după ei. Indiferent de zona în care m-am plimbat, m-am simţit în siguranţă.

A noua constatare: mâncarea este genială!!!!

Concluzia: deci, se poate!

PS Mulţumesc tuturor pentru gândurile de vacanţă frumoasă. Nu am avut acces la internet, aşadar, mesajele de la voi le-am văzut târziu. Recuperez acum :)

Nu mă declaraţi dispărută! Plec doar în vacanţă!!!

2009-06-12T21:01:00.002+03:00

Am o săptămână de mirosit, respirat şi trăit aer de Barcelona!
Mă întorc cu forţe proaspete.
Şi gânduri mai limpezi. Sper.....
Vă pup pe toţi!!!

Micile mele revolte

2009-06-12T11:08:00.002+03:00

Torturile la care au fost supuşi disidenţii anticomunişti, internările forţate în spitale de psihiatrie, chinurile şi mutilările pe care le-au îndurat atunci sunt considerate, în România, infracţiuni de drept comun şi se prescriu. Asta înseamnă că autorii nu pot fi traşi la răspundere, chiar dacă sunt descoperiţi mai târziu...

În alte state din Europa, atrocităţile comunismului sunt considerate crime împotriva umanităţii şi, fie nu se prescriu, fie acest lucru se întâmplă după 75 - 100 de ani...

Restul e tăcere.

Indiciiiiiiiiii anatomiceeeeeee

2009-06-10T21:52:00.003+03:00

Ei bine, da, celebra carte "Indicii anatomice", din care aţi tot primit indicii, se lansează mâine! La Satu Mare! Apoi vineri, la Baia Mare!

Evident, Oana Stoica-Mujea va da autografe pe bandă rulantă!

Tritonicul şi Bogdan Hrib vor fi acolo! Nu au cum să lipsească! Că doar ei au tipărit cartea. Ca să nu mai zic că, din indiciile primite, înţeleg că Bogdan este unul dintre personaje...

Vor fi şi Crina şi Chinezu. Fără de care evenimentul de senzaţie nu s-ar fi întâmplat!

Pfuiiii...ce bun era un autocar şi o plecare în grup organizat, ca în tabără....

De ce îmi place Dobrovolschi...

2009-06-08T12:12:00.002+03:00

...Concret, nu prea știu de ce. Poate pentru că, pur și simplu, este un tip inteligent, care mă face să îl ascult chiar și atunci când nu sunt de acord cu ceea ce spune.

Unii spun că e arogant. Cred că e un fel de-a fi, în spatele microfonului de la radio...Are mici ieșiri de aroganță calculată, voită, semne de revoltă...

Ei bine, Dobrovolschi a zis o vorbă mare : "Ce e deprimarea dacă nu o luare prea în serios a propriei vieți?" Îmda! Vorbă mare, zău! D-aia îmi place!

Nu sunt capabilă să trag o concluzie. Dar îmi dau seama că îmi trebuie un pic de timp să mă opresc (am luat-o la fugă de vreun an și am uitat frânele acasă), să trag aer în piept și să plonjez înapoi, în viața mea. Poate, așa, redescopăr să trec mai ușor...Și să mă bucur.

Trei dorinţe

2009-06-07T21:44:00.002+03:00

Îmi doresc "the boat bag"!!! O geantă confecţionată din velele uzate ale ambarcaţiunilor de pe coasta Oceanului Pacific! Vă daţi seama câtă istorie este într-o asemenea geantă?? Este lucrată manual, în Portland. Şi costă...ce importanţă are cât costă?

Apoi...deşi înţeleg că anul ăsta se poartă ceasurile din plastic, colorate, eu îmi doresc unul clasic, cu un cadran rotund şi curea maro. Am unul negru, de ce nu aş avea şi unul maro? Desigur, ar fi bun şi un ceas de buzunar, dacă stau bine să mă gândesc.

A treia dorinţă e legată de acel loc despre care se spune că este singurul din lume în care luxul nu e frivol, iar frumosul e o certitudine. Am citit chestia asta prin "The One", cred....(daaaa...citesc şi d-astea, şi cu multă plăcere)!!!

Locul ăsta se cheamă BARCELONA!

Şi va fi al meu de azi într-o săptămână!

E o călătorie de multă vreme plănuită şi amânată. Plec să mă las cucerită de tot ce văd, să trăiesc într-o uimire continuă, să mă bucur de străzi, de case şi parcuri, să beau cafea uitându-mă mută la Sagrada Familia, să mă plimb fără să simt oboseala, să respir soare, să văd bărci şi să lenevesc pe plajă. Desigur, un pic de shopping nu strică.

Ah, şi da! Să tac! Să nu vorbesc! Să nu mă gândesc la nimic. Doar să mă bucur.

Apoi mă voi întoarce. Poate alt om...

Urme. Oameni. Azi, Monica Dănălache.

2009-06-06T13:18:00.002+03:00

Habar n-am când am reuşit să leg o prietenie strânsă cu Monica. Probabil că s-a întâmplat în zilele în care munceam de dimineaţă până seara, împinse de...Oare de ce naiba eram împinse? Cred că de dorinţa reală de a face un lucru aşa cum trebuie. Câte o bucăţică din noi a contribuit la realizarea acelui lucru, care între timp a devenit istorie. Prietenia dintre noi a rămas, deşi Monica este departe.

Zilele astea, prietena mea Monica are de ce să fie bucuroasă. Iar eu am de ce să mă mândresc cu ea. Pe 3 iunie, la Madrid, în cadrul ceremoniei oficiale de înmânare a premiilor naţionale pentru absolvenţii de studii universitare 2006-2007 (Premio Nacional de Fin de Carrera en los Estudios Universitarios), Monica mea a primit premiul al II-lea la specialitatea Stiinte Politice si Administrative!!!

Monica a studiat la Universitatea din Granada, unde a absolvit în 2007 ca şef de promoţie cu Magna Cum Laude. Din toamna lui 2008 este viceconsul la Consulatul General al României din Barcelona. Premiile Naţionale pentru Absolvenţii de Studii Universitare se acordă anual de către Ministerul Educaţiei din Spania studenţilor care obţin cele mai bune rezultate.

Evident, Monica nu o să scape de făcut cinste!!! Găsesc eu o variantă!

Ce am să regret toată viaţa

2009-06-05T15:25:00.001+03:00

Azi, episodul 1.

Că nu am fost la un concert al celor trei.
http://www.youtube.com/watch?v=TMj4x_48GVc&feature=related

Am găsit ştirea zilei! Pinguini gay!

2009-06-04T10:25:00.002+03:00

Doi pinguini homosexuali au clocit un ou care a fost respins de părinţii naturali.
(Aloooo !!! Pinguinii masculi clocesc ouăle ! Că aşa e în neamul ăsta, al pinguinilor !)

Asta nu e tot !
Acum îşi cresc puiul, la o grădină zoologică din Germania.

(Pai daca nu are cine?)

Şi pentru ca tacâmul să fie complet : cei doi fac parte dintr-o comunitate gay de şase pinguini.
Cum şi-au dat seama cei de la Grădina zoologică că cei şase sunt gay ? Prin 2005 au comandat patru pinguini femele taman din Suedia, iar domnii din Germania nici nu s-au uitat la ele.

Asa. Si?

Exident, ştirea despre pinguinii gay este intercalată de informaţii legate de forţe masive de poliţie în Piaţa Tiananmen din China şi ultimul discurs al lui Obama !

UPDATE: Dacă pinguinii sunt gay...de unde a apărut oul???

Femeile - nefericite după 40 de ani de feminism

2009-06-02T12:38:00.001+03:00

Aşa spune un studiu făcut de cercetători de la Universitatea din Pennsylvania, SUA, intitulat « Paradoxul declinului fericirii la femei ».

Eu sunt bulversată.

Adică...să înţeleg aşa : după 40 de ani de bătut cu pumnii în piept că putem face orice, în orice condiţii, că vrem drepturi egale cu bărbaţii, după 40 de ani în care am arătat că da, putem, că suntem în stare să conducem firme, organizaţii, lumea, că putem duce războaie – mai ales cele de principii, după 40 de ani în care am decis să nu mai murim de căldură în faţa aragazului, făcând sarmale, după ce ne-am hotărât, în sfârşit, că nu mai este important să fii căsătorită ca să te simţi împlinită, ba mai mult, că un copil poate fi crescut doar de mamă...acum realizăm că nu suntem fericite.

Oare ce ne lipseşte ? Asta-i întrebarea !

Potrivit studiului, în perioada postbelică femeile erau mai fericite decât bărbaţii. Acum, însă, diferenţa s-a redus la zero.

Studiul nu spune care este starea psihică actuală a bărbaţilor...Adică diferenţa s-a redus la zero pentru că bărbaţii nu au mai evoluat în fericire sau pentru că noi am crescut în fericire şi ei au stagnat ??

Autorii studiului au precizat că există posibilitatea ca femeile din ziua de azi să fie mai 'directe' şi mai realiste atunci când vine vorba de propria fericire.

Adică acum 40 de ani eram mai tembele şi acum ne-am deşteptat ?
Adică...atunci când ne deşteptăm nu mai putem fi fericiţi. Corect ! În istoria filosofiei găsim nenumărate exemple şi teorii care să susţină această idee. Găsim şi în Biblie. Că doar ...fericiţi cei săraci cu Duhul...

Dar dacă noi, după 40 de ani de feminism în care am arătat cât de deştepte suntem şi că suntem egale cu bărbaţii, am devenit atât de triste ...există posibilitatea ca bărbaţii să fie, în masă, în pragul depresiei??

Ultimul Papă! Luis Miguel Rocha! La Bucureşti! Adus de Tritonic!

2009-06-01T19:30:00.003+03:00

Moartea misterioasă a Papei Ioan Paul I, în 1978. Acesta este subiectul cărţii lui Luis Miguel Rocha, “Ultimul Papă!”.

Lansarea are loc la Bucureşti, joi, 4 iunie 2009, ora 18.00, la Ceainăria Cărtureşti de pe Arthur Verona.

Adică un ceai, o vorbă, o conversaţie. Şi nu cu oricine, ci cu autorul, în persoană. Care a fost extrem de mulţumit de coperta cărţii sale, făcută de Tritonic.

Va fi însoţit de Răzvan Dolea şi Bogdan Hrib.

Oana, Bogdan, Regine...

2009-05-29T12:52:00.004+03:00

Adică dovada lansării de ieri, 28 mai 2009, a Războiului Reginelor, la Bucureşti.

Fotografiile le am de la Bogdan. Le-a făcut Marius Ghilezan.

Oana explică (m-a convins să încerc să văd marea printr-o oglindă) , Bogdan ascultă, Tritonic păzeşte, Reginele aşteaptă să fie citite, în cazul în care nu aţi făcut-o deja!